Arhiva | 6:15 pm

GAULEITERUL NAZI, PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS,DUPA CE A LAUDAT CRESTEREA SALARIULUI SAU SI A ALTOR 47 DE DEMNITARI CRITICAT DUR ,NIMICIT DE FANII SAI PE PAGINA DE FACEBOOK: „V-AM VOTAT CU GANDUL CA DACA VINE UN NEAMT LA CONDUCERE SE VA SCHIMBA CEVA IN BINE PENTRU ROMANIA,DAR VA BATETI JOC DE NOI!,PRINCIPIILE FUNCTIONEAZA DOAR CAND E VORBA DE INTERESE PERSONALE?,CEI DIN DIASPORA SI-AU PUS SPERANTELE IN DVS!,CE LE-ATI OFERIT?,GHINION!,PUTETI DORMI LINISTIT?”

10 iul.

Reacția președintelui Klaus Iohannis, postată pe Facebook, la anunţul premierului Victor Ponta de a amâna majorarea salariilor înalților demnitarilor, a generat critici acerbe din partea susținătorilor săi. 

Președintele Klaus Iohannis a reacționat, vineri, pe pagina sa de Facebook, la declarațiile premierului Victor Ponta, privind intenția acestuia de a amâna ordonanța de creștere a salariilor înalților demnitari, susținând că „nu poate să accepte această idee” care ar reprezenta „o lipsă de coerență” a actului guvernamental și care „pune sub semnul întrebării dacă România mai are sau nu Guvern funcțional”.

În doar două ore, postarea președintelui Iohannis a strâns peste 3.000 de like-uri și peste 1.000 de comentarii, unele dintre ele foarte critice.

Redăm câteva dintre acestea:

„Domnule Preşedinte, în perioada interbelică, politicienii şi guvernanții aveau salariul mediu pe economie, iar după cum bine ştiți (pt. că ați fost profesor), în perioada interoada interbelică a fost cea mai înfloritoare democrație din toate punctele de vedere pentru România.
Îmi permit să vă întreb: de ce astăzi în România se trăieşte ca în lumea a 3-a? Pentru că demnitarii trebuie să se deosebească de restul populatiei prin salarii nesimțite în timp ce un copil primeşte o alocație mai mică de cât banii cheltuiți o săptămână pe un câine dintr-un adăpost?”

„Domnule Klaus Iohannis cand am mers la vot si am stat cu orele in ploaie si frig,am votat cu gandul ca daca vine un neamt la conducere se va schimba ceva in bine si pt Romania,dar din cate vad va bateti joc de noi asa cum au facut si ceilalti perversi.Taiatile dracului salariile subordonatilor ca si asa vin degeaba in parlament si dorm ca niste ordinari ce sunt si cu ocazia asta micsorati si salariul premierului si pe al dumneavoastra,ca nu mamcati cu 7 guri,mai ganditi-va si la omul necajit.Aveti idee cati romani mananca pe datorie si cati nu isi permit nici macar acest lucru?Asa ca mai lasati-ne in pace cu gargara.De promisiuni ne-am saturat,vrem fapte”.

„Dl.presedinte v-am votat pentru ca am dorit ca si noi romanii de jos sa vedem o schimbare,sa vedem si noi salarii mai bune,un sistem sanitar pus la punct unde sa ne putem trata si noi cei cu salarii de mizerii,sa vedem cum se confisca averi ale celor care au furat si lasati sa traiasca cu salariul de mizerie pe care statul roman binevoieste sa ni-l dea,sa scapam de povara darilor la stat!!Si ce am primit in schimb?Salarii nesimtite ale demnitarilor,iar dv.ne explicati pe facebook numai ce va convine.Cei din diaspora si-au pus sperantele in dvs!Ce le-ati oferit?Cum explicati romanilor salariul demnitarilor de 3000 eur si a unui amarat de salariart de 300 eur?Pensionar demnitar de 45 mil si a unui amarat de pens de 5 mil(vechi).Puteti dormi linistit?”

„Principiile functioneaza doar cand e vorba de interese personale?! Pai cand s-au votat alocatiile sau pensiile nesimtite ale porcolamentarilor, atunci nu mai erau principii?! Mare tam-tam pt extra 8 euro la alocatiile de mizerie ale copiilor, viitorul tarii!! Pentru lipitorile din Parlament, cand se cereau pensiile pentru frecat menta intensiv, nu s-a intervenit!! Si erau sume uriase, nu cativa banuti!! Deci, cum ramane?! Presedintele unei tari ar trebui sa reprezinte poporul si sa fie parte integranta si a sistemului financiar real!! Nu salariu de tip occidental, intr-o tara cu o populatie care abia are ce manca!! Sa fim fair!!”

„Eu nu vad nici o schimbare in tara ca sa merite ministrii mii de euro salariu…..Mai bine ,a-ti mai pune niste banuti la pensiile batrinilor nostri parinti care traiesc cu 2-300 de lei pe luna o mizerie de pensie de agricultor .Ridicati-va din scaunul domnesc si faceti o excursie prin satele romanesti poate o sa va treaca pofta sa dati bani tot celor care au!”

ACTORUL OMAR SHARIF ,CONSIDERAT O LEGENDA A CINEMATOGRAFIEI MONDIALE NE-A PARASIT !

10 iul.

Actorul de origine egipteană, Omar Sharif, considerat o legendă a cinematografiei mondiale, a murit, vineri, într-un spital din Cairo, la vârsta de 83 de ani.

Cunoscut pentru rolurile legendare din „Doctor Zhivago” și „Lawrence of Arabia”, Omar Sharif, fusese diagnosticat în urmă cu câteva luni cu maladia Alzheimer, după cum declara fiul său Tarek El-Sharif într-un interviu acordat ziarului spaniol El Mundo.

„Încă ştie că este un actor faimos. Pierderile sale de memorie afectează aspecte specifice, detalii precum momentul în care a fost într-un anumit loc sau cu cine a jucat într-un anumit film”, declara Tarek El-Sharif.

Pentru rolul jucat în filmul „Lawrence al Arabiei”, Omar Sharif  a obţinut o nominalizare la Oscar în 1964. Patru decenii mai târziu, Omar Sharif era recompensat cu un premiu César pentru cel mai bun actor, pentru „Domnul Ibrahim şi florile Coranului”.

Omar Sharif, pe numele sau real Michel Shalhoub, s-a născut pe 10 aprilie 1932, în Alexandria, Egipt. La 4 ani s-a mutat in Cairo, împreună cu familia. La debutul pe marele ecran într-o producție egipteană Siraa Fil-Waadi (The Blazing Sun), în 1954, Michel Shalhoub și-a schimbat numele în Omar Sharif. Trei ani mai târziu s-a căsătorit cu partnera sa din The Blazing Sun, Faten Hamama, și s-a convertit la iudaism. În 1957, s-a născut fiul său Tarek.

Deși a deveni o legendă a cinematografiei mondiale, nu filmul a fost cea mai mare pasiune a lui Omar Sharif, ci jocul de bridge.

„Am pierdut mulți bani pe jocurile de noroc, așa că am făcut si filme pe care le consider foarte proaste. Îmi sunam agentul și îi spuneam să accepte orice, ca să pot să am ceva de muncă și să scap în același timp puțin de pasiunea mea pentru jocurile de noroc”, declara cu ani în urma actorul.

KLAUS NU TE ASCUNDE DUPA CIRES. PE BANII CUI TE PLIMBI IN SPANIA , MAI ALES CA NU AI FOST INVITAT OFICIAL DE REGELE SPANIEI FELIPE AL VI-LEA?,CINE TE FINANTEZA DIN GERMANIA SI AUSTRIA?!

10 iul.

Președintele României, Klaus Iohannis, va efectua luni prima sa vizită oficială în Spania, transmite vineri agenția EFE.

Agenția precizează că Iohannis se va întâlni cu Regele Spaniei, Felipe al VI-lea, și cu premierul Mariano Rajoy, urmând să participe de asemenea la reuniuni culturale și cu reprezentanți ai mediului de afaceri.

Conform datelor Institutului Național de Statistică din Spania, citate de EFE, 751.208 români erau stabiliți în această țară anul trecut, cea mai numeroasă comunitate de imigranți din Spania.

„MUTU” PENAL KLAUN JOHANNIS- „GHINION” PRINS CU MINCIUNA DE CATRE PREMIERUL VICTOR PONTA DUPA CE O LAUDAT CRESTEREA INDEMNIZATIILOR CELOR 48 DE DEMNITARI LA INITIATIVA SA SI A CAPORALULUI GABRIEL OPREA „ISMANARU!”

10 iul.

Președintele Klaus Iohannis afirmă vineri că a discutat de mai multe ori cu premierul Victor Ponta despre subiectul creșterii indemnizațiilor demnitarilor „la inițiativa” primului-ministru, spunând că nu poate accepta că ”un Guvern adoptă în mod solidar o anumită decizie, iar apoi premierul îşi propune să revină asupra ei”.

În opinia lui Iohannis, aceasta „ar fi o lipsă de coerență a actului guvernamental, care pune sub semnul întrebării dacă România mai are sau nu Guvern funcțional”.

„În legătură cu tema salarizării demnitarilor, dezbătută în aceste zile, vreau ca lucrurile să fie foarte clare: în ultimele luni, am discutat de mai multe ori cu prim-ministrul această temă, la inițiativa acestuia. Subscriu ideii că remunerația demnitarilor trebuie să reflecte importanța lor în stat și că nu e posibil ca un ministru să aibă venituri mai mici decât proprii subordonați. Aceasta este o chestiune de principiu.
Înțeleg și reacția oamenilor care așteaptă performanță din partea demnitarilor, după cum cred că o asemenea măsură trebuie în timp corelată cu reașezarea întregului sistem de salarizare.
În rest, în ceea ce privește modalitățile de realizare a acestui principiu, ele revin în sarcina Guvernului și Parlamentului.
Nu pot să accept însă ideea că un Guvern adoptă în mod solidar o anumită decizie, iar apoi prim-ministrul își propune să revină asupra ei. Aceasta ar fi o lipsă de coerență a actului guvernamental, care pune sub semnul întrebării dacă România mai are sau nu Guvern funcțional”, a scris Iohannis vineri pe pagina sa de Facebook.

… Și replica lui Ponta

La scurt timp după postarea președintelui, Victor Ponta a scris pe Facebook că ultima sa discuție cu Klaus Iohannis a avut loc pe 5 iunie când șeful statului i-a cerut să demisioneze, iar de atunci nu au mai vorbit niciodată despre niciun subiect.

„O precizare utilă pt opinia publică – ” ultima discuție a mea cu Dl Iohannis a fost în ziua de 5 iunie când mi-a cerut să demisionez/ de atunci nu am mai vorbit niciodată despre niciun subiect!”, a scris Ponta pe rețeaua de socializare.

Premierul Victor Ponta a anunțat joi seară că Guvernul va amâna majorarea indemnizaţiilor pentru demnitari, susținând că el nu a fost de acord cu această creştere.

Ponta a spus el știa că au discutat Iohannis cu Oprea să aprobe această ordonanţă.

În replică, vicepremierul Gabriel Oprea a declarat vineri, întrebat care este adevărul în legătură cu ordonanța privind creșterea salariilor demnitarilor: „Ideea aparține guvernului și lui Victor Ponta. Știu că premierul Victor Ponta și președintele Klaus Iohannis s-au pus de acord în principiu asupra adoptării unui act normativ prin care să fie majorate indemnizațiile demnitarilor, în contextul discuțiilor despre creșterea salariilor bugetarilor. Am lucrat cu ministrul Muncii și ministrul Finanțelor, ținând seama de principiul atragerii competenței și lupta împotriva corupției și din cei 71 de demnitari care erau vizați de proiectul de ordonanță, au rămas la final 48. Miniștrii Muncii, Finanțelor și Justiției au susținut această ordonanță, iar poziția lor se regăsește în stenogramele ședinței de guvern. Miercuri dimineața, când a venit la guvern, l-am informat pe Victor Ponta în legătură cu ordonanța, iar el a avut rezerve ca decizie politică, în sensul că nu avea certitudinea că șeful statului își va arăta susținerea față de adoptarea actului normativ. Președintele Klaus Iohannis nu mi-a cerut așa ceva, dar l-am informat în legătură cu adoptarea ordonanței. Am stabilit cu premierul Victor Ponta, de față cu ceilalți miniștri să trecem ordonanța, urmând să o publicăm în Monitorul Oficial, dacă va fi sprijinită de președinte, respectiv să nu o publicăm dacă nu va exista această susținere – iar în acest caz ordonanța nu-și producea efectele. Dacă Victor Ponta va amâna aplicarea acestei ordonanțe, este dreptul său și decizia sa ca prim-ministru. Așa s-au întâmplat lucrurile, vă spun cu onestitate”.

ECONOMISTUL JOSEPH E.STIGLITZ PENTRU TIME: ” USA TREBUIE SA SALVEZE GRECIA .GERMANIA A ZDROBIT GRECIA PENTRU A DOUA OARA DUPA RAZBOI!”

10 iul.

Pe măsură ce saga Greciei continua, mulţi încep să se minuneze de îndrăzneala Germaniei. A primit una dintre cele mai mari reduceri a datoriilor din istorie şi un ajutor necondiţionat din partea Statelor Unite, prin Planul Marshall. Şi, cu toate acestea, Germania refuză să discute despre reducerea datoriilor. De asemenea, mulţi s-au mirat cum de Germania a ieşit atât de bine în jocul propagandei, oferind Greciei imaginea unui stat eşuat care refuză să accepte condiţiile minimale în schimbul unui ajutor generos, scrie Joseph E. Stiglitz pentru Time.

Faptele indică altceva. De la jumătatea anilor 1990 şi până la începutul crizei, economia greacă a crescut mai mult decât media europeană anuală (3,9% vs. 2,4%). Grecii au luat măsurile de austeritate foarte în serios, reducând cheltuielile şi sporind taxele. Au obţinut chiar şi excedent primar (veniturile din taxe au depăşit cheltuielile, excluzând cele cu plata dobânzii) şi situatia lor fiscală ar fi fost impresionantă dacă economia nu intra în depresiune. Aceasta din urmă – o scădere cu 25% a PIB-ului şi somaj de 25% şi chiar de două ori mai mare în rândul tinerilor – s-a produs din cauză că grecii au făcut ceea ce li s-a cerut, nu pentru că nu au făcut. Aceasta a fost consecinţa predictibilă şi prevăzută a austerităţii.

Întrebarea este acum: Ce se va întâmpla mai departe, presupunând că grecii vor fi efectiv daţi afară din euro? Se prea poate ca Banca Centrală Europeană să refuze să-şi faca treaba de bancă centrală a Greciei, adică să acţioneze drept creditor de ultima instanţă. Dacă refuză să facă asta, Grecia nu va avea de ales decât să emită o monedă paralelă. BCE a începupt deja să strângă şurubul, limitând accesul al fonduri.

Nu e sfârşitul lumii: monedele apar şi dispar. Euro este doar un experiment de 16 ani, prost conceput şi făcut să nu funcţioneze – în timpul unei crize, banii se scurg din ţara slabă către băncile din ţările puternice, creând divergenţe. PIB-ul de azi este cu cel puţin 17% sub ceea ce ar fi fost dacă Europa urma o creştere pe modelul celei de dinainte de trecerea la euro. Cred că euro are multe de-a face cu această performanţă slabă.

Gestionarea tranziţiei de la euro la un euro grecesc nu va fi uşoară, dar Argentina şi alte state au arătat că se poate face. Guvernul îşi va recapitaliza băncile cu noua monedă, va continua cu controlul capitalului, va restricţiona extragerile din conturi, va facilita transferul de bani în interiorul sistemului bancar. Banii din interiorul sistemului bancar vor fi uşor devalorizaţi. Pensionarii vor trebui să aiba parte de un tratament special.

Între timp, Grecia va începe un proces de restructurare a datoriei – până şi FMI spune ca este necesar. Grecii ar putea să privească la Argentina şi să schimbe actualele obligaţiuni pe obligaţiuni legate de PIB, astfel încât plăţile să crească pe măsură ce Grecia va fi mai bogată. Asemenea obligaţiuni pun în acord scopurile creditorilor cu cele ale datornicilor (spre deosebire de actualul sistem, unde Germania beneficiază de pe urma fragilităţii Greciei).

Grecia poate supravieţui foarte bine fără fondurile de la FMI şi zona euro. Grecia a făcut o treabă atât de bună ajustându-şi economia, încât, dincolo de faptul că plăteşte datoriile actuale, ţara este pe surplus. Grecia nu este dependentă de FMI şi zona euro pe pieţele financiare. Avea un surplus de cont curent de 1-5%, dacă excludem exporturile de petrol. (Grecia cumpără din afară cu cel puţin 1% mai puţin decât vinde din ce produce în ţară). Mai cu seamă dacă preţul petrolului rămâne redus şi dacă noua monedă greacă se va devaloriza puţin şi va atrage ma mulţi turişti şi încurajează exporturile, Grecia poate depăşi criza.

După ce Argentina şi-a restructurat datoria şi şi-a devalorizat moneda, economia a crescut rapid – cea mai mare rata a creşterii din lume, cu excepţia Chinei. S-a întâmplat până în 2008. Fiecare ţară este diferită. Economiştii discută despre cât de repede răspund importurile şi exporturile la evoluţia ratei de schimb. Argentina a beneficiat de pe urma creşterii exporturilor. Există însă şi asemănări izbitoare: ambele ţări au fost strangulate de austeritate. Ambele s-au trezit cu şomaj mare, sărăcie şi suferinţe imense din cauza măsurilor FMI. Dacă Argentina ar fi continuat pe calea austerităţii, ar fi ajuns şi mai rău. Argentineinii s-au revoltat însă şi au spus NU. La fel şi cu grecii: dacă Grecia continua pe calea austerităţii va avea de-a face cu o depresiune economică fără precedent.

Statele Unite au fost generoase cu Germania după ce au înfrânt-o. Acum este momentul ca SUA să fie generoase cu prietenii noştri din Grecia, care au fost zdrobiţi pentru a doua oara în ultimul secol de Germania, de această dată cu sprijinul troicii. La nivel tehnic, Rezerva Federală trebuie să creeze o linie pentru Banca centrală a Greciei, cea care, în cazul în care BCE va refuza, va trebui să preia rolul de creditor de ultimă instanţă. Grecia are nevoie de ajutor umanitar neconditionat; americanii trebuie să cumpere produse greceşti, să-şi petreacă vacanţele în Grecia, să arate solidaritate faţă de Grecia şi acea omenie pe care partenerii săi europeni nu au fost capabili să o demonstreze.

Joseph E. Stiglitz: The U.S. Must Save Greece

As the Greek saga continues, many have marveled at Germany’s chutzpah. It received, in real terms, one of the largest bailout and debt reduction in history and unconditional aid from the U.S. in the Marshall Plan. And yet it refuses even to discuss debt relief. Many, too, have marveled at how Germany has done so well in the propaganda game, selling an image of a long-failed state that refuses to go along with the minimal conditions demanded in return for generous aid.

The facts prove otherwise: From the mid-90’s to the beginning of the crisis, the Greek economy was growing at a faster rate than the EU average (3.9% vs 2.4%). The Greeks took austerity to heart, slashing expenditures and increasing taxes. They even achieved a primary surplus (that is, tax revenues exceeded expenditures excluding interest payments), and their fiscal position would have been truly impressive had they not gone into depression. Their depression—25% decline in GDP and 25% unemployment, with youth unemployment twice that—is because they did what was demanded of them, not because of their failure to do so. It was the predictable and predicted response to the austerity.

The question now is: What’s next, assuming (as seems ever more likely) they are effectively thrown out of the euro? It’s likely that the European Central Bank will refuse to do its job—as the Central Bank for Greece, it should do what every central bank is supposed to do, act as a lender of last resort. And if it refuses to do that, Greece will have no option but to create a parallel currency. The ECB has already begun tightening the screws, making access to funds more and more difficult.

This is not the end of the world: Currencies come and go. The euro is just a 16-year-old experiment, poorly designed and engineered not to work—in a crisis money flows from the weak country’s banks to the strong, leading to divergence. GDP today is more than 17% below where it would have been had the relatively modest growth trajectory of Europe before the euro just continued. I believe the euro has much to do with this disappointing performance.

Managing the transition from the euro to the Greek euro may not be easy, but Argentina and others have shown how it can be done. The government would recapitalize the banks in the new currency, continue with capital controls, restrict bank withdrawals, and facilitate the transfer of money within the banking system from one party to another. The money inside the banking system would be slightly discounted (i.e. worth slightly less than cash—in the case of Argentina, the discount was a few percentage points for ordinary transactions). Pensioners would need to get special treatment.

Meanwhile, Greece would begin the process of debt restructuring: Even the IMF says that it’s absolutely necessary. The Greeks might take a page from Argentina, exchanging current bonds for GDP-linked bonds, where payments increase with Greece’s prosperity. Such bonds align the incentives of debtors and creditors (unlike the current system, where Germany benefits from the weaknesses in Greece).

Greece can easily survive without the funds from the IMF and the eurozone. Greece has done such a good job of adjusting its economy that, apart from what it’s paying to service the debt, it has a surplus. It isn’t even dependent on the IMF and the eurozone for foreign exchange: At least before the most recent stranglehold that Greece’s creditors had imposed, it was running a current account surplus of 1%—5% if we exclude oil exports. (What it was buying abroad in imports was 1% less than what it was selling in exports.) Especially if oil prices remain low, and if its lower “new” exchange rate attracts more tourists and encourages exports, it can weather the storm.

After Argentina restructured its debt and devalued, it grew rapidly—the fastest rate of growth around the world except for China—from its crisis until the global financial crisis of 2008. Every country is different. Economists debate about how responsive exports and imports are to changes in exchange rates. Argentina benefited from a large increase in exports as a result of the commodity boom. There are, however, some striking similarities: Both countries were being strangled by austerity. Both countries under the IMF programs saw rising unemployment, poverty, and immense suffering. Had Argentina continued with austerity, there would have just been more of the same. The Argentina people rose up and said no. So, too, for Greece: If Greece continues with austerity, it would be depression without end.

The U.S. was generous with Germany as we defeated it. Now, it is time for the U.S. to be generous with our friends in Greece in their time of need, as they have been crushed for the second time in a century by Germany, this time with the support of the troika. At a technical level, the Federal Reserve needs to create a swap line with Greece’s central bank, which—as a result of the default of the ECB in fulfilling its responsibilities—will have to take on once again the role of lender of last resort. Greece needs unconditional humanitarian aid; it needs Americans to buy its products, take vacations there, and show a solidarity with Greece and a humanity that its European partners were not able to display.

ARTHUR FISCHER ,CO-PRESEDINTELE BURSEI DE LA BERLIN :” CRIZA DIN GRECIA O POATE COSTA PE „ACEA FATA DIN EST”ANGELA MERKEL -STAZI ,MANDATUL DE CANCELAR AL GERMANIEI!

10 iul.

Arthur Fischer, co-preşedintele Bursei din Berlin susţine acordarea unui al treilea împrumut pentru Grecia ar putea avea consecinţe dramatice pentru cancelarul Angela Merkel.

“Este cel mai greu moment din toate mandatele sale de cancelar. Oare va putea rezista în faţa vocilor din propriul partid şi va putea trece prin Bundestag un al treilea împrumut pentru Grecia împotriva căruia se pronunţă majoritatea deputaţilor”, spune Fischer, citat de The Guardian.

“Merkel se află în faţa unor probleme interne care o pot costa mandatul de cancelar”, sustine el.

Potrivit lui Fischer, niciun oficial german implicat în politică sau finanţe nu-şi va lua vacanţă sau, “dacă o vor face, nu vor pleca departe, pentru a se putea întoarce repede înapoi, din cauză ca asta nu se va termina repede”.

Spre exemplu, în cazul în care liderii europeni vor decide să acorde Greciei un al treilea împrumut, cel mai probabil este ca acordul să fie supus dezbaterilor şi votului în Bundestag săptămâna viitoare. “Însă va trebui să ajungem la un acord cu toate partidele şi din acest motiv lucrurile vor mai dura încă două săptămâni”.

Germanii, spune Fischer, au dorit să susţină precedentele acorduri de împrumut pentru Grecia, însă acum simt că banii nu s-au dus nicăieri. “Sunt multe diferenţe culturale, inclusiv faptul că germanii urăsc incertitudinea. Noi am inventat standardul DIN pentru toate, inclusiv scaune, pentru a ne asigura că intră sub masă. Ne place uriaş de mult certitudinea. Această pasiune înseamnă să fii prezent mereu la ora stabilită pentru o întâlnire. Nu ne place să aruncăm cu bani fără să ştim unde se duc”, a spus Fischer.

România în Uniunea Europeană, noua Uniune Sovietică

10 iul.

http://www.art-emis.ro/cache/multithumb_thumbs/b_300_472_16777215_0___images_stories_analize_Statele-Unite-ale-Europei.jpg  Mulţi est-europeni, în general şi mulţi români, în special, au visat la apartenenţa statului lor la N.A.T.O. și la Uniunea Europeană. În timpul Războiului rece, prizonieri ai opiniilor formate cu grijă şi profesionalism de Europa Liberă şi de alte posturi occidentale de radio, acest vis părea de neatins. Cifra acestor visători este mare, în toate fostele ţări ale blocului sovietic, dar greu de cuantificat. Un referendum privitor la aderarea Ungariei la N.A.T.O. s-a desfășurat în primăvara anului 1997. Rezultatul a fost că majoritatea ungurilor s-au pronunţat împotriva aderării, iar guvernanţii de la Budapesta, serioşi, nu au falsificat rezultatul în favoarea intereselor occidentale, cum se mai practică. Voinţa poporului maghiar nu a fost un argument suficient pentru mai marii Lumii şi, în iulie 1997, Ungaria a fost „invitată” (chemată) să adere la N.A.T.O., fapt împlinit doi ani mai tărziu. În acest context, alte state, inclusiv România, nu şi-au mai propus…

Vezi articolul original 8.086 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: