Arhiva | 5:44 pm

MONSTRUL CREAT DE TRAIAN BASESCU IN CEI ZECE ANI DE MANDAT „REPUBLICA PROCURORILOR „SI SERVICIILE SECRETE IL VOR DEVORA PE TRAIAN BASESCU SI CAMARILA SA MAFIOTA „VA PLATI SCUMP PRIN ANI GREI DE PUSCARIE!”

10 mart.

Într-un articol semnat de jurnalistul Radu Moraru, subiectul principal este fostul șef al statului, Traian Băsescu. Realizatorul TV explică cum Traian Băsescu și-a atras mulți dușmani în timpul celor două mandate de la Cotroceni, în frunte cu șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, și concluzionează că „va plăti scump prin ani grei de pușcărie!”

„Intr-una din emisiuni m-am contrazis cu Robert Turcescu si i-am spus ca “nearestarea” lui Ion Iliescu (pentru dosarele Revolutia si Mineriadele) a fost o decizie politica agreeata la nivel transpartinic si cu “binecuvintarea” lui Traian Basescu.

Iata ca, la nici doua saptamini, aflam ca cea care l-a “iertat” de MINERIADE pe Iliescu este chiar sefa DNA de astazi, doamna Kovesi, Procurorul general de atunci, din 7 decembrie 2007, cind a semnat rezolutia de NUP. In mod ilegal! O spune generalul Dan Voinea si probeaza cu documente in emisiunea Nicoletei Savin!

Nu cred ca Iliescu va apuca sa faca puscarie multa fiindca stiu ca duce un regim alimentar sever care, in conditii de detentie, nu il va ajuta sa supravietuiasca. Dar nu acesta este subiectul!

Subiectul este Traian Basescu. Si cred ca va plati scump cele doua mandate prezidentiale prin ani grei de puscarie! Fiindca si-a facut prea multi dusmani.

Sa vedem cine sint dusmanii lui Traian Basescu.

1. Clasa politica. Toti politicienii sint convinsi ca el a dat friu liber Justitiei sa-i aresteze (dar sa-i protejeze pe apropiatii sai, cit a fost Presedinte!)

2. Foarte multi romani. Din pacate, sloganul “Sa traiti bine!” nu a functionat nici macar pentru apropiatii lui TB, dovada ca unii sint in puscarie. Basescu a mai ramas cu doar 10% sustinere printre romani, mult prea putin fata de asteptari.

3. Vulnerabilitatile. Elena Udrea – cel mai apropiat colaborator timp de 10 ani, Fratele Mircea – in arest la domiciliu dupa combinatii cu interlopii, Fiica Elena – fata lui tata ajunsa europarlamentar controversat si pentru merite inexistente, Fiica Ioana – tot fata lui tata ajunsa latifundiar pe zeci de hectare la Nana si chemata astazi martor la DNA, Consilierul prezidential Radulescu – martor la DNA in afacerea Nana, Pupila Monica Iacob Ridzi – condamnata dar si sustinatoare fidela a Elenei Basescu, Dorin Cocos – arestat dar si mare combinagiu de milioane de euro sub toata Presedintia de 10 ani a lui TB.

4. Serviciile. Cit timp TB a fost Presedinte a cam “incalecat” ofiterii si astazi, cind nu mai e la Cotroceni, unii ii platesc polite grele. Cred ca generalul Coldea a inceput sa-l “lucreze” pe TB inca din timpul ultimului mandat.

5. Doamna Kovesi. Cu siguranta ca sefa DNA nu uita micul exil european si “umilintele” la care a fost supusa, asa considera domnia sa, din perioada “matriarhatului” Udrea, cind nu avea voie nici macar sa se uite la anumite dosare flagrante. Pai stia tot STATUL MAFIOT ce combinator era Cocos sau Hrebe, sau multi altii, hai sa fim seriosi!

6. Tabara americana reprezentata de generalul american Wesley Clark, un democrat de frunte al lui Obama, consilier apropiat al premierului Ponta. Aceasta tabara (usor militarizata!!!) considera ca Basescu a tradat atunci cind, in ultima zi de campanie prezidentiala a turului doi, si-a indemnat fanii sa il sustina pe Klaus Iohannis. Fiind un militar de tip Kosovo, el fiind generalul trimis de Clinton in razboiul din fosta Iugoslavie, Clark gindeste simplu: TB a inclinat balanta prezidentialelor! Nici prin cap nu i-a trecut ca Base a realizat ca Ponta nu are cum sa cistige, chiar daca il sustinea insusi seful SRI, nasul Maior, si ca TB a fost “jucator”!

Faptul ca “teroristul” Munaf a inceput sa dea interviuri Antenei 3, Munaf fiind “salvat” chiar de catre American Army (pentru a nu fi expulzat si judecat in Romania) mie imi spune multe lucruri. Bai Clark, ma lasi?!?! Mai ales ca mister Clark avea planuri mari de tunuri in “businessul” romanesc daca Ponta iesea prezident. Unele cica exact in mineritul din Gorj!!! Culmea, Munaf si-a amintit brusc, la 10 ani distanta, ca Base e “teroristul” rapirii jurnalistilor, sau ce-o fi fost pe-acolo prin Irak!!!

7. Tabara lobby-ului americano-evreiesc, reprezentata de fostul ambasador al USA, mister Gitenstein, cetatean care face bani multi in Romania de cind nu mai este ambasador (americanii nu si-au pus ambasador de vreo 2 ani, desi Romania este cel mai bun partener al USA pe teatrele de operatiuni militare). Gitenstein este cel care a facut lobby in RO dar si in USA si Israel, cu Pontica de minutza, ca sa iasa premier! Din pacate au pus botul multi americani care si-au luat tzeapa, si multi israelieni! Din fericire nu suficienti cit sa ne trezim cu Ponta prezidente!

8. Traian Basescu. Da, el a devenit cel mai mare dusman al sau! Detalii in articolele viitoare…

Il astept pe TB intr-o editie speciala NASUL TV, sa comentam punct cu punct cei 10 ani de mandat. La Televiziunea Libera, nu la Andronic sau alti iepurasi! Oricum nu mai are nimic de pierdut. Iar amenintarile de tip “verificati restituirile de teren din Timis”, cu trimitere la socrul lui Ponta, impuscatul in ou, sint subtiri pentru un Corsar!

Radu Moraru

Sa fiti iubiti!

P.S.

Aruncarea lui Iliescu in “ghearele” Justitiei, dupa 25 de ani de minciuna si injustitie, nu face decit sa astearna “covorul negru” spre esafod pentru Basescu. Democratie originala!” a scris Radu Moraru pe nasul.tv.

MOHAMMAD MUNAF ,LOVITURA CARE IL TRAZNESTE PE PENALUL TRAIAN BASESCU :INTR-UN INTERVIU ,MUNAF IL ACUZA PE TRAIAN BASESCU CA ESTE „PROFESORUL”CARE A ORCHESTRAT RAPIREA JURNALISTILOR IN IRAK!”,COSMARUL HAYSSAM ILTERMINA PE TRAIAN BASESCU!

10 mart.

La 10 ani de la răpirea jurnaliştilor români în Irak, Mohammad Munaf, cel care este acuzat în România că ar fi orchestrat, împreună cu omul de afaceri sirian Omar Hayssam, răpirea jurnaliștilor români, a povestit, într-un interviu pentru Antenei 3, despre ce s-a întâmplat în Irak şi ce rol crede el că a avut preşedintele Traian Băsescu.

„Vă dau cuvântul meu de onoare că adevărul este la mine. Nu a fost niciun plan de răpire, nici nu am aranjat să facem această răpire din România (…) Consider că domnul Yassin a aranjat toată treaba asta cu Guvernul care era atunci.

Domnul Yassin, înainte să plec în Irak, mi-a zis că dacă mi se întâmplă mie ceva are niște prieteni în Irak. Domnul Yassin, din noiembrie 2004, până în 2005 a venit la noi la birou și îi cerea domnului Omar foarte mulți bani ca să-l ajute cu problemele economice. Îi promitea că vorbește cu domnul președinte de atunci (Traian Băsescu n.r.) și rezolvă toate problemele astea.

El a venit după 4-5 zile de la răpirea în Irak și a spus că eu am organizat toată această răpire. Cum știa el asta, din moment ce eu eram răpit, acolo, cu frații mei jurnaliști? El a venit și a spus că este reprezentant al Guvernului României și am dovezi pentru asta. Am hârtie pentru asta că el a spus că l-a trimis președintele Traian Băsescu.

Eu cred că doctorul Yassin a fost organizatorul acestei răpiri, am foarte multe dovezi în sensul acesta. Frații mei, cumnatul meu au făcut plângeri pe numele doctorului Yassin, au fost înregistrate la Ministerul Justiției, la Ministerul de Externe din Irak, dar s-a oprit în România. N-au vrut să legalizeze aceste hârtii. Orice hârtie care trebuie să ajungă în România, trebuie legalizată de Ambasada României din Bagdad și nu au vrut să facă acest lucru”, a declarat Mohammad Munaf.

Munaf consideră că omul trimis de Traian Băsescu să rezolve situația din Irak este cel care a orchestrat de fapt totul. Munaf susține că Profesorul invocat de Hayssam în declarațiile este chiar Traian Băsescu și îl acuză pe fostul președinte că ar fi creierul întregii operațiuni. „Cred, nu sunt sigur, dar cred că era Profesorul era omul cel mai de sus, de la conducerea țării”.

Mohammad Munaf a declarat, în interviu că, după ce a fost eliberat, a fost căutat de procurori români care l-au ameninţat că-l dau pe mâna americanilor pe motiv că ar fi terorist sau că vinde arme şi droguri dacă nu declară ce-i spun ei şi că de teamă a scris ce i-a fost dictat. Munaf mai susține că Omar Hayssam a fost adus în România la ordinul Guvernului român, care a plătit o organizație teroristă să-l răpească pe acesta și să-l predea autorităților din România.

„Domnul Omar a fost răpit în țara lui, de grup terorist care avea înțelegere cu Guvernul român și l-au dus acolo. Îmi pun viața mea în pericol spunându-vă lucrurile astea. Haideți să vă spun, că ulterior Omar a fost adus în România, de aceeași grupare teroristă care m-a răpit și pe mine”, a spus Munaf.

Trei jurnalişti români, Marie Jeanne Ion, redactor-şef adjunct la Prima TV, cameramanul Sorin Dumitru Mişcoci, de la acelaşi post de televiziune, şi Eduard Ovidiu Ohanesian, reporter la cotidianul România Liberă, au fost daţi dispăruţi în seara zilei de 28 martie 2005, la Bagdad, împreună cu însoţitorul lor, Mohammad Munaf, cetăţean american de origine irakiană. Ei se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian şi cu noul preşedinte al Irakului.

După sesizarea Ministerului Afacerilor Externe privind posibila răpire a ziariştilor, MAE, împreună cu principalele servicii de informaţii ale României, a alcătuit o celulă de criză pentru gestionarea situaţiei.

La întoarcerea din vizitele în Irak şi Afganistan, la 29 martie 2005, preşedintele Traian Băsescu a declarat că se caută soluţii pentru rezolvarea situaţiei. El a convocat Grupul operativ constituit la Palatul Cotroceni, aflat sub coordonarea sa.

În seara aceleiaşi zile, omul de afaceri sirian Omar Hayssam a anunţat că ar fi fost sunat de răpitori pentru o cerere de răscumpărare: câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru, potrivit afirmaţiilor prezentate de presa centrală.

Omar Hayssam a fost reţinut preventiv, la 5 aprilie 2005, de procurorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în ceea ce priveşte afacerea „Volvo Truck”. La 20 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a anunţat începerea urmăririi penale în cazul său.

Primele imagini cu jurnaliştii români, alături de ghidul lor, au fost difuzate de postul de televiziune Al Jazeera din Qatar în seara celei de-a treia zi de la dispariţie, la 30 martie 2005. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion face o declaraţie în care afirmă că răpitorii nu au cerut bani în schimbul eliberării lor. Conducerea postului de televiziune a cerut la 31 martie 2005, printr-un comunicat, eliberarea imediată şi necondiţionată a celor trei jurnalişti români şi a însoţitorului lor irakiano-american, fiind pentru prima oară când Al Jazeera face un asemenea gest în cazul unor răpiri.

Un al doilea set de imagini a fost difuzat la 1 aprilie 2005 de agenţia de presă Reuters. În fotografii apar numai cei trei jurnalişti, care se identifică ţinând în mână paşapoartele şi legitimaţiile de presă, fără ghidul lor, Mohammad Munaf.

Pentru prima dată de la izbucnirea crizei ziariştilor români, preşedintele Traian Băsescu a oferit detalii despre situaţia acestora la 12 aprilie 2005. Şeful statului a declarat atunci, că autorităţile române sunt în legătură cu gruparea care-i deţine pe cei trei jurnalişti şi a subliniat că procesul de eliberare este dificil şi va mai dura.

Pe parcursul crizei, presa a lansat diferite scenarii şi zvonuri privind numele grupării care i-a răpit pe jurnalişti, implicarea unor persoane de origine arabă în răpire, precum şi despre eliberarea lor. Acestea au fost dezminţite de fiecare dată de autorităţi.

Situaţia jurnaliştilor răpiţi în Irak a ajuns într-un punct critic la 22 aprilie 2005, după ce televiziunea panarabă Al Jazeera a transmis noi imagini cu aceştia. Pe caseta video era adresat un ultimatum autorităţilor române în care se cerea retragerea trupelor române din Irak în termen de patru zile de la difuzarea mesajului, altfel ziariştii vor fi ucişi. A fost prima revendicare politică exprimată de răpitori, de la 28 martie 2005 şi al doilea mesaj în decursul celor 26 de zile care s-au scurs de la dispariţie. Înregistrarea îi prezenta pe cei trei jurnalişti încătuşaţi, separat de ghidul lor, şi el cu cătuşe la mâini.

FOSTUL JUDECATOR AL CCR,TONI GREBLA TERORISTUL NUMBER ONE AL STATULUI DE DREPT ROMAN: „A INCERCAT SA VANDA 50 DE CAPRE!”

10 mart.

Toni Greblă

Toni Greblă a ajuns marți dimineață la DNA pentru audieri. Greblă a fost pus sub acuzare de DNA în plin scandal CCR – SRI pe tema legilor Big Brother.

Upddate: Greblă a fost scos marți de la DNA în cătușe după ce procurorii au dispus reținerea sa.

Întrebat despre reținerea sa, Toni Greblă a răspuns: „Sigur că mi se pare o măsură excesivă”. Fostul judecător CCR a încercat să-și ascundă cătușele cu o pungă.

Update: Toni Greblă a fost reținut de DNA

”Procurorii spun, ca să meargă umilirea până la capăt, că se va da propunere de arest la domiciliu”, a spus Petre Buneci, avocatul lui Toni Greblă.

Avocatul a precizat că aşa au spus procurorii, dar nu exclude ca la instanţă să propună arestarea preventivă a fostului judecător. DNA a confirmat într-un comunicat că în cazul lui Greblă va propune judecătorilor arest la domiciliu.

Avocatul fostului judecător CCR a mai spus că noutatea în dosar ar fi că Toni Greblă ar fi încercat să vândă 50 de capre prin persoane interpuse.

Apărătorul lui Greblă a precizat că „avocatul Onoriu” a făcut un autodenunţ la DNA, arătând că, spre sfârşitul lunii februarie, Toni Greblă ar fi încercat, prin persoane interpuse, să vândă 50 de capre care nu erau ale lui, iar lui i s-ar fi cerut să facă un act în acest sens.

„Ar fi încercat (n.r. — Toni Greblă) să vândă 50 de capre prin persoane interpuse, asta ar fi noutatea în prezent, că ar fi venit un avocat care a făcut un autodenunț că o anumită persoană l-a rugat să încheie nu știu ce contract de vânzare-cumpărare al caprelor”, a spus apărătorul lui Greblă.

Ce acuză DNA

Procurorii îl acuză pe Greblă de trafic de influență, în formă continuată, efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (2 infracțiuni), constituirea unui grup infracțional organizat (în forma constituirii și în vederea pregătirii infracțiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate). DNA precizează în comunicatul în care anunță reținerea lui Greblă că fostul judecător CCR a continuat activitatea infracţională şi după percheziţiile făcute la ferma acestuia, iar în perioada februarie – martie a încercat să preconstituie un contract simulat de vânzare-cumpărare, pentru a putea să vândă animalele din fermă.

Din comunicatul DNA:

„În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt:
În perioada 2010 – 2015, inculpatul Toni Greblă, aflat în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României (până la data de 18.12.2013, când și-a început mandatul de judecător la Curtea Constituțională) și ulterior judecător la Curtea Constituțională, a pretins și primit de la suspectul Bîrcină Ion, cu titlu de foloase necuvenite, următoarele:
– în perioada 2010 – 2015, folosința gratuită, întreținerea și asigurarea pentru un autoturism marca BMW Serie 5, (înmatriculat succesiv pe mai multe firme controlate de Bîrcină Ion), în echivalent de 56.070 euro;
– în perioada 2010 – 2015, folosința gratuită a unui post telefonic, înregistrat pe una din firmele omului de afaceri
– în 02.11.2011, suma de 1.200 lei (echivalentul unor obiecte vestimentare);
– în octombrie 2012, materiale electorale aferente campaniei electorale privind alegerile parlamentare, pentru lipirea a 20.000 de afișe.
Foloasele necuvenite au fost primite în schimbul promisiunii de a interveni și determina diferiți funcționari publici să îndeplinească și să urgenteze îndeplinirea unor acte ce intrau în atribuțiile acestora de serviciu, în folosul firmelor controlate de suspectul Bîrcină Ion, cu interese în domenii de activitate diversă (energie, transport, fier vechi ș.a.).

În perioada 2010 – 2015, inculpatul Toni Greblă, aflat în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României (până la data de 18.12.2013, când și-a început mandatul de judecător la Curtea Constituțională) și ulterior judecător la Curtea Constituțională, a exercitat în fapt activități specifice calităților de asociat (perceperea de dividende), administrator (reprezentarea societății) și director general (activități comerciale), disimulate prin interpuși, încălcând dispozițiile de incompatibilitate (privind incompatibilitățile judecătorului de la Curtea Constituțională și ale senatorului).
A rezultat că, în mod neîntrerupt, inculpatul Toni Greblă a desfășurat activități comerciale direct și prin interpuși și a exercitat calitățile de asociat, respectiv administrator / director general, în legătură cu o fermă agricolă situată în județul Gorj și cu o societate comercială, având ca obiect principal de activitate producția de energie electrică.
Începând cu luna august 2014, inculpatul Greblă Toni a întreprins demersuri pentru intermedierea unei legături comerciale de export între omul de afaceri Bîrcină Ion (persoană apropiată relațional), un cetățean turc, cetățeanul moldovean Victor Dolghi și Constantin Bartolomeu Săvoiu.
Împreună cu cei 4 suspecți menționați, inculpatul a constituit un grup infracțional organizat cu scopul de a iniția raporturi comerciale (export produse agro-alimentare) pe linia România – Federația Rusă, cu interpunerea Turciei, pentru eludarea deciziei de instituire de către Rusia a unui embargo unilateral asupra importului de produse agro-alimentare din Uniunea Europeană.
În fapt, embargoul unilateral al Rusiei este un răspuns la instituirea regimului autonom de sancțiuni de către Uniunea Europeană Rusiei.
În acest sens, membrii grupului s-au întâlnit de mai multe ori, atât în țară, cât și în afara țării, acționând coordonat pentru îndeplinirea scopului pentru care s-au constituit.
În perioada 2014 – 2015, aceștia au efectuat acte pregătitoare în vederea săvârșirii infracțiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate.

Din probele administrate, a rezultat că după efectuarea perchezițiilor domiciliare la ferma inculpatului, acesta și-a continuat activitatea infracțională, efectuând demersuri concrete de valorificare a foloaselor necuvenite obținute din infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
În acest sens, în perioada februarie-martie 2015, inculpatul Toni Greblă a efectuat, prin intermediari, și în mod nemijlocit, demersuri de preconstituire a unui contract simulat de vânzare-cumpărare, prin care să ascundă calitatea de proprietar al animalelor din fermă, în vederea valorificării acestora (acesta nefiind încheiat din motive independente de inculpat)”.

La intrarea în sediul DNA, Toni Greblă a declarat că, din punct de vedere penal, nu înțelege ce i se întâmplă

”Sunt simplu cetățean, nu am niciun fel de funcție, nu am activitate în vreun partid politic și sunt implicat într-o anchetă judiciară. Din punct de vedere penal, nu înțeleg ce mi se întâmplă. Astăzi am fost cheamt la DNA și m-am prezentat. Nu a apărut nimic nou în dosar, dimpotrivă, probele administrate până acum par să confirme punctul meu de vedere. Eu sunt convins că adevărul va ieși la iveală. Eu nu am furat din banul public, eu nu am devalizat banul public.”, a declarat fostul judecător de la CCR.

Greblă a mai declarat că își asumă relația cu finul său Ion Bîrcină, ”dar de aici și până la fapte penale este o cale lungă”.

În luna ianuarie, Toni Greblă a fost adus cu mandat la DNA, ulterior acesta intrând în concediu de odihnă.

DNA a anunțat pe 3 februarie că solicită aviz de la Senat pentru arestarea preventivă şi trimiterea în judecată a lui Toni Greblă. Ulterior, acesta și-a anunțat demisia de judecător al Curții Constituționale.

CIRCULA PE NET.SCRISOAREA DESCHISA ADRESATA DE AVOCATUL GHEORGHE PIPEREA CATRE ASISTENTUL DE STAT AMERICAN VICTORIA NUDELMAN,SCUZE NULAND ,CUNOSCUTA CA FIIND IMPLICATA CU HILLARY CLINTON IN AFACEREA BENGHAZI!

10 mart.

Avocatul Gheorghe Piperea a transmis o scrisoare către Victoria Nuland, asistent al secretarului de stat american, în care atrage atenţia asupra unui deficit de independenţă a justiţiei şi a unei atingeri aduse dreptului la liberul acces la justiţie în domeniul litigiilor consumatorilor cu băncile.

Stimată Doamnă,

Cunoscând preocuparea constantă a Guvernului SUA pentru independenţa justiţiei din România, preocupare exprimată de dumneavoastră de fiecare dată când ne-aţi vizitat ţara, vă rog să primiţi îngrijorările mele cu privire la acest aspect, gânduri pe care vi le expun în cele ce urmează mai întâi în calitate de simplu cetăţean, dar şi de profesor de drept şi de avocat al unui mare număr de persoane, prejudiciate de abuzurile de putere economică ale unor corporaţii cu sediu şi activitate în România.

Simţim, în ultima vreme, un deficit de independenţă şi de imparţialitate a justiţiei şi o atingere adusă dreptului la liberul accces la justiţie în domeniul litigiilor consumatorilor cu băncile.

În primul rând, e cazul să atrag atenţia că în România sunt prea mulţi apărători ai băncilor, pe motiv că acestea sunt prea mari pentru a fi lăsate să eşueze. Reamintesc că şi politicienii din epoca ex-premierului Adrian Năstase (2000-2004) şi a ex-preşedintelui Traian Băsescu (2004-2014) au fost consideraţi illo tempore prea mari ca să eşueze. Acum, acei politicieni sunt ori în închisoare, ori în atenţia DNA.

Deşi DNA face o muncă foarte necesară de curăţare a grajdurilor lui Augias în România, aceasta se ocupă, totuşi, numai de partea reactivă, penală a justiţiei. Nu e în competenţa DNA şi partea activă a justiţiei, cea civilă, de realizare a drepturilor, în contracte, în negocieri, în arbitraje sau în justiţie. Or, în această privinţă, după un scurt reviriment jurisprudenţial şi de recăpătare a încrederii în justiţie de către cetăţenii români, sesizabil în perioada 2010-2014, în prezent asistăm la un recul, cu potenţiale consecinţe dramatice pentru încrederea în lege şi justiţie în România.

Anii 2010 -2014 au marcat apariţia în România a litigiilor colective, de tip class action, în care cetăţenii, aliaţi în ideea comună a realizării drepturilor lor, au dat în judecată bănci, autorităţi de stat, fiscul român etc., în toate acele cazuri în care au simţit că sunt victimele unor abuzuri. Litigiile colective, precum ştiţi, sunt mai ieftine, mai concentrate (de unde posibilitatea unei reale egalităţi a armelor) şi, cel mai important, sunt eficiente. Odată cîştigat un astfel de proces, precedentul judiciar creat este atît de puternic încît profesionistul sau autoritatea care ar mai fi tentat(ă) să abuzeze de puterea sa se va abţine în viitor de la acest tip de abuz.

Dar acest tip de litigii a fost încă de la început dezavuat de establishment-ul bancar din România, pentru că astfel de litigii sunt mai greu de cîştigat, de neutralizat sau de anonimizat de către băncile pârâte.

Din păcate, aceste litigii sunt în prezent dezavuate şi la nivel de conducere administrativă a instanţelor. Nu există niciun motiv legal sau de natură managerială pentru ca aceste litigii să fie descurajate. Dimpotrivă. Există lege pentru aceste procese şi există probe certe că ele sunt mai eficiente şi mai puţin costisitoare pentru sistemul judiciar. Cu toate acestea, în ultimele luni, dosarele colective sunt „sparte” în sute sau chiar mii de dosare individuale, fără dezbatere şi fără minimul efort de observare a identităţii problemelor de drept, ridicate în colectiv de mii de reclamanţi.

În primul rînd, „spargerea” dosarelor colective în sute de dosare individuale este o acţiune tipică de descurajare. Un litigiu individual este de 5-6 ori mai scump, per capita, decît unul colectiv. Or, precum rezultă din instrumente ale Dreptului Uniunii Europene, consumatorii, de regulă, nu apelează la justiţie pentru a-şi realiza drepturile mai ales din motive de costuri legale inhibitorii.

Băncile, în mod evident, se bazează pe această reţinere. Ele ştiu că un proces costă, de aceea continuă să abuzeze de puterea lor.

Iritant din acest punct de vedere este faptul că există o circulară a CSM – urmată cu sfinţenie de unii şefi de instanţe – care împarte dosarele după grade de dificultate, iar încărcarea cu dosare noi este dată de numărul de puncte acumulate per dosar. Un dosar colectiv cu 200 de reclamanţi este punctat cu 271 de puncte. Un dosar individual cu un singur reclamant şi cu un singur pârât este punctat 8 puncte. A împărţi un dosar colectiv de 200 de reclamanţi în 200 de dosare individuale înseamnă a ridică punctajul de la 271 la 1600, printr-un simplu artificiu aritmetic. Debarasarea instanţelor de prea multele dosare care sunt în prezent pe rol nu se poate face cu sacrificarea dreptului de acces la justiţie şi cu aneantizarea sentimentului de încredere a cetăţeanului în sistemul său naţional de justiţie.

Pe de altă parte, de la nivel de conducere a BNR şi de lobby al sistemului bancar li se indică oamenilor să nu mai apeleze la avocaţi, ci să aştepte de la bănci să îi cheme pentru negocieri individuale. Nu doar că nu există reale negocieri individuale cu băncile (acestea „negociază” cu executarea silită pe masă), dar acolo unde li se acordă consumatorilor unele facilităţi minore li se impun acestora, prin acte adiţionale, atît renunţări la drepturi aferente calităţii de consumator, cît şi renunţarea la procese actuale sau viitoare contra băncilor. Acest comportament nu numai că nu este democratic; el este de natura terorismului financiar.

Conducerea BNR aruncă pe avocaţii care îi reprezintă pe consumatori vina şi responsabilitatea pierderilor băncilor antrenate de propria iresponsabilitate şi de propria exuberanţă iraţională din anii de boom imobiliar. Vocile care transmit acest mesaj fals sunt guvernatorul BNR şi întregul cor al purtătorilor săi de cuvînt. Acest mesaj fals construieşte convingerea opiniei publice că băncile nu au nicio vină pentru consecinţele crizei economice în România şi determină indirect, dar foarte eficient, convingerea unor magistraţi că nu există vinovaţi şi că riscul trebuie cantonat pe consumator. De aici convingerea consumatorilor că nu se pot lupta în justiţie cu băncile, pentru că vor pierde. Dacă nu reuşeşte, în mod credibil şi eficient, să dea vină pe avocaţi, establishment-ul bancar aruncă vina pe Banca Centrală a Elveţiei, pe falimentele corporatiste, pe presa ostilă şi, în general, pe oricine şi orice, numai să nu cadă vina pe bănci şi pe autoritatea de control şi supraveghere a băncilor. Dar aceeaşi BNR declara că în anul 2014 a formulat 37 de plângeri penale contra a zece bănci.

În anii 2013-2014, BNR cerea chiar construcţia de instanţe specializate pe litigii contra băncilor, pe considerentul – dăunător pentru încrederea în justiţie – că instanţele obişnuite nu sunt suficient de specializate pentru acest gen de litigii. Ideea indusă în mod insidios este aceea că numai BNR şi cîţiva iniţiaţi se pot implica în aceste afaceri judiciare alchimice. Aceasta nu este justiţie de secol XXI, ci justiţie de tip inchizitorial, de Ev Mediu. Pe de altă parte, aceste litigii vizează viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, care nu sunt doar consumatori, ci şi titulari de drepturi. Ei îşi văd averea, libertatea şi bunăstarea familiilor periclitate de modul în care se derulează contractele şi litigiile lor cu băncile. Ei sunt legaţi pe termene foarte lungi (25-30 de ani) de bănci în aceste contracte sufocante şi în care au fost înşelaţi încă de la început. Ei sunt permanent ameninţaţi cu evacuarea din case. Ei sunt cei afectaţi la nivel psihologic şi socialmente ruinaţi de aceste relaţii juridice. Ei ar trebui să fie încurajaţi să îşi dea în judecată stăpînii, pentru a redeveni liberi. Sclavia contractuală modernă nu poate fi eradicată cu aşteptări nerealiste şi cu ipocrizia „negocierilor” cu băncile.

În SUA, băncile care i-au înşelat pe consumatorii americani de credite au fost penalizate drastic de Justiţia americană, în litigii de tip class action. Autorităţile, precum şi instituţii ca agenţiile de garantare (Fannie Mae şi Freddy Mac) şi fondurile de pensii au primit despăgubiri pentru pagubele cauzate de exuberanţa iraţională a băncilor în timpul perioadei creditelor sub – prime (2007 – 2008). Acolo Justiţia a putut fi independentă, faptul că băncile erau prea mari nescutindu-le de eşec. Acolo, băncile nu au fost prea mari pentru a eşua. Cum facem acelaşi lucru şi în România, pentru a evita concluzia că ne-am născut în ţara nepotrivită? Cum facem ca în România să dispară sentimentul că legile sunt făcute într-un fel pentru bogaţi şi altfel pentru săraci?

Contractele bancare sunt tipizate în România. Nu există diferenţe de esenţă (şi, uneori, nici de amănunt) între consumatorii individuali ai creditelor de retail în România. O clauză abuzivă într-un contract se regăseşte identic în milioane de contracte. O soluţie judiciară care să vizeze astfel de clauze abuzive ar trebui să fie aceeaşi pentru toate aceste contracte, care nu sunt diferite între ele. Ei bine, nu este aşa în România. Sunt sute de cazuri individuale în care clauze abuzive sunt evacuate din contracte şi două – trei cauze colective în care aceste clauze, aceleaşi, sunt considerate corecte. Care este explicaţia?

Soluţiile în cazurile colective sunt covârşitoare sub raportul importanţei. În afară de faptul că sunt mult mai notorii, provocînd discuţii în presă, aceste soluţii arată clar că acele contracte incriminate au o problemă generică, şi nu una concentrată pe o singură persoană. Aceasta înseamnă că banca trebuie să îşi revizuiască toate contractele care au această problemă generică, ceea ce nu este în acord cu cash flow-ul băncii şi cu expectaţiile sale de profit ilegitim. Pur şi simplu, banca nu poate să piardă, asta ne spune BNR. Chiar şi când câştigurile sunt obţinute prin fraudă. În plus, soluţiile colective sunt mai ieftine – pur şi simplu, omul îşi poate permite un astfel de proces în alianţa procesuală cu alţii, ceea ce nu este cazul într-un proces individual. Şi procesele colective sunt mai puternice ca arme judiciare: alianţa procesuală de reclamanţi poate lupta de pe poziţii egale cu banca, ceea ce nu este cazul unei lupte între banca hiper-bogată şi consumatorul insignifiant ca putere ecomomică şi juridică. De aceea, întreaga armată de lobby, plus establishment-ul bancar şi judiciar, par să îşi fi propus descurajarea acestui tip de proces, începînd cu finalul anului 2014. Pentru credibilitatea sistemului judiciar român, această strategie este dezastruoasă. Pentru democraţie, este catastrofal, întrucît cetăţeanul va crede că, la fel ca în comunism, legea şi justiţia nu sunt pentru oamenii de rând, ci doar pentru privilegiaţi.

Precizez că ideea de a va adresa o scrisoare deschisă nu îmi aparţine, dar am îmbrăţişat-o, întrucît, din discuţiile publice din mass-media şi de pe site-urile de socializare, a rezultat că oamenii se aşteaptă la o reacţie oficială a guvernului SUA faţă de cele mai sus arătate. De aceea îmi exprim speranţa că această scrisoare, inedită, recunosc, îşi va găsi ecoul aşteptat. Sper că, de acum, în preocupările dvs. relative la justiţia din România, va fi inclus şi acest domeniu, alături de cel al justiţiei penale, gestionate în prezent atît de eficient de DNA.

Klaus Iohannis e un om cinstit

10 mart.

Lupul Dacic

iohannis-basescu

Toate dosarele penale ale mafiei imobiliare sibiene s-ar putea transforma într-un excelent ghid pentru uzul celor care doresc să adere la „Mafia caselor”, organizaţie subterană foarte puternică, alcătuită din membri marcanţi ai societăţii postrevoluţionare româneşti. Istoria acestui „mic” furt imobiliar, la care a participat „marele cârmaci” sibian, împreună cu nevastă-sa, soacră-sa şi un escroc decedat pe meleaguri americane, se află în arhiva revistelor „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, care se poate accesa electronic prin intermediul internetului. Pentru participarea la acest furt, dar şi la alte retrocedări abuzive, Bürgermeisterul sibian a avut mai multe dosare penale la D.N.A. şi la D.I.I.C.O.T., dar acestea au fost blocate ca să nu supărăm statul german, care-l ţine în braţe pe acest infractor, mediatizat în exces de o presă vândută, slugarnică şi iresponsabilă.

Unul dintre aceste dosare are numărul 5/2007 fiind „trântit” la D.N.A. de către procurorul şef de secţie Ţuluş Doru, sub protecţia directă a…

Vezi articolul original 2.296 de cuvinte mai mult

Legătura dintre Gerald Schweighofer şi preşedintele României, Klaus Iohannis. Vezi cum a pus mâna pe terenul pe care şi-a construit fabrică la Rădăuţi!

10 mart.

Lupul Dacic

austriacul-care-ne-lasa-de-zece-ani-fara-paduri

Petrecerea de sfârşit de an la care a participat preşedinte al României face parte dintr- o tradiţie pe care au păstrat-o în ultimii ani cinci familii apropiate, între care şi Klaus Iohannis şi soţia sa Carmen, dar şi gazda, Andreas Huber, consulul onorific al Austriei la Sibiu.

Acesta din urmă, deţinătorul reprezentanţei Opel din municipiul păstorit până nu de mult de actualul preşedinte, are la nici 10 kilometri de Sibiu, în localitatea Cisnădioara, o casă de vacanţă situată în imediata apropiere a bisericii fortificate săseşti din satul locuit în majoritate de etnici germani.

Potrivit celor de la stiri- extreme.ro, Huber ar fi planificat deja totul şi îşi aşteaptă amicii de suflet acasă, ca în fiecare an, să petreacă alături de ei în stil săsesc (PAS CU PAS),feriţi de ochii lumii.

Dintre prietenii apropiaţi ai consului austriac Andreas Huber este şi Gerald Schweighofer , patronul firmei Grupul austriac Holzindustrie Schweighofer.

Grupul…

Vezi articolul original 1.581 de cuvinte mai mult

PRESEDINTELE ALES KLAUS IOHANNIS SI PREMIERUL VICTOR PONTA PARTICIPA ,MARTI,LA BILANTUL MAPN PENTRU ANUL 2014!

10 mart.

Președintele Klaus Iohannis și prim-ministrul Victor Ponta participă, marți, la bilanțul Ministerului Apărării Naționale pentru anul 2014, potrivit Agerpres.

Ședința de bilanț va avea loc începând cu ora 10.00, la sediul MApN.

%d blogeri au apreciat asta: