Arhiva | 6:09 pm

MIHAI SIMION ,LIDERUL DE LA TINERETUL NOULUI PNL,SECT.1 SI SCANDALUL SEXUAL DIN NOUL PDL ,SCUZE PNL IN CARE ESTE IMPLICAT SI KLAUS JOHANNIS!

26 iun.

Mihai Simion, liderul studenților liberali în Sectorul 1, a avut o primă reacție după scandalul sexual în care este implicat.

El neagă cu vehemență că ar avea vreo legătură cu situația rușinoasă în care a fost târât și speră ca persoanele vinovate să fie demascate cât mai repede.

(w670)

„În legătură cu informațiile apărute în mediul online, potrivit cărora eu, ca președinte al Cluburilor Studențești Liberale Sectorul 1, am avut diverse discuții cu tentă sexuală cu o persoană de sex feminin din afara partidului, menționez că acele declarații care au apărut în presă sunt un fals grosolan. Acestea nu au avut loc niciodată și sunt făcute doar cu scopul de a mă discredita.

Pentru a nu păta imaginea organizației din care fac parte, am decis să mă autosuspend din funcție până voi demonstra că acele discuții nu sunt altceva decât o înscenare. Sunt sigur că alături de autoritățile competente îmi voi demonstra nevinovăția.

Mă voi adresa instanțelor judecătorești pentru lezarea imaginii și voi acționa în judecată cotidianul online în care au apărut așa-zisele conversații, deoarece au publicat articolul în care sunt acuzat de avansuri sexuale fără a verifica informația din mai multe surse, așa cum prevede deontologia presei.

De asemenea, voi merge la Poliție pentru a depune o plângere pentru falsificare de cont, cei care mi-au înscenat conversațiile folosindu-mi imaginea fără niciun drept.

Îmi pare rău că numele meu a fost târât total gratuit într-un scandal în care nu am nicio vină și sper ca persoanele vinovate de această înscenare să fie demascate cât mai repede”, a transmis liberalul Mihai Simion.

Tânarul liberal care ar fi încercat să obţină o partidă de sex în schimbul unei funcţii în partid este președintele Clubului Studențesc Liberal, Mihai Simion, cel care este şi liderul studenților liberali în Sectorul 1. El ar fi cerut favoruri sexuale pentru a oferi, la schimb, funcția de vicepreședinte unei studente.

Mihai Simion a pretins că îl cunoaşte pe preşedintele României Klaus Iohannis şi i-a promis fetei că nimeni nu o va schimba din funcţie.

PRIMELE DECLARATII ALE EMISARULUI OCULTEI MONDIALE ,PENALUL KLAUS JOHANNIS ,DUPA CONSILIUL EUROPEAN DE LA BRUXELLES:O UITAT DE DIASPORA ROMANEASCA DAR A FACUT PAKT SI CU STATELE UE CU PRIVIRE LA TEMA MIGRATIEI!”

26 iun.

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a participat joi şi vineri la Consiliul European de la Bruxelles.

Şeful statului a făcut câteva declarații la finalul Consiliului European de Vară și spune că în cadrul acestuia s-a vorbit despre tema migrației, „fenomenul reprezentând o provocare importantă pentru Uniunea Europeană”.

Președintele spune că intervenția pe care a avut-o a subliniat că „provocările cu care ne confruntăm în prezent au nevoie de un răspuns solidar, coordonat și cuprinzător”.

„Toate statele membre s-au angajat să participe la relocarea a 40.000 de migranți aflați în Italia și Grecia.

Cu totii am cazut de acord ca nu Consiliul European poate sa gaseasca solutiile ci discutiile trebuie purtate intre reprezentantii greciei si institutiile de creditare si ministrii finantelor. Am luat act de informari si am lasat discutia in seama formatelor special infiintate penttru aceasta chestiune.

La Bucuresti sunt convins ca BNR are evaluari proprii. Modul de lucru de urmatorul: presedintia UE va solicita propuneri statelor membre. Fiecare va propune prin entitatea cu care se ocupa, la noi prin ministerul de Interne, cati migranti poate sa primeasca. Se verifica daca se acopera necesarul de 40000 si 20000 – relocare si resettlement. Daca nu, va fi probabil nevoie de o noua discutie pentru a se ajunge la coincidenta numarului vizat.”, spune Iohannis despre relocarea în cadrul UE.

În ceea ce privește securitatea și apărarea, în cadrul Consiliului s-a discutat și despre lupta împotriva terorismului – „Am vorbit cu secretarul general al NATO care a prezentat măsurile pe care le are în vedere deja. A fost evidențiată cooperarea din UE și NATO.

De altfel, președintele susține că Federica Mogherini a fost mandatată de Uniunea Europeană pe securitate, astfel că îi revine demararea procesului de dezvoltarea a noi strategii de securitate pentru UE în colaborare cu statele membre.

PENALUL KLAUN JOHANNIS -BASESCU AMICUL DE PAHAR A MINISTRULUI DE EXTERNE FEDERAL AUSTRIAC SEBASTIAN KURZ MINTE:”NU-L TRAGE DE URECHI PE SEBASTIAN SI NU SE IMPLICA IN SCANDALUL ALOCATIILOR PENTRU COPIII ROMANI DIN AUSTRIA!

26 iun.

Președintele României, Klaus Iohannis, se implică în scandalul alocațiilor pentru copiii români din Austria.

Șeful statului a declarat după Consiliul European de Vară de la Bruxelles că a discutat cu cancelarul Werner Faymann despre afirmațiile ministrului austriac de Externe.

„Am avut o discuţie cu domnul cancelar federal, Werner Faymann, pe această temă. Domnul cancelar federal m-a asigurat că acea poziţie exprimată de ministrul de Externe nu este poziţia Guvernului federal austriac şi nu reprezintă nici poziţia domniei sale. Este, aşadar, acea abordare o opinie personală a domnului ministru de Externe al Austriei”, a declarat Iohannis, potrivit b1.ro.

Ministrul austriac de Externe, Sebastian Kurz, cere o reformă a sistemelor sociale în Uniunea Europeană, fiind nemulţumit de faptul că statul austriac plăteşte o alocaţie de 160 de euro pentru copilul unui român care lucrează în Austria, deşi în România această indemnizaţie este 20 de euro.

În acest context, Klaus Iohannis a făcut câteva declarații la finalul Consiliului European de Vară și spune că în cadrul acestuia s-a vorbit despre tema migrației, „fenomenul reprezentând o provocare importantă pentru Uniunea Europeană”.

Iohannis spune că intervenția pe care a avut-o a subliniat că „provocările cu care ne confruntăm în prezent au nevoie de un răspuns solidar, coordonat și cuprinzător”.

„Toate statele membre s-au angajat să participe la relocarea a 40.000 de migranți aflați în Italia și Grecia”, spune Iohannis despre relocarea în cadrul UE.

POTRIVIT UNUI COMUNICAT DE PRESA AL CAMEREI DEPUTATILOR,SEDINTA BIROURILOR PERMANENTE REUNITE ALE CELOR DOUA CAMERE IN CARE SE VA STABILI CALENDARUL AUDIERII SI VOTULUI IN PRIVINTA NUMIRII LUI MRU”PUTOIUL OPARIT” LA SEFIA SIE VA AVEA LOC LUNI LA ORA 13,30!

26 iun.

Potrivit unui comunicat de presă al Camerei Deputaților, ședința Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului în care se va stabili calendarul audierii și votului în privința numirii lui Mihai Răzvan Ungureanu la șefia Serviciului de Informații Externe, va avea loc luni, începând cu ora 13.30.

Astfel potrivit procedurii, Mihai Răzvan Ungureanu va fi audiat în Comisia comună pentru controlul SIE, după care urmează să fie votat în plenul reunit.

Avizul comisiei este consultativ.

AFACERISTUL VALENTIN CHIFU ESTE IUBITUL „FOSTEI BLONDE DE LA COTROCENI”,ELENEI UDREA!

26 iun.

udrea 5

Jurnaliștii de la cancan.ro au publicat, vineri, imagini spectaculoase cu Elena Udrea și iubitul acesteia, surprinși în ipostaze intime, într-unul dintre localurile de fițe din parcul Herăstrău.

După apariția fotografiilor, vicepreședintele PMP și apropiat al Elenei Udrea, Radu Cristescu, a făcut, vineri seară, dezvăluiri despre identitatea și ocupația iubitului Elenei Udrea, dar și din culisele relației dintre cei doi.

Astfel, Cristescu a dezvăluit, în cadrul unei intervenții telefonice la postul România TV, că relația dintre Elena Udrea și iubitul ei, pe numele său Valentin Chifu, durează de un an: „pentru noi apropiatii nu e o noutate”.

„Va intereseaza asa de mult? Haideti sa incepem cu inceputul. Doamna Elena Udrea are dreptul la o viata privata, are dreptul sa fie iubita, sa iubeasca. Ganditi-va ca acele imagini au fost surprinse intr-un local plin de oameni, nimeni nu s-a ferit de nimic. E un local din zona Herastrau plin de oameni seara. Pentru noi apropiatii nu e o noutate, e o relatie mai veche de anul trecut”, a declarat Radu Cristescu.

În același timp, acesta a declarat că iubitul fostei șefe a PMP are afaceri în zona afacerilor imobiliare.

„Este un tanar pe numele sau Valentin. Are afaceri in zona afacerilor imobiliare. Valentin Chifu, nu e niciun secret. Acest Valentin e de anul trecut langa Elena Udrea si a fost si in momentele grele. A mai cazut un mit pentru ca toata presa atatia ani au asociat-o pe Elena Udrea cu alte persoane. Daca o filmati acum un an de zile va dati seama ca e la fel de fericita, cum o traduceti dumneavoastra – indragostita.”, a adăugat liderul PMP.

Nu în ultimul rând, întrebat dacă cei doi locuiesc sub același acoperiș, Radu Cristescu a răspuns:  „Lucruri intime nu pot sa va raspund – daca stau impreuna sau nu stau impreuna – dar hai sa va zic, din cate stiu eu, nu stau impreuna”.

Potrivit unei căutări pe Google, Valentin Chifu figurează ca persoană de contact al complexului rezidențial Asmita Gardens.

ELIBERATA DIN PUSCARIE SI DIN CASNICIE,ELENA UDREA S-A INDRAGOSTIT!

26 iun.

Jurnaliștii de la cancan.ro au publicat vineri imagini spectaculoase cu Elena Udrea și iubitul acesteia.
Elena si Valentin au fost surprinși în ipostaze intime, într-unul din localurile de fițe din Herăstrău. Cei doi, potrivit cancan.ro, s-au comportat precum doi adolescenti indragostiti.

Eliberata din puscarie si din casnicie, Elena Udrea s-a indragostit

In prezent, Elena Udrea incearca sa isi recapete stralucirea pierduta in spatele zavoarelor ferecate de la inchisoare. Iar daca in trecut Dorin Cocos a fost barbatul langa care fostul ministru s-a ridicat si s-a format, acum, se pare ca ranile inca necicatrizate ii sunt oblojite sentimental de un barbat mai tanar, pe numele sau Valentin.

Eliberata din puscarie si din casnicie, dupa divortul- mut de Cocos, Elena Udrea iubeste din nou. Paparazzii CANCAN.ro au reusit sa obtina ieri seara imagini senzationale cu “Blonda de la Cotroceni” si Valentin, un tanar bine lucrat, cu tenul masliniu, pe o terasa unui restaurant de lux din parcul Herastrau.

In apropierea de miezul noptii, intr-o atmosfera romantica dictata de lumanari si aroma de sampanie fina, Udrea si Valentin si-au aruncat priviri lungi, s-au mangaiat si… s-au sarutat fara sa le pese ca ar putea fi observati. Semn ca Elena e dispusa sa-si strige iubirea in public, sub clar de Luna.

E dragoste mare la sfarsit de condamnare

Dupa aproape o ora in care au aratat precum doi adolescenti care isi traiesc primele zile de relatie, Elena si partenerul ei s-au ridicat si, tinandu-se de mana, s-au indreptat spre iesire. Filmarile realizate de paparazzii CANCAN.ro arataca Elena a invatat sa iubeasca din nou, sa zambeasca langa Valentin, cel care, la randul lui nu s-a ascuns sa o alinte pe tot timpul cinei lor romantice.

udrea 1 udrea 4 udrea 5 udrea2

PRESEDINTELE SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU ATAC TAIOS LA ADRESA PRIM-VICEPRESEDINTELUI C.E.,FRANS TIMMERMANS,PE TEMA „ASA-ZISELOR”ATACURI LA JUSTITIE:I-A AMINTIT DE SCANDALUL RARINCA-GATE CARE CONTINUA!

26 iun.

Continuă scandalul Rarinca-gate. Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, reacţionează prompt după ce prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, l-a criticat pe tema aşa-ziselor atacuri la justiţie.

Într-o scrisoare deschisă adresată lui Timmermans şi publicată vineri pe Facebook, Tăriceanu aminteşte cum Mariana Rarinca a stat 191 de zile în arest preventiv, într-un dosar de şantaj instrumentat de DNA (ca urmare a unui denunţ formulat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu), apoi a fost achitată definitiv.

Totodată, preşedintele Senatului acuză serviciile de informaţii din România că şi-au infiltrat oamenii în diverse organisme judiciare şi reclamă faptul că procurorii nu respectă prezumţia de nevinovăţie, prin scurgerea premeditată în presă a unor informaţii din dosare.

Redăm integral mesajul lui Călin Popescu-Tăriceanu:

 

„Scrisoare deschisă adresată domnului Frans Timmermans, Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene

Stimate domnule Frans Timmermans,

 

Am fost informat despre declarația pe care ați făcut-o pe 25 iunie a.c. în fața membrilor Comisiei LIBE a Parlamentului European, referitor la întâlnirea noastră, pe care am avut onoarea să o găzduiesc la Senatul României.

 

Din cele spuse de dumneavoastră în fața comisiei LIBE, am reținut următorul paragraf: ”I-am spus foarte clar preşedintelui Senatului: cred că într-un stat de drept nu ai voie să-l ataci pe preşedintele celei mai înalte curţi de justiţie a ţării. Aşa ceva nu se face. Dar el a făcut asta. Şi i-am spus în faţă că nu faci aşa ceva”.

 

Da, domnule prim-vicepreședinte, ați fi avut dreptate dacă poziția mea publică ar fi fost un atac la adresa Justiției, dar nu a fost cazul!

 

Într-un stat de drept, în țara dumneavoastră, Olanda, și în majoritatea covârșitoare a statelor membre ale UE, președintele Senatului nu are voie să atace Justiția. Totodată sunt nevoit să vă aduc la cunoștință că România are mai multe probleme de rezolvat pentru a fi cu adevărat un stat de drept. Rezolvarea acestor probleme intră în competența Parlamentului, iar eu îmi folosesc toată influența și prestigiul câștigat după Revoluția din 1989 pentru ca România să fie un stat de drept, după modelul democrațiilor liberale din Europa.

 

Am convingerea că omologul președintelui ÎCCJ din Olanda nu ar fi așteptat ca președintele Senatului să-i ceară demisia pentru fapta sa, ci și-ar fi dat demisia de onoare imediat ce instanța de judecată competentă a decis definitiv și irevocabil achitarea persoanei pârâte de președintele ÎCCJ, ceea ce a echivalat cu un denunț calomnios împotriva unui simplu cetățean. Forța de presiune și intimidare a acestui denunț calomnios, venit de la cel mai înalt nivel din Justiția română, a angrenat un întreg lanț de abuzuri și proceduri ilegale ale unor procurori de la DNA și judecători, care au dus la privarea de libertate a unui cetățean român nevinovat pe o durată de 191 de zile. Un membru al Consiliului Superior al Magistraturii – CSM – a încercat să salveze ce se mai poate salva și i-a cerut scuze public persoanei încarcerate pe nedrept timp de 191 de zile.

 

Am convingerea că în Olanda serviciile secrete nu participă la derularea anchetei până la finalizarea actului de Justiție, așa cum a declarat public un general activ din Serviciul Român de Informații că se întâmplă în România.

 

Am convingerea că în Olanda serviciile secrete nu și-au infiltrat ofițeri acoperiți în Justiție și în Ministerul Public ca în România, așa cum reclamă asociațiile profesionale ale magistraților cu care am avut de curând întâlniri în numele Senatului, pentru o informare reciprocă, pentru un dialog direct și pentru ca să acționăm împreună pentru a face din România un stat de drept.

 

Am convingerea că în Olanda prezumția de nevinovăţie este respectată în timp ce în România ea este anulată de procurori prin scurgerile premeditate de informații din dosarele aflate în faza de instrumentare. Această situaţie induce o presiune publică inacceptabilă asupra judecătorilor.

 

Am convingerea că în Olanda procurorii nu anchetează oportunitatea deciziilor politice luate de membri ai Guvernului sau de parlamentari, așa cum se întâmplă în România.

 

Am convingerea că omologul CSM din Olanda nu activează în sfera politicii pentru susținerea unor forțe și persoane politice, așa cum se întâmplă în România. Știu toate acestea și din întâlnirile directe pe care le-am avut cu membri ai CSM și cu asociațiile profesionale ale magistraților.

 

Ar mai fi multe lucruri de spus și, sincer, credeam că aparatul de lucru al Comisiei Europene la București vă furnizează informații mai complete și mai relevante privind realitățile românești. Acest neajuns poate fi depășit oricând, fie prin ameliorarea informării dumneavoastră, fie prin contacte directe mai dese.

 

Doresc să-mi închei scrisoarea parafrazând o altă afirmație pe care ați făcut-o în fața comisiei LIBE a Parlamentului European. Ați spus:”Noi nu criticăm ţări, criticăm politicieni. Ştiţi, ţările înseamnă mult mai mult decât nişte politicieni”. Iar eu spun: eu nu critic Comisia Europeană, eu critic un politician. Știți, Comisia Europeană înseamnă mult mai mult decât un politician.

 

 

Cu deosebită stimă,

 

 

Călin Popescu-Tăriceanu

 

Președintele Senatului României”

ATENTATE TERORISTE LA DOUA HOTELURI DIN LOCALITATEA SOUSSE DIN ALGERIA REVENDICATE DE STATUL ISLAMIC :27 DE MORTI SI FOARTE MULTI RANITI!

26 iun.

UPDATE 16:30

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a făcut un anunţ de ultimă oră despre situaţia românilor din Tunisia.

MAE precizează că, momentan, nu are informaţii despre posibile victime româneşti în urma atentatului.

“În urma atentatului care a avut loc astăzi, 26 iunie 2015, în apropierea localităţii Sousse din Tunisia, Ambasada României la Tunis a întreprins în regim de urgenţă demersurile legale pe lângă autorităţile tunisiene competente pentru a obţine informaţii suplimentare şi pentru a verifica dacă printre victimele atentatului se află şi cetăţeni români. Până la această oră nu sunt informaţii conform cărora cetăţeni români ar fi fost afectaţi în urma acestui atentat. Verificările sunt în curs, misiunea diplomatică se află în permanentă legătură cu autoritățile locale şi este pregătită să acorde asistenţă consulară de specialitate, în limita competenţelor legale, dacă situaţia o va impune. Ambasada României la Tunis nu a primit nicio solicitare de asistenţă consulară până la această oră”, se arată într-un comunicat trimis, vineri, redacţiei PSnews.ro.

––––––

UPDATE

Numarul turiștilor care și-au pierdut viața în urma atacului a ajuns la 27, informează Realitatea TV.

Un atac al militanţilor islamişti a avut loc, vineri, la două hoteluri dintr-o zonă turistică din Tunisia. Militanţii au avut un schimb de focuri cu serviciile de securitate de pe o plajă plină cu turiști britanici, informează romaniatv.net

Atacul a avut loc în stațiunea Al-Qantawi, din orasul Sousse, situat la 140 km sud de capitala Tunis.

Turiștii au alergat speriaţi pe plajă după ce militanţii au deschis focul.

Ministerul de Interne a anunţat că atacatorii au ucis cel puțin 19 persoane. Mai multe persoane au fost rănite.

Unul dintre atacatori a fost ucis, iar poliția este pe urmele celuilalt, a mai precizat Ministerul de Interne.

PRESEDINTELE FRANCOIS HOLLANDE A PARASIT SUMMITUL DE LA BRUXELLES IN URMA ATENTATELOR TERORISTE DIN FRANTA!

26 iun.

 

Foto lemonde.fr

Foto lemonde.fr

O persoană a fost ucisă și mai multe rănite într-un atentat terorist în Franța. O explozie a avut loc într-o uzină de gaz industrial din Isere. O mașină a pătruns în curtea uzinei, cu puțin timp înainte de ora 10.00, și a intrat în mai multe butelii de gaz, potrivit unei surse apropiate anchetei.

Deflagraţia a fost provocată de două persoane, care au intrat cu maşina în uzina Air Products din Saint-Quentin-Fallavier, a transmis Le Monde. Un om a fost găsit decapitat, alături de un steag cu inscripții islamiste. Potrivit presei franceze, un bărbat, care nu era angajat al uzinei, a fost decapitat în curtea societății. Capul acestuia a fost găsit la câţiva metri distanţă de corp, agăţat de gard şi acoperit cu inscripţii în arabă.

UPDATE Victima, „decapitată în mod abject”

Bărbatul a fost „asasinat și decapitat în mod abject”, a afirmat ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, conform AFP.
„Victima este în curs de identificare”, a precizat ministrul. „Mă gândesc cu emoție la victimele acestor acte și în mod concret la această persoană nevinovată, care a fost asasinată și decapitată în mod abject și la victimele atentatelor din luna ianuarie”, a declarat acesta.

UPDATE Hollande despre atentat

Președintele francez, Francois Hollande, a afirmat vineri că atacul este ”de natură teroristă din moment ce a fost găsit un cadavru decapitat, precum și inscripții”, la locul faptei, relatează agențiile de presă internaționale.

Aflat la Bruxelles, președintele francez a confirmat că un suspect a fost arestat și ”identificat” și a vorbit și despre un al doilea posibil autor al atentatului.

Totodată, el a anunțat că ”un consiliu restrâns se va reuni la Palatul Elysee la ora 15,30, că au fost desfășurate în regiune forțe considerabile de poliție și că se asigură protecția și a altor locuri industriale pentru prevenirea oricăror altor incidente.

UPDATE Mobilizare maximă

Președintele francez, Francois Hollande, a convocat pentru vineri un consiliu de apărare după atentatul, probabil jihadist, care a vizat o uzină de gaze industriale din regiunea Lyon (centru-est), a anunțat ministrul apărării, Jean-Yves Le Drian, citat de AFP. Francois Hollande, care participa vineri la Consiliul European de la Bruxelles, se va întoarce după-amiază la Paris, a indicat o sursă din anturajul său, precizând că președintele este în contact permanent cu ministrul de interne Bernard Cazeneuve și cu serviciile statului. La rândul său, premierul francez Manuel Valls a ordonat vineri „sporirea vigilenţei” la toate instalaţiile sensibile din Rhone-Alpes.

Unul dintre atacatori a intrat în uzină ţinând în mână un steag cu inscripţii în limba arabă, potrivit martorilor.

Potrivit cotidianului Le Dauphiné libéré, unul dintre atacatori şi-a declarat apartenenţa la Statul Islamic.

Un bărbat suspectat de a fi autorul sau unul dintre autorii atentatului a fost arestat, au indicat surse apropiate dosarului, transmite AFP.

”Potrivit primelor elemente ale anchetei, unul sau mai mulți indivizi, la bordul unui vehicul, au forțat intrarea în uzină. O explozie a survenit apoi”, a declarat o sursă apropiată dosarului.

Până acum, informațiile despre numărul atacatorilor sunt contradictorii. Potrivit unor surse ar fi vorba de doi atacatori, în timp ce altele vorbesc de unul singur.

Parchetul antiterorist din Paris a demarat o anchetă.

KLAUS JOHANNIS A TRANSMIS VINERI UN MESAJ CU OCAZIA ZILEI DRAPELULUI NATIONAL!

26 iun.

Klaus Iohannis

Klaus Iohannis a transmis vineri un mesaj cu ocazia Zilei Drapelului Național.

Președintele afirmă că tricolorul este simbolul absolut al românilor de pretutindeni şi că are datoria să solicite cetățenilor să-l prețuiască și să-l cinstească.

„Tricolorul este simbolul absolut al românilor de pretutindeni. Drapelul Național flutură cu mândrie în Europa și în lume, este purtat cu demnitate de către ostașii noștri în teatrele de operații de pe întregul mapamond și însoțește momentele de bucurie ale victoriilor sportivilor noștri. Cu prilejul acestei sărbători, am datoria, dar și privilegiul de a cere tuturor românilor să prețuiască și să cinstească Drapelul Național”, spune Iohannis.

Ziua Drapelului Național este pentru toți românii o sărbătoare de suflet

„Drapelul, ca simbol național, ne reamintește permanent de jertfele înaintașilor pentru o Românie modernă, stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil, partener al Alianței Nord-Atlantice și membru de încredere al Uniunii Europene.

La rândul nostru, avem responsabilitatea să lăsăm moștenire o Românie mai bună, o națiune cu adevărat puternică”, mai spune șeful statului, care urează „La mulți ani!” României și tricolorului.

Ziua Drapelului Național a fost proclamată prin Legea nr. 96/ 1998 și se sărbătorește în fiecare an la data de 26 iunie.

CIRCULA PE NET. RAPORTUL DEVASTATOR DESPRE JUSTITIA DIN ROMANIA AL DEPARTAMENTULUI DE STAT AL USA!

26 iun.

SUA despre România: S-a semnalat cel putin un caz de ucidere arbitrara si ilegala a unei persoane de catre autoritati sau agentii acestora

SUA despre România: S-a semnalat cel putin un caz de ucidere arbitrara si ilegala a unei persoane de catre autoritati sau agentii acestora

Departamentul de Stat al SUA a dat publicitatii miercuri, 25 iunie 2015, raportul pe drepturile omului (Human Rights Report) pentru 2014. Raportul are o intreaga sectiune care se refera la JUSTITIA din Romania, conform flux24.ro.

Astfel, printre altele, in raport se vorbeste despre „abuzuri” in cazul unor arestari preventive. „Potrivit unor ONG-uri care se ocupa de drepturile omului, în multe cazuri, autoritatile au prelungit automat arestarea preventiva, chiar daca motivele initiale ale arestarii nu mai existau”, afirma raportul.

Raportul condamna si „telejustitia”, cand fragmente din interceptari din dosare sunt facute publice. „Unii judecatori s-au plâns ca mediatizarea excesiva a acestor cazuri [de coruptie] i-a împiedicat pe inculpati sa beneficieze de un proces echitabil”, afirma raportul.

„Dupa intrarea în vigoare a noului Cod de Procedura Penala si ca urmare a unei decizii CEDO, Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat un nou ghid de comunicare a magistratilor cu presa, stabilind limite în cazul informatiilor pe care procurorii le pot dezvalui pe parcursul anchetei”, se mai arata in raport. Ghidul respectiv, insa, nu este respectat.

Raportul mai mentioneaza ca Romania a fost condamna in repetate randuri de CEDO pentru incalcarea articolului 6 din conventie, care vorbeste despre dreptul la un „proces echitabil”.

Exista probleme cu interceptarile, care in unele cazuri sunt facute ilegal, se mai spune in Raport

Alte principale probleme in cazul Romaniei sunt:
– hartuirea si relele tratamente aplicate detinutilor si romilor de catre politie si jandarmi;
– conditiile deficitare din penitenciare;
– încercarile continue ale unor politicieni de a compromite independenta justitiei;
– amenintarile personale si profesionale la adresa jurnalistilor au subminat libertatea presei;
– sistemul judiciar a luat masuri pentru punerea sub acuzare si pedepsirea functionarilor de stat care au comis abuzuri, dar autoritatile au amânat în mod repetat procesele referitoare la presupuse cazuri de abuzuri ale politiei, multe dintre ele încheindu-se cu achitarea politistilor.

– Guvernul nu a luat masuri eficiente pentru retrocedarea bisericilor greco-catolice confiscate de fostul guvern comunist;

Un raport detaliat despre situatia libertatii religioase din Romania va fi dat publicitatii in curand de catre Departamentul de Stat, unde aceasta problema va fi abordata pe larg.

Mai jos, rezumatul tradus în limba română al The annual Country Reports on Human Rights Practices publicat de Ambsada SUA la București:

România este republica constitutionala cu un sistem parlamentar democratic si multipartit. Pe 2 noiembrie si 16 decembrie au avut loc alegeri prezidentiale, iar observatorii electorali au constatat nereguli la cele doua tururi ale alegerilor, inclusiv existenta unui numar insuficient de sectii de votare pentru numarul mare de români din diaspora.

Parlamentul bicameral (Parlamentul României) este constituit din Senat si Camera Deputatilor, iar reprezentantii din ambele camere sunt alesi prin vot popular. În 2012, în tara s-au organizat alegeri parlamentare pe care observatorii le-au considerat în general lipsite de nereguli. Autoritatile au mentinut eficient controlul asupra fortelor de securitate.

Printre problemele serioase de drepturile omului s-au numarat hartuirea si relele tratamente aplicate detinutilor si romilor de catre politie si jandarmi, inclusiv moartea a cel putin unei persoane, cauzata de politie. Coruptia guvernamentala a ramas o problema raspândita care a afectat toate sectoarele societatii. Discriminarea sociala sistematica a romilor le-a afectat acestora dreptul la educatie, locuinta, îngrijire medicala si oportunitati de angajare adecvate.

Alte probleme de drepturile omului semnalate în cursul anului au inclus conditiile deficitare din penitenciare si încercarile continue ale unor politicieni de a compromite independenta justitiei. Guvernul nu a luat masuri eficiente pentru retrocedarea bisericilor greco-catolice confiscate de fostul guvern comunist. Amenintarile personale si profesionale la adresa jurnalistilor au subminat libertatea presei. S-au semnalat în continuare cazuri de violenta împotriva femeilor si de discriminare a acestora. Au existat unele acte si declaratii antisemite si mass-media a continuat sa publice articole antisemite. S-au raspândit în continuare puncte de vedere antisemite, rasiste, xenofobe si nationaliste pe internet. Institutiile guvernamentale nu au acordat asistenta adecvata persoanelor cu dizabilitati si au neglijat persoanele institutionalizate cu dizabilitati. Romii au fost discriminati sistematic de catre societate. Discriminarea homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor si transsexualilor (LGBT), dar si a persoanelor bolnave de HIV/SIDA, în special copiii, de catre societate, au continuat sa fie o problema. Drepturile angajatilor au fost în continuare o problema.

Sistemul judiciar a luat masuri pentru punerea sub acuzare si pedepsirea functionarilor de stat care au comis abuzuri, dar autoritatile au amânat în mod repetat procesele referitoare la presupuse cazuri de abuzuri ale politiei, multe dintre ele încheindu-se cu achitarea politistilor.

Sectiunea 1: Respectarea integritatii persoanei, inclusiv dreptul de a nu fi supusa la:

a. Privare arbitrara sau ilegala de viata

S-a semnalat cel putin un caz de ucidere arbitrara si ilegala a unei persoane de catre autoritati sau agentii acestora.

În seara zilei de 4 martie, Sectia 10 Politie din Bucuresti l-a dus pe Daniel Gabriel Dumitrache, un tânar rom de 26 de ani, la sediu, pentru încasare de taxe ilegale de parcare într-o parcare. Conform Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului în România – Comisia Helsinki (APADOR-CH), Dumitrache era „parcagiu” si obtinea un venit gasindu-le soferilor spatii de parcare în shimbul unui bacsis. Conform APADOR-CH, alti parcagii din zona au semnalat ca au fost hartuiti de catre politie. Politistii le-au spus membrilor familiei ca Dumitrache a murit la scurt timp dupa miezul noptii. Nu au oferit detalii suplimentare. Rudele au sustinut ca erau vânatai pe corpul decedatului. La trei zile dupa moartea lui Dumitrache, politia a emis un comunicat de presa în care se sustinea ca i s-a facut rau în arestul politiei si, desi a primit îngrijiri medicale, a decedat la scurt timp. Conform comunicatului, corpul sau nu prezenta urme de violenta. Potrivit raportului medicului legist, cauza mortii lui Dumitrache a fost o ruptura de splina. Dupa o ancheta interna, politia l-a arestat pe ofiterul George Stefan Isopescu pentru loviri sau vatamari cauzatoare de moarte. Conform presei, Isopescu a fost eliberat în iunie sub control judiciar si mutat la o alta sectie. La sfârsitul lunii octombrie, cazul era în continuare pe rol.

În decembrie 2013, autoritatile l-au acuzat pe ofiterul de politie George Bogdan Grigoras de omor calificat pentru împuscarea unui barbat din satul Tapu (judetul Sibiu) în 2013. La mijlocul lunii noiembrie, cazul era înca pe rol.

În 2012, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc a fost autorizat sa demareze anchete penale ale crimelor comuniste descoperite în activitatea sa de cercetare. La cererea institutului, în august 2013, Parchetul General a început anchete penale împotriva membrilor conducerii penitenciarelor comuniste. În iunie si august, Parchetul General i-a acuzat de crime împotriva umanitatii pe comandantii Alexandru Visinescu si respectiv Ion Ficior, despre care se spune ca sunt vinovati de moartea a 12 persoane si încarcerarea a alte 103 persoane,. Pe 22 octombrie, instanta a dispus punerea sub sechestru a averii lui Visinescu. Cazurile se aflau pe rol la jumatatea lui noiembrie.

b. Disparitii

Nu s-au semnalat cazuri de disparitii sau rapiri motivate politic.

c. Tortura si alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante

Constitutia si legislatia interzic astfel de practici; totusi, ONG-uri si mass-media au semnalat cazuri de maltratare si abuzuri asupra detinutilor, persoanelor cercetate în stare de arest, romilor si altor cetateni, în primul rând prin uz excesiv de forta, inclusiv batai aplicate de politie. Presa a a semnalat astfel de cazuri în Galati, Constanta, Târgu Jiu, Craiova, Piatra Neamt, Resita, satul Turburea si alte localitati. În cele mai multe cazuri, ofiterii de politie implicati au fost exonerati.

Seful Politiei din Piatra Neamt a demisionat în martie dupa ce a fost surprins de camerele de supraveghere din sectie în timp ce lovea o fata de 14 ani cu pumnii si cu picioarele. Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a început o ancheta, ramasa în curs la sfârsitul lunii octombrie. S-a demarat de asemenea anchetarea ofiterului de politie care fusese de serviciu în ziua incidentului, sub suspiciunea ca a facut publica înregistrarea.

Conditiile din închisori si centrele de detentie

Conditiile din închisori au continuat sa fie dure si, în unele cazuri, sub standardele internationale. Abuzurile asupra detinutilor, de catre autoritatisau alti detinuti au fost în continuare o problema.

Conditii fizice: Potrivit Administratiei Nationale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Justitie, pe 31 august, 637 de persoane, dintre care 1.568 femei si 338 minori, se aflau în penitenciare sau centre de detentie pentru minori. De la începutul lunii septembrie, capacitatea legala a sistemului de penitentiare era de 29.989 de locuri. Conform statisticilor oficiale, suprapopularea a reprezentat o problema, în unele penitenciare, nu s-a respectat suprafata standard de 4 m² per detinut, conform recomandarilor Comisiei pentru Prevenirea Torturii a Consiliului Europei. Detinutii au avut acces la apa potabila. Unele închisori au oferit acces insuficient la servicii medicale, iar hrana a fost de proasta calitate si insuficienta. În unele închisori nu au existat încalzire si ventilatie adecvate si iluminatul a fost insuficient.

APADOR-CH a semnalat faptul ca cele mai multe dintre închisori erau suprapopulate, mai ales penitenciarele din Craiova, Braila si Satu Mare, precum si centrul de arest preventiv din judetul Iasi. APADOR-CH a mentionat si conditiile inadecvate din unele închisori, inclusiv accesul insuficient la servicii medicale, proasta calitate a mâncarii, igrasia din bucatarii, personalul insuficient, numarul prea mic de bai si activitatile educationale insuficiente. APADOR-CH a criticat de asemenea lipsa tratamentului adecvat cu substante de substitutie pentru fostii dependenti de droguri. ONG-ul a declarat ca cele mai multe spatii destinate arestului preventiv ofera conditii inadecvate. Astfel, acestea erau plasate în subsolul cladirilor, fara lumina naturala si instalatii sanitare. La vizita efectuata în luna mai la centrul de arest preventiv din Iasi s-au constatat conditii inadecvate, inclusiv suprapopulare excesiva, ventilatie inadecvata si lipsa luminii naturale. Celulele nu aveau toalete, dusuri sau chiuvete, iar detinutii nu aveau voie sa foloseasca toaletele noaptea. În unele centre de arest preventiv nu exista posibilitatea organizarii de întâlniri confidentiale între detinuti si rudele sau avocatii lor.

Potrivit presei si ONG-urilor, în unele cazuri persoanele încarcerate si-au agresat si abuzat colegii de celula.

Conform raportului anual al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, 102 persoane au decedat în închisoare în 2013, 26 dintre acestea suferind o moarte violenta. Într-unul dintre cazuri, cel al mortii lui Catalin Resmovici, survenita la sfârsitul anului 2013, autoritatile au declarat ca Resmovici a decedat în urma unei supradoze, în timp ce familia acestuia a sustinut ca trupul prezenta urme de violenta, inclusiv dinti sparti, un brat rupt si rani grave la cap. Familia a depus o plângere penala în luna ianuarie. Membrii familiei au declarat presei în februarie ca desi au depus mai multe plângeri penale, autoritatile de resort le-au ignorat si nu au început o ancheta. Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a raspuns ca acest caz nu este de competenta sa.

Pâna la mijlocul lunii iunie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România în 11 cazuri pentru conditiile neadecvate si tratamentele inumane si degradante din închisori.

Administratie: nu s-au semnalat evidente neadecvate ale detinutilor. Legislatia prevede pedepse alternative la închisoare pentru persoanele care au comis infractiuni lipsite de violenta, inclusiv sentinte de închisoare cu suspendare, sentinte executate la locul de munca sau amenzi penale. Conform ONG-urilor care se ocupa de drepturile omului, autoritatile au înregistrat unele progrese în ceea ce priveste aplicarea celor patru regimuri de detentie: închis, semi-închis, semi-deschis si deschis pentru diferite categorii de detinuti. Conform relatarilor, detinutii care executa pedepse în regim semi-deschis si deschis au beneficiat de plasarea lor în tipul de penitenciar adecvat sentintei primite. Cu toate acestea, APADOR-CH a declarat ca, din pricina accentului pus pe specializarea penitenciarelor pe tipuri de regim, unii dintre detinuti au fost plasati în penitenciare aflate la mare distanta fata de localitatea lor de resedinta. Aceasta politica a fost o problema mai ales în cazul detinutilor femei, din cauza numarului mai mic de penitenciare pentru femei specializate pe tipuri de regim de detentie.

În luna septembrie, guvernul a modificat legea referitoare la avocatul poporului pentru a crea un mecanism de prevenire a torturii si respectare a drepturilor omului în închisori. Un judecator delegat a analizat plângerile detinutilor în fiecare închisoare. Detinutii au putut primi vizitatori. Prevederile legale ofera tuturor cultelor acces nerestrictionat la detinuti, iar autoritatile le-au permis acestora respectarea ritualurilor religioase. Detinutii au putut depune plângeri catre autoritatile judiciare fara a fi cenzurati. Conform noului Cod Penal, este obligatorie o evaluare a cazului fiecarui detinut în vederea eliberarii conditionate atunci când acesta a executat doua treimi din pedeapsa.

Monitorizare independenta:< guvernul a permis efectuarea de vizite de monitorizare în penitenciare de catre observatori independenti pe probleme de drepturile omului, astfel de vizite având loc în decursul anului. Dupa vizitarea unui numar semnificativ de închisori, centre de detentie si centre de arest preventiv ale politiei în cursul anului, APADOR-CH a criticat conditiile din penitenciare.

Îmbunatatiri: guvernul si-a continuat eforturile, inclusiv prin parteneriate cu ONG-urile, de a îmbunatati conditiile dure; de a îmbunatati conditiile din celule; de a asigura mai multe activitati zilnice, mai multe cursuri de pregatire si programe educationale; de a opri raspândirea HIV si tuberculozei. În urma vizitei efectuate pe 28 iulie la centrul de detentie pentru minori si tineri din Craiova, a doua din acest an, APADOR-CH a constatat vopsirea camerelor, repararea instalatiei electrice si achizitionarea de noi saltele. Guvernul a crescut numarul de locuri disponibile în penitenciare prin constructia/repararea si modernizarea precum si prin programe de pregatire la închisorile de la Aiud, Codlea, Giurgiu, Iasi, Poarta Alba, Jilava si Tichilesti. De asemenea, a dezvoltat proiecte de asistenta sociala si educatie si a pus în aplicare o strategie elaborata în 2013 cu scopul de a reduce comportamentul agresiv în închisori.

d. Arestul si detentia arbitrare

Constitutia si legislatia interzic arestul si detentia arbitrare, iar guvernul a respectat, în general, aceste interdictii.

Rolul aparatului de politie si securitate

Ministerul Administratiei si Internelor are în subordine Inspectoratul General al Politiei Române (IGPR), jandarmeria, politia de frontiera, Departamentul de Informatii si Protectie Interna (DIPI) care coordoneaza culegerea de informatii despre crima organizata si coruptie si Directia Generala Anticoruptie. Seful DIPI este numit de prim-ministru. Inspectoratul General al Politiei Române este împartit în directii generale si 42 de directii regionale pentru fiecare judet si orasul Bucuresti. Serviciul Român de Informatii (SRI), serviciul national de securitate, se ocupa de problemele legate de terorism si securitatea nationala. Directorul SRI este numit de Parlament, la propunerea presedintelui tarii. SRI prezinta un raport anual de activitate Parlamentului, care are o comisie permanenta de supraveghere a activitatii SRI. Plângerile referitoare la comportamente necorespunzatoare ale politiei sunt analizate de catre comisiile disciplinare interne de la sectiile la care lucreaza ofiterii acuzati.

În cursul anului, autoritatile au anchetat 189 de ofiteri de politie pentru posibile încalcari ale drepturilor omului. Un ofiter a fost sanctionat cu amenda administrativa, unul a primit amenda penala; anchetatorii au exonerat alti 127 de ofiteri si au trimis cazurile a noua ofiteri catre instante (un ofiter a fost condamnat pentru purtare abuziva). Anchetele continua în celalalte cazuri.

Procedurile de arestare si tratamentul detinutilor

Legea prevede ca doar judecatorii pot emite mandate de arestare si perchezitie, iar guvernul a respectat în general aceasta prevedere în practica. Conform legii, autoritatile au obligatia, la momentul arestarii, sa îi informeze pe cei re?inu?i ce acuzatii li se aduc si ce drepturi legale au, inclusiv ca au dreptul de a nu spune nimic si ca au dreptul la un avocat. Politia trebuie sa le explice celor retinuti ce drepturi au în limba pe care acestia o înteleg, înainte de le lua o declaratie. Autoritatile trebuie sa aduca persoanele retinute în fata unei instante în termen de 24 de ore de la arestare. Desi în general, autoritatile au respectat aceste prevederi în practica, pe parcursul anului s-au semnalat unele abuzuri. Conform legii, instantele judecatoresti pot decide judecarea în stare de libertate si arestul la domiciliu. Exista, de asemenea, un sistem de eliberare pe cautiune dar a fost rar folosit în practica. Detinutii au dreptul la asistenta juridica si, în cele mai multe cazuri, acestia au avut acces imediat la asistenta juridica oferita de un avocat ales de ei. Autoritatile au furnizat detinutilor cu o situatie materiala precara asistenta juridica din oficiu. În momentul arestarii, ofiterul de politie trebuie sa îl contacteze pe avocatul persoanei retinute sau baroul local pentru a solicita un avocat. Persoana retinuta are dreptul la o întâlnire privata cu avocatul înainte de prima audiere. Avocatul poate fi prezent în timpul audierii sau al interogatoriului. De asemenea, persoanele retinute si-au putut contacta imediat familiile. Legea permite politiei sa conduca la sectie, fara mandat de arestare, orice persoana care pune în pericol alte persoane sau linistea publica. Au existat acuzatii ca politia foloseste adeseori aceasta prevedere pentru a retine persoane timp de pâna la 24 de ore. Persoanele nefiind oficial retinute sau arestate, autoritatile au considerat ca dreptul la asistenta juridica nu se aplica în acest caz. APADOR-CH a criticat aceasta prevedere, sustinând ca permite abuzuri.

Arestare preventiva: În functie de caz, un judecator poate emite un mandat de arestare preventiva pe o perioada de pâna la 30 de zile. Desi instanta poate prelungi aceste termene cu câte 30 de zile, perioada de arestare preventiva nu poate depasi 180 de zile. Conform legii, instantele judecatoresti si procurorii pot fi trasi la raspundere pentru masuri nejustificate, ilegale sau abuzive. Potrivit unor ONG-uri care se ocupa de drepturile omului, în multe cazuri, autoritatile au prelungit automat arestarea preventiva, chiar daca motivele initiale ale arestarii nu mai existau.

e. Lipsa unui proces public echitabil

Constitutia prevede un sistem judiciar independent. În general, guvernul a respectat independenta sistemului judiciar, însa nu a asigurat suficient personal, spatiu si echipament necesare pentru a permite sistemului judiciar sa functioneze rapid si eficient, ceea ce a dus la procese excesiv de lungi. Un raport al Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV), facut public în luna ianuarie, mentiona ca desi guvernul a respectat Constitutia si rolul si hotarârile Curtii Constitutionale, nu si-a respectat pe deplin angajamentul de a adopta masuri anticoruptie si de a proteja sistemul judiciar de atacuri.

Procedurile de judecata

Constitutia si legislatia prevad dreptul la un proces echitabil, iar sistemul judiciar independent a aplicat acest drept în general.

Conform legii, inculpatii au dreptul la prezumtia de nevinovatie, au dreptul de a fi informati imediat si în detaliu cu privire la acuzatiile care li se aduc si au dreptul la servicii de interpretariat gratuite daca este nevoie. Legea prevede ca procesele sunt deschise publicului si ca trebuie sa se desfasoare cu celeritate, însa în multe cazuri au aparut întârzieri cauzate de numarul mare de cazuri sau de inconsecventele procedurale. Legea nu prevede judecarea proceselor cu jurati. Inculpatii au dreptul de a fi prezenti la proces. Legea prevede dreptul la asistenta juridica si dreptul de a consulta un avocat în timp util. Legea prevede ca guvernul trebuie sa puna la dispozitie un avocat pentru minorii implicati în cazuri penale; Ministerul Justitiei a platit barourile de avocati pentru ca acestea sa puna la dispozitie avocati clientilor cu situatie materiala precara. Inculpatii pot confrunta sau interoga martorii partii adverse (cu exceptia cazului în care martorii sunt agenti sub acoperire), pot aduce martori si probe în favoarea lor si pot avea la dispozitie un interpret numit de instanta. În general, legea ofera inculpatilor si avocatilor lor dreptul de a consulta si vedea dosarele de caz. Procuratura poate limita accesul la probe în cazuri care implica drepturile victimei sau securitatea nationala. Atât procurorii, cât si inculpatii, au dreptul la recurs. Inculpatii nu pot fi constrânsi sa depuna marturie contra lor însisi, dar au dreptul legal de a se abtine de la declaratii, fara sa existe consecinte juridice negative. În cazul în care fac declaratii, conform legii, declaratiile pot fi folosite împotriva lor.

În luna februarie, Guvernul a pus în aplicare un nou Cod Penal si un nou Cod de Procedura Penala în scopul reducerii numarului de cazuri trimise în instanta. Cu toate acestea, nu a efectuat o analiza a impactului masurilor si nu a alocat resursele umane si instrumentele necesare implementarii adecvate a codurilor. Codul de Procedura Penala permite arestul la domiciliu cu utilizarea dispozitivelor de monitorizare electronica, însa autoritatile nu au achizitionat înca astfel de dispozitive. De asemenea, noile coduri stabilesc diferente între categoriile de judecatori si functiile acestora: judecatorul de camera preliminara, care analizeaza probele si motiunile preliminare; judecatorul de drepturi si libertati; judecatorul de caz, care, conform legii trebuie sa fie diferit de judecatorul de drepturi si libertati. Cu toate acestea, unele instante nu au avut suficienti judecatori pentru a separa functiile. Codul Penal include o serie de inconsecvente. Amendamentele necesare remedierii acestora se aflau în dezbatere în Parlament.

În cursul anchetei si în rechizitorii, procurorii pot dezvalui probe, inclusiv probe obtinute în urma interceptarilor. În multe cazuri, mass media a prezentat aceste informatii, în special în cazurile de coruptie. Unii judecatori s-au plâns ca mediatizarea excesiva a acestor cazuri i-a împiedicat pe inculpati sa beneficieze de un proces echitabil. Dupa intrarea în vigoare a noului Cod de Procedura Penala si ca urmare a unei decizii CEDO, Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat un nou ghid de comunicare a magistratilor cu presa, stabilind limite în cazul informatiilor pe care procurorii le pot dezvalui pe parcursul anchetei.

Prizonierii si detinutii politici

Nu au existat informatii referitoare la existenta prizonierilor sau a detinutilor politici.

Proceduri si remedii juridice civile

Instantele civile sunt independente si functioneaza în fiecare jurisdictie din tara. Persoanele fizice ?i juridice pot solicita reparatii administrative si judiciare pentru încalcarea drepturilor omului de catre agentiile guvernamentale. Reclamantii pot contesta hotarâri judecatoresti nefavorabile privind încalcari ale drepturilor omului de catre stat la CEDO dupa epuizarea tuturor solutiilor de apel în instantele din tara.

În unele cazuri, partile in procese au întâmpinat dificultati privind aplicarea verdictelor civile, deoarece procedura de aplicare a hotarârilor judecatoresti a fost nepractica si a produs întârzieri. Codul de Procedura Civila impune notarilor sa reduca numarul de cazuri noi puse pe rolul instantelor civile, prevedere ale carei efecte au început sa se faca simtite pe parcursul anului.

Decizii ale curtilor regionale de drepturile omului

În cursul anului, CEDO a emis numeroase hotarâri judecatoresti împotriva Romaniei pentru încalcarea unuia sau mai multor drepturi prevazute de Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Marea majoritate a hotarârilor CEDO împotriva României s-au referit la încalcarea Articolului 6 al Conventiei CEDO (dreptul la un proces echitabil). Curtea a hotarât ca în unele cazuri s-au înregistrat întârzieri nejustificate ale proceselor si procese neechitabile. CEDO a hotarât ca România a încalcat dreptul la respectarea vietii private si de familie si, într-unul dintre cazuri, prevederea privind detentia legala. Hotarârile CEDO s-au aplicat în mod inconsecvent.

Retrocedarea proprietatilor

Legea din 2013 referitoare la retrocedarea proprietatilor confiscate de fostele regimuri comunist si fascist creeaza un sistem bazat pe „puncte” (un punct pentru fiecare leu din valoarea proprietatii) pentru acordarea de compensatii solicitantilor în cazul carora retrocedarea proprietatii initiale nu este posibila. Ulterior, solicitantii pot folosi punctele la licitatiile pentru proprietati de stat sau le pot transforma in bani. Obiectivul Parlamentului a fost ca aceasta lege sa urgenteze retrocedarile, optându-se pentru retrocedari în natura, oriunde este posibil acest lucru, însa autoritatile locale au blocat retrocedarile de terenuri prin neefectuarea unei inventarieri a acestora. Autoritatile centrale au permis aceste întârzieri extinzând termenul limita pentru încheierea inventarierii terenurilor. Comisiile judetene au suspendat emiterea de hotarâri de acordare de compensatii cetatenilor români care au trebuit sa-si abandoneze proprietatile din fostele teritorii românesti pierdute în sau dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial pâna la finele anului. În cele patru întâlniri avute pâna la mijlocul lunii septembrie, comisia speciala de retrocedare a proprietatilor care au apartinut comunitatilor religioase si etnice a retrocedat noua cladiri fostilor proprietari si a respins 64 de solicitari.

Au existat numeroase dispute asupra bisericilor si proprietatilor pe care Biserica Ortodoxa Româna nu le-a retrocedat Bisericii Greco-Catolice, încalcând hotarâri judecatoresti în acest sens. De asemenea, guvernul nu a luat masuri pentru a retroceda bisericile greco-catolice confiscate de conducerea comunista dupa al Doilea Razboi Mondial.

f. Amestecul arbitrar în viata privata, familie, locuinta sau corespondenta

Desi Constitutia si legislatia interzic astfel de actiuni, au existat relatari credibile ca autoritatile au recurs la interceptari electronice, încalcând aceste interdictii.

Legea permite interceptarea electronica în cazuri privind criminalitatea organizata, securitatea nationala si alte infractiuni grave. Conform Codului Penal, procurorul care ancheteaza cazul trebuie sa obtina în prealabil un mandat de la un judecator. În situatii exceptionale, când întârzierile cauzate de demersurile necesare pentru obtinerea mandatului de la judecator ar afecta grav cercetarile penale, procurorii pot initia interceptarea fara mandat judiciar, dar în termen de 48 de ore de la începerea acestei proceduri, trebuie depusa o cerere de autorizare retroactiva. În cazul unei amenintari la adresa securitatii nationale, legea securitatii nationale permite procurorului general sa solicite presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie emiterea unui mandat pentru o perioada initiala de sase luni, care poate fi prelungita pe o perioada de maxim doi ani, în intervale de câte trei luni. Unele ONG-uri pe problema drepturilor omului au semnalat existenta unei contradictii între cele doua legi în ceea ce priveste obligativitatea de a obtine aprobarea unui judecator pentru interceptare.

Sectiunea 2. Respectarea libertatilor civile, incluzând:

a. Libertatea de exprimare si libertatea presei

Constitutia asigura libertatea de exprimare si libertatea presei, iar guvernul a respectat, în general, aceste drepturi în practica. O presa independenta, un sistem judiciar în mare masura independent si un sistem politic democratic functional au contribuit la asigurarea libertatii de exprimare si a libertatii presei.

Libertatea de exprimare:Ofensa adusa însemnelor statului (stema, drapelul sau imnul national) este o infractiune ce se pedepseste cu închisoarea. Astfel de legi ce restrictioneaza libertatea de exprimare au continuat sa provoace îngrijorare în rândul presei si al ONG-urilor. Legislatia interzice si actele de „defaimare religioasa” si „ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. Legea interzice de asemenea negarea publica a Holocaustului, precum si organizatiile si simbolurile fasciste, rasiste si xenofobe. Legislatia interzice sarbatorirea sau comemorarea persoanelor care comit crime împotriva pacii si a umanitatii, precum si promovarea ideologiilor fasciste, rasiste si xenofobe.

Libertatea presei: Restrictiile legislative privind ofensa adusa însemnelor statului, defaimarea religioasa, negarea Holocaustului, utilizarea de simboluri fasciste, rasiste si xenofobe, comemorarea persoanelor care comit crime împotriva pacii si a umanitatii, precum si promovarea ideologiilor fasciste, rasiste si xenofobe se aplica si presei scrise. Desi mass-media independenta a fost activa si a exprimat o varietate de opinii fara restrictii evidente, politicieni si persoane apropiate diferitilor politicieni sau grupuri politice au detinut sau au controlat indirect numeroase institutii de presa nationale si locale. Stirile si tonul editorial al acestor institutii au reflectat în mod frecvent vederile proprietarilor. Au existat de asemenea speculatii ca proprietarii au eliminat stirile care contraveneau intereselor lor sau i-au amenintat pe autorii unor astfel de articole.

Institutiile de presa detinute de politicienii Dan Voiculescu (Partidul Conservator) si Sebastian Ghita (Partidul Social Democrat) au agresat verbal în mod repetat jurnalisti care au relatat despre afacerile controlate de ei sau despre activitatea guvernului. În luna ianuarie, peste 340 de jurnalisti din întreaga tara au protestat fata de „practicile de presa degradante” folosite de postul de televiziune al lui Dan Voiculescu, Antena 3. Dan Tapalaga, analist al portalului de stiri online Hotnews, a semnalat faptul ca Ghita a facut declaratii pe care Tapalaga si familia sa le-au considerat intimidante. Ghita a raspuns ca nu l-a amenintat pe Tapalaga si a spus doar ca reporterul l-a enervat. Tapalaga si institutia la care lucreaza au scris în mod repetat despre contractele pe care firmele lui Ghita le au cu institutii subordonate guvernului.

Unii judecatori au declarat ca relatarile presei despre cazurile de coruptie au pus o presiune nejustificata asupra lor, prin caricaturizarea lor si folosirea de apelative insultatoare si ca în unele cazuri, astfel de relatari de presa au constituit piedici în calea judecarii cazurilor pe fond.

Violenta si hartuire: Pe parcursul anului, au existat cazuri în care politicieni si cetateni au insultat sau hartuit uneori jurnalisti.

În luna august, trei jurnalisti au fost agresati în timpul unei demonstratii organizate de Antena 3 în semn de protest fata de condamnarea fondatorului sau, Dan Voiculescu, la 10 ani de închisoare pentru frauda în valoare de 60.000.000 de euro (75.000.000 de dolari). Mai multe ONG-uri si institutii de presa s-au plâns ca fortele de politie nu au intervenit pentru a opri actele de violenta.

Atât prim-ministrul Ponta, cât si fostul sau purtator de cuvânt, Mirel Palada au denigrat public jurnalisti care lucreaza pentru institutiile de presa care au criticat politicile guvernului. În luna iulie, Ponta i-a numit pe reporterii agentiei de presa Mediafax „mujahedini” si „talibani”, iar în luna august, pe pagina sa de Facebook, Palada i-a numit pe jurnalisti „dobitoci”, adaugând ca i-a executat electric cu placere”. Atât presa, cât si ONG-urile au considerat ca Ponta si Palada au intentionat sa-i intimideze pe reporterii independenti. Comentariile lui Palada l-au determinat pe prim-ministru sa îl înlocuiasca din functia de purtator de cuvânt.

Cenzura sau restrictionarea continutului: În luna mai, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat un ghid de comunicare a magistratilor care limiteaza informatiile diponibile publicului în timpul proceselor si anchetelor. Ghidul a fost actualizat conform prevederilor noului Cod de Procedura Penala. ONG-uri si jurnalisti s-au plâns ca CSM nu a luat în considerare problemele pe care le-au ridicat si au sustinut ca noul ghid de comunicare este un pas spre limitarea libertatii presei.

Jurnalisti si ONG-uri au acuzat Consiliul National al Audiovizualului (CNA) ca ia decizii motivate politic. Ei s-au plâns ca CNA, care este o institutie publica, a încalcat legea, limitând accesul la întâlnirile sale publice si blocând transmisia în direct a sedintelor.

Legile referitoare la calomnie/siguranta nationala: conform legislatiei românesti, insulta si calomnia sunt aspecte de drept civil, nu de drept penal. În 2011, fostul procuror Marcel Sânpetru a actionat-o în instanta pe Ondine Ghergut, jurnalist de investigatie la ziarul România libera, pentru ca a scris despre acuzatiile de coruptie la adresa lui Sânpetru. În luna iunie, instanta a dispus ca Ghergut sa plateasca daune si cheltuieli de judecata în valoare de 15.000 de lei (4.000 de dolari) si sa publice sentinta instantei în sapte ziare, ceea ce ar fi costat-o 300.000 de euro (375.000 de dolari). Ghergut a facut recurs si pâna la sfârsitul lunii octombrie acesta nu fusese înca judecat. ONG-uri si alte institutii de presa au sustinut-o pe jurnalista.

Libertatea pe internet

Nu au existat restrictii guvernamentale privind accesul la internet si nu s-a cenzurat continutul din mediul electronic au existat informatii credibile ca guvernul a monitorizat fara autorizare legala comunicatiile private în mediul electronic. Conform statisticilor Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor, aproximativ 50% din populatia tarii utilizeaza internetul.

Libertatea academica si evenimentele culturale

Nu au existat restrictii din partea guvernului referitoare la evenimentele culturale. Au existat însa cazuri de limitare a libertatii academice de catre guvern.

În luna ianuarie, profesorul Viorel Barbu a anuntat ca si-a pierdut functiile de presedinte al filialei din Iasi a Academiei Române si de membru al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare ca urmare a unei hotarâri din 2012 a Consiliului, conform careia prim-ministrul Ponta a plagiat o mare parte a tezei sale de doctorat. Înlocuitorul lui Barbu este un apropiat al partidului prim-ministrului.

b. Libertatea de întrunire si asociere pasnice

Libertatea de întrunire

Constitutia si legislatia prevad libertatea de întrunire, iar guvernul a respectat, în general, acest drept în practica. Legea stipuleaza ca cetatenii neînarmati se pot întruni în mod pasnic, dar prevede ca întrunirile nu trebuie sa împiedice desfasurarea altor activitati economice sau sociale si nu pot avea loc în apropierea unor centre cum ar fi spitale, aeroporturi sau unitati militare. Organizatorii întrunirilor publice trebuie sa ceara permisiunea primariei localitatii unde va avea loc întrunirea, în scris, cu trei zile înainte. S-a semnalat faptul ca unii protestatari au întâmpinat dificultati în obtinerea permisiunii. Cele mai multe dintre protestele referitoare la explorarea miniera de la Rosia Montana si gazele de sist au fost pasnice. S-au semnalat cazuri în care politia i-a amendat pe unii dintre protestatari în mod nejustificat si în care unii politisti au folosit spray cu piper.

Libertatea de asociere

Constitutia si legislatia prevad libertatea de asociere, iar guvernul a respectat, în general, acest drept în practica. Legea interzice însa ideologiile, organizatiile si simbolurile fasciste, comuniste, rasiste sau xenofobe. Partidele politice trebuie sa aiba cel putin 25.000 de membri pentru a avea statut juridic.

c. Libertatea religioasa

Vezi Raportul international privind libertatea religioasa, elaborat de Departamentul de Stat, la www.state.govjdrlirfrpt.

d. Libera circulatie, persoane stramutate în interiorul tarii, protectia refugiatilor si apatrizilor

Constitutia si legislatia garanteaza libertatea de miscare în interiorul tarii, calatoriile în afara granitelor tarii, emigrarea si repatrierea. Guvernul a respectat, în general, aceste drepturi în practica. Guvernul a cooperat cu Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati (UNHCR) si cu alte organizatii umanitare pentru a asigura protectie si asistenta refugiatilor (inclusiv persoanelor cu protectie subsidiara), solicitan?ilor de azil, apatrizilor care au statutul de refugiat sau prote?ie subsidiara si altor persoane de interes.

Circulatia pe teritoriul tarii: în general, circulatia interna a solicitantilor de azil nu a fost limitata. Conform legii însa, Inspectoratul General pentru Imigrari poate stabili un loc de resedinta pentru o persoana pâna când autoritatile hotarasc daca i se acorda statut de refugiat, în cazurile în care aceasta masura este justificata de interesul public, securitatea nationala, ordinea publica, sanatate, bunele moravuri sau de protectia drepturilor si libertatilor altor persoane. Persoanele care fac parte din unele dintre aceste categorii, în special cele declarate „indezirabile” din motive de securitate nationala, sunt supuse detentiei administrative în centre publice de detentie.

Autoritatile considera solicitantii de azil ale caror cereri au fost respinse straini care nu mai au dreptul de a ramâne pe teritoriul tarii si îi pot retine pâna la deportare. Astfel de straini sunt eliberati din detentie daca li se ofera acces la o noua procedura de solicitare de azil. Guvernul poate acorda „statut de tolerat” pe teritoriul tarii solicitantilor de azil care nu îndeplinesc criteriile necesare obtinerii statutului de refugiat sau protec?iei subsidiare, dar care nu pot fi retrimisi în tara de origine din motive tehnice, precum nationalitatea incerta sau existenta unei crize în tara de origine.

Circulatia în afara tarii:desi atât refugiatii, cât si persoanele care beneficiaza de protectie subsidiara au acces egal la drepturi sociale, economice si culturale, persoanele care beneficiaza de protectie subsidiara primesc documente de identitate si calatorie cu perioada de valabilitate mai scurta decât cele acordate refugiatilor. Beneficiarii protectiei subsidiare au întâmpinat de asemenea dificultati la calatoria în anumite tari europene care solicita proceduri suplimentare înainte de intrarea pe teritoriu, precum obtinerea unei vize.

Protectia refugiatilor

Accesul la acordarea de azil: Legislatia stipuleaza acordarea de azil strainilor si apatrizilor care îsi exprima dorinta de a beneficia de protectia autoritatilor sub forma statutului de refugiat, acordarea de protectie subsidiara si de protectie temporara. Legea referitoare la acordarea azilului, elaborata pe baza legislatiei UE, interzice expulzarea, extradarea sau returnarea fortata a oricarui solicitant de azil de la frontiera sau de pe teritoriul tarii si exclude aplicarea acestei protectii la straini sau persoane apatride care au planuit, facilitat sau au participat la activitati calificate drept teroriste conform prevederilor conventiilor internationale semnate de statul român.

Autoritatile au gazduit solicitantii de azil în centre de primire deschise. Guvernul gestioneaza un centru de primire cu 100 de paturi în Giurgiu, un centru cu 320 de paturi în Bucuresti, un centru cu 250 de paturi în Galati, un centru cu 100 de paturi în Somcuta Mare si un centru cu 100 de paturi în Radauti. UNHCR, Organizatia Internationala pentru Migratie si guvernul administreaza un centru de tranzit de urgenta cu 250 de paturi în Timisoara.

Legea privind regimul strainilor reglementeaza regimul strainilor si al persoanelor apatride din tara, cu exceptia acelora care solicita azil si a celor care beneficiaza de o forma de protectie. Autoritatile plaseaza strainii care nu mai au dreptul de a ramâne în tara în custodie publica (detentie administrativa), pâna la înlaturarea acestora de pe teritoriul României. Guvernul administreaza un centru de detentie cu 100 de paturi în Otopeni si un centru cu 50 de paturi în Arad.

Tara sigura de origine/tranzit: Legea stipuleaza conceptul de tari sigure de origine, iar cererile de azil ale strainilor veniti din aceste tari sunt procesate în regim de urgenta. Tarile de origine considerate sigure de catre guvern sunt tarile membre UE si alte tari care îndeplinesc urmatoarele criterii: numarul de solicitanti de azil carora li s-a acordat protectie, respectarea drepturilor omului, respectarea principiilor democratice, pluralismul politic si alegeri libere; existenta unor institutii democratice functionale de monitorizare a respectarii drepturilor omului si existenta unor factori de stabilitate. De asemenea, legislatia permite autoritatilor sa ia alte criterii de evaluare în considerare. Sunt respinse ca nefondate, în regim accelerat, solicitarile de azil depuse de persoane ce provin din tari sigure de origine; exceptie fac acele cazuri în care starea de fapt sau dovezile prezentate de solicitant demonstreaza existenta unei temeri întemeiate de persecutie. Legislatia nu prevede exceptii pentru riscurile grave care justifica acordarea de protectie subsidiara. Conform UNHCR, nu s-au semnalat respingeri ale unor cereri de azil exclusiv pe baza acestui concept al tarii sigure de origine.

Legislatia include si conceptul de tara sigura de tranzit, care se aplica strainilor care au tranzitat o tara sigura înainte de a sosi în România si care au avut posibilitatea de a contacta autoritatile din acea tara si de a solicita protectie sau care au primit o oferta de protectie din partea autoritatilor din acea tara. În astfel de cazuri, autoritatile române pot respinge accesul solicitantului de azil daca tara sigura de tranzit accepta sa-l reprimeasca si sa-i acorde azil. Desi tara de tranzit trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, inclusiv respectarea principiului nereturnarii în tara de origine si interzicerea torturii, tratamentelor inumane sau degradante, legislatia nu include referinte clare la protectia de riscuri grave de moarte sau afectarea integritatii corporale.

Nereturnarea în tara de origine: în general, guvernul a oferit protectie împotriva expulzarii sau returnarii refugiatilor în tari în care viata sau libertatea acestora ar fi amenintata pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica. În mod similar, în general, beneficiarii de protectie subsidiara au fost protejati de expulzare sau returnare în tara de origine sau resedinta daca s-au confruntat cu riscuri grave mentionate de legislatia referitoare la azil. O lege privind antiterorismul stabileste exceptiile de la principiul nereturnarii în tara de origine dupa declararea unei persoane ca fiind „indezirabila”, de exemplu cazurile în care informatiile secrete sau alte „indicii întemeiate” demonstreaza ca strainii sustin terorismul sau intentioneaza sa comita acte teroriste. Autoritatile au plasat solicitantii de azil declarati „indezirabili” pe motive de securitate nationala în detentie pâna la încheierea procedurilor de azil, dupa care i-au deportat.

Accesul la pia?a muncii: solicitantii de azil au drept de munca timp de un an dupa depunerea primei solicitari de azil. Aceasta perioada se repeta în cazul în care respectivul strain obtine acces la noua procedura de azil. Chiar daca au primit drept de munca, multi solicitanti de azil au întâmpinat dificultati în gasirea de locuri de munca legale, în principal din cauza valabilitatii limitate a documentelor de identificare si a lipsei de informatii referitoare la dreptul lor de munca în rândul angajatorilor.

Refugiatii si beneficiarii de protectie subsidiara au dreptul sa îsi caute locuri de munca. Cu toate acestea, din cauza numarului redus de locuri de munca disponibile, lipsei cunostintelor de limba, absen?ei atestarilor educationale si dificultatii de a obtine recunoasterea atestarilor educationale obtinute în strainatate, în multe cazuri, solicitantii nu au gasit locuri de munca sau s-au angajat la negru, fara a beneficia de protectia oferita de un contract de munca legal.

Accesul la servicii de baza: solicitantii de azil au fost caza?i în sase centre de primire deschise din întreaga tara, însa au avut dreptul sa locuiasca în afara acestor centre în perioada de asteptare a deciziei referitoare la solicitarea de azil daca au avut mijloacele materiale necesare. În cursul anului, rata de ocupare a acestor centre de primire a fost mai mica decât în anii trecuti, pentru ca cei mai multi solicitanti de azil sirieni au ales sa locuiasca la rude sau prieteni.

Conditiile s-au îmbunatatit într-o oarecare masura comparativ cu anii anteriori, în principal datorita scaderii numarului de solicitanti de azil care locuiesc în centrele de primire. UNHCR si-a exprimat în continuare îngrijorarea ca asistenta financiara si materiala oferite solicitantilor de azil este insuficienta pentru a raspunde nevoilor de baza ale acestora, în special celor ale solicitantilor de azil cu nevoi speciale sau vulnerabilitati. Limitarile impuse asupra dreptului de munca al solicitantilor de azil au înrautatit situatia. Guvernul nu le-a oferit solicitantilor de azil suficiente optiuni de activitati importante, precum cursuri de limba, orientare culturala, formare de competen?e, sau asistenta sociala, psihologica si medicala, în special victimelor unor traume sau acte de tortura.

Conform legii, persoanele care primesc statut de refugiat sau protectie subsidiara beneficiaza de aceleasi drepturi precum cetatenii, cu exceptia dreptului de vot. Acestea includ acces la toate nivelurile de educatie, la locuinte, educatie permanenta, angajare, servicii medicale publice si asistenta sociala. Cu toate acestea, gradul de acces efectiv si exercitare a acestor drepturi a variat în diferitele zone ale tarii.

Solutii durabile: refugiatii si beneficiarii de protectie subsidiara au continuat sa întâmpine dificultati în ceea ce priveste accesul la locuinte, angajare, programe de instruire vocationala adaptate nevoilor lor specifice, programe de consiliere si informatii pentru interviurile în vederea obtinerii cetateniei române. Persoanele carora li se acorda statut de refugiat pot solicita cetatenia româna dupa cinci ani de rezidenta legala neîntrerupta în România. Aceste conditii favorabile nu se aplica beneficiarilor de protectie subsidiara, care trebuie sa locuiasca legal si neîntrerupt în tara timp de opt ani înainte de a solicita naturalizarea.

Persoanele apatride

Legislatia privind cetatenia ofera apatrizilor care locuiesc în mod legal pe teritoriu posibilitatea de a obtine nationalitatea româna în aceleasi conditii ca alti straini. Ea include prevederi favorabile persoanelor apatride de origine româna pentru redobîndirea cetateniei. Cu toate acestea, au lisit în continuare prevederi referitoare la situatia copiilor nascuti în România din parinti care fie sunt ei însisi apatrizi sau straini care nu pot transmite cetatenia lor copiilor.

Guvernul nu a elaborat o procedura de stabilire a statutului de apatrid. Conform Inspectoratului General pentru Imigrari, la 31 martie existau 313 apatrizi în tara. Numarul include doar persoanele cu permise de resedinta valabile, înregistrate ca apatride de catre autoritatile de resort. Majoritatea persoanelor apatride detin permise de sedere pe termen lung (115 persoane), permise bazate pe legaturi de familie cu cetateni români (104 persoane), sau permise pentru persoane carora li s-a acordat fie statut de refugiat, fie protectie subsidiara (57 de persoane).

Lipsa înregistrarii nasterilor i-a facut pe unii dintre copii, mai ales pe cei nascuti în saracie extrema, semnificativ mai vulnerabili la lipsa nationalitatii, pentru ca i-a împiedicat sa obtina dovezi ale locului nasterii, identitatii parintilor sau alte informatii cheie necesare stabilirii statutului lor conform legii nationalitatii (vezi sectiunea 6, Copii).

Sectiunea 3. Respectarea drepturilor politice: dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul

Legea prevede dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul în mod pasnic, iar cetatenii si-au exercitat acest drept în practica prin alegeri periodice, libere si în mare parte corecte, organizate pe baza votului universal.

Alegerile si participarea politica

Alegeri recente: În tara s-au organizat alegeri prezidentiale pe 2 si 16 noiembrie. S-au semnalat unele nereguli, în special pentru ca guvernul a modificat legea electorala pentru a le permite cetatenilor sa voteze în alta localitate decât cea de resedinta. Unii observatori electorali au sustinut ca partidul aflat la guvernare a folosit aceasta lacuna pentru a creste artificial numarul de voturi în unele sate din regiuni izolate. O problema serioasa la ambele tururi ale alegerilor a fost numarul redus de sectii de votare din strainatate. S-au semnalat numeroase cazuri de asteptare la cozi lungi pentru a putea vota la ambasade din capitale din Europa. Conform relatarilor, mii de persoane nu au reusit sa voteze înainte de închiderea urnelor. Aceste situatii au generat proteste la nivel national.

România a organizat alegeri parlamentare în 2012, pe care observatorii le-au considerat în general libere si corecte, în ciuda unor nereguli.

Partidele politice si participarea politica: conform legislatiei, partidele politice trebuie sa se înregistreze la Tribunalul Bucuresti si sa prezinte statutele, platforma si o lista cu cel putin 25.000 de semnaturi Acesti 25.000 de „membri fondatori” trebuie sa includa persoane din cel putin 18 judete, inclusiv din Bucuresti, minim 700 de persoane din fiecare judet. Statutele si platformele electorale nu trebuie sa includa idei care incita la: razboi, discriminare, ura de natura nationala, rasista sau religioasa sau separatism teritorial.

Si organizatiile reprezentative ale minoritatilor etnice pot propune candidati în alegeri cu conditia ca respectivele grupuri minoritare sa fie „minoritati nationale”, definite ca grupuri etnice reprezentate în Consiliul Minoritatilor Nationale. Aceste organizatii trebuie sa îndeplineasca cerinte similare celor impuse partidelor politice. Legea impune cerinte mai stricte organizatiilor ce reprezinta minoritati nereprezentate în Parlament decât celor care au deja reprezentanti în Parlament. Astfel, cele din prima categorie trebuie sa furnizeze Biroului Electoral Central o lista a membrilor care sa includa minim 15% din numarul total de membri ai acelui grup etnic, conform ultimului recensamânt. Daca procentul reprezinta mai mult de 20.000 de persoane, organizatia trebuie sa prezinte o lista cu cel putin 20.000 de nume de persoane din minim 15 judete plus orasul Bucuresti, si cu minim 300 de persoane din fiecare judet.

Participarea femeilor si minoritatilor: desi legislatia nu limiteaza participarea femeilor la guvernare sau în politica, atitudinea societatii a reprezentat o bariera semnificativa în acest sens. La 1 septembrie, din cei 404 deputati, 55 erau femei si din cei 175 de senatori, 12 erau femei. Unul dintre cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale si 10 din cei 32 de europarlamentari erau femei. Printre cei 25 de membri ai guvernului se numarau cinci femei si 5 dintre cele 42 de judete aveau femei prefect (guvernatori numiti de autoritatile centrale). Majoritatea magistratilor, inclusiv presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si mai multi presedinti de instanta sunt femei.

Conform Constitutiei, fiecare dintre grupurile etnice minoritare recunoscute are dreptul de a avea un reprezentant în Camera Deputatilor, chiar daca organizatia nu a obtinut cele 5% din voturi necesare pentru alegerea unui deputat. O limitare a acestei prevederi este impusa de cerinta ca organizatia sa obtina un numar de voturi egal cu 10% din numarul mediu de voturi necesare la nivel national pentru alegerea unui deputat. Deputa?i reprezentînd organizatii a 18 grupuri ale minoritatilor au fost ale?i deputati gratie acestei prevederi, la alegerile din 2012. În Parlament existau 45 de reprezentanti ai minoritatilor etnice, opt în Senat si 35 în Camera Deputatilor.

Etnicii maghiari, reprezentati de partidul umbrela Uniunea Democratica a Maghiarilor din România, au fost singura minoritate etnica cu reprezentare parlamentara obtinuta prin depasirea pragului de 5%. O singura organizatie a romilor, Partidul Romilor Pro Europa a avut reprezentant în Palament (un membru). Rata redusa de participare la vot a romilor a fost cel mai probabil rezultatul lipsei de informare, a incapacitatii de a demonstra existenta unui domiciliu stabil si/sau lipsa documentelor de identitate.

Sectiunea 4. Coruptia demnitarilor si lipsa transparentei guvernamentale

Desi legislatia prevede pedepse penale pentru demnitarii vinovati de coruptie, guvernul nu a aplicat legea eficient, în mare parte din cauza problemelor din sistemul judiciar, iar în unele cazuri demnitarii implicati în acte de coruptie nu au fost pedepsiti. Indicatorii Bancii Mondiale cu privire la coruptie au evidentiat faptul ca aceasta reprezinta o problema. În 2007, ca parte a acordului de aderare a României la UE, Comisia Europeana a instituit Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV) în vederea monitorizarii progreselor înregistrate de aceasta tara în reformarea sistemului judiciar si în lupta împotriva coruptiei.

Coruptie: Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a continuat anchetarea în ritm constant a cazurilor de coruptie la nivel mediu si înalt pe parcursul anului.Anchetele au inclus politicieni, membri ai sistemului judiciar si functionari administrativi.

Pâna pe 15 septembrie, DNA trimisese în judecata 710 inculpati (24 dintre care au acceptat întelegeri cu procurorii) comparativ cu 530 în primele sapte luni ale anului 2013. Printre inculpati s-au numarat sapte parlamentari, sase presedinti de consilii judetene, 17 primari, trei viceprimari, un consilier de ministru, doi presedinti si trei vicepresedinti de agentii de reglementare nationala, un presedinte de camera de comert, un prefect si un subprefect, un secretar general al Autoritatii de Supraveghere Fiscala, doi procurori, 18 judecatori (patru dintre ei membri ai Înaltei Curti de Casatie si Justitie), 23 de ofiteri din Ministerul de Interne, un presedinte de federatie sportiva si un presedinte de filiala judeteana de partid. Procurorii au dispus confiscarea de bunuri în valoare de 135.000.000 de euro (619.000.000 de dolari) în cazurile inculpatilor pusi sub acuzare.

Pâna la data de 8 august, instantele emisesera 228 de hotarâri de condamnare definitiva a 895 de persoane inculpate în cazuri anchetate de DNA, comparativ cu 148 de condamnari definitive ale 775 de inculpati dispuse în aceeasi perioada a anului 2013. Printre cei condamnati s-au numarat: un fost prim-ministru, cinci parlamentari, doi ministri, un fondator de partid politic, un vicepresedinte al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprieta?ilor, un secretar general în Ministerul Sanatatii, sase judecatori, sase procurori, 18 avocati, doi notari publici, 12 ofiteri din Ministerul de Interne, 10 cadre militare, 28 de cadre ale Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, inclusiv doi adjuncti ai inspectorului principal si 34 de alti membri ai Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, un presedinte al Agentiei Nationale Antidrog, 10 ofiteri si un subofiter din Ministerul Apararii Nationale, patru comisari ai Garzii Nationale de Mediu, inclusiv un comisar principal, 25 de manageri de institutii publice, 17 primari, un prefect si doi subprefecti. Pâna la 31 iulie, instantele dispusesera confiscarea a 28.000.000 de euro (35.000.000 de dolari) ca urmare a anchetelor DNA.

Între 1 ianuarie si 15 septembrie, instantele au achitat 92 de inculpati în cazuri de coruptie, numar în crestere comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, când instantele au achitat 60 de inculpati. Înalta Curte de Casatie si Justitie a crescut semnificativ celeritatea judecarii cazurilor de coruptie la nivel înalt comparativ cu anii precedenti. Verdictele în cazul infractiunilor de coruptie au fost adesea inconsecvente. Numarul de condamnari în cazuri de coruptie a crescut în cursul anului.

Coruptia în rândul politistilor a contribuit la lipsa de respect a cetatenilor fata de politie si a determinat lipsa autoritatii politiei. Salariile mici si lipsa stimulentelor si a recompenselor financiare au dus la lipsa personalului si au contribuit la tendinta de a lua mita a unora dintre membrii personalului responsabil cu aplicarea legii. Autoritatile au deferit cazurile de coruptie la nivel înalt Directiei Generale Anticoruptie (DGA) din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, care a continuat sa promoveze linia telefonica anticoruptie, pentru a primi informatii pentru începerea urmaririi penale în cazuri de coruptie în rândul politiei.

Conflictele de interese, respectarea standardelor de etica si integritatea în functii publice în general au constituit în continuare un motiv de îngrijorare pentru toate cele trei ramuri ale guvernului. Coruptia este raspândita în domeniul achizitiilor publice. Agentiile executive nu s-au grabit sa puna în aplicare sanctiunile, iar corpurile acestora de inspectie au fost în general inactive.

Exista legislatie privind confiscarea bunurilor obtinute ilegal, inclusiv prevederi referitoare la confiscarea extinsa, însa judecatorii si procurorii nu au dispus masuri de confiscare în mod regulat. Capacitatea procurorilor si a politiei de a identifica bunurile s-a îmbunatatit usor, în special odata cu delegarea de anchetarori financiari care sa lucreze cu parchetele, însa numarul acestora a ramas insuficient pentru a putea tine pasul cu numarul de cazuri de coruptie. Agentia Nationala de Administrare Fiscala, institutia însarcinata cu confiscarea, administrarea si lichidarea bunurilor obtinute de infractori, atât a celor obtinute din infractiuni, cât si din amenzile impuse acestora, a avut personal insuficient si nu a beneficiat de resursele necesare îndeplinirii misiunii sale.

Declaratiile de avere: legea autorizeaza Agentia Nationala de Integritate sa administreze si sa verifice declaratiile de avere ale tuturor demnitarilor si sa monitorizeze conflictele de interese. Legea prevede ca Agentia Nationala de Integritate poate identifica „discrepante semnificative” în valoare de pâna la 45.000 de lei (13.500 de dolari), între venitul unui demnitar si bunurile detinute de acesta si permite punerea sub sechestru si confiscarea acestor „bunuri nejustificate”. Mecanismul de confiscare a „bunurilor nejustificate” a fost greoi.

Accesul public la informatie: Desi legea prevede accesul public la informatii guvernamentale ce privesc procesul decizional oficial, ONG-urile pe probleme de drepturile omului si presa au semnalat faptul ca guvernul a aplicat legea inadecvat si inegal. Guvernul si Parlamentul au elaborat si adoptat legi într-o maniera netransparenta, iar guvernul a continuat sa adopte un numar mare de ordonante de urgenta fara avizul parlamentului, sporindu-si puterile legislative. Parlamentul a votat adesea împotriva ridicarii imunitatii membrilor sai pentru a putea fi urmariti penal pentru coruptie. ONG-uri si companii private s-au plâns ca schimbarile frecvente ale legislatiei si reglementarilor le afecteaza capacitatea de a-si desfasura activitatea. Procedurile de publicare a informatiilor au fost anevoioase si au variat foarte mult de la o institutie publica la alta. Multi jurnalisti au continuat frecvent sa faca plângeri în instanta pentru a putea obtine acces la informatii oficiale ale guvernului. Mita a fost raspândita, mai ales în sectorul de sanatate.

În decembrie 2013, Parlamentul a adoptat fara consultare o lege care acorda politicienilor super-imunitate, transformându-i pe parlamentari în functionari în serviciul poporului (nu functionari publici), exonerându-i de multe acuzatii penale, inclusiv cele de coruptie. Curtea Constitutionala a declarat legea neconstitutionala în luna ianuarie.

Guvernul nu a respectat adesea prevederile legislative care solicita transparenta procesului decizional guvernamental. Departamentul pentru Servicii Online si Design subordonat cabinetului prim-ministrului are sarcina de a coordona aplicarea planului de ac?iune pentru Parteneriatul pentru o guvernare deschisa pentru România, în coordonare cu ONG-urile. Acest proces a condus la unele succese în cresterea volumului de date deschise si în informarea cetatenilor cu privire la modul de folosire a datelor.

Desi serviciile de informatii au transferat majoritatea dosarelor Securitatii (serviciul de informatii din perioada comunista) Colegiului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), puterile acestuia au ramas limitate ca urmare a faptului ca legea nu îi permite sa dea verdicte cu forta executorie de colaboratori ai Securitatii.

Sectiunea 5. Atitudinea guvernului fata de investigatiile internationale si neguvernamentale asupra presupuselor încalcari ale drepturilor omului

O serie de grupuri nationale si internationale pentru drepturile omului au activat, în general, fara restrictii din partea guvernului, investigând si publicând concluziile în privinta cazurilor de încalcare a drepturilor omului. În general, functionarii guvernamentali au fost cooperanti si receptivi la opiniile acestora.

S-au semnalat cazuri în care functionari guvernamentali au manifestat reticenta în a coopera cu ONG-urile privind persoanele institutionalizate cu dizabilitati si în a accepta criticile ONG-urilor referitoare la institutiile destinate persoanelor cu dizabilitati.

Corpuri guvernamentale de drepturile omului: Institutia Avocatul Poporului a avut putere limitata si nu a avut autoritatea de a proteja drepturile constitutionale ale cetatenilor în cazuri ce au necesitat actiune judiciara. Institutia a procesat 4.918 plângeri în cursul primelor sase luni ale anului. Desi Avocatul Poporului este singura institutie care poate contesta ordonante de urgenta la Curtea Constitutionala, nu a contestat mai multe ordonante controversate, în ciuda apelurilor insistente ale societatii civile.

Ambele camere ale Parlamentului au comisii pe probleme de drepturile omului. Acestea au sarcina de a elabora rapoarte asupra proiectelor de lege care vizeaza probleme de drepturile omului. Membrii acestor comisii au exprimat de obicei opiniile partidelor, în loc sa abordeze problemele în mod obiectiv.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) este o agentie guvernamentala independenta aflata sub control parlamentar. Pâna la 1 septembrie, CNCD a primit 370 de petitii publice de discriminare. Dintre acestea, 20 s-au referit la discriminarea pe criterii de nationalitate, cinci au vizat discriminarea pe criteriul orientarii sexuale si patru petitii s-au referit la discriminarea pe criterii religioase.În aceeasi perioada, CNCD a primit 21 de plângeri de discriminare împotriva romilor.

CNCD a functionat cu cooperarea guvernului, iar în majoritatea cazurilor, acesta si partidele politice nu au intervenit în activitatea acestei institu?ii.

Conform CNCD si Avocatului Poporului, nici una dintre institutii nu a primit resurse adecvate. În general, observatorii au considerat CNCD eficient, iar majoritatea observatorilor au considerat Avocatul Poporului inactiv, în ciuda numarului mai mare de angajati, în special dupa numirea unui nou avocat al poporului, în luna mai. Atât CNCD, cât si Institutia Avocatul Poporului publica rapoarte anuale de activitate.

Sectiunea 6. Discriminare, abuzuri de catre societate si trafic de persoane

Legea interzice discriminarea pe criterii de rasa, sex, dizabilitati, apartenenta etnica, nationalitate, limba, religie, statut social, convingeri, orientare sexuala, vârsta, prezenta unor boli cronice necontagioase, infectie cu HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata, sau pe orice alte criterii care vizeaza restrângerea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Guvernul nu a pus în aplicare aceste prevederi în mod eficient, iar femeile, romii si alte minoritati au fost, adeseori, victimele discriminarii si ale violentei.

Femei

Violul si violenta domestica: Violul, inclusiv cel conjugal, este ilegal. Noul Cod Penal, intrat în vigoare la 1 februarie, prevede pedepse cu închisoarea de trei pâna la 10 ani pentru viol si doi pâna la sapte ani pentru agresiune sexuala. Sentinta creste la cinci pâna la 18 ani în cazul circumstantelor agravante. În cazul agresiunilor sexuale cu circumstante agravante, sentinta este de trei pâna la 15 ani de închisoare.

Urmarirea cu succes în justitie a cazurilor de viol este dificila, întrucât conform legii este necesar un certificat medical si, ca în toate cazurile penale, este nevoie fie de cooperarea activa a victimei sau de un martor la comiterea infractiunii. Politia si procurorii nu pot ancheta un caz din proprie initiativa, chiar daca exista probe fizice obiective. În consecinta, un violator poate scapa nepedepsit daca victima îsi retrage plângerea.

Conform statisticilor Ministerului de Interne, s-au raportat 1.274 de cazuri de viol pâna la 31 iulie. Porivit statisticilor Ministerului Public, pâna la 1 mai, 104 persoane, din care sase erau minori, au fost condamnate de curti de prima instanta pentru viol, în timp ce 78 de persoane, din care 7 erau minori, au fost condamnate definitiv pentru viol pâna la 1 august.

Potrivit ONG-urilor si altor surse, violenta împotriva femeilor, inclusiv violenta în familie, a ramas o problema grava. Guvernul nu a abordat-o în mod eficient. Legea interzice violenta domestica si permite interventia politiei în astfel de cazuri. Legea prevede emiterea de ordine de restrictie la cererea victimei si plata de catre agresor a unor cheltuieli medicale, de judecata sau de cazare a victimei într-un adapost. Desi legislatia impune sanctiuni mai mari pentru acte de violenta împotriva membrilor familiei decât pentru astfel de acte îndreptate împotriva altor persoane, foarte putine cazuri de violenta domestica au fost urmarite în justitie. Numeroase cazuri au fost solutionate înainte sau în timpul procesului, presupusele victime renuntînd la acuzatii sau împacându-se cu presupusii agresori. În cazurile în care exista probe solide de violenta fizica în familie, instanta ii poate interzice sotului agresor/sotiei agresoare sa se întoarca acasa. De asemenea, legea permite politiei sa amendeze sotii agresori/sotiile agresoare cu sume cuprinse între 100 si 3.000 RON (27-810 dolari) pentru diverse acte abuzive.

Conform Ministerului de Interne, pâna la data de 8 iulie, un numar de 165 de femei fusesera victime ale violentei domestice.

Mutilarea genitala feminina/Taierea: Legislatia nu interzice expres mutilarea genitala feminina/taierea. În România nu exista o traditie a mutilarii feminine/taierii si nu s-au semnalat astfel de cazuri.

Hartuirea sexuala: Legea interzice hartuirea sexuala. Conform prevederilor noului Cod Penal, pedepsele variaza de la amenzi pâna la închisoare de trei luni pâna la un an. Desi problema exista, sensibilizarea publicului a fost, în continuare, slaba. Nu au existat programe eficiente pentru educarea publicului cu privire la hartuirea sexuala.

Dreptul la reproducere: Cuplurile si indivizii au avut dreptul de a decide numarul, intervalul dintre nasteri si momentul nasterii copiilor lor.

Cu toate acestea, au existat piedici în calea accesului la informatie si la servicii menite sa asigure cele mai înalte standarde ale sanatatii reproducerii. Acestea au inclus: lipsa unor proceduri adecvate post-mortem în cazurile de mortalitate a mamelor; lipsa de educatie sexuala adecvata vârstei în rândul adolescentilor; numarul mare de asolescente însarcinate; lipsa alocarii de fonduri pentru programe de contraceptie; lipsa unei strategii nationale privind sanatatea si drepturile sexuale si reproductive; aparitia de complicatii ce puteau fi prevenite în cazurile de avort. Unele femei, în special femeile de etnie roma, au întâmpinat dificultati în obtinerea accesului la servicii medicale reproductive, din motive care au inclus lipsa de informatie, discriminarea etnica, lipsa asigurarii medicale si saracia. Nu exista date recente referitoare la prezenta personalului medical calificat pe parcursul sarcinii si la nastere, însa conform bazei de date „Sanatate pentru toti” a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, personalul medical calificat a participat la 8,7% dintre nasterii. Conform Ministerului Sanatatii, în 2012, 62,9% dintre femeile însarcinate erau înregistrate în primul trimestru al anului, în timp ce 13,2% erau înregistrate în al treilea trimestru al sarcinii. Nu s-au semnalat practici coercitive de planificare familiala, inclusiv cazuri de sterilizare, însa cercetarea calitativa efectuata în trei centre de reabilitare psihiatrica, facuta publica în luna mai, a semnalat practica de oferire de contraceptive orale femeilor cu dizabilitati mentale fara consimtamântul lor.

Discriminarea: Conform legii, femeile si barbatii au drepturi egale, inclusiv în baza legii familiei, legislatiei muncii, legii proprietatii si legislatiei succesiunii.

Conform legislatiei, munca trebuie platita la fel. Guvernul nu a aplicat aceste prevederi si autoritatile nu au acordat atentie sau resurse suficiente pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta femeile. (vezi sectiunea 7. d.) Femeile au ocupat putine functii de conducere în sectorul privat si au existat, în continuare, diferente salariale între barbati si femei în cele mai multe sectoare economice. Conform Eurostat, în 2012, salariile femeilor erau cu 9.7% mai mici decât cele ale barbatilor angajati pe posturi similare.

CNCD este corpul care se ocupa de discriminarea femeilor. În luna iulie, dupa o plângere depusa de un grup de ONG-uri, CNCD l-a sanctionat pe primarul Constantei, Radu Mazare, cu un avertisment pentru ca a declarat în campania de promovare a statiunii Mamaia ca „femeile trebuie vânate ca niste gazele” si pentru ca i-a îndemnat pe turistii mai tineri sa priveasca pasarile pe plaja, iar pe aceia mai în vârsta sa le priveasca într-o zona separata, speciala. ONG-urile au sustinut ca astfel de declaratii sunt sexiste si încurajeaza hartuirea sexuala.

Desi legea le acorda angajatelor care se întorc la munca din concediul de maternitate dreptul de a reveni pe acelasi post sau pe un post similar, femeile însarcinate si femeile aflate la vârsta la care pot avea copii pot fi discriminate pe piata muncii fara sa se recunoasca acest lucru.

Copii

Înregistrarea nasterilor: Persoanele care au cel putin un parinte cetatean român primesc cetatenia româna la nastere. Desi înregistrarea la nastere este obligatorie conform legii, unii dintre copii nu au fost înregistrati la nastere si, ca urmare, nu au putut beneficia de servicii publice. Cel mai adesea, copiii nu au fost înregistrati la nastere pentru ca parintii nu au declarat nasterea copilului autoritatilor de resort, în unele cazuri pentru ca parintii nu aveau documente de identitate sau de resedinta, ori copilul se nascuse în strainatate, unde parintii locuiau ilegal. Cei mai multi dintre copiii aflati în astfel de situatii au avut acces la scolarizare, iar autoritatile au sprijinit obtinerea de certificate de nastere pentru copiii neînregistrati, însa educatia acestor copii a depins de decizia autoritatilor scolare. Copiii fara documente de identitate au întâmpinat dificultati si în ceea ce priveste accesul la servicii medicale. Aceasta problema s-a înregistrat mai ales în cazul populatiei de etnie roma, dar a fost prezenta si în rândul altor comunitati.

Educatie: Au existat informatii potrivit carora copiii romi au fost segregati de elevii ne-romi si au fost supusi unor tratamente discriminatorii (vezi Minoritati nationale/rasiale/etnice).

Abuzul asupra minorilor: Abuzarea si neglijarea minorilor au fost, în continuare, probleme grave, iar constientizarea acestora de catre publicul larg a continuat sa fie scazuta. Mass-media a semnalat câteva cazuri grave de abuz sau neglijenta, în familie, în familiile de asistenti maternali si în institutiile de îngrijire a minorilor.

Conform statisticilor Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice, la sfârsitul lunii martie, serviciile de protectie a copilului identificasera 3.202 cazuri de abuz asupra minorilor; 264 dintre ele au fost cazuri de abuz fizic, 465 de abuz emotional, 146 de abuz sexual, 39 de exploatare prin munca, 27 de exploatare sexuala, 35 de exploatare în scopul comiterii de infractiuni si 2.255 de cazuri de neglijenta. 1.532 dintre copiii agresati erau baieti si 1.670 fete.

Autoritatile nu au pus la punct înca un mecanism de identificare si tratare a copiilor abuzati si neglijati si a familiilor lor.

Casatoriile fortate si cele timpurii: Vârsta legala pentru casatorie este de 18 ani atât pentru baieti, cât si pentru fete, dar în anumite conditii, fetele se pot casatori începând cu vârsta de 15 ani. Casatoriile ilegale între copii au fost des întâlnite în rândul anumitor grupuri sociale, în special al romilor.

Conform Institutului National de Statistica, în 2013 au avut loc 541 de casatorii cu fete minore. Ocazional, mass-media a prezentat cazuri individuale. Nu au existat politici publice care sa previna casatoriile între minori sau institutii guvernamentale care sa abordeze aceasta problema. În luna martie, auto-proclamatul rege al romilor, Dorin Cioaba, a interzis casatoriile timpurii în comunitatea roma, amenintându-i cu excluderea din comunitate si denuntarea celor care nu respecta regula catre autoritati.

Mutilarea genitala feminina/Taierea: Legislatia nu interzice expres mutilarea genitala feminina/taierea. În România nu exista o traditie a mutilarii feminine/taierii si nu s-au semnalat astfel de cazuri.

Exploatarea sexuala a copiilor: Noul Cod Penal prevede pedepse de unul pâna la 10 ani de închisoare pentru persoanele condamnate pentru acte sexuale cu minori, pedeapsa variabila în functie de circumstante si categoria de vârsta a copilului. Orice fel de act sexual cu un minor cu vârsta cuprinsa între 13 si 15 ani se pedepseste cu închisoarea de unul pâna la cinci ani. Actele sexuale cu minori cu vârsta mai mica de 13 ani se pedepsesc cu doi pâna la sapte ani de închisoare si privarea de unele drepturi. În nici unul dintre cazuri nu sunt prevazute pedepse pentru acte sexuale între individizi a caror diferenta de vârsta este mai mica de trei ani. Orice fel de act sexual comis de un adult cu un minor cu vârsta cuprinsa între 13 si 15 ani, în care adultul face abuz de autoritatea sau influenta sa asupra victimei, se pedepseste cu doi pâna la sapte ani de închisoare si privare de unele drepturi. Toate aceste forme de exploatare a minorilor se pedepsesc cu închisoarea de trei pâna la 10 ani si privarea de unele drepturi daca minorul este frate, este în grija, educatia sau sub tratamentul faptasului sau daca fapta a fost comisa în scopul producerii de materiale de pornografie infantila.

Copiii strazii:Conform statisticilor oficiale ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, la sfârsitul lunii martie, în întreaga tara existau 715 de copii ai strazii. ONG-urile care lucreaza cu copiii strazii considerau ca numarul real este de doua-trei ori mai mare.

Copiii institutionalizati: Conform Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice (Ministerul Muncii), la sfârsitul lunii iunie existau 61.720 de copii în sistemul de protectie speciala. 37.832 dintre ei se aflau în servicii de tip familial (familii adoptive, rude, alte familii, persoane), 1.630 în servicii de îngrijire alternativa (cu tutore) si 18.218 în servicii de tip rezidential (publice sau private).

S-au semnalat de asemenea cazuri de maltratare a copiilor abandonati cu dizabilitati si de încarcerare prelungita a copiilor din orfelinatele de stat ca pedeapsa pentru abateri disciplinare.

Conform statisticilor oficiale, în primele sase luni ale anului, parintii au abandonat 750 de copii în maternitati sau spitale. ONG-urile au sustinut ca statisticile oficiale nu reflecta numarul real si ca autoritatile nu au recunoscut niciodata numerosi copii institutionalizati ca abandonati.

Rapirile internationale de copii: România este co-semnatara a Conventiei de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, din 1980. Pentru informatii, vezi raportul anual al Departamentului de Stat cu privire la îndeplinirea obligatiilor la http://travel.state.gov/content/childabduction/english/legal/compliance.html

travel.state.gov/content/childabduction/english/country/romania.html.

Antisemitismul

Potrivit recensamântului din 2011, în România traiesc 3.271 de evrei. Pe parcursul anului s-au înregistrat acte de antisemitism.

Legea interzice negarea publica a Holocaustului, incluzând în definitia Holocaustului atât persecutia romilor, cât si a evreilor. Nu au existat condamnari în baza acestei legi pe parcursul anului.

Organizatiile extremiste au organizat, ocazional, evenimente de mare vizibilitate pe teme antisemite si au continuat sa sponsorizeze organizarea de evenimente, inclusiv slujbe religioase, simpozioane si marsuri, de comemorare a unor conducatori ai Miscarii Legionare, organizatie fascista, xenofoba si rasista, din perioada premergatoare celui de-Al Doilea Razboi Mondial, precum Horia Sima si Corneliu Zelea Codreanu. Astfel de evenimente au avut loc la Sibiu, Alba Iulia, Tandarei, Fetea, Ciolpani si Bucuresti.

Ocazional, unele autoritati locale si municipale au omagiat legionari, au permis construirea de monumente comemorative dedicate unor figuri istorice pro-naziste si unor negationisti ai Holocaustului si au dat numele lor unor strazi. Materiale care promovau idei antisemite si îi elogiau pe legionari au fost promovate în presa si distribuite pe internet.

În datele de 28 mai si 21 iunie, calugarul ortodox Teodot a facut declaratii antisemite în timpul unei slujbe la Mânastirea Petru-Voda si în timpul unei slujbe organizate la Ciolpani, cu ocazia sarbatoririi a 87 de ani de la înfiintarea Miscarii Legionare. Federatia Comunitatilor Evreiesti din România, Institutul Elie Wiesel si Centrul pentru Monitorizarea Antisemitismului în România (MCA România) au solicitat Bisericii Ortodoxe si autoritatilor sa ia masuri. Biserica Ortodoxa a respins acuzatiile ca membrii clerului sau promoveaza antisemitismul si a cerut superiorilor calugarului sa ia masuri împotriva acestuia. Autoritatile nu au luat nicio masura legala împotriva lui Teodot.

În luna iunie, autori neidentificati au aruncat cu pietre si au spart ferestrele unei sinagogi din Ploiesti si au aruncat un cocktail Molotov pe podeaua din lemn a unei foste sinagogi din Sighisoara, în care se afla un centru cultural. Anchetele erau în curs în ambele cazuri.

În luna august, postul de televiziune Antena 1 a difuzat o stire privind un anunt afisat pe internet, prin care o persoana neidentificata domiciliata în Târgu Jiu vindea un lampadar facut din pielea unei victime a Holocaustului cu pretul de 20.000 de euro (25.000 de dolari). Într-un interviu telefonic cu jurnalistii, vânzatorul s-a oferit sa demonstreze originea produsului si sa ofere si alte lampadare. MCA România a depus plângere la Inspectoratul de Politie Gorj pentru trafic de organe. Politia a început o ancheta, aflata în curs la sfârsitul lunii octombrie.

În data de 7 septembrie, aflat la o emisiune de televiziune, prim-ministrul Victor Ponta a declarat ca „impactul regimului de 10 ani al lui [presedintelui Traian] Basescu este asemanator celui avut de regimul nazist asupra Germaniei”. Declaratia a stârnit reactii critice puternice din partea politicienilor români si straini, a societatii civile, a diplomatilor, a Federatiei Comunitatilor Evreiesti si a Institutului Wiesel. Active Watch, un ONG pe probleme de drepturile omului, a depus plângere la CNCD, declarând ca Ponta neaga implicit Holocaustul si banalizeaza crimele naziste. În data de 24 septembrie, CNCD a hotarât ca declaratiile lui Ponta se încadreaza în limitele libertatii de exprimare si nu sunt discriminatorii.

Guvernul a continuat sa aplice recomandarile incluse în Raportul Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel) si sa promoveze educatia despre istoria Holocautului în programa scolara. Ministerul Educatiei Nationale a furnizat materiale scrise si a mentinut un website cu un ghid de predare a istoriei Holocaustului menit sa ajute profesorii din întreaga tara. Scolile din întreaga tara au marcat Ziua Nationala de Comemorare a Holocaustului în data de 9 octombrie.

Guvernul a continuat sa înregistreze progrese în efortul de extindere a educatiei despre istoria Holocaustului din România. Holocaustul este inclus în orele de istorie la clasele a VII-a, a IX-a, a XI-a si a XII-a. În anul scolar 2012-2013, 106 licee au oferit cursul optional „Istoria evreilor – Holocaustul”. Ministerul Educatiei Nationale a sponsorizat seminare nationale si internationale despre predarea istoriei Holocaustului si a oferit resurse educationale complementare pentru a sprijini combaterea antisemitismului. În luna martie, Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti si Institutul Wiesel au sponsorizat un seminar de predare a Holocaustului la Bucuresti, pentru 150 de profesori.

În octombrie 2013, Ministerul Educatiei Nationale, Institutul Wiesel, The Memorial Library and Art Collection of the Second World War Society (New York) si Association for Eastern Europe Studies au fost de acord ca organizeze un concurs scolar national „Amintirea Holocaustului”, în anul scolar 2013-2014. Demnitarii au criticat public extremismul, antisemitismul, xenofobia si încercarile de negare a Holocaustului.

Traficul de persoane

Vezi Raportul cu privire la Traficul de persoane, elaborat anual de Departamentul de Stat si publicat la www.state.gov/j/tip/rls/tiprpt/.

Persoane cu dizabilitati

Legea interzice discriminarea persoanelor cu dizabilitati fizice, senzoriale, intelectuale si mintale la locul de munca, în educatie, în accesul la mijloace de transport (fara a mentiona transportul aerian), în accesul la serviciile medicale sau la alte servicii. Guvernul nu a aplicat legea în întregime, iar discriminarea persoanelor cu dizabilitati a fost, în continuare, o problema.

În multe cazuri, persoanele cu dizabilitati se confrunta cu discriminarea autoritatilor si a societatii. Conform unui raport elaborat de Agentia pentru Drepturi Fundamentale a UE (ADF), publicat în iunie 2012, doar 1% dintre persoanele cu dizabilitati mintale aveau un loc de munca. Raportul ADF indica de asemenea ca persoanele cu dizabilitati mintale din institutii, în special copiii, sunt victimele diverselor forme de intimidare, hartuire si abuz. Conform unui studiu finantat din fonduri UE si publicat în 2012, 87% dintre respondenti considerau discriminarea ( în sensul larg al cuvântului) una dintre marile probleme cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati.

Legea prevede asigurarea de posibilitati de acces pentru persoanele cu dizabilitati în cladiri si în transportul public. Desi numarul cladirilor cu facilitati construite special pentru persoanele cu dizabilitati a continuat sa creasca pe parcursul anului, el a ramas în continuare insuficient iar pentru persoanele cu dizabilitati a fost extrem de dificil sa strabata strazile din orase sau sa aiba acces în cladirile publice.

Conform Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice, la sfârsitul lunii martie erau înregistrate 715.201 de persoane cu dizabilitati, dintre care doar 29.184 aveau loc de munca. La sfârsitul lunii iunie existau 387 de institutii publice de asistenta sociala pentru adultii cu dizabilitati, coordonate de Ministerul Muncii. Conform statisticilor oficiale ale DPC, la sfârstitul lunii martie existau 61.720 de copii cu dizabilitati.

Între octombrie 2013 si martie 2014, pe baza unor protocoale scrise, încheiate cu Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice si cu Ministerul Sanatatii, reprezentanti ai Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ) au efectuat vizite neanuntate la centre publice si private destinate copiilor cu dizabilitati. În urma vizitelor, CRJ a identificat o serie de încalcari ale unora dintre drepturile pacientilor si ale legii. CRJ a constatat ca nu exista proceduri eficiente de înregistrare si solutionare a plângerilor si ca abuzul verbal si fizic al copiilor, sedarea, limitarea excesiva a miscarii, lipsa igienei, conditiile neadecvate, lipsa îngrijirii medicale si lipsa accesului la educatie sunt probleme des întâlnite.

Un raport al CRJ a exprimat îngrijorare cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati la Centrul pentru persoanele cu probleme mintale „Sfântul Toma”, din Breaza. Reprezentanti ai CRJ au vizitat institutia de doua ori. Pe 28 martie, reprezentantilor CRJ nu li s-a permis accesul. Pe 15 aprilie, când reprezentantilor CRJ li s-a permis sa viziteze centrul, nu li s-a permis accesul la documentele privind starea pacientilor. CRJ a semnalat faptul ca centrul functioneaza ilegal si ca sase persoane au murit acolo în cele 18 luni anterioare vizitei reprezentantilor sai, fara sa se demareze o ancheta adecvata a circumstatelor în care au avut loc decesele. În plus, conform CRJ, conditiile de trai ale pacientilor si îngrijirea medicala oferita sunt neadecvate si acestia nu pot formula plângeri catre autoritatile competente.

Dupa o vizita de cinci zile în tara în luna aprilie, Nils Muiznieks, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei si-a exprimat îngrijorarea cu privire la situatia copiilor cu dizabilitati plasati în institutii. El a mentionat faptul ca legislatia româneasca nu este aliniata prevederilor Conventiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati, astfel încât persoanele cu dizabilitati sa beneficieze de capacitate juridica în toate domeniile, în mod egal cu toti ceilalti cetateni.

În luna iulie, CEDO a hotarât pentru prima oara ca ONG-urile pot reprezenta interesele unui tânar seropozitiv care nu avea rude si care a decedat într-un spital de psihiatrie din Poiana Mare, în 2004. CEDO a hotarât ca România a încalcat dreptul la viata al tânarului si a condamnat-o la plata a 35.000 de euro (43.800 de dolari) ONG-urilor, ca despagubiri.

Conform ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, nu a existat un sistem care sa garanteze respectarea drepturilor copiilor cu dizabilitati mintale de catre institutiile de stat în care se afla acestia. Directia generala pentru protectia persoanelor cu handicap din cadrul Ministerului Muncii coordoneaza la nivel central activitatile de protectie speciala si de sprijinire a drepturilor persoanelor cu dizabilitati, elaboreaza politici, strategii si standarde în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilitati si monitorizeaza aplicarea reglementarilor.

Minoritati nationale/rasiale/etnice

Discriminarea romilor a continuat sa fie o problema grava. Observatorii au estimat ca în România traiesc între 1.800.0000 si 2.500.000 de romi, reprezentând aproximativ 10% din totalul populatiei. Conform rezultatelor celui mai recent recensamânt, din 2011, în România traiesc 621.573 de romi, reprezentând 3,1% din populatie.

Grupuri ale romilor s-au plâns ca brutalitatea politiei, inclusiv bataile si hartuirea, sunt practici comune. Atât presa interna, cât si cea internationala si observatorii au semnalat numeroase cazuri de discriminare a romilor de catre societate. ONG-urile au semnalat faptul ca romii nu au fost lasati sa intre sau nu au fost serviti în mai multe spatii publice. De asemenea, romii au avut acces redus la serviciile guvernamentale, putine oportunitati de angajare, rate ridicate de abandon scolar, acces limitat la servicii medicale si discriminare pe scara larga. Lipsa documentelor de identitate i-a împiedicat pe romi sa participe la alegeri, sa beneficieze de ajutor social, sa aiba acces la asigurarile de sanatate, sa obtina documente de proprietate si sa intre pe piata fortei de munca. Un numar covârsitor de romi erau someri sau aveau locuri de muncitori necalificati.

Un studiu referitor la incluziunea romilor, publicat în iunie 2013 de Agentia Împreuna, un ONG pe probleme de drepturile romilor, a dezvaluit faptul ca procentajul copiilor romi care renunta la educatia liceala este mai mare decât în cazul copiilor ne-romi, ca rata somajului este mai mare în rândul romilor si ca acestia au o speranta de viata mai mica.

Stereotipurile si limbajul discriminatoriu împotriva romilor au fost utilizate pe scara larga; jurnalisti si mai multi demnitari au facut declaratii considerate discriminatorii de catre membrii comunitatii rome; drept urmare, CNCD a amendat câteva persoane. Utilizarea de afise, lozinci si cântece anti-romi a fost des întâlnita si raspândita, în special la evenimentele sportive de amploare, televizate. Anunturile publicitare discriminatorii au continuat sa fie publicate în presa scrisa si pe internet.

Potrivit relatarilor presei, evacuarea romilor a continuat în Constanta, Cluj, Pitesti, Eforie si alte localitati în cursul anului. Pe 16 iulie, 10 familii de romi (aproximativ 50 de persoane) au fost evacuate din Eforie, dintr-o scoala abandonata, unde fusesera mutate dupa o evacuare în septembrie 2013. Trei dintre familii (inclusiv 14 copii) nu au primit nicio locuinta, restul au fost cazate în locuinte de tip container.

ONG-urile si presa au relatat ca discriminarea elevilor romi de catre personalul didactic si de catre alti elevi i-a descurajat pe acestia sa-si continue studiile. În ciuda ordinului Ministerului Educatiei, care interzice segregarea elevilor romi, au fost semnalate cazuri în care copiii romi au fost asezati în spatele clasei, au fost ignorati de profesori sau au fost brutalizati de alti elevi. În unele comunitati, autoritatile i-au plasat pe elevii romi în clase sau chiar scoli separate.

Reprezentanti ai ONG-urilor au subliniat ca femeile rome s-au confruntat atât cu discriminarea pe criteriu de sex, cât si cu discriminarea pe criteriu de etnie. În multe cazuri, femeile rome nu au pregatirea, aptitudinile sau experienta profesionala necesare pentru a fi integrate în sistemul economic.

În data de 10 februarie, CNCD a hotarât ca declaratia din 2010 a presedintelui Basescu ca „putini dintre romii nomazi vor sa munceasca; traditional, multi dintre ei traiesc din ce fura” este discriminatorie si l-a amendat cu 600 de lei (160 de dolari). Basescu a contestat decizia în instanta, iar Curtea de Apel Bucuresti i-a respins contestatia pe 27 iunie.

În decembrie 2013, judecatoria din Cluj a hotarât ca evacuarea a 270 de romi din centrul Cujului si relocarea lor în Pata Rât, în apropierea unei gropi de gunoi, în 2010, a fost ilegala si ca fiecare dintre romii relocati ar trebui sa primeasca 2.000 de euro (2.500 de dolari) ca despagubiri.

Agentia Nationala pentru Romi are sarcina de a coordona politicile publice pentru romi. Cu toate acestea, ONG-urile pentru romi au criticat sfera de atributii ale agentiei, considerând ca este mult prea larga si adesea se suprapune cu activitatile altor agentii guvernamentale. ONG-urile au criticat de asemenea lipsa de eficienta a Strategiei Nationale de Îmbunatatire a Situatiei Romilor. În ciuda opozitiei si criticilor formulate de un numar mare de ONG-uri, în data de 27 mai, Parlamentul a adoptat o lege de înfiintare a unui ONG de stat care sa atraga fonduri nationale si internationale pentru programe destinate romilor. ONG-urile considera ca o astfel de fundatie ar prelua atât atribu?iile Agentiei Nationale pentru Romi, cât si pe cele ale societa?ii civile si ar detine un monopol asupra activitatilor din acest domeniu.

În cadrul Inspectoratului General al Politiei Române exista un consiliu consultativ însarcinat cu gestionarea relatiei dintre politie si comunitatea roma. În vederea îmbunatatirii relatiilor cu comunitatea roma, politia a continuat sa foloseasca mediatori romi care sa faciliteze comunicarea dintre romi si autoritati si sa ajute în situatiile de criza.

Conform ultimului recensamânt efectuat în 2011, etnicii maghiari sunt cea mai mare minoritate etnica, având 1.227.000 de persoane.

Etnicii maghiari au continuat sa semnaleze cazuri de discriminare. Ei au declarat ca nu li s-a permis utilizarea limbii materne în instante, ca multe autoritati municipale nu folosesc placute bilingve si ca în unele cazuri s-a obstructionat si interzis folosirea steagului secuiesc. Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotarât ca solicitarea autoritatilor locale ca functionarii publici sa vorbeasca limba maghiara în zonele cu populatie maghiara majoritara discrimineaza alte grupuri etnice. Alte hotarâri ale instantelor si decizii ale CNCD au stabilit ca finantarea de publicatii tiparite exclusiv în limba maghiara discrimineaza alte grupuri etnice. Etnicii maghiari au numit aceste decizii discriminatorii.

CNCD a respins o plângere din iulie 2013, depusa de Uniunea Democratica a Maghiarilor din România (UDMR) împotriva Agentiei Române de Asigurare a Calitatii Învatamântului Superior, care a distribuit o scrisoare ce sustinea ca medicii rezidenti trebuie sa vorbeasca doar în româna cu pacientii. Plângerea UDMR sustinea ca cerinta afecteaza negativ calitatea îngrijirii acordate pacietilor maghiari si blocheaza pregatirea practica a studentilor care sunt etnici maghiari.

În regiunea Moldovei, minoritatea ceangailor romano-catolici a avut în continuare cursuri de limba maghiara finantate de guvern. În unele localitati, autoritatile au respins cererile de organizare a unor cursuri în limba maghiara.

Acte de violen?a, discriminare si alte abuzuri pe criterii de orientare sexuala si identitate de gen

Legea interzice discriminarea pe criteriul orientarii sexuale. ONG-urile au semnalat faptul ca abuzurile politiei si discriminarea societatii împotriva lesbienelor, a homosexualilor, bisexualilor si transsexualilor (LGBT) au fost un lucru obisnuit si ca ostilitatea fa?i?a a împiedicat semnalarea unor cazuri de hartuire si discriminare. Membrii comunitatii LGBT si-au exprimat, în continuare, îngrijorarea privind discriminarea în sistemele publice de învatamânt si de sanatate.

Pe 13 martie, parlamentarul Sonia Draghici a facut declaratii peiorative despre homosexualitate într-un interviu cu ziarul Gândul, sugerând ca aceasta este o boala mentala sau cel putin un defect de comportament si legând-o de pedofilie.

În luna septembrie, în urma plângerii formulate de un client, directorul clubului de fitness al hotelului Radisson Blu din Bucuresti a interzis unui cuplu de homosexuali sa schimbe hainele fiicei de trei ani în vestiarul barbatilor. Cuplul si Asociatia ACCEPT, un ONG care promoveaza drepturile LGBT, au depus o plângere la CNCD.

În luna septembrie, Biserica Ortodoxa a cerut autoritatilor locale din Botosani sa îndeparteze umbrelele menite sa asigure umbra la mesele asezate într-o zona de relaxare din centrul vechi al orasului. Cele 40 de umbrele în culorile curcubeului au fost considerate de preotii ortodocsi un simbol al comunitatii LGBT. Autoritatile au aprobat cererea si au îndepartat umbrelele.

Legea care reglementeaza capacitatea persoanelor transexuale de a-si schimba identitatea este vaga si incompleta, conducând la inconsecven?e în practica juridica în privinta recunoasterii legale a identitatii de gen si, în unele cazuri, schimbarea identitatii nu a fost permisa în lipsa interventiei medicale de schimbare de sex. Din cauza procedurii legale anevoioase, în multe cazuri persoanele transexuale nu au putut obtine documente care sa reflecte identitatea lor de gen ceea ce a condus la dificultati în obtinerea accesului la toate serviciile pentru care este necesara prezentarea documentelor de identitate (îngrijire medicala, abonament de transport, servicii bancare). S-au semnalat cazuri în care persoanele transexuale s-au confruntat cu dificultati în a obtine îngrijire medicala pentru ca medicii aveau putine cunostinte despre problemele legate de transexualitate si nu stiau cum sa-i trateze pe pacientii transexuali. Au existat foarte putini medici care aveau cunostintele necesare sau au acceptat sa efectueze operatii de schimbare de sex. Si accesul la servicii de consiliere psihologica a fost limitat pentru ca au existat putini specialisti cu experienta si cunostintele necesare, iar altii au refuzat pacientii transexuali.

În luna iunie, Înalta Curte de Casatie si Justitie a acordat câstig de cauza organizatiei ACCEPT în cazul unui tânar hartuit si amenintat de politie în 2011pe baza presupusei sale orientari sexuale. Politia nu a anchetat cazul, iar CNCD a declarat ca nu are competenta de a ancheta masurile interne ale politiei.

În data de 7 iunie, peste 500 de persoane au participat la parada Gay Pride din Bucuresti, care a avut loc fara incidente. Înainte de parada Gay Pride, câteva zeci de persoane au luat parte la „Marsul normalitatii”, organizat de o organiza?ie de extrema dreapta, Noua Dreapta, în semn de protest împotriva homosexualitatii. Comisia Europeana si ambasadele a 18 tari au semnat un mesaj de sprijin pentru drepturile persoanelor LGBT.

HIV si SIDA si stigmatizarea sociala

Conform bazei de date nationale a Ministerului Sanatatii, referitoare la HIV/SIDA, la sfârsitul lunii iunie 2014, erau înregistrati 12.603 pacienti diagnosticati cu HIV si SIDA. 8.846 dintre acestia beneficiau de tratament retroviral gratuit, însa tratamentul a fost întrerupt în cursul anului în multe judete din cauza coruptiei si a finantarii insuficiente de catre Ministerul Sanatatii. Guvernul nu a adoptat o strategie nationala privind HIV, motiv pentru care nu a fost pus în aplicare un program national de prevenire a infectarii cu HIV. În plus, lipsa programelor de educatie sexuala în scoli a afectat sanatatea membrilor comunitatii LGBT si a întregii populatii. Persoanele cu HIV/SIDA au fost discriminate de catre societate. Desi conform legii, persoanele infectate cu HIV au dreptul la confidentialitate si tratament adecvat, autoritatile au aplicat legea în putine cazuri, iar discriminarea a afectat accesul persoanelor bolnave de HIV/SIDA la servicii de îngrijire medicala si dentara de rutina. Încalcarea confidentialitatii privind statutul HIV al unei persoane a fost des întâlnita si rareori pedepsita.

Observatorii au semnalat incapacitatea autoritatilor de a-i proteja pe copii cu HIV/SIDA de discriminare, abuz si neglijare. S-au semnalat cazuri în care doctorii au refuzat sa trateze copiii si tinerii bolnavi de HIV/SIDA. Personalul medical, autoritatile scolare si angajatii guvernamentali nu au pastrat întotdeauna confidentialitatea informatiilor referitoare la minorii infectati.

. Accesul adolescen?ilor infecta?i cu HIV la unitatile de sanatate a reproducerii si de prevenire a transmiterii HIV si a bolilor cu transmitere sexuala a fost adeseori limitat. Guvernul ofera acces la terapie antiretrovirala; cu toate acestea, stigmatizarea si discriminarea persoanelor infectate cu HIV/SIDA le-a împiedicat, adeseori, accesul la educatie, îngrijire medicala, servicii guvernamentale si angajare. Multe persoane infectate au renun?at la scoaladin cauza stigmatizarii sau bolii.

În luna august, presa a prezentat cazul unui tânar seropozitiv caruia nu i s-a acordat tratament stomatologic în judetul Suceava, fiind nevoit sa mearga în judetul Constanta, unde a gasit o fundatie care a acceptat sa îl trateze.

Femeile infectate cu HIV au semnalat Centrului Euroregional pentru Initiative Publice (ECPI) în 2012 ca s-au confruntat cu dificultati în accesul la servicii de îngrijire în maternitati ca urmare a discriminarii de catre personalul medical. Ele au declarat ca au fost tratate în mod degradant, li s-a încalcat dreptul la confidentialitate, au fost segregate si nu li s-a permis efectuarea de operatii de cezariana. ECPI a semnalat faptul ca personalul medical din sectiile de obstetrica-ginecologie nu pare sa înteleaga si sa aplice prevederile stabilite de Ministerul Sanatatii pentru cazurile de femei seropozitive însarcinate. ECPI a primit informatii ca în unele spitale femeile însarcinate sunt testate automat pentru HIV înainte de nastere fara sa li se ceara consimtamântul si fara a beneficia de consiliere prealabila, desi, conform legii, testarea pentru HIV nu este obligatorie.

Incitarea la acte de discriminare

Pe parcursul anului, mai multi demnitari au facut declaratii care au contribuit la crearea de stereotipuri etnice despre romi (vezi Sectiunea 6, Minoritati nationale/rasiale/etnice).

Sectiunea 7. Drepturile angajatilor

a. Dreptul de asociere si dreptul de negociere colectiva

a. Freedom of Association and the Right to Collective Bargaining

Legislatia permite angajatilor sa se asocieze în mod liber, sa formeze si sa adere la sindicate independente, sa negocieze contracte colective si sa efectueze greve legale. Legea interzice discriminarea antisindicala, însa nu prevede reangajarea persoanelor concediate pentru activitati sindicale. Guvernul nu a respectat în totalitatea aceste drepturi, întrucât au lipsit mecanismele de aplicare, inclusiv reglementarile privind aplicarea lor si sanctiunile.

Angajatii Ministerului Apararii Nationale, anumite categorii de angajati civili ai Ministerului Administratiei si Internelor si ai Ministerului Justitiei, judecatorii, procurorii si personalul din serviciile de informatii nu au avut permisiunea sa formeze sindicate. Legea nu permite angajatilor din anumite sectoare publice, precum paza frontierelor, închisori sau armata, sa formeze sindicate sau sa participe la greve. Aceasta prevedere este valabila si pentru toti angajatii în sectoare ce tin de securitate, activitati definite vag. Desi legea permite majoritatii angajatilor sa organizeze greve, condi?iile greoaie care necesita mult timp au îngreunat organizarea de greve în mod legal. Desi nu este obligatoriu, în general, sindicatele solicita Ministerului Muncii si Protectiei Sociale sa arbitreze disputele cu angajatorii. Sindicatele pot intra în greva numai daca angajatorii primesc un preaviz de 48 de ore. Organizarea grevelor este permisa doar daca vizeaza protejarea intereselor economice ale angajatilor, iar arbitrajul este obligatoriu dupa 20 de zile de greva. Legislatia nu asigura baza legala pentru încheierea unor contracte colective de munca la nivel national. Legea prevede ca angajatorii si sindicatele pot negocia contracte colective la „niveluri inferioare” (nivel local), dar acestea nu fusesera stabilite prin legislatie pâna la sfârsitul anului. Angajatorii nu au obligatia de a se consulta cu sindicatele asupra unor chestiuni precum acordarea de concediu fara plata angajatilor sau reducerea programului de munca din motive de natura economica.

Legea nu prevede protectie eficienta împotriva discriminarii sindicatelor, pentru ca nu include sanctiuni pentru astfel de acte de discriminare. Unii reprezentanti de sindicat au pretins ca, din cauza numeroaselor chichite de ordin juridic, aplicarea prevederilor a ramas extrem de redusa, în special în companiile private mici si mijlocii. Conform legii, liderii de sindicat pot fi concediati ca urmare a rezultatelor profesionale.

În ceea ce priveste aplicarea legii, sindicatele s-au plâns de asemenea ca trebuie sa-si prezinte nemultumirile corpurilor de arbitraj finantate de guvern înainte de demararea grevei si ca instantele tind sa declare grevele ilegale. Companiile pot cere despagubiri de la organizatorii grevei în cazul în care instanta declara o greva ilegala.

Sindicatele continua sa-si exprime îngrijorarea cu privire la împartirea activelor sindicatelor, procedurile lungi de înregistrare a sindicatelor si de modificare a statutelor sindicatelor sau a comitetelor executive ale acestora, precum si cu privire la controlul excesiv al fondurilor sindicatelor. Exista discrepante între legislatia româneasca si standardele privind libertatea de asociere din legislatia internationala a muncii, inclusiv în ceea ce priveste aplicabilitatea legii în cazul anumitor categorii de muncitori, conditiile de eligibilitate pentru liderii de sindicat si restrictiile referitoare la activitati sindicale.

Guvernul nu a aplicat în mod eficient legislatia din domeniu. Resursele necesare aplicarii reglementarilor nu au fost adecvate pentru a permite o aplicare eficienta. Au existat putine inspectii, iar în 2013, managerii au semnalat cazuri în care au fost informati în prealabil ca vor avea lor inspectii neanuntate. Nu au existat informatii referitoare la penalitatile impuse pentru încalcarea prevederilor legale sau despre eficienta acestora în descurajarea încalcarii legii. S-au înregistrat întârzieri semnificative în procedurile administrative si judiciare.

Guvernul a respectat dreptul de a forma sindicate în practica, în general, iar liderii sindicali au afirmat ca cerintele prevazute de lege pentru înregistrarea sindicatelor au fost complicate, dar în general rezonabile. Sindicatele au obiectat fata de cerinta de a depune liste cu viitorii membri de sindicat odata cu cererea de înscriere. Deoarece si angajatorii aveau acces la aceasta lista, liderii sindicali s-au temut ca acest lucru ar putea conduce la masuri împotriva angajatilor, împiedicând crearea de noi sindicate.

b. Interzicerea muncii fortate sau obligatorii

Legea interzice orice forma de munca fortata sau obligatorie. Cu toate acestea, au existat informatii conform carora astfel de practici au avut loc în continuare. Guvernul a aplicat legea în mod eficient.

Pedepsele includ închisoarea pe o perioada cuprinsa între sase luni si trei ani si au fost suficiente pentru a descuraja încalcarea prevederilor legale.

Barbati, femei si copii din România au fost traficati în scopuri de munca în agricultura, constructii, servicii domestice, hoteluri si productie. Retele organizate, care au implicat adesea membri ai familiilor, au fortat persoane, inclusiv un numar semnificativ de femei si copii de etnie roma, precum si femei si copii din Moldova, sa cer?easca si sa practice furturi marunte (vezi si Sectiunea 7.c.)

Vezi si Raportul cu privire la Traficul de persoane, elaborat anual de Departamentul de Stat si publicat la www.state.gov/j/tip/rls/tiprpt/.

c. Interzicerea muncii minorilor si vârsta minima de angajare

Vârsta minima de angajare este de 16 ani, dar minorii pot munci cu consimtamântul parintilor sau al tutorilor de la vârsta de 15 ani.

Minorilor (sub 18 ani) le este interzis sa munceasca în conditii de risc. Legea asigura baza necesara eliminarii muncii minorilor în conditii de risc si include o lista cu activitati considerate periculoase, dar si sanctiuni pentru cei care încalca legea. Parintii copiilor care lucreaza în conditii de risc sunt obligati sa participe la programe de educatie sau consiliere parentala; daca nu respecta aceasta cerinta, pot primi amenzi cu valori cuprinse între 100 (27 de dolari) si 1.000 de lei (270 dolari). Persoanele care angajeaza minori pentru activitati cu grad ridicat de risc pot primi amenzi cu valori cuprinse între 500 de lei (135 de dolari) si 1.500 de lei (405 dolari).

Angajarea minorilor cu vârsta mai mare de 15 ani care urmeaza cursurile învatamântului obligatoriu este interzisa si în cazul anumitor activitati ce le-ar putea periclita sanatatea, moralitatea sau siguranta. Minorii cu vârsta sub 16 ani care muncesc au dreptul sa îsi continue educatia, iar legea îi obliga pe angajatori sa îi sustina în aceasta privinta. Minorii cu vârste cuprinse între 15 si 18 ani pot lucra cel mult 6 ore pe zi si cel mult 30 de ore pe saptamâna, cu conditia ca participarea la cursuri sa nu fie afectata. Totusi, în practica, s-a constatat ca multi dintre copiii care muncesc renunta la participarea la cursuri. Minorii nu pot lucra ore suplimentare sau în schimburi de noapte si au dreptul la trei zile suplimentare de concediu anual.

Legea cere scolilor sa informeze imediat serviciile sociale cu privire la copiii care lipsesc de la ore pentru a munci. Serviciile sociale au responsabilitatea de a reintegra astfel de copii în sistemul de învatamânt. Din cauza lipsei fondurilor, guvernul nu a realizat campanii de informare în rândul copiilor, al potentialilor angajatori, al personalului institutiilor de educatie si al publicului larg.

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale poate impune amenzi si poate închide fabrici pentru ca exploateaza minori, dar aplicarea legilor a fost, în general, laxa. În anii anteriori, angajatorii în cazul carora s-a constatat încalcarea prevederilor legislatiei referitoare la munca minorilor au fost amendati cu 500 de lei (135 de dolari) pâna la 1.500 de lei (405 dolari), dar nu au fost urmariti în justitie.

Munca minorilor, inclusiv cersitul, vânzarea de maruntisuri pe strada si spalatul parbrizelor, a ramas o practica raspândita în rândul comunitatilor de romi, mai ales în zonele urbane. Unii dintre copiii implicati în astfel de activitati aveau chiar si 5 ani.

Directia pentru Protectia Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, se ocupa de monitorizarea si coordonarea tuturor programelor de prevenire si eliminare a formelor grave de munca a minorilor. Conform statisticilor DPC, în primele trei luni ale anului au fost confirmate 39 de cazuri de minori care munceau. Din numarul total, 21 de cazuri s-au înregistrat în zonele urbane si 18 în zonele rurale; 11 dintre victime erau fete, iar 28 erau baieti; 27 dintre copii aveau sub 14 ani, iar 12 aveau vârsta cuprinsa între 14 si 18 ani.

Guvernul a aplicat legea în mod eficient. Pedepsele au inclus amenzi cuprinse între 500 si 1.500 de lei (135 si 405 dolari). În primele trei luni ale anului 2014, s-au înregistrat 39 de cazuri de încalcare a prevederilor legale privind munca minorilor.

d. Discriminarea la angajare sau asumarea unei ocupatii

Legislatia muncii si reglementarile din domeniu interzic discriminarea pe baza de rasa, sex, gen, disabilitate, limba, orientare sexuala si/sau identitate de gen, infectare cu HIV sau alte boli transmisibile, ori statut social. Guvernul nu a aplicat aceste legi în mod eficient. S-au înregistrat cazuri de discriminare la angajare sau în asumarea unei ocupatii, pe baza de gen, dizabilitate si infectare cu HIV. S-au înregistrat cazuri de discriminare a muncitorilor romi si migratori. (vezi Sectiunea 6).

e. Conditiile acceptabile de lucru

Începând cu luna ianuarie, salariul minim brut a fost de 850 de lei (230 de dolari). Ulterior, începând cu 1 iulie, el a crescut la 900 de lei (244 de dolari) pentru o norma întreaga de 169,333 de ore pe luna, sau aproximativ 5,31 lei (1,44 dolari) pe ora. Salariul minim al muncitorilor calificati este cu 20% mai mare decât al celor necalificati. Potrivit Eurostat, în 2010, venitul individual lunar al persoanelor „în pragul saraciei” era de 907 lei (246 de dolari). Legea prevede salarizare egala pentru un numar egal de ore lucrate. Legea prevede saptamâna de lucru de 40 de ore sau cinci zile. Angajatii au dreptul la plata pentru orele suplimentare efectuate la sfârsit de saptamâna sau de sarbatorile legale, precum si pentru cele care depasesc cele 40 de ore, dar nu trebuie sa depaseasca 48 de ore pe saptamâna, în medie, într-o luna. Legea prevede o perioada de odihna de 24 de ore în timpul saptamânii lucratoare, desi majoritatea angajatilor au primit doua zile libere pe saptamâna. Legislatia permite de asemenea angajatorilor sa scurteze norma de lucru a angajatilor de la cinci la patru zile pe saptamâna daca activitatea de la locul de munca scade din motive economice sau tehnice, în paralel cu o reducere corespunzatoare a salariului. Lucrul excesiv peste program poate aduce amenzi angajatorilor daca angajatii depun plângere, însa plângerile sunt rare. Legislatia interzice impunerea de ore suplimentare de lucru.

Conform legiievaluarea performantelor angajatilor este la latitutdinea angajatorilor. Se permit perioade mai lungi de proba a noilor angajati, iar procedurile de reziliere a contractului de munca în perioada de proba s-au simplificat.

Legislatia include prevederi privind munca temporara si sezoniera si prevede amenzi pentru munca prestata fara contract de munca, atât pentru sectoarele formale, cât si pentru cele informale ale economiei. Angajatorii care folosesc ilegal forta de munca pot fi condamnati la închisoare sau la plata unor amenzi cu valoare de pâna la 100.000 de lei (27.000 dolari). Durata maxima a unui contract de munca temporar este de 24 de luni si poate fi prelungita succesiv, cu conditia ca durata totala a contractului sa nu depaseasca 36 de luni, în concordanta cu prevederile legislatiei UE.

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are sarcina de a aplica legislatia cu privire la conditiile de munca, siguranta în munca si salariul minim. Potrivit sindicatelor, multi angajatori au platit salarii suplimentare la negru, pentru a reduce cuantumul taxelor platite atât de salariat, cât si de angajator. Aceasta practica afecteaza negativ viitoarele pensii ale angajatilor si capacitatea acestora de a obtine împrumuturi de la banci si alte institu?ii financiare. În cursul anului, aproximativ un sfert din numarul total al angajatilor au primit doar salariul minim.

Liderii sindicali s-au plâns ca încalcarea regulilor privind orele suplimentare a reprezentat principala problema cu care s-au confruntat membrii de sindicat, întrucât angajatilor li s-a cerut sa lucreze peste limita maxima legala de ore suplimentare, plata prevazuta prin lege pentru aceste ore nefiind întotdeauna efectuata. Aceasta situatie a fost întâlnita cel mai des în sectoarele textil, bancar, financiar si de constructii. Unii functionari sindicali au sustinut ca majoritatea accidentelor de munca au avut loc în timpul acestor ore suplimentare obligatorii si neplatite.

În cursul anului, interdictia folosirii de forta de munca fara contract a fost aplicata limitat, în parte din cauza coruptiei din cadrul Inspectoratului de Munca, dar si pentru ca atât angajatorii, cât si angajatii au avut de câstigat de pe urma platii de impozite reduse ca urmare a muncii fara contract sau a primirii unui salariu suplimentar la negru. Autoritatile au aplicat rar anctiunile prevazute de legislatia anterioara împotriva angajatorilor care folosesc ilegal forta de munca în totalitate. Anterior, la nivel national existau 1.500 de inspectori de munca, desi reprezentantii sindicatelor credeau ca acest numar a scazut în ultimii ani ca urmare a reducerii bugetului.

Amenzile prevazute pentru încalcarea legii sunt cuprinse între 300 de lei (84 de dolari) pentru încalcari minore ale legii si 100.000 de lei (27.000 de dolari) pentru încalcari mai grave. În general, sanctiunile nu au fost suficient de severe sau de bine aplicate pentru a descuraja încalcarea legii.

Ministerul are autoritatea de a stabili si pune în aplicare standarde de siguranta pentru majoritatea industriilor, dar nu a avut personal pregatit pentru punerea în aplicare a acestora. Angajatorii au ignorat, adeseori, recomandarile ministerului, aplicate de obicei numai dupa producerea unui accident.

Nu au fost disponibile informatii privind numarul de accidente si decese la locul de munca. Muncitorii nu pot evita situatiile care le pun în pericol sanatatea sau siguranta fara a risca sa-si piarda locul de munca. Nu exista avertizori de integritate în domeniul muncii.

COMPLETUL DE JUDECATORI ANALIZEAZA VINERI CEREREA DNA CARE A CONTESTAT IN ANULARE DECIZIA INSTANTEI DE ACHITARE IN CAZUL MARIANA RARINCA!

26 iun.

Judecătorii analizează vineri cererea DNA care a contestat în anulare decizia instanţei de achitare în cazul Mariana Rarinca. Judecătorii urmează să decidă dacă e admisibilă cererea, iar abia apoi se poate judeca pe fond.

Acuzată că a şantajat-o pe şefa instanţei supreme, Livia Stanciu, Rarinca a fost achitată după ce a stat în arest preventiv timp de 6 luni.

Magistraţii Curţii de Apel au făcut publică, luni, motivarea deciziei. În document se arată că urmărirea penală s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale.

Curtea constată că în mod netemeinic Parchetul a invocat periculozitatea inculpatei, motivat de faptul că acesta a întreprins acţiuni de dispreţ faţă de justiţie şi autoritate. Mai mult, Parchetul prin motivul de apel declarat o acuză pe inculpată că şi-a creat o imagine de „victimă a sistemului”, „aducând în acest mod o umbră de îndoială asupra corectitudinii anchetei penale şi a imparţialităţii magistraţilor”. Contrar susţinerilor Parchetului, Curtea constată că urmărirea penală s-a efectuat de către procurorii de caz, fără ca inculpatei să-i fie respectate garanţiile procesuale prevăzute de lege.

ANALISTUL POLITIC MUGUR CIUVICA ARATA IN CARTEA SA „ZECE ANI RAI” CUM L-O CURTAT TRAIAN BASESCU PE DAN VOICULESCU,PANA A OBTINUT PUTEREA,IN DECEMBRIE 2004!

26 iun.

Mugur Ciuvica arata, in cartea sa ”Zece ani rai”, cum l-a curtat Traian Basescu pe Dan Voiculescu, pana a obtinut Puterea, in decembrie 2004. In ianuarie 2005, exact la doi ani dupa ce declara ca Romania are nevoie de partidul fondat de Voiculescu, Traian Basescu cere demisia propriului guvern, pentru a scapa de ”PUR, solutia imorala”.

Iata cateva fragmente din cartea lui Mugur Ciuvica, ”Zece ani rai”, care demonstreaza ca invitatia adresata PUR, in decembrie 2004, nu este, asa cum Basescu a repetat intr-una, un gest facut sub presiunea formarii unei majoritati parlamentare, ci consecinta unei serii de actiuni politice prin care Basescu a incercat constant, in 2003 si 2004, sa se apropie de Voiculescu:

Basescu se suceste in 2003

”Partidul Democrat si-a regasit punctele de vedere in foarte multe din abordarile pe care le-a avut domnul presedinte in deschiderea Congresului. Credem ca Romania are nevoie de Partidul Umanist”. Este 18 ianuarie 2003. Traian Basescu vorbeste despre Dan Voiculescu si despre partidul acestuia la Congresul Partidului Umanist Roman (PUR).

PUR tine un Congres extraordinar la Sala Palatului din Bucuresti pentru a prezenta o serie de personalitati care tocmai intrasera in partid si pentru a discuta despre o atitudine politica mai ferma fata de partenerul de guvernare, Partidul Social Democrat (PSD). Sunt invitati sa participe lideri ai partidelor parlamentare, iar acestia isi trimit reprezentanti la nivel de vicepresedinti (Dan Ioan Popescu din partea PSD, Eugen Nicolaescu din partea Partidului National Liberal). Cu o exceptie: Partidul Democrat (PD), din partea caruia vine chiar presedintele partidului, Traian Basescu.

Dupa ce ani de zile Traian Basescu il atacase pe Dan Voiculescu si criticase trustul de presa si partidul pe care acesta le fondase, aparitia sa la Congresul PUR din 2003 surprinde pe toata lumea. In plus, in ianuarie 2003, PUR este la guvernare, in alianta cu PSD, iar Partidul Democrat al lui Basescu era in opozitie.

In discursul sau, Basescu apreciaza ca PUR are sanse foarte mari sa creasca din punct de vedere electoral si sa ajunga, printr-o alianta cu PD, unul dintre partidele de guvernare care sa schimbe Romania „nu in douazeci de ani, ci in trei”.

Ce cauta Basescu la Congresul PUR?

In ianuarie 2003, Partidul Democrat condus de Traian Basescu este un partid de 10% in sondaje, mult in spatele PSD si depasit de PNL cu 5 procente. Alesii locali ai PD pleaca in masa la PSD. Guvernul Nastase are o pozitie politica solida si o majoritate confortabila, beneficiind de sustinerea Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania (UDMR) in Parlament.

Pe de alta parte, din punct de vedere personal, Traian Basescu are o pozitie buna: este primarul Capitalei si si-a consolidat pozitia in PD eliminandu-i pe apropiatii fostului sau sef si contracandidat la presedintia partidului, Petre Roman.

Sondajele de opinie arata clar ca singura sansa a opozitiei de a conta in alegerile din 2004 este sa creeze o alianta. Problema lui Traian Basescu este ca el si partidul sau sunt vioara a doua in opozitie. Si in Parlament si in sondaje, PNL-ul este principalul partid de opozitie.

Traian Basescu merge la Congresul PUR pentru ca vrea sa fie seful opozitiei. Cand spune ca PD va guverna impreuna cu PUR, Traian Basescu vorbeste despre ianuarie 2005. El il invita practic pe Dan Voiculescu, care la acel moment era partener de guvernare al PSD si adversar direct al lui Basescu si al partidului condus de acesta, sa guverneze impreuna cu PD-ul dupa alegerile de la sfarsitul lui 2004.

Jignire la adresa liberalilor

Astfel, Traian Basescu se proclama lider al opozitiei. Un amanunt semnificativ din timpul Congresului, o intamplare care la vremea respectiva a fost prezentata de presa ca o jignire la adresa liberalilor, intareste aceasta concluzie. Dupa ce Traian Basescu isi incheie discursul si se indreapta spre sala, la cuvant urmeaza Eugen Nicolaescu, reprezentantul PNL. Brusc, Traian Basescu se intoarce, se indreapta spre prezidiu si da mana cu Dan Voiculescu, intrerupand discursul liberalului, dand astfel de inteles ca mesajul acestuia nu are nicio importanta.

Protocol intre Alianta D.A. si Voiculescu, la referendumul din 2003

Traian Basescu si Theodor Stolojan, copresedintii Aliantei PNL-PD, se intalnesc din nou cu presedintele PUR, Dan Voiculescu, pentru a-i cere ajutorul, de aceasta data pentru formarea unor majoritati in consiliile judetene si in cele locale. Intalnirea are loc la sediul Grivco. Basescu Doua saptamani mai tarziu, pe 15 octombrie 2003, Traian Basescu, impreuna cu Theodor Stolojan semneaza cu Dan Voiculescu un Protocol de colaborare pentru supravegherea modului in care se desfasoara referendumul pentru Constitutie. Acesta este primul acord semnat intre Alianta PNL-PD si PUR. Basescu, Stolojan si Voiculescu participa la o conferinta de presa comuna in care liderii PNL-PD isi anunta dorinta de a colabora cu Partidul Umanist Roman si „in viitor”: „PUR este un partid parlamentar si putem coopera pentru promovarea unor proiecte de lege, dar vom gasi si alte activitati in care acest partid ne va putea fi partener”.

Colaborare in alegerile locale din 2004

In 19 noiembrie 2003, la o saptamana dupa ce Grivco castigase licitatia de privatizare a ICA, Traian Basescu, Theodor Stolojan si Dan Voiculescu se intalnesc la initiativa lui Basescu. In urma intalnirii, un consilier al lui Theodor Stolojan declara presei ca Basescu si Stolojan i-au prezentat lui Dan Voiculescu deciziile Aliantei PNL-PD si au discutat cu acesta despre modificarea legilor electorale.

La alegerile locale din 2002, Basescu si Stolojan se ofera sa mearga la Bacau pentru a-l sustine pe Romeo Stavarache, candidatul PUR la Primarie intrat in turul doi. A doua zi, in 9 iunie 2004, Traian Basescu si Theodor Stolojan se duc din nou la Grivco, dupa care sustin o conferinta de presa in care invita oficial Partidul Umanist Roman sa colaboreze cu Alianta PNL-PD in plan local in vederea asigurarii majoritatii in consiliile locale si judetene.

Cu caciula in mana, la Grivco

Traian Basescu castiga alegerile prezidentiale din 2004. Desi alegerile legislative fusesera castigate de PSD si PUR (36% fata de 31%, Alianta D.A.), Basescu decide sa impuna un premier din partea Aliantei DA.

Potrivit propriei expresii, Traian Basescu se duce cu „caciula-n mana” la Dan Voiculescu. Traian Basescu se intalneste de mai multe ori cu Dan Voiculescu pentru a-l invita sa se alature la guvernare Aliantei DA, promitandu-i orice, inclusiv functia de presedinte al Senatului. El il roaga pe Dan Voiculescu sa intre la guvernare, sustinand ca in joc este „stabilitatea politica a tarii”. In 15 decembrie 2004, imediat dupa aflarea rezultatelor alegerilor prezidentiale, Basescu il suna pe Dan Voiculescu pentru a-l ruga „sa se alature Aliantei”. Intors de la Bruxelles cateva zile mai tarziu, in 18 decembrie 2004, Basescu isi declara public, „respectul” fata de Partidul Umanist Roman: „Daca finalizam negocierile cu PUR si UDMR, astfel incat sa avem un guvern majoritar pana la sfarsitul anului, este foarte bine si voi saluta cu mult respect deciziile lor politice.”

Partidul lui Voiculescu devine „solutie imorala”

Respectul lui Traian Basescu va dura exact 19 zile. Pe 22 decembrie 2004, Traian Basescu il desemneaza pe copresedintele Aliantei DA, Calin Popescu Tariceanu, pentru functia de prim-ministru. Pe 28 decembrie, noul guvern, din care fac parte PNL, PD, UDMR si PUR, primeste votul de investitura din partea Parlamentului. In 29 decembrie 2004, membrii guvernului depun juramantul in fata presedintelui Traian Basescu.

La o saptamana de la depunerea juramantului, in 6 ianuarie 2005, presedintele Traian Basescu isi ataca propriul guvern, declarand ca este nevoie de alegeri anticipate „pentru a scapa de o solutie imorala care se numeste PUR”.

JESS GLYNNE – HOLD MY HAND!

26 iun.

KATY PERRY – UNCONDITIONALLY!

26 iun.

%d blogeri au apreciat: