DE CE TREBUIE SA FIE SUSPENDAT DIN FUNCTIA DE PRESEDINTE PENALUL KLAUS -WERNER IOHANNIS „PAS CU PAS”SPRE PRESEDINTIA ROMANIEI,SPRIJINIT DE PRIETENII AUSTRIECI SI GERMANI DIN DIASPORA SI BINOMUL DNA -SRI!

6 iun.

Doi penali: Carabulea si Nasul Iohannis - sase case

Portalul Ziaristi Online anunta pentru maine publicarea unor dezvaluiri zguduitoare despre “primarul-minune” Klaus Iohannis. Informatii care circula deja in mediile de specialitate fara a fi insa prezentate la nivel national. Autoritatile responsabile au pus capac pe oala unui veritabil scandal international, cu ordin de la “stapanire”. De la ce “stapanire” veti putea afla maine. Pana atunci, un mic remember:

Pe plan local, o mică publicaţie, „Dacii liberi“ (vedeti Cand hotii aplauda instalarea unui hot in capul cautatorilor de hoti. Cât contează un om în România: Klaus Iohannis vs. Omul de rând – de Dan Tomozei), a reuşit să evidenţieze numeroasele nebuloase care l-au transformat pe Johannis dintr-un simplu profesor de fizică într-un „primar-minune“ miliardar. Alesul „independent“ şi-a asigurat viitorul prin achiziţionarea a nu mai puţin de şase imobile în două mandate de primar (vezi în facsimil declaraţia de avere), toate pe numele soţiei, depăşindu-l astfel pe „Năstase – patru case“. Se poate spune că a fi primar, cu un salariu de bugetar, este mai profitabil decât să fii om de afaceri: ai şansa să ajungi, din simplu baron local,  „baron regional“ şi acum, chiar „baron naţional“.
Colegii din presa locală arată că Sibiul beneficiază, pe baza unei propagande strălucite, întreţinută prin fire nevăzute de la nivel central intern şi extern, de o falsă imagine a unei administraţii performante. O faţadă care ascunde o mafie coordonată abil de un primar care se doreşte acum premier, scrie publicaţia „Dacii liberi“. De la afaceri imobiliare dubioase şi jonglerii cu fonduri europene şi ale Ministerului Culturii, de pe vremea „capitalei europene“ a fraudei, la trafic de copii, nimic nu i-a scăpat primarului care se visează premier.

Cu soţia şi soacra la DNA

Ancheta la care lucrează acum Direcţia Naţională Anticorupţie priveşte revendicare cu acte false, prin care primarul Sibiului a dobândit ilegal cel puţin două imobile (vezi facsimil aici). „Curentul“ a arătat în investigaţiile precedente cum Klaus Johannis, primarul reales al Sibiului, Carmen Johannis, soţia sa, şi Georgeta Lazurcă, soacra sa, sunt „cercetaţi“ de ani buni de către magistraţii sibieni sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals intelectual, uz de fals şi mărturie mincinoasă. Motivul: folosindu-se de acte false, persoanele respective au dobândit dreptul de proprietate asupra a două imobile situate în centrul Sibiului, printre care şi clădirea în care se află cel mai mare cinematograf din oraş, închiriată apoi de către primar, pe zeci de mii de euro lunar, Băncii Raiffeisen. Alături de cei trei membri ai familiei edilului sibian, în dosarul menţionat mai figurează trei persoane (Dorin Suciu – avocat, Ion Bastea – moştenitor prezumat, şi Romul Mărginean – martor) implicate de către soţii Johannis în acţiunea de revendicare. În acest dosar, Liviu Munteanu – secretarul comunei sibiene Porumbacu de Jos – e acuzat de fals intelectual şi abuz în serviciu, deoarece a eliberat ilegal înscrisuri oficiale care au ajutat-o pe Carmen Johannis să obţină dreptul de proprietate asupra celor două imobile.
Potrivit unor documente oficiale evidenţiate de ancheta „Curentului“, imobilele revendicate şi câştigate de familia Johannis ca urmare a unei decizii civile, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în 1999, sunt amplasate în Sibiu, pe str. Nicolae Bălcescu nr. 29, respectiv General Magheru nr. 35. Fiecare din imobile are o valoare de piaţă ridicată, ţinând cont că includ mai multe apartamente şi spaţii comerciale. Imobilele în cauză, preluate de statul român prin naţionalizare, au aparţinut soţilor Măria şi Eliseu Ghenea, ambii decedaţi, în 1962, respectiv în 1969. În baza Legii 112/1995, cei care locuiau în respectivele imobile au cumpărat de la statul român apartamentele şi spaţiile comerciale. Surprinzător, în 1999, soţia primarului Johannis apare în scenă, cerându-le noilor proprietari să-şi părăsească locuinţele, pe motiv că ea e proprietară. Intrigaţi, oamenii au luat la puricat povestea şi au ajuns la o descoperire stupefiantă.

Reţeaua funebră

Ingineria macabră a soţilor Johannis pare de domeniul fantasticului: unul dintre proprietarii tabulari ai imobilelor, Maria Ghenea (născută Bastea), ar fi lăsat, la decesul său, un testament prin care lasă ca moştenire imobilele respective unui nepot, Nicolae Bastea, decedat şi el în 1993. Ulterior, acesta, tot printr-un testament, ar fi retransmis imobilele lui Ioan Bastea, Georgetei Lazurcă şi soţiei primarului, Carmen Johannis. Pe baza acelui act, Ioan Bastea şi soţia „tehnocratului“ sibian au cerut justiţiei să constate nevalabilitatea intabulării statului. Apoi, revendicatorii au obţinut restabilirea situaţiei de carte funciară de la momentul naţionalizării, după care au promovat şi au obţinut acţiuni în vederea constatării nulităţii actelor de vânzare-cumpărare încheiate între stat şi cei care locuiau în imobile.

Falsuri pe toată linia

„Curentul“ dezvăluia în 2004 că proprietarii din imobilele revendicate de familia Johannis au apelat la instanţă încă din 2001. Aşa a ieşit la iveală faptul că primarul Johannis & comp. obţinuseră imobilele pe baza unor acte false eliberate de secretarul Primăriei Porumbacu de Sus, Liviu Munteanu. Conform dosarului penal în care Munteanu e anchetat, reiese că el a eliberat o serie de documente privind moştenirea defunctului Eliseu Ghenea, care aveau un conţinut ireal şi nu corespundeau menţiunilor din documentele de stare civilă din arhive.
„Aceste manopere desfăşurate de numiţii Bastea Ioan, Lazurcă Georgeta şi Johannis Carmen, sprijinite de acţiunile învinuitului Munteanu Liviu – care a eliberat adeverinţele 168/1998 şi 73/2000 şi anexa 1 nr. 25/1997, în mod fals, au condus la intabularea eronată a sus-numiţilor în cartea funciară, deşi nu aveau vocaţie succesorală, întrucât Bastea Nicolae era rudă doar cu Ghenea Măria, soţia precedentă a defunctului Ghenea Eliseu“, se spune în dosarul în care Munteanu e acuzat de fals intelectual şi abuz în serviciu în formă calificată. Mai mult, avocatul familiei Johannis, Dorin Suciu, a fost acuzat că pe Nicolae Bastea l-a transformat, din nepot al Măriei Ghenea, în nepotul lui Eliseu, astfel încât să poată fi considerat succesor direct al ultimului reprezentant al familiei Ghenea. Iniţial, familia Johannis a pierdut în instanţă, după ce o expertiză grafologică a arătat nevalabilitatea testamentului lăsat de Măria Bastea, fapt ce a făcut ca testamentul lui Nicolae Bastea să cadă. Ulterior au urmat recursuri, familia Johannis a reuşit să câştige datorită adeverinţelor false eliberate de Munteanu, a intrat pe fir şi Parchetul de pe lângă CSJ, dar, stupoare: Johannis rămâne proprietar, ancheta este declinată şi trimisă la DNA.
În spatele zâmbetului arogant şi aparent degajat al „baronului regional“ Klaus Johannis stă doar speranţa acestuia că se va putea agăţa de o funcţie şi de o protecţie politică prin care să-şi îngroape adânc dosarul de la DNA. În realitate, „Primarul-şase case“ a reuşit să-şi dezvăluie puroiul bubelor locale la nivel naţional şi, de ce nu, şi internaţional.

Cum a mijlocit Klaus Iohannis disparitia definitiva a trei copii orfani

Klaus Iohannis este acuzat de trafic internaţional de fiinţe umane de către bunica a trei copii dispăruţi via o adopţie dubioasă intermediată de actualul primar al Sibiului. Ziarul „Curentul“ se află în posesia unei înregistrări video pe care am pus-o la dispoziţia opiniei publice (vedeti mai jos), în care bunica celor trei copii, Maria Iliuţ, face declaraţii fulminante, istorisind dispariţia copiilor şi învinovăţindu-l direct pe Iohannis de această afacere necurată. Directorul publicaţiei „Justiţiarul“, jurnalistul sibian  Marius Albin Marinescu, care a investigat acest caz în amănunţime, afirmă la råndul său într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Romåniei, Traian Băsescu, documentată cu mai multe dovezi, că Iohannis se face vinovat de următoarele: trafic de fiinţe umane, trafic de influenţă şi luare de mită, evaziune fiscală, rapt imobiliar, abuz de putere şi corupţie în gestionarea banului public şi atentat la siguranţa naţională, pentru legăturile sale subterane cu o putere străină.

Tragedia familiei Iliuţ începe cu anii 1990-1991, când, profitând de dispariţia prematură a părinţilor celor trei copii, apare pe fir inspectorul şcolar Klaus Werner Iohannis. Acesta, împreună cu soţia, Carmen Georgeta Iohannis, au intermediat la vremea respectivă mai multe adopţii de copii din judeţul Sibiu pentru cetăţeni canadieni şi americani. De aceşti copii nu se mai ştie nimic astăzi, afirmă „Justiţiarul“. Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor a cercetat acest caz, şi în anul 2004 a fost audiată chiar Maria Iliuţ, bunica a trei fraţi adoptaţi de o familie de canadieni pe filiera Iohannis, împreună cu încă o fetiţă în vârstă de doar două luni.

Solicitat de Comisia respectivă să se prezinte la audiere, Iohannis a refuzat, sfidând Parlamentul României. Maria Iliuţ i-a înmânat personal fostului preşedinte Ion Iliescu un memoriu în care arăta implicarea lui Iohannis în dispariţia nepoţilor săi, dar fără niciun rezultat. Puţin i-a păsat lui Iliescu de copiii altora. Doar el nu are copii! Nici Iohannis nu are copii, dar „bine“ că i-a vândut pe ai altora, constată cu dezamăgire Albin Marinescu. Pe lângă probele depuse la dosar, jurnalistul îl informează pe preşedinte că deţine probe suplimentare şi că există şi martori dispuşi să dea declaraţii privind implicarea directă a soţilor Iohannis în traficul internaţional de copii. Până atunci, „Curentul“ vă oferă, în exclusivitate, un interviu video incendiar cu bunica celor trei copii dispăruţi.

 

Sursa:justitiarul.ro/

Klaus-Johannis-masina-Piata-mare-Sibiu

  Despre Klaus Iohannis, „hagiografii” cu epoleți au răspîndit ideea că e alesul diasporei, acei români mai destupați la minte...

Despre Klaus Iohannis, „hagiografii” cu epoleți au răspîndit ideea că e alesul diasporei, acei români mai destupați la minte decît confrații rămași în țară și care au salvat România de la dezastru, în 16 noiembrie. Ce nu pare să înțeleagă președintele, la această oră, e că ce a cîștigat pe mîna diasporei ar putea pierde, curînd și definitiv, tot pe mîna ei.

Să reamintim, pe scurt: persoane înarmate au răpit, pe 4 aprilie, un cetăţean român, Iulian Gherguț, la o mină de mangan din Burkina Faso, unde acesta funcționa ca agent de securitate. Mina, situată în provincia Oudalan, în apropierea frontierelor cu Mali şi Niger, este exploatată de Pan African Minerals, o filială a Timiş Corporation, compania omului de afaceri român Frank Timiş.

Imediat, la MAE s-a constituit o Celulă de Criză (din care mai fac parte SIE, SRI, MApN, Administraţia Prezidenţială), misiunile diplomatice române din regiune menţinînd, conform unui comunicat remis presei, în permanenţă legătura cu toate autorităţile competente locale.

După mai bine de 50 de zile, o înregistrare audio difuzată luni seară de agenția mauritană Al-Akhbar a anunțat că o grupare teroristă îl deține pe român și cere răscumpărare pentru el, atrăgînd, totodată, atenția guvernului român „să acorde o atenție serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului deținut de grup”.

Din acest moment, situația se complică dramatic.

 Practic, se conturează patru scenarii posibile.

Primul: povestea e o făcătură amintind de răpirea din Irak, în rolul regizorului Hayssam aflîndu-se, de această dată, cuplul de moguli africani Ovidiu Tender-Frank Timiș (cu afaceri în zona Burkina Faso, Gambia, Sierra Leone etc), care vor să facă un serviciu de imagine regimului de la București, după o nouă eliberare spectaculoasă reușită de celula de criză. Povestea se termină cu happy-end. Pentru ostatic și, poate, pentru pușcăriabilul Tender, dinspre care se așteaptă un scandal uriaș, luna viitoare, cînd fapte grave de care e acuzat se vor prescrie.

 Al doilea: răpirea e pe bune, iar statul român reușește eliberarea strict pe bază de negocieri. Povestea se termină cu happy-end, iar meritele revin celulei de criză.

Al treilea: răpirea e pe bune, eliberarea se face pe bani. Povestea se termină cu happy-end, dar riscurile sunt uriașe, pentru că plata răscumpărării e categoric interzisă de practica antitero, putînd pune bazele unei veritabili industrii a răpirilor, din cauza căreia niciun cetățean străin să nu se mai simtă în siguranță. România s-ar confrunta cu un mega-scandal în relațiile cu aliații din UE și NATO, de care nu avem nevoie într-un moment, și așa, complicat.

În fine, al patrulea scenariu e execuția prizonierului.

Povestea se termină tragic pentru Iulian Gherguț.

Numai că, odată cu el, Klaus Iohannis ar deveni, la rîndu-i, un zombie politic.

Asta pentru că, pînă acum, președintele a avut o atitudine aproape sfidătoare. În momentul răpirii se afla în concediu, pe care l-a continuat netulburat, refuzînd să atingă subiectul în cea mai măruntă luare de poziție, fie ea și o încurajare publică la adresa familiei.

Abia la începutul acestei săptămîni, după ce a venit revendicarea teroriștilor, Iohannis a luat cuvîntul, dar mai bine tăcea. Întrebat de ziariști de ce a ignorat subiectul 50 de zile, Iohannis a răspuns, sec:

„Preşedintele trebuie să aibă curajul să nu se exprime chiar în fiecare chestiune. Dacă doriţi să luăm cazul nefericit al românului răpit, pot să vă spun că am fost în fiecare zi în contact fie cu ministrul de Externe, fie cu celula de criză care a fost stabilită imediat în conformitate cu legislaţia. Nu trebuie să ies eu la microfon şi să spun ce să facă oamenii, ei ştiu foarte bine ce e de făcut. Sunt proceduri destul de complicate, dar foarte bine clarificate. Nu cred că trebuie să comentez eu personal orice eveniment”.

În opinia alesului din noiembrie al diasporei, răpirea de către teroriști și amenințarea cu execuția la adresa unui român din diaspora e „orice eveniment”.

Poate că acest eveniment nu se compară, într-adevăr, cu înființarea insituției Primei Doamne, căreia președintele i-a acordat declarații mai ample, dar e, totuși, un eveniment de excepție.

Mai grav pentru Iohannis, fostul președinte Traian Băsescu a ridica ștacheta enorm prin comportarea demonstrată în răpirea din Irak – reală ori ba -, pur și simplu pentru că a înțeles corect așteptările marelui public de la el.

Poate de aceea fostul președinte a și simțit nevoia să critice prestația lui Iohannis, imediat după răpire: „Orice stat democratic tratează un astfel de eveniment ca pe o agresiune teroristă la adresa sa şi pune în mişcare toate resursele instituţiilor de securitate naţională pentru recuperarea cetăţeanului răpit. Doar resursele diplomatice nu sunt suficiente. În capul mesei, unde se fac analizele de două ori pe zi, trebuie să se afle ori preşedintele, ori primul ministru, adică cineva care să-şi asume activitaţile în afara teritoriului naţional cu atît mai mult cu cît, în Africa de Vest, cu siguranţă găsim resurse de cunoaştere. Marele ghinion al lui Iulian Gherguţ este că ambii decidenţi sunt în vacanţă”, scria el pe Facebook.

În timpul crizei ostaticilor americani din Iran, din 1979, președintele Americii, Jimmy Carter, nu a mai ieșit o sută de zile consecutiv din Casa Albă, preocupat de situația de la Teheran, deși administrația sa se confrunta cu situații dramatice, începînd cu criza mondială a energiei, invazia sovietică din Afganistan ori accidentul nuclear din Pennsylvania.

Și el ar fi putut invoca faptul că CIA, NSA, Pentagonul șamd „știu foarte bine ce e de făcut”.

Carter nu s-a prevalat nici pe departe de asemenea argumente, luînd criza ostaticilor pieptiș și ordonînd o operațiune militară, în pofida sfaturilor unor consilieri de marcă.

În cele din urmă, ostaticii au fost eliberați, povestea s-a terminat relativ bine.

Chiar și așa, însă, atitudinea lui Carter a fost considerată insuficient de bărbătească de către poporul american, iar asta l-a costat categoric al doilea mandat prezidențial, pierdut la scor în fața lui Reagan.

Pînă azi, Carter a rămas, din păcate, cu imaginea unui șef de stat slab, în ochii americanilor.

Ca și Traian Băsescu azi, Reagan îl avertizase din timp pe Carter că e prea moale în criza de la Teheran.

Dacă, Doamne ferește!, răpirea din Burkina Faso se termină cu execuția românului Iulian Gherguț, pentru președinte va fi greu să explice nu atît eșecul – deși va fi judecat în mod clar în raport cu succesul din Irak al predecesorului său – cît atitudinea de nepăsare. Ori faptul că incidentul a găsit SIE fără director. Și poate și altele…

Iohannis alege să tacă, „strategic”.

El pare să nu înțeleagă că, oricît de bine stă un politician în sondaje, viața dă peste cap adesea planurile pe termen mediu ori lung.

Un eveniment neașteptat poate avea consecințe dramatice.

Precum a fost decizia de a permite avioanelor NATO să bombardeze Iugoslavia trecînd peste teritoriul nostru, luată de Emil Constantinescu, și care a declanșat începutul prăbușirii sale ireversibile în sondaje. Ori grațierea lui Cozma de către Ion Iliescu, care i-a distrus acestuia, brusc, cota de simpatie și a dat pesediștilor imboldul necesar execuției lui la congres.

Niciuna dintre aceste consecințe nu fusese întrevăzută de analiști, dar s-au produs, totuși.

Un final tragic al poveștii din Africa ar mai lăsa loc pentru o singură întrebare, în opinia noastră: în care cimitir să fie îngropat cadavrul politic al lui Klaus Iohannis?

                                                                                                      Bogdan Tiberiu IACOB
Prin tertipuri juridice, Klaus Iohannis a reusit sa devina succesorul celei mai mari organizatii naziste din Romania, Deutsche Volksgruppe, cu o avere imobiliara considerabila, plasata acum sub aripa Germaniei “democrate”. Faptul este incalificabil, tinand cont ca Miscarea Legionara, spre exemplu, sau succesorii de drept ai liderului acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, nu au reusit sa recupereze nici macar un ac din averea legionarilor, desi aceasta organizatie nu a fost condamnata la Nuremberg. Mai mult, organizaţia nazista a carei succesor a devenit Klaus Iohannis a fost desfiintata nu de comunisti ci chiar de Regele Mihai, prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944. Ori, cand devii succesorul de drept al unei organizatii de acest gen iti asumi inevitabil si politica extremista a ei, impreuna cu toate actele ei antinationale. Organizatia nazista Deutsche Volksgruppe numara 500.000 de membri si avea o politica anticrestina si antiromaneasca – sustinand separarea unor regiuni de Romania -, motiv pentru care s-a aflat permanent in atentia servicilor speciale romanesti si a Maresalului Ion Antonescu. Ziaristi Online publica Decretul Regelui Mihai si numeroase documente din Arhiva Nationala, culese de cercetatorul Victor Dogaru, si infatiseaza mai jos toate ilegalitatiile comise de catre Klaus Iohannis, dezvaluite de publicatia sibiana “Justitiarul”, acte pe care liderii PNL si PSD ca si presedintele Traian Basescu sau organizatiile evreiesti le trec cu vederea desi nicaieri in Europa un partid sau o organizatie nu a putut recupera bunurile Partidului Nazist. De ce este tolerat “nazistul bun” Klaus Iohannis? Aceasta este intrebarea… la care vom raspunde in articolele noastre urmatoare. Iata documentele:

Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German (I)

La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul...

La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German de către primarul Klaus Iohannis. Acesta se  afla în conflict de interese, fiind primar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) la vremea respectivă. Aceste abuzuri în serviciu şi evidentul conflict de interese au fost şi sunt trecute, în continuare, cu vederea de autorităţile române.

Scurt istoric: Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) a devenit oficial succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German printr-o sentinţă a Judecătoriei Sibiu

    În data de 26 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local FDGR), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German nu doar în România, ci pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial.

Hans Klein 1jpgHans Klein2Hans Klein 3pg

           Maria Morar, judecătoarea iresponsabilă care a reactivat o organizaţie hitleristă

Incompetenţă, corupţie, carierism sau din fiecare câte puţin? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea Maria Morar.

hotarare-FDGR-1jpghot. fdgr 2_n

Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna judecător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pentru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar Convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie.

Ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă… Declaraţia de avere scrisă de mânuţa doamnei judecător în anul 2007 pare o schiţă umoristică de-a lui Caragiale.

Declaratie de avere MM_Page_1Declaratie de avere MM_Page_3

Sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. Dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna judecător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost  câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”. Doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este trecut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Morar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. Uite cine ne judecă! O persoană care nici măcar nu este capabilă să completeze corect un formular banal, dar are puterea de a decide soarta altora!

Totuşi, doamna judecător Maria Morar doreşte să se perfecţioneze, să promoveze în ierarhia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului 2010 a întâmpinat-o pe doamna judecător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema… Suspans! … Atenţie!… Titlul seminarului organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii a fost:  Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecător era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.

Klaus Iohannis şi Hans Klein, doi saşi care şi-au dorit să devină urmaşi ai hitleriştilor!

Ulterior, cei care au formulat Cererea de chemare în judecată au încercat să salveze aparenţele invocând că au fost interesaţi doar de bunurile patrimoniale ale respectivei organizaţii naziste, imobile care au fost confiscate prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, emis de regele Mihai, prin care fusese desfiinţată şi organizaţia nazistă respectivă. Dar, prin sintagma „succesor în drepturi” nu poţi să soliciţi calitatea de „moştenitor” al cuiva, indiferent că eşti persoană fizică sau juridică şi să încerci să succezi doar lucrurile bune, iar de cele negative să faci abstracţie! Din moment ce F.D.G.R. s-a declarat „succesor în drepturi”, atunci automat a preluat şi doctrina „decedatului” Grup Etnic German la ale cărui bunuri râvneşte!

Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, care a admis calitatea de succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când doreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot Iohannis! Cităm din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.html) din data de 25 mai 2010: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.” Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, cităm în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: „Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”

Alte clădiri, de la Sibiu, retrocedate sau în curs de retrocedare către FDGR în calitate succesor al organizaţiei naziste grupul Etnic German din România: clădirea Filarmonicii, Decanatul Facultăţii de Medicina, Liceul Agricol, Şcoala nr. 12 şi multe altele în municipiul şi în judeţul Sibiu.

Lista imobilelor aflate în curs de retrocedare
Solicitanţi: Biserica Evanghelică C.A. din România
FDGR Sibiu

Sibiu

  • str. Avram Iancu, nr. 10
  • str. Avram Iancu, nr. 14
  • str. Ocnei, nr. 3
  • Aleea Filosofilor nr. 16*
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 30
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 45
  • Piața Mare, nr. 8
  • Piața Mare, nr. 9
  • str. General Magheru, nr. 16*
  • str. General Magheru, nr. 18
  • str. General Magheru, nr. 19*
  • str. Arhivelor, nr. 1
  • str. 9 Mai, nr. 47
  • str. Tipografilor nr. 18
  • str. Tipografilor, nr. 1 – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Constituției, nr. 22* (solicitată de FDGR Sibiu)
  • str. Cetății, nr. 1 (clădirea Muzeului de Istorie Naturală) – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Pompeiu Onofrei, nr. 7 – solicitată de FDGR Sibiu

Cisnădie

  • str. Cetății, nr. 17*
  • str. Măgurii, nr. 5*
  • str. Cetății, nr. 19*

Mediaş

  • str. Avram Iancu nr. 18* (clădirea Liceului ”Axente Sever” Mediaș)

Sursa: Interpelare semnată de deputatul Ovidiu Ganţ
Adresele marcate cu * reprezintă clădiri care nu sunt incluse în patrimoniul naţional

O altă serie de imobile au fost deja retrocedate Bisericii Evanghelice, inclusiv muzeul Brukenthal şi liceul Brukenthal, deşi biserica evanghelică îşi donase şi ea întreaga avere grupului Etnic German în data de 11 august 1942! Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un „stat în stat”) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer) din Braşov. Documentul prin care Biserica Evanghelcică C.A. şi-a pus la dispoziţia Grupului Etnic German întreaga avere poate să fie citit aici:

retocedari001retocedari002

Culmea este că în procesele avute cu Biserica Evanghelică din Sibiu, locatarii unor imobile revendicate de către reprezentanţii bisericii respective au câştigat în instanţă, în timp ce alţii au pierdut, deşi – culmea! – era vorba despre acelaşi imobil revendicat. Cei care au câştigat au prezentat instanţelor de judecată un precedent din justiţie, document pe care-l reproducem şi noi:

retocedari004retocedari005

După cum se observă, instanţa a invocat chiar Convenţia din 1942 prin care biserica saşilor transivăneni şi-a transferat întreaga avere Grupului Etnic German pe baza considerentelor ideologice naziste.

Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus  ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu doar primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.

Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu numai primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.

Klein Hans s-a făcut vinovat, la momentul înaintării Cererii de chemare în judecată, de comiterea infracţiunii de conflict de interese, deoarece acesta era şi membru în Consiliul Local pe care l-a chemat în judecată! Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR. Practic, FDGR s-a dat singur în judecată! „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă.

Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă. Ca urmare am depus următoarea plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010:

„Domnule Prim Procuror, Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. …, formulez prezenta  plângere penală împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist. Motivele plângerii:

În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”.

Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.

Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste.
Fapta constituie infracţiune conform  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.

În dovedirea plângerii, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

Cerere de chemare în judecată depusă de Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) prin care acesta solicită recunoaşterea oficială pentru F.D.G.R. a calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).

Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, prin care se admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), reprezentat de Hans Klein.

hotarare FDGR 1jpgfdgr 111_n

– Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944

Conventia de armistitiuConventia de armistitiu 2Conventia de armistitiu 3

Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944

Decret regele Mihai

numărul 6 al revistei „Justiţiarul sibian” din 22 iunie 2010, unde, în articolul scris de subsemnatul şi intitulat „Forumul democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial” (de la pagina 3 până la pagina 5) este explicată detaliat şi documentat toată istoria Grupului Etnic German din România.  http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/

Prin prezenta solicit scoaterea în afara legii şi dizolvarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 31/2002 şi cercetarea penală a numiţilor Klein Hans şi Iohannis Klaus Werner în baza aceleiaşi ordonanţe de urgenţă a Guvernului României.” http://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist

Plângerea penală din data de 24 iunie 2010 a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost însă pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Rezoluţia, semnată de domnul procuror Blînda Tudor, care dispune NUP, a fost  enunţată la Dosar 3345/P/2010 în data de 5 mai 2011!!! Subliniem, cu indignare, faptul că cercetarea a durat unsprezece luni şi o zi!  Deci, 11 luni de „muncă” se regăsesc pe o pagină format A4 în Rezoluţia redactată şi semnată de domnul procuror Blînda Tudor Andrei.

Parchet

Împotriva acelei rezoluţii telegrafice,  o jignire adusă meseriei de procuror!, am depus următoarea plângere, în data de 28 iunie 2011, din care spicuiesc esenţialul:

Consider că Rezoluţia în cauză este neconformă cu realitate şi de aceea vă solicit reînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este greşită şi nelegală din următoarele motive:

1. Nu poate să fie solicitată recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii, solicitantul dezicându-se de doctrina acesteia, deoarece automat nu mai are cum să fi succesor (moştenitor), fiindcă nu mai  ar avea  în comun exact identitatea organizaţiei al cărei moştenitor se revendică. Crezul unei organizaţii, care se regăseşte în statutul acesteia,  indiferent că asocierea este politică sau de altă natură, îi conferă identitate proprie acesteia şi o diferenţiază de alte organizaţii.

2. În ceea ce priveşte aspectul patrimonial, invocat de subinspectorul de poliţie Dumitrescu Ciprian în Referatul din 04.01.2011, se observă clar o contradicţie între statutul F.D.G.R. , recunoscut şi prin declaraţia numitului Hans Klein,  cum că organizaţia este „constituită fără scop patrimonial” şi declaraţia aceluiaşi Hans Klein că  „F.D.G.R. este succesoarea în drepturi patrimoniale a Grupului Etnic German”.

Referat politiejpgReferat politie 2jpg

Declaratie Hans KleinDeclaratie Hans Klein2

Acest aspect contradictoriu evident a fost trecut cu vederea de către domnul procuror Blînda Tudor Andrei.

Statutul F.D.G.R., la capitolul introductiv, „Dispoziţii generale”,  la Art. 1, susţine următoarele: „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial.” Prin revendicarea drepturilor patrimoniale ale organizației hitleriste Grupul Etnic German, FDGR – Sibiu încalcă chiar propriul statut, art. 1! ( http://www.fdgr.ro/ro/statutul_organizatiei/ )

3. Mai mult, subsemnatul susţin şi argumentez că această organizaţie aşa-zis  „democratică” a fost creată premeditat  în scop revizionist. Astfel, la articolul 6, al aceluiaşi Statut F.D.G.R. sunt scrise următoarele: „F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost desfiinţate prin constrângere.” Adică, fondatorii din anul 1990 al acestei asociaţii etnice (ce fel de democraţie poate să fie într-o organizaţie constituită pe criterii etnice, exclusiviste şi care participă la alegeri ca un partid politic?!) pregăteau terenul pentru revendicările lor ulterioare de succesiune după Grupul Etnic German!!! Singura problemă care a stat şi stă, în continuare, în calea planurilor acestor neonazişti este aceea că Grupul Etnic German nu a fost desfiinţat prin constrângere de către comunişti, aşa cum avocaţii FDGR sau ai Consistoriului Bisericii Evangelice C.A. au susţinut permanent, în fals, în faţa instanţelor de judecată, atunci când s-au revendicat imobile în numele celor două instituţii ale minorităţii germane. Aşa cum am arătat şi în plângerea penală iniţială: Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să aplice acest Decret – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a aparţinut, ei nefiind la putere la momentul istoric respectiv.

În concluzie, solicit reînceperea urmăririi penale împotriva Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) şi a persoanelor  care-l reprezintă şi susţin,  în continuare, că cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

De asemenea, făptuitorii au încălcat şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”  Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria,  din cadrul Judecătoriei Sibiu,  care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia.”

Am depus plângerea aceasta pe data de 28.06.2011, iar de data aceasta a fost foarte promptă Turcu Paraschiva, prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui.

Interesant este că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat în instanţă (Dosar nr. 13354/306/2010), în data 12.07.2010 în urma plângerii depuse de mine în data de 24 iunie 2010 – plângere plasată “strategic” la parchetul inferior! – revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală!

Cerere revizuire ParchetpgCerere revizuire parchet 2

O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă îmi dau dreptate, dar, pe altă parte, colegii lor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de mine şi totodată chiar de colegii lor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în cele două procese intentate de către acesta, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Despre „datul pe după cireş” al procurorului Turcu Paraschiva şi NUP-ul acesteia, în episodul următor!

  Domnul președinte Klaus Werner Iohannis – în veci fie-i numele lăudat! – a înlocuit cabinetul președintelui Nicolae Ceaușescu, care...

Domnul președinte Klaus Werner Iohannis – în veci fie-i numele lăudat! – a înlocuit cabinetul președintelui Nicolae Ceaușescu, care cică era țara, cu Facebook-ul, deoarece de acolo conduce și acolo este vizibil zilnic. Chiar s-a simțit profund lezat când o ziaristă i-a spus că are un milion de susținători pe rețeaua respectivă de socializare și a corectat-o aprig: „un milion jumate!”. Da, atâția „fani” sunt pe celebra pagină, fiindcă așa-i numește președintele pe feisbuciști, de parcă el ar fi o vedetă de cinema sau fotbalist de top.

                                     

                                        Ipocrizii klausiste de primăvară

Acolo, pe Facebook, printre poze cu pisici și flori, alături de rețete culinare și bancuri deșucheate, președintele României ne ține la curent cu gândurile sale înălțătoare, scrise într-o limbă de lemn din esență tare, germanică. De fapt, bănuiesc că altcineva înșiră „perlele” zilnice scrise uneori agramat, dar întotdeauna seci și plate ca apa îmbuteliată la pet. Iată ce nota scribul de serviciu chiar în sâmbăta protestelor (9 mai a.c.) împotriva defrișărilor masive efectuate de austriecii purtători de același sânge arian ca și mult lăudatul președinte: „Cred că protestul de astăzi împotriva despăduririlor abuzive este unul perfect legitim. Am hotărât ca această gravă problemă a defrișărilor ilegale să fie pusă pe ordinea de zi a următoarei ședințe a CSAT. Sunt convins că vom reuși nu doar să stopăm fenomenul, dar și că instituțiile statului îi vor identifica și trage la răspundere pe cei vinovați.”

Zău, Franz? Atunci la ce ai întors Codul Silvic în Parlament? Nu pentru că limita tăierile nechibzuite și criminale de păduri? Nu ai spus matale că firmele sunt discriminate, susținând exact punctele de vedere ale austriecilor degrabă tăietori de copaci? Acum o dai la întors de frica unei revolte populare? Cât de false și ipocrite sună palavrele tale feisbuciste, după ce ți-ai dat cu firma în cap prin respingerea unei legi care limita jaful termitelor austriece! Și încă ceva! „Neamțul” pare supărat doar că se despădurește abuziv și ilegal, nicidecum că se distrug pădurile României. El vrea un „lucru bine făcut”, adică  pădurile să fie rase nemțește – ordonat, disciplinat, regulamentar – nu haotic.

Klaus Iohannis a fost decorat de austrieci cu Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”, în anul 2009, pentru servicii deosebite aduse țării lor

iohannis_decorat_austrieci-german

În Austria suprafețele împădurite au crescut în mod constant în ultimele decenii cu aproximativ 5.100 ha/an. Cu alte cuvinte, aproape toate pădurile austriece sunt clasate ca seminaturale, o mare parte din ele fiind catalogate drept virgine. La austrieci, jumătate dintre tăierile definitive sunt tăieri de regenerare, de ameliorare a fondului îmbătrânit și acelea sunt doar toaletări de mică întindere. În Austria cine taie un copac fără aprobare specială merge la pușcărie!

Ziua Austriei, sărbătorită în data de 26 octombrie 2013 la Sibiu. În fotografie: Andreas Huber (consulul onorific al Austriei la Sibiu și fin al primarului), Klaus Werner Iohannis (primarul municipiului Sibiu pe vremea aceea și naș al consulului), Michael Schwarzinger (ambasadorul Republicii Austria la data respective).

În schimb, în România, 350.000 de hectare de pădure au fost rase de pe faţa pământului din vara anului 2013 până în vara lui 2014! Fain, domnule președinte? Da, 13 ha de pădure „bărbierite” în fiecare oră, conform statisticilor oficiale! Frumos record, nu, Herr-ule? Mai vrei? Poftim: „În România se taie aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn în fiecare an.” Și cine le taie? Rușii sau chinezii împotriva cărora au votat alegătorii dumitale? NU, aici e buba! Tăietorii pădurilor românești sunt tamn prietenii dumitale, austriecii care te-au decorat în anul 2009 cu Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”  al Statului Austriac pentru servicii deosebite aduse Austriei!

Klaus Iohannis a fost decorat de austrieci în anul 2009. https://cms.bmeia.at/en/foreign-ministry/news/press-releases/2009/mayor-of-sibiu-klaus-johannis-is-awarded-the-great-silver-decoration-of-honour.html

iohannis-decorat

„Primarul Sibiului, Klaus Johannis, a primit Marea medalie de onoare din argint ca apreciere a prieteniei sale cu Austria și promovarea activă a relațiilor de ambele părți, București, 11 iunie 2009.

În 10 iunie 2009 primarului Sibiului i-a fost înmânată Marea medalie de onoare din argint pentru merit a Republicii Austria prezentată de președintele federal în timpul unei ceremonii susținute la Rezidența Austriacă în București.

În iunie anul trecut, Klaus Johannis, care este de asemenea președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania a fost reales primar pentru a treia oara, câștigând mai mult de 80% din voturi. El este unul dintre cele mai cunoscute personalități politice din Romania. În discursul său (Luadatio), ambasadorul austriac, Martin Eichtinger,  a adus complimente primarului Johannis, ca fiind un prieten bun al Austriei. E a subliniat faptul că în anul 2007, când Sibiul a fost Capitala europeană a culturii, Johannis a oferit un «loc» pentru prezentarea culturii și istoriei austriece. În calitatea lui (de primar) a susținut interesele celor de origine austriacă din populația vorbitoare de limbă germana a României.” Aceasta este traducerea de pe site-ul ambasadei austriece de la București.

În ce a constat „locul” oferit de Iohannis în cadrul evenimentelor derulate pe parcursul anului 2007, când Sibiul a fost Capitala culturală a Europei, alături de Luxemburg? Iată niște titluri din presă: „Austria ocupă Piața Mare” și „Imperiul la Periferie. Urme Austriece în Sibiu”. Iar aici citate despre expoziția din centrul Sibiului: „1691 – 1918. Două secole de dominație austrică în Transilvania. Piața Mare va fi locul de desfășurare al «forțelor» culturale ale Austriei care intră în Programul Sibiu Capitala Culturala Europeană 2007 cu cea mai grandioasa expoziție întâlnită în oraș până acum. Evenimentul austriecilor aduce în centrul istoric al Sibiului patru instalații urișe ce înglobeaza patru simboluri universale. Cele patru instalații ( un ochi, o gura, un nas, o ureche) atrag atenția în mod simbolic asupra urmelor lăsate de austrieci în Sibiu între 1691 și 1918. Instalația Ochiul, Urechea si Gura vor fi expuse în Piața Mare, iar Nasul în Piața Mică.”

Iată și prezentarea de pe site-ul oficial, plus tarifele de vizitare: „Expoziţia prezintă cei peste 250 de ani de influenţă austriacă în Transilvania. Pentru că în Sibiu, capitala Transilvaniei Habsburgice din 1692 până 1791, respectiv din 1850 până în 1918, această influenţă poate fi întâlnită la fiecare pas, expoziţia abordează această perioadă din istoria Sibiului şi a Transilvaniei dintr-o dubla perspectivă: cea centrală a imperiului şi cea locală a diferitelor grupuri etnice, religioase şi politice din Transilvania, cu consecinţele pe care această influenţă le-a avut.” (http://www.sibiu2007.ro/ro3/detaliu_eveniment.php?ideveniment=2567)

„Tarife pentru vizitatorii adulţi: 12 lei/bilet; Tarife reduse pentru grupuri organizate de minim 10 persoane (adulţi): 8 lei/bilet; Tarife cu reducere pentru copii, elevi, studenţi, militari şi pensionari: 3lei/bilet.”

Totul a fost un mare kitsch, niște eșavodaje hidoase care înfățișau organele umane respective. Am înțeles, fără echivoc,  că Sibiul a reprezentat pentru ocupanții austrieci „ochiul și urechea” Imperiului, adică exact sintagma cu care era numită în batjocură Securitatea, mai precis acea parte a ei care se ocupa cu poliția politică și delațiunea.

„Pas cu pas” spre președinția României, sprijinit și de prietenii austrieci

Patronul austriac Gerald Schweighofer a participat și el la întâlnirea membrilor Clubului Economic German (Deutschen Wirtschaftsclub) de la Biertan, din vara anului 2007, atunci când s-a lansat pentru prima dată ideea de candidatură a lui Klaus Iohannis la preşedinţia României? Toți membrii Deutschen Wirtschaftsclub Rumänien (DWR), inclusiv Gerald Schweighofer, și-au luat angajamentul să-l susțină financiar pe candidatul Klaus Iohannis, care urma să candideze ca independent în anul 2009 sub  deviza „Pentru ca România să arăte ca Sibiul”. Însă Traian Băsescu le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosarele penale ale lui Iohannis de la DNA! După ce s-a închis lista candidaturilor la alegerile prezidențiale din anul 2009, hopa și procurorul Țuluș cu NUP-urile lui salvatoare!

DNA 1DNA 2

La alegerile din 2014, după telenovela penibilă cu Iohannis „liberalul” și rocada cu Crin Antonescu, umilul executant al ordinelor primite la Viena, acelaşi Băsescu l-a susţinut pe sasul sibian din dorinţa de a împuşca doi iepuri dintr-un foc: satisfacerea pretenţiilor  Angelei Merkel de a avea propriul om la conducerea României şi posibilitatea ca el, Traian Băsescu, să-și asigure penalul spate în viitor! Dar, revenind la susținerea financiară a  Clubului Economic German pentru candidatul Klaus Werner Iohannis, presupunem că aceasta a rămas valabilă și pentru alegerile din anul 2014!

                                                Masonerie și economie

Din același club select și exclusivist, Deutschen Wirtschaftsclub Rumänien (DWR) – toți membrii sunt masoni în loje germane, austriece și olandeze – face parte și consulul Austriei la Sibiu, domnul Andreas Huber, care are două mari calități: este prietenul apropiat al devoratorului de păduri românești, Gerald Schweighofer și totodată este și finul lui Klaus Iohannis care l-a cununat. Trecem peste chestii de amănunt cum ar fi curățenia făcută în Primăria Sibiu de una din firmele domnului consul sau afacerea mai veche cu buda cu plată de la Palatul de Justiție sibian pe care pusese monopol același Andreas Huber, prieten și cu Marcel Rusu, președintele de atunci al Tribunalului și nuntaș la căsătoria nășită de Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis, nașul și finul Andreas Huber, cu soțiile. Culmea mesajului subliminal, fotografia este printre brazi!

Andreas Huber, numit consul onorific al Austriei în anul 2011, nu este austriac, ci sas din comuna Cristian, județul Sibiu, emigrat în anii ’80 în Germania și revenit cu afaceri în România după anul 1990. El este și membru al Forumului Democratic al Germanilor din România (FDGR), la fel ca și celălalt fin de cununie al lui Iohannis, domnul Jürgen Porr, lăsat de către fostul primar sibian ca șef al respectivei organizații etnice după ce el a devenit mare liberal peste noapte.

Klaus Iohannis și finul Paul-Jürgen Porr, cel care a preluat conducerea FDGR-ului după ce nașul s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în liberal.

Dacă domnul Iohannis era român de-al nostru, din popor, probabil că ar fi spus așa: „Să mor eu, pe cuvântul meu de anticomunist privat, că nu stiu cine este Gerald Schweighofer, nu mi-a dat bani de campanie și am respins codul silvic așa la mișto, doar ca să-i fac în ciudă lui Ponta. Și mai dă-le naibii de păduri, mai importante sunt cătușele, DNA și legea Big Brother!”

                  Poliție politică și supraveghere totală în mediul online ca la Sibiu

Și, pentru că am pomenit despre Legea Big Brother, iată ce scria domnul Klaus Iohannis cu ipocrizia care-l caracterizează, tot pe Facebook, în data de 6 mai: „Prin mediere și dialog, se pot obține rezultate. Prin proiectul de lege semnat, astăzi, de toate partidele parlamentare, nimeni nu poate avea acces la datele personale ale cuiva fără acordul unui judecător. În democrație, securitatea, respectul față de lege și libertatea merg împreună.”

Iată cum comentează tocmai nemții lui Iohannis de la „Deutsche Welle”: „Serviciile de informații și-au impus punctul de vedere, primind în plus și un bonus substanțial. De fapt, legea mediată de președintele Klaus Iohannis este mai intruzivă decât legile anterioare invalidate de Curtea Constituțională. Față de legea din 2012 care prevedea o perioadă de 6 luni pentru reținerea datelor, noul proiect stipulează 3 ani.” („Prestidigitație cu protejarea datelor peronale” –http://www.dw.de/prestidigita%C8%9Bie-cu-protejarea-datelor-personale/a-18435959)

Încheiem selecția de cugetări ipocrite pe Facebook cu aceasta, din 10 mai: „10 Mai este o zi profund legată de statalitatea românească. Măreția acestei zile o datorăm înaintașilor acestei națiuni, Regelui Carol I, Coroanei și bravilor noștri ostași. Sărbătorind această zi, serbăm în definitiv identitatea noastră și bucuria de a fi o țară unită și liberă în Europa.”

„Țară unită și liberă în Europa”? Domnule președinte, până și cei mai optimiști români și-au dat seama cum a fost cu „luatul țării înapoi”, iar faptul că țara noastră a devenit o colonie bună de muls este o realitate incontestabilă!

Iohannis von Facebook în germană, Iohănilă Feisbucilă pe românește, îndeplinește „pas cu pas” ordinele „licuricilor” care i-au dat firman de Gauleiter peste colonie. Dupa ce a experimentat la Sibiu toleranța și indiferența românilor, transformând municipiul într-un oraș polițienesc (cu IP-urile comentatorilor publicate pe site-urile ziarelor sibiene și interdicția la vânzare a presei nefavorabile lui!), acuma o să aplice legea Big Brother la nivel național. Pădurile vor fi în continuare jefuite de cei cu acelasi sânge nemțesc în vene, ca și Herr Klaus. Îl doare pe Gauleiter în bască de români și țara lor!  La fel de puțin îi pasă de viitorul copiilor noștri, fiindcă el nu are copii. După el și „prima doamnă”, potopul!

                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, doar demisia? Există suspiciuni rezonabile pentru săvârșirea infracțiunii de denunț calomnios!...

Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, doar demisia? Există suspiciuni rezonabile pentru săvârșirea infracțiunii de denunț calomnios!

Motto: „Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” (Art. 268 -1, Cod penal)

Livia Doina Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică primul judecător al țării, a fost dovedită ca denunțător mincinos. Aceasta a preferat să o  bage la închisoare pe doamna Mariana Rarinca, fostă secretară a soțului decedat, avocatul Andrei Stanciu din Baroul Tulcea, pentru infracțiunea inventată de șantaj, în loc să-și achite datoria bănească pe care o avea față de fosta angajată. Punct ochit, punct lovit! Arestarea abuzivă pe bază de „suspiciuni rezonabile” a fost săvârșită în luna iunie 2014 prin intermediul DNA-ului prietenei și „partenerei” Laura Codruța Kovesi. Livia Stanciu a depus o plângere penală la DNA, deși fapta, dacă ar fi existat, nu era de competența DNA, care se ocupă de marea corupție, nu de pungășii ordinare. În urma acestor mașinații dolosive Mariana Rarinca a fost închisă pe NEDREPT timp de șase luni. De ce pe NEDREPT? Fiindcă în data de 20 mai 2015, doi judecători verticali de la Curtea de Apel București au pronunțat decizia de achitare a doamnei Mariana Rarinca pentru „banalul” motiv că fapta pentru care a fost acuzată nu a existat!

Deci, „Prima Judecătoare”, că tot avem și o „Primă Doamnă” pe stil nou, a mințit printr-un denunț calomnios că Mariana Rarinca a încercat să o șantajeze cu 20.000 de euro, sumă falsă pentru care a fost scos din „jobenul” DNA și un provocator. ÎN REALITATE fosta secretară solicitase o sumă de aproximativ 2.000 de euro ca drepturi salariale pe ultimele luni în care  LUCRASE pentru soțul Liviei Stanciu și plata unor utilități, achitate de ea și pentru care avea chitanțe, pentru cabinetul de avocatură al răposatului avocat Andrei Stanciu, decedat în anul 2011. Trecuseră trei ani de la data decesului și în anul 2014 magistratul Livia Doina Stanciu refuza, în continuare, să-și plătescă datoria către secretara care-l slujise cu devotament timp de zece ani pe răposatul său soț. Mai mult, CA SĂ NU MAI PLĂTEASCĂ DATORIA , a preferat să o trimită la închisoare, prin intermediul DNA-ului și să o umilească în văzul unei țări întregi. Câtă asemănare cu cazul Mircea Băsescu care și-a denunțat mituitorii ca șantajiști, atunci când aceștia și-au cerut înapoi șpaga dată pentru eliberarea lui Bercea!

Întrebări de final, dar care sperăm să nu rămână pur retorice… Alina Bica, fostă șefă DIICOT, adică a instituției anti-mafia, s-a dovedit chiar ea o MAFIOATĂ, fiind membră într-un grup de crimă organizată constituit în scopul fraudării statului român! Atunci să ne mai surprindă că șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, care trebuie să fie un model de corectitudine și moralitate, a demonstrat că este o rea platnică și o ordinară denunțătoare mincinoasă? Cum mai poate să judece pentru înfăptuirea dreptății, la cel mai înalt nivel, o persoană care a fost dovedită ca mincinoasă și care a demonstrat că pentru ea interesul personal primează, iar adevărul este „un moft”?

Fosta sefă DIICOT, Alina Bica, a petrecut ceva timp  la închisoare. OARE Livia Stanciu o să tușească dacă primește și ea șansa să cugete la adevăr și dreptate într-un loc răcoros, acolo unde a trimis pentru șase luni o femeie nevinovată, doar fiindcă a avut „tupeul” să-și ceară banii pentru care a muncit? Laura Codruța Kovesi nu a fost și ea complice, împreună cu liota de procurori DNA implicați în acest caz, la pedepsirea abuzivă a unui om nevinovat, acuzat în mod mincinos? Faptele săvârșite de cele două înalte magistrate nu se încadrează la art. 268 din Codul penal? Iată ce spune noul Cod penal la art. 268: „Inducerea în eroare a organelor judiciare. (1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.” Ba, dacă privim faptele în profunzime, parcă vedem și  oareșce abuzuri în serviciu din partea șefelor ICCJ și DNA!

Nu putem încheia fără să mentionăm că presa ticăloasă, coruptă și obedientă sistemului stalinist de opresiune SRI-DNA-ICCJ a dat titluri de felul acesta: „Femeia care şantajat-o pe Livia Stanciu, preşedinta instanţei supreme, a fost achitată. Decizia este definitivă”. Păi, măi „deontologilor”, cum naiba să mai fie „șantajistă” din moment ce chiar voi ați afirmat, în continuare, că a fost ACHITATĂ și sentința este DEFINITIVĂ? Nu vă este rușine, lingăilor?

Suntem curioși, președintele Klaus Iohannis o să ia atitudine față de această situație scandaloasă sau o să tacă precum „porcul în păpușoi”?  Să nu uităm că Frau Stanciu l-a făcut președinte prin tergiversarea termenelor de judecată la ICCJ în procesele cu ANI și Herr Präsident s-a grăbit să-i facă o vizită de recunoștință la scurtă vreme după înscăunarea de la Cotroceni.

    Mircea Badea a lansat, luni, o întrebare publică pentru președintele Klaus Iohannis, la scurt timp după conferința de...

Mircea Badea a lansat, luni, o întrebare publică pentru președintele Klaus Iohannis, la scurt timp după conferința de presă în care acesta a anunțat că nu va promulga nicio modificare adusă Codului penal sau Codului de procedură penală.

„Președintele României a fost astăzi foarte tare. Am înțeles că e deranjat de modificările de la Codul penal. Nu le promulgă. Deci dânsul vrea să fie în continuare arestări în România doar pe bază de suspiciune, nu pe bază de indicii. (…) Suspiciunea e suficientă când vrei să arestezi un om, nu? Că de aia e democrație, stat de drept și libertate, ca să arestezi pe bază de suspiciune, nu de indicii, nu?

(…) Că așa, ca idee, dacă eu aș fi procuror acum, cu Codul ăsta penal, aș face un calcul și aș zice: «Iohannis a fost bugetar o viață întreagă, n-are afaceri. A fost bugetar: profesor, primar, bugetar. Dar are șase case. Eu aș putea, eu, procuror, să am o suspiciune în ceea ce-l privește. Eu nu cunosc mulți bugetari, cu toată dragostea, cu șase case. Deci, aș putea să am o suspiciune? Da! Deci, l-aș putea băga la pușcărie pe baza suspiciunii? Da! Bun! Eu zic că e bine, suntem bine.»

(…) Are imunitate, dar zic așa, ca idee, înainte să aibă imunitate. Întreb așa: Cum ar fi fost? Întreb acum public: Domnul Iohannis, cum ar fi fost, domnule? Vi s-ar fi părut bine? Adică e corect așa? Fără niciun indiciu, pur și simplu: «un bugetar, șase case, am o suspiciune. La pușcărie!». Era bine? Poate era bine”, a comentat Mircea Badea, în intervenția din emisiunea „100 de minute”, de la Antena 3.

 Marius Albin MARINESCU / JUSTITIARUL

2 răspunsuri to “DE CE TREBUIE SA FIE SUSPENDAT DIN FUNCTIA DE PRESEDINTE PENALUL KLAUS -WERNER IOHANNIS „PAS CU PAS”SPRE PRESEDINTIA ROMANIEI,SPRIJINIT DE PRIETENII AUSTRIECI SI GERMANI DIN DIASPORA SI BINOMUL DNA -SRI!”

  1. mirceascalat1948 6 iunie 2015 la 12:36 pm #

    Într-un stat în care pădurile sunt pline de cozi de topor care merg la export, e normal ca „elita” să fie asemenea, numai că lucrează pentru extern! Atfel nu-mi pot explica declinul permanent şi luminiţa de la capătul tunelului care se îndepărtează precum „fata Morgana”.

    Apreciază

    • octavpelin 6 iunie 2015 la 5:17 pm #

      TURNATORUL DE LA SECURITATE SI SAMSARUL DE COPII ,SASUL PENAL KLAUS IOHANNIS ,CU CETATENIE GERMANA,TREBUIE SA-SI DEA DEMISIA!

      Apreciază

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: