Arhiva | 6:31 pm

ASASINUL ECONOMIC AL ROMANIEI, PENALUL KLAUS JOHANNIS SI SOATA SA CARMENCITA,INRUDITI CU FAMILIA ANDREAS HUBER,NUMIT CONSUL ONORIFIC AL AUSTRIEI IN ANUL 2011,NU ESTE AUSTRIAC,CI SAS DIN COMUNA CRISTIAN -SIBIU SI DECORAT DE AUSTRIECI CU ORDINUL DE MERIT”MAREA CRUCE DE ARGINT”,IN 2009,PENTRU SERVICII DEOSEBITE ADUSE TARII LOR,CUPLUL PENAL KLAUS SI CARMENCITA SE VA AFLA IN PERIOADA 25-26 IULIE LA SALZBURG UNDE VA AVEA O INTALNIRE CU PRESEDINTELE AUSTRIEI,HEINZ FISCHER,PENTRU A DA „TAINUL” PRIETENILOR AUSTRIECI CARE L-AU SPRIJINIT „PAS CU PAS” SPRE PRESEDENTIA ROMANIEI!

24 iul.

https://i2.wp.com/sibiu.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2015/05/ziua-austriei-sarbatorita-la-sibiu-in-2013.jpg

Preşedintele Klaus Iohannis se va afla în perioada 25-26 iulie la Salzburg, unde va avea o întâlnire de lucru cu președintele Austriei, Heinz Fischer, anunță Administrația Prezidențială. Conform sursei citate, pe agenda discuțiilor se află evoluția relaţiilor bilaterale, precum şi teme de actualitate de pe agenda europeană şi internaţională.

Președinția mai precizează că președintele României și soția sa Carmen Iohannis vor participa la deschiderea oficială a Festivalului de la Salzburg, în calitate de invitaţi de onoare ai preşedintelui Austriei, şi ai soţiei acestuia, Margit Fischer.

Domnul președinte Klaus Werner Iohannis – în veci fie-i numele lăudat! – a înlocuit cabinetul președintelui Nicolae Ceaușescu, care cică era țara, cu Facebook-ul, deoarece de acolo conduce și acolo este vizibil zilnic. Chiar s-a simțit profund lezat când o ziaristă i-a spus că are un milion de susținători pe rețeaua respectivă de socializare și a corectat-o aprig: „un milion jumate!”. Da, atâția „fani” sunt pe celebra pagină, fiindcă așa-i numește președintele pe feisbuciști, de parcă el ar fi o vedetă de cinema sau fotbalist de top.

                                     

                                        Ipocrizii klausiste de primăvară

Acolo, pe Facebook, printre poze cu pisici și flori, alături de rețete culinare și bancuri deșucheate, președintele României ne ține la curent cu gândurile sale înălțătoare, scrise într-o limbă de lemn din esență tare, germanică. De fapt, bănuiesc că altcineva înșiră „perlele” zilnice scrise uneori agramat, dar întotdeauna seci și plate ca apa îmbuteliată la pet. Iată ce nota scribul de serviciu chiar în sâmbăta protestelor (9 mai a.c.) împotriva defrișărilor masive efectuate de austriecii purtători de același sânge arian ca și mult lăudatul președinte: „Cred că protestul de astăzi împotriva despăduririlor abuzive este unul perfect legitim. Am hotărât ca această gravă problemă a defrișărilor ilegale să fie pusă pe ordinea de zi a următoarei ședințe a CSAT. Sunt convins că vom reuși nu doar să stopăm fenomenul, dar și că instituțiile statului îi vor identifica și trage la răspundere pe cei vinovați.”

Zău, Franz? Atunci la ce ai întors Codul Silvic în Parlament? Nu pentru că limita tăierile nechibzuite și criminale de păduri? Nu ai spus matale că firmele sunt discriminate, susținând exact punctele de vedere ale austriecilor degrabă tăietori de copaci? Acum o dai la întors de frica unei revolte populare? Cât de false și ipocrite sună palavrele tale feisbuciste, după ce ți-ai dat cu firma în cap prin respingerea unei legi care limita jaful termitelor austriece! Și încă ceva! „Neamțul” pare supărat doar că se despădurește abuziv și ilegal, nicidecum că se distrug pădurile României. El vrea un „lucru bine făcut”, adică  pădurile să fie rase nemțește – ordonat, disciplinat, regulamentar – nu haotic.

Klaus Iohannis a fost decorat de austrieci cu Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”, în anul 2009, pentru servicii deosebite aduse țării lor

iohannis_decorat_austrieci-german

În Austria suprafețele împădurite au crescut în mod constant în ultimele decenii cu aproximativ 5.100 ha/an. Cu alte cuvinte, aproape toate pădurile austriece sunt clasate ca seminaturale, o mare parte din ele fiind catalogate drept virgine. La austrieci, jumătate dintre tăierile definitive sunt tăieri de regenerare, de ameliorare a fondului îmbătrânit și acelea sunt doar toaletări de mică întindere. În Austria cine taie un copac fără aprobare specială merge la pușcărie!

Ziua Austriei, sărbătorită în data de 26 octombrie 2013 la Sibiu. În fotografie: Andreas Huber (consulul onorific al Austriei la Sibiu și fin al primarului), Klaus Werner Iohannis (primarul municipiului Sibiu pe vremea aceea și naș al consulului), Michael Schwarzinger (ambasadorul Republicii Austria la data respective).

În schimb, în România, 350.000 de hectare de pădure au fost rase de pe faţa pământului din vara anului 2013 până în vara lui 2014! Fain, domnule președinte? Da, 13 ha de pădure „bărbierite” în fiecare oră, conform statisticilor oficiale! Frumos record, nu, Herr-ule? Mai vrei? Poftim: „În România se taie aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn în fiecare an.” Și cine le taie? Rușii sau chinezii împotriva cărora au votat alegătorii dumitale? NU, aici e buba! Tăietorii pădurilor românești sunt tamn prietenii dumitale, austriecii care te-au decorat în anul 2009 cu Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”  al Statului Austriac pentru servicii deosebite aduse Austriei!

Klaus Iohannis a fost decorat de austrieci în anul 2009. https://cms.bmeia.at/en/foreign-ministry/news/press-releases/2009/mayor-of-sibiu-klaus-johannis-is-awarded-the-great-silver-decoration-of-honour.html

iohannis-decorat

„Primarul Sibiului, Klaus Johannis, a primit Marea medalie de onoare din argint ca apreciere a prieteniei sale cu Austria și promovarea activă a relațiilor de ambele părți, București, 11 iunie 2009.

În 10 iunie 2009 primarului Sibiului i-a fost înmânată Marea medalie de onoare din argint pentru merit a Republicii Austria prezentată de președintele federal în timpul unei ceremonii susținute la Rezidența Austriacă în București.

În iunie anul trecut, Klaus Johannis, care este de asemenea președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania a fost reales primar pentru a treia oara, câștigând mai mult de 80% din voturi. El este unul dintre cele mai cunoscute personalități politice din Romania. În discursul său (Luadatio), ambasadorul austriac, Martin Eichtinger,  a adus complimente primarului Johannis, ca fiind un prieten bun al Austriei. E a subliniat faptul că în anul 2007, când Sibiul a fost Capitala europeană a culturii, Johannis a oferit un «loc» pentru prezentarea culturii și istoriei austriece. În calitatea lui (de primar) a susținut interesele celor de origine austriacă din populația vorbitoare de limbă germana a României.” Aceasta este traducerea de pe site-ul ambasadei austriece de la București.

În ce a constat „locul” oferit de Iohannis în cadrul evenimentelor derulate pe parcursul anului 2007, când Sibiul a fost Capitala culturală a Europei, alături de Luxemburg? Iată niște titluri din presă: „Austria ocupă Piața Mare” și „Imperiul la Periferie. Urme Austriece în Sibiu”. Iar aici citate despre expoziția din centrul Sibiului: „1691 – 1918. Două secole de dominație austrică în Transilvania. Piața Mare va fi locul de desfășurare al «forțelor» culturale ale Austriei care intră în Programul Sibiu Capitala Culturala Europeană 2007 cu cea mai grandioasa expoziție întâlnită în oraș până acum. Evenimentul austriecilor aduce în centrul istoric al Sibiului patru instalații urișe ce înglobeaza patru simboluri universale. Cele patru instalații ( un ochi, o gura, un nas, o ureche) atrag atenția în mod simbolic asupra urmelor lăsate de austrieci în Sibiu între 1691 și 1918. Instalația Ochiul, Urechea si Gura vor fi expuse în Piața Mare, iar Nasul în Piața Mică.”

Iată și prezentarea de pe site-ul oficial, plus tarifele de vizitare: „Expoziţia prezintă cei peste 250 de ani de influenţă austriacă în Transilvania. Pentru că în Sibiu, capitala Transilvaniei Habsburgice din 1692 până 1791, respectiv din 1850 până în 1918, această influenţă poate fi întâlnită la fiecare pas, expoziţia abordează această perioadă din istoria Sibiului şi a Transilvaniei dintr-o dubla perspectivă: cea centrală a imperiului şi cea locală a diferitelor grupuri etnice, religioase şi politice din Transilvania, cu consecinţele pe care această influenţă le-a avut.” (http://www.sibiu2007.ro/ro3/detaliu_eveniment.php?ideveniment=2567)

„Tarife pentru vizitatorii adulţi: 12 lei/bilet; Tarife reduse pentru grupuri organizate de minim 10 persoane (adulţi): 8 lei/bilet; Tarife cu reducere pentru copii, elevi, studenţi, militari şi pensionari: 3lei/bilet.”

Totul a fost un mare kitsch, niște eșavodaje hidoase care înfățișau organele umane respective. Am înțeles, fără echivoc,  că Sibiul a reprezentat pentru ocupanții austrieci „ochiul și urechea” Imperiului, adică exact sintagma cu care era numită în batjocură Securitatea, mai precis acea parte a ei care se ocupa cu poliția politică și delațiunea.

„Pas cu pas” spre președinția României, sprijinit și de prietenii austrieci

Patronul austriac Gerald Schweighofer a participat și el la întâlnirea membrilor Clubului Economic German (Deutschen Wirtschaftsclub) de la Biertan, din vara anului 2007, atunci când s-a lansat pentru prima dată ideea de candidatură a lui Klaus Iohannis la preşedinţia României? Toți membrii Deutschen Wirtschaftsclub Rumänien (DWR), inclusiv Gerald Schweighofer, și-au luat angajamentul să-l susțină financiar pe candidatul Klaus Iohannis, care urma să candideze ca independent în anul 2009 sub  deviza „Pentru ca România să arăte ca Sibiul”. Însă Traian Băsescu le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosarele penale ale lui Iohannis de la DNA! După ce s-a închis lista candidaturilor la alegerile prezidențiale din anul 2009, hopa și procurorul Țuluș cu NUP-urile lui salvatoare!

DNA 1DNA 2

La alegerile din 2014, după telenovela penibilă cu Iohannis „liberalul” și rocada cu Crin Antonescu, umilul executant al ordinelor primite la Viena, acelaşi Băsescu l-a susţinut pe sasul sibian din dorinţa de a împuşca doi iepuri dintr-un foc: satisfacerea pretenţiilor  Angelei Merkel de a avea propriul om la conducerea României şi posibilitatea ca el, Traian Băsescu, să-și asigure penalul spate în viitor! Dar, revenind la susținerea financiară a  Clubului Economic German pentru candidatul Klaus Werner Iohannis, presupunem că aceasta a rămas valabilă și pentru alegerile din anul 2014!

                                                Masonerie și economie

Din același club select și exclusivist, Deutschen Wirtschaftsclub Rumänien (DWR) – toți membrii sunt masoni în loje germane, austriece și olandeze – face parte și consulul Austriei la Sibiu, domnul Andreas Huber, care are două mari calități: este prietenul apropiat al devoratorului de păduri românești, Gerald Schweighofer și totodată este și finul lui Klaus Iohannis care l-a cununat. Trecem peste chestii de amănunt cum ar fi curățenia făcută în Primăria Sibiu de una din firmele domnului consul sau afacerea mai veche cu buda cu plată de la Palatul de Justiție sibian pe care pusese monopol același Andreas Huber, prieten și cu Marcel Rusu, președintele de atunci al Tribunalului și nuntaș la căsătoria nășită de Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis, nașul și finul Andreas Huber, cu soțiile. Culmea mesajului subliminal, fotografia este printre brazi!

Andreas Huber, numit consul onorific al Austriei în anul 2011, nu este austriac, ci sas din comuna Cristian, județul Sibiu, emigrat în anii ’80 în Germania și revenit cu afaceri în România după anul 1990. El este și membru al Forumului Democratic al Germanilor din România (FDGR), la fel ca și celălalt fin de cununie al lui Iohannis, domnul Jürgen Porr, lăsat de către fostul primar sibian ca șef al respectivei organizații etnice după ce el a devenit mare liberal peste noapte.

Klaus Iohannis și finul Paul-Jürgen Porr, cel care a preluat conducerea FDGR-ului după ce nașul s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în liberal.

Dacă domnul Iohannis era român de-al nostru, din popor, probabil că ar fi spus așa: „Să mor eu, pe cuvântul meu de anticomunist privat, că nu stiu cine este Gerald Schweighofer, nu mi-a dat bani de campanie și am respins codul silvic așa la mișto, doar ca să-i fac în ciudă lui Ponta. Și mai dă-le naibii de păduri, mai importante sunt cătușele, DNA și legea Big Brother!”

                  Poliție politică și supraveghere totală în mediul online ca la Sibiu

Și, pentru că am pomenit despre Legea Big Brother, iată ce scria domnul Klaus Iohannis cu ipocrizia care-l caracterizează, tot pe Facebook, în data de 6 mai: „Prin mediere și dialog, se pot obține rezultate. Prin proiectul de lege semnat, astăzi, de toate partidele parlamentare, nimeni nu poate avea acces la datele personale ale cuiva fără acordul unui judecător. În democrație, securitatea, respectul față de lege și libertatea merg împreună.”

Iată cum comentează tocmai nemții lui Iohannis de la „Deutsche Welle”: „Serviciile de informații și-au impus punctul de vedere, primind în plus și un bonus substanțial. De fapt, legea mediată de președintele Klaus Iohannis este mai intruzivă decât legile anterioare invalidate de Curtea Constituțională. Față de legea din 2012 care prevedea o perioadă de 6 luni pentru reținerea datelor, noul proiect stipulează 3 ani.” („Prestidigitație cu protejarea datelor peronale” –http://www.dw.de/prestidigita%C8%9Bie-cu-protejarea-datelor-personale/a-18435959)

Încheiem selecția de cugetări ipocrite pe Facebook cu aceasta, din 10 mai: „10 Mai este o zi profund legată de statalitatea românească. Măreția acestei zile o datorăm înaintașilor acestei națiuni, Regelui Carol I, Coroanei și bravilor noștri ostași. Sărbătorind această zi, serbăm în definitiv identitatea noastră și bucuria de a fi o țară unită și liberă în Europa.”

„Țară unită și liberă în Europa”? Domnule președinte, până și cei mai optimiști români și-au dat seama cum a fost cu „luatul țării înapoi”, iar faptul că țara noastră a devenit o colonie bună de muls este o realitate incontestabilă!

Iohannis von Facebook în germană, Iohănilă Feisbucilă pe românește, îndeplinește „pas cu pas” ordinele „licuricilor” care i-au dat firman de Gauleiter peste colonie. Dupa ce a experimentat la Sibiu toleranța și indiferența românilor, transformând municipiul într-un oraș polițienesc (cu IP-urile comentatorilor publicate pe site-urile ziarelor sibiene și interdicția la vânzare a presei nefavorabile lui!), acuma o să aplice legea Big Brother la nivel național. Pădurile vor fi în continuare jefuite de cei cu acelasi sânge nemțesc în vene, ca și Herr Klaus. Îl doare pe Gauleiter în bască de români și țara lor!  La fel de puțin îi pasă de viitorul copiilor noștri, fiindcă el nu are copii. După el și „prima doamnă”, potopul!

                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

PREMIERUL VICTOR PONTA ATAC DUR LA ASASINUL ECONOMIC AL ROMANIEI,PENALUL KLAUS JOHANNIS: „IPOCRIZIE IEFTINA SI POLITICIANISM EXTREM DE STRAVEZIU SI DAUNATOR PENTRU STABILITATEA ECONOMICA A ROMANIEI!

24 iul.

Victor Ponta îl acuză vineri de „ipocrizie ieftină” și „politicianism extrem de străveziu și dăunător” pe președintele Klaus Iohannis pe motiv că a respins Codul fiscal, dar a promulgat „rapid” legea privind pensiile speciale pentru militari, diplomați, personalul navigant și grefieri”.

„Mă bucur că președintele Iohannis a promulgat rapid Legea privind pensiile speciale pentru militari / și cea privind diplomații, personalul navigant și grefierii! Toate au fost promisiuni corecte ale USL față de cei nedreptățiți de guvernarea Băsescu/Boc/Predoiu. Dar sper ca dl Iohannis să știe că și aceste legi au fost contestate de FMI și CE/ ( ca și de apostolii austerității de la Consiliul Fiscal!) / că au implicații bugetare structurale (pe termen lung) /și că, spre deosebire de Codul fiscal, au doar efect social pozitiv, dar nu și economic! La fel este cazul cu dublarea alocațiilor pentru copii, promulgată cu pompă și fast pe 1 iunie!”, a scris premierul într-o postare pe Facebook.

Ponta precizează că își asumă aceste legi și le susține „din convingere social-democrată”.

„Tocmai de aceea mă deranjează ipocrizia ieftină de a respinge Codul fiscal pe motiv de disciplină bugetară și probleme cu instituțiile internaționale!!!! Serios, o dată din cinci suntem responsabili și Guvernul nu??? De cinci ori de stânga și o dată de dreapta??? Un politicianism extrem de străveziu și dăunător — sper ca dl. Iohannis să-și găsească consilieri mai buni (și mai onești )!”, își încheie Ponta atacul la Iohannis.

CINE A APROBAT ?,FOSTUL PREMIER DIN 1999 ,ACTUALMENTE GUVERNATOR BNR,NEPOTUL PATRIARHULUI ROSU ,JUSTINIAN MARINA,MASONUL MUGUREL ISARESCU ,INAINTE DE A ATACA CODUL FISCAL ,TREBUIE SA RASPUNDA LA INTREBARILE: CARE ESTE LEGATURA SA CU TRAIAN BASESCU SI UNDE AU DISPARUT CELE 20 MILIARDE DE USD SI TEZAURUL SI VALUTA ROMANIEI?!,NU CUMVA IN GERMANIA?!,CARE A FOST SCOPUL ASOCIERII TATALUI OCTOGENAR A LUI MUGUR ISARESCU CU HEINRICH SCHORSCH,FIRMA REZULTATA FIIND O SUCURSALA A FIRMEI SCHORSCH GMSH DIN GERMANIA CU CARE BNR(MUGUR ISARESCU),CE ROL A JUCAT CONSTANTIN ISARESCU,IN ASOCIEREA SA CU FIRMA ROMANO-GERMAN HEINRICH SCHORSCH,INFIINTANDIMPREUNA FIRMA HCS COMPTRANS SRL IN RAMNICU-VALCEA!

24 iul.

Foto Timi Slicaru

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat vineri că pachetul de reduceri de taxe și de impozite „este inaplicabil din punct de vedere economic și financiar”.

Isărescu spune că „ar fi dramatic” ca România să treaca în 2016 printr-o situație similară cu crizele provocate de modificările radicale din 2005 (când cota unică a fost stabilită la 16%) și 2008 (creșteri de pensii și salarii).

„Cred că trimiterea în Parlament, spre reexaminare a Codului Fiscal, este un lucru înţelept.. Este un proces legal în desfășurare, este un drept al președintelui și mai este ceva… Faptul că instituțiile statului român reacționează chiar la o aprobare de 100% în Parlament. Există instituții ale statului care reacționează, ca și Consiliul Fiscal, ca și Banca Națională. (…) Și decizia premierului de a convoca sesiunea extraordinară a Parlamentului este una înțeleaptă”, a spus guvernatorul BNR, citat de Agerpres.

Mugur Isărescu susţine că impactul asupra PIB ar fi de 2,3% (peste 17 miliarde de lei) dacă noul Cod Fiscal ar fi aprobat în forma actuală, fără a lua în considerare majorarea salarială din sectorul public, care ar mai adăuga 1,3% la deficit.

„Codul Fiscal nu are niciun fel de problemă, dar pachetul de reduceri de taxe şi impozite este, din punct de vedere economic şi financiar, inaplicabil, pentru că nu poţi să pui în aplicare şase măsuri de acest fel. Nu e doar discuţia că se vrea sau nu se vrea reducerea de TVA de la 24 la 19%, asta ar însemna un deficit de 8,9 miliarde lei. Acestui cod fiscal îi lipseşte măsura. Aşa se conduce o economie de piaţă, trebuie măsură”, a adăugat Isărescu, citat de Mediafax.

Potrivit lui Isărescu, România nu are capacitatea necesară de a face faţă unei creşteri economice de 6-8%.

„Impactul este major. Nu putem aplica asemenea măsuri, asemenea dimensiuni, fără să negociem cu partenerii noştri. Avem creştere de 4%, unde vrem să mergem la 6-8%? Ne ţin motoarele pentru 8%? Noi avem creştere de 4%, suntem la viteză de croazieră, ar trebui să stăm pe pilot automat, dar noi tragem de manşă brutal cu 2,3% din PIB, pentru că 2,3 ni se pare că e puţin, iar economiştii nu spun nimic. Când ai creştere economică nu îţi trebuie deficite mai mari. Trebuie să ţii resursele să le cheltuieşti când economia scade. Când ai creştere economică nu îţi trebuie deficite mai mari. Trebuie să ţii resursele să le cheltuieşti când economia scade”, a completat Isărescu.

Guvernatorul BNR a criticat decizia autorităţilor de a nu se consulta cu membrii Consiliului Fiscal, care au anunţat că noul Cod Fiscal este inaplicabil.

„După ce şi Grecia a introdus un Consiliu Fiscal, aproape ţările din Europa au un astfel de consiliu, care e un câine de pază al programului fiscal. Pentru mine este alarmant faptul că s-a discutat câteva luni de zile despre acest Cod Fiscal şi nu a intrat nimeni pe site-ul consiliului să vadă ce zice, chiar dacă dă un aviz doar consultativ. Să discuţi despre problema impactului reducerilor de taxe fără să faci legăturile la materialul Consiliului Fiscal e un semnal de alarmă, pentru noi ca economişti, dar şi pentru alţii”, a explicat Isărescu.

El susţine că Guvernul nu trebuie să repete pentru a doua oară greşeala de a pune presiune pe bugetul de stat, aşa cum s-a întâmplat în 2005 şi 2008.

„Politica fiscal bugetară trebuie să fie anticiclică, pentru că în chestiunea asta se ia carnetul. În esenţă, economia are cicluri naturale. Introducerea cotei unice în 2005 a fost o măsură prociclică, mai ales că s-a optat pentru 16% şi nu pe 19%, ceea ce a dus la crearea unui deficit structural, care a fost acoperit din intrările de capital. O altă politică prociclică a fost cea din 2008, când s-au majorat salariile şi pensiile. Nu trebuie să recidivăm şi a treia oară în 2016”, a spus el.

O deviere de 0,1-0,2% din deficitul bugetar prognozat ar avea efecte severe peste mai mulţi ani, susţine Isărescu.

„Ne-a intrat în cap că nu putem creşte economic fără deficit. Pe termen lung avem alte probleme în buget, pentru că ne-au scăzut investiţiile. De aceea avem un surplus sau un deficit mic, că avem în continuare deficite mari, mari de tot pe toate bugetele de cheltuieli sociale şi acolo nu am rezolvat problemele şi acolo trebuie să ne concentrăm, din considerente de ciclu politic, electoral. O deviere de 0,1-0,2% a deficitului bugetar ar fi ca la avioane, în loc să te duci la Bruxelles, ajungi la Stockholm, iar pe distanţe mai lungi ajungi la Polul Nord”, a mai spus guvernatorul BNR.

Guvernatorul BNR a subliniat faptul că discuțiile din ultima vreme pe marginea Codului Fiscal dovedesc faptul că fundamentele economice nu sunt înțelese nici la 25 de ani de economie liberă.

Blamarea creditorilor internaționali pentru faptul că ne limitează sfera de decizie, „pozițiile deseori arțăgoase” ale autorităților române în relația cu aceștia au împiedicat România să obțină un rating de tip A de la agențiile de evaluare financiară, deși a avut performanțe bune în ultima vreme, a mai punctat guvernatorul la capitolul lucruri care sunt greșit înțelese în dezbaterea economică. „Costul finanțării este esențial, poate să îți mănânce 2 — 3% din PIB dacă nu ești atent cu creditorii. Pe ce motiv ar trebui să stricăm relația cu Fondul, cu UE? Avem senzația că ne exploatează?”, a întrebat guvernatorul.

În 1999, cînd guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România „ajunsese în pragul dezastrului”, avînd datorii și o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA). Din același an însă, guvernanții demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială și cu Fondul Monetar Internațional pentru a obține însemnate împrumuturi. Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar și cam poet (își publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-șef al României cu Banca Mondială în așa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobîndă), dar se obliga să vîndă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze și să returneze datoriile. O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale românești era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le „restructureze” (să concedieze majoritatea salariaților) și să le vîndă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuși, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele față de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producție de stat, inclusiv Banca Comercială Română (a se vedea capitolul O dată ce s-a văzut premier, Isărescu mai vrea doar președinția țării). în cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vîndute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpînd de privatizare). Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanților, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale -atunci cînd se făceau – și să urgenteze vînzările, adesea clientelare. Tot de acum au început a se crea și rezervele valutare ale României, căci instituțiile internaționale au condiționat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decît o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizați. Tot astfel, condiționat, au fost acordate României și împrumuturile de la FMI, venite după 2008, cînd economia României s-a prăbușit o dată cu declanșarea crizei mondiale. La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepționale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sînt păstrate de puterile mondiale, în pușculițele lor bine închise. Același lucru se întîmplă și cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveția, la Banca Reglementărilor Internaționale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporații private. Conform broșurii lui Isărescu, însă, aurul României se află depozitat „la alte bănci centrale”.

* * *

În anul 2011, rezerva de aur a României era de 104 tone (cea 3,4 miliarde euro), iar totalul rezervelor internaționale ale României (valute plus aur) era de 35,5 miliarde euro.

Cînd două ONG-uri românești au început să arate în anul 2010 adevărul privind scoaterea din țară de către domnul Isărescu a rezervelor valutare și de aur („unde este aurul țării și cînd aveți de gînd să-l aduceți înapoi?”, îl întreba, astfel, un ziar pe M. Isărescu), acesta a distribuit în grabă o broșură justificativă, în care arăta că „păstrarea” și „menținerea” valutelor și a aurului în afara țării sînt o „practică internațională”:

Inițial, Isărescu a dezmințit că aurul și valuta ar fi fost scoase din țară, atunci cînd, în aprilie 2002, președintele PRM îl acuza public, în Senatul României, de această faptă. Informațiile proveneau la g-ralul Dan Gheorghe – care funcționa în zona Serviciilor Secrete românești și atunci, era director general adjunct al Aeroportului Otopeni – și arătau riguros datele scoaterii valorilor din țară cu avioanele, inclusiv documentele emise în acest scop. Firma HCS Transporturi Speciale, prin care operează Banca Națională a României pentru scoaterea tezaurului din țară, este deținută de un asociat al tatălui lui Isărescu, Heinrich Schorsch, firma fiind o sucursală a firmei Handels Contor Schorsch GmSH din Germania, cu care Banca Națională a României (adică Isărescu) a mai încheiat în 1991 și un contract-cadru pentru livrarea a 20 de mijloace de transport valori (mașini blindate considerate, însă, necorespunzătoare) și materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tipărit bancnote și înscrisuri de valoare, mașini de numerotat și împachetat bancnote și monede metalice, piese de schimb, aparatură electronică etc. Tot prin această firmă, și Direcția „Tezaur și Operațiuni de Casă” din BNR, a mai cumpărat alte autoturisme blindate, afacere despre care Curtea de Conturi arăta că „prin HCS-Germania s-au achiziționat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori și au consumuri ridicate de carburanți, cum este cazul a șase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone și una de tip Ford de 3,5 tone. Reține atenția că achiziționarea acestor mijloace de transport și a încă trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum și a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a făcut în 199,1 fără ca aceste importuri să fie aprobate de către Consiliul de Administrație al băncii, așa cum prevede legea”.

În 1992, Constantin Isărescu, tatăl octogenar al guvernatorului Isărescu, se asocia cu firma afaceristului româno-german Heinrich Schorsch, HCS Romtrade srl, înființînd împreună compania HCS Comptrans srl, în Rîmnicu-Vîlcea. În 1993, această firmă a familiei Isărescu și a furnizorului BNR, a fost implicată într-un scandal, deoarece a construit una din benzinăriile sale pe un teren obținut abuziv, conform presei, cu sprijinul unor funcționari locali, atrăgînd atenția și „ciudata asociere dintre tatăl guvernatorului, atunci în vîrstă de 80 de ani, și miliardarul german Schorsch, direct implicat în afaceri de zeci de milioane de dolari cu Banca Națională a României”.

Conform unor rapoarte ale Curții de Conturi a României, rămase însă fără urmări (ceea ce nu ne miră!), Schorsch devenise asociatul lui Constantin Isărescu după ce firma sa, Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania, „a fost favorizată de către guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în detrimentul unor firme românești, la importul de materiale pentru fabricarea monedelor și bancnotelor”. Conform raportului Curții, numai în 1992, prin firma HCS GmbH s-au efectuat importuri pentru baterea de monedă de 24,1 milioane de mărci germane. Dar și alte firme controlate de prietenul de familie Schorsch, precum Romtrade și Sysgraf, sînt de asemenea în afaceri cu BNR. În 1996, pe baza aprobării Băncii Naționale a României, Heinrich Schorsch a participat la înființarea Băncii Comerciale West Bank, la care deținea atunci, împreună cu soția, 10% din capital. În prezent, el a preluat de la Jean Pădureanu conducerea echipei de fotbal Gloria Bistrița.

* * *

Interesîndu-se de semnificația unui document ce îi intrase în posesie și care se referea la scoaterea de către BNR, în ziua de 25 martie 2002, prin Aeroportul Otopeni, a 20 de tone de lingouri de aur, cu destinația Germania, liderul PRM, senatorul pe atunci Corneliu Vadim Tudor, declara peste o lună: „întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naționale a României Mugur Isărescu mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că, trimestrial, sînt depuse în bănci străine diferite cantități de lingouri… în vreme ce se știe de ieșirea aurului din țară, nu mai există nici o evidență a repatrierii sale!? Așa cum Aeroportul Otopeni are o evidență riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găsește nici o hîrtie cu privire la revenirea lui în România?”.

* * *

Cînd, în 2010, lui Isărescu i se reproșa din nou că scoate tezaurul din țară, o idee trăznită i-a trecut prin cap. A expus mai multe lingouri și monede de aur în cîteva vitrine piramidale, ce închipuiau piramida masonico-illuminati (inclusiv vîrful acesteia, așa cum apare pe bancnota de un dolar), postate într-o cameră foarte mică, în care nu încap mai mult de cinci persoane, numită însă „sala Tezaurului” și situată în subsolurile clădirii vechi a Băncii Naționale a României, din strada Lipscani.

„Am chemat circa 20 de șefi de publicații – spunea Isărescu atunci – și i-am dus în sala cu Tezaurul, lăsîndu-i să îl atingă fizic și să spună „Este!”, ca în poezia aceea. Eu înțeleg că oamenii se mai îndoiesc uneori și că nu cred întotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum că BNR ar fi scos Tezaurul din România sînt extrem de periculoase”.

Întrebat, însă, de unul din cei prezenți dacă acela este tot aurul României, căci nu păreau a fi deloc 104 tone de aur în vitrinele din fața lor, Isărescu a trebuit să recunoască:

„Sigur că o parte din aur îl ținem la Banca Reglementelor Internaționale (în Elveția), dar în subsolurile BNR stă foarte bine rezerva de aur din țară”. Un fel de uite-o, nu e!

De fapt, în rapoartele BNR, tezaurul de aur al României figurează ca „activ extern”, deși nu există nici o obligație asumată a țării, sau a vreunui alt stat european, de a-și ține aurul în bănci străine. Slovacia, de exemplu, își ține toată rezerva de aur în țară (în tezaurul propriu, adică). „În acte – constata un ziar chiar atunci, în 12 iulie 2010 -, rezerva de aur a României are 103,7 tone! În același timp, partea tezaurului care a rămas în România încape într-o singură camera din subsolul BNR. Peste 100 de tone de aur necesită un depozit de dimensiuni mult mai mari decît o singură cameră. Atît actele contabile ale BNR, cît și relatările jurnaliștilor careau fos’t invitați de Isărescu să certifice faptul că Tezaurul a rămas în România, de fapt confirmă presupunerea că în România nu a rămas decît o parte microscopică din rezerva de aur”. (Cronica Română). Aurul României se află, în cea mai mare parte, la Banca Reglementărilor Intemaționale (în Elveția), unde Isărescu și-a creat o relație specială. Cum am văzut, renumitul profesor american Carroll Quigley, arăta în lucrarea sa Tragedy & Hope, cunoscută lui Mugur Isărescu, că „Puterea capitalismului financiar are un alt plan cu bătaie lungă, …crearea unui sistem global de control financiar aflat în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al oricărei țări și economia mondială pe de-a-ntregul… Vîrful sistemului trebuie să fie The Bank for International Settlements (Banca Reglementărilor Internaționale) din Basel, Elveția, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, ele însele corporații private…” Banca Reglementărilor Internaționale este cea mai veche instituție financiară angajată în procesul de globalizare, al noii ordini mondiale, deși inițial ea a fost creată în 1930, pentru a administra plățile reparatorii de război impuse Germaniei ca urmare a Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial. În a doua jumătate a Secolului al XX-lea, banca a devenit o centrală a băncilor centrale europene, dar nu numai, fiind o companie cu răspundere limitată, ai cărei 33 de asociați cuprind aproape toate băncile europene centrale, precum și băncile centrale ale SUA, Australiei, Canadei, Japoniei și Africii de Sud, dar și pe magnații particulari, în principal din Europa, care dețin 15% din bancă.

FOSTUL COMANDANT AL PENETENCIARULUI RAMNICU SARAT ,TORTIONARUL ALEXANDRU VISINESCU CONDAMNAT LA 20 DE ANI DE INCHISOARE CU EXEECUTARE!

24 iul.

Fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat Alexandru Vișinescu a fost condamnat vineri de judecătorii de la Curtea de Apel București la 20 de ani de închisoare, urmând să fie şi degradat militar.

De asemenea, Vişinescu trebuie să plătească, în solidar cu Ministerul Finanţelor, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmaşilor victimelor sale.

Decizia nu este însă definitivă, poate fi atacată. Procurorii ceruseră instanţei o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru Alexandru Vişinescu.

Vișinescu a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii.

În rechizitoriu se arată că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora.

În aprilie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de foşti angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor pe durata exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964, printre care şi lt.-col. (r) Alexandru Vişinescu.

Pe 30 iulie 2013, Institutul a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

„În urma investigațiilor desfășurate în ultimele luni, IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că, în perioada în care lt.-col. (r.) Alexandru Vişinescu a îndeplinit funcția de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, respectiv 1956–1963, deținuții politici au fost supuși unui regim de detenție extrem de dur. Acesta poate fi calificat drept unul de exterminare, prin raportare la condiţiile inumane de detenţie, care au dus în final la decesul unor deţinuţi politici aflați în executarea pedepselor privative de libertate în această închisoare”, afirma Institutul în 2013.

IICCMER mai preciza că regimul discreționar aplicat deținuților politici de la Râmnicu Sărat reiese cu certitudine din declarațiile supraviețuitorilor, din documentele de arhivă și din actele de constatare a decesului, identificate de cercetătorii IICCMER în arhive.

Pe 3 septembrie 2013, Parchetul General a dispus începerea urmăririi penale faţă de Vişinescu pentru genocid, acesta fiind acuzat că a supus colectivitatea deţinuţilor politici din Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiţii de existenţă sau tratamente de natură să conducă la distrugerea fizică a acestora.
Alexandru Vişinescu a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014 sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii. Judecarea pe fond a dosarului a început pe 23 septembrie 2014.

NICOLAE IOTCU ,DIN NOUL PDL ,PRESEDINTE AL C.J. ARAD A FOST PRINS IN FLAGRANT DE DNA IN TIMP CE PRIMEA 10.000 DE EUROI!

24 iul.

Președintele Consiliului Județean Arad, Nicolae Ioțcu (NOUL PDL), a fost prins în flagrant de DNA în timp ce primea 10.000 de euro mită de la un om da afaceri, potrivit unor surse judiciare. Banii i-ar fi fost daţi președintelui CJ Arad pentru un contract de lucrări la Spitalul Judeţean de Urgenţă Arad. Flagrantul a fost organizat în faţa locuinţei lui Nicolae Ioţcu din Arad. Potrivit surselor, procurorii efectuează vineri percheziții la domiciliul șefului CJ Arad, dar și la Consiliul Județean.

UPDATE Nicolae Ioțcu, va fi audiat vineri la sediul DNA – Structura Teritorială Timiș, fiind luat de acasă, în cursul după-amiezii, după perchezițiile care au avut loc la domiciliul său din comuna Vladimirescu.

Ioţcu susţinea nu de mult că „aceste achiziţii fac parte din ambiţiosul proiect din sistemul sanitar prin care dorim să aducem Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă la standarde moderne. Arădenii merită să aibă un sistem de sănătate competitiv.

Prioritatea noastră e viaţa şi sănătatea, iar prin aceste investiţii creştem calitatea actului administrativ. Avem nevoie cu toţii de un spital cu nivel înalt de dotare, care să asigure furnizarea serviciilor medicale cu grad mare de complexitate, atât în interesul pacienţilor, cât şi al corpului medical”.

IPOCRIZIA NEPOTULUI PATRIARHULUI ROSU,JUSTINIAN MARINA.CINE A APROBAT?TEZAURUL DE AUR SI VALUTA A FOST SCOS DIN TARA IN 1999 DE FOSTUL PREMIER ACTUALMENTEGUVERNATORUL BNR ,MASONUL MUGUR ISARESCU TREBUIE SA RASPUNDA LA O INTREBARE:CE A FACUT CU CELE 20 DE MILIARDE DE EUROI IMPRUMUTATI DE ROMANIA DE LA FMI!

24 iul.

Românii sunt cei care au îndatorat România şi nu băncile comerciale care au atras resurse din exterior pentru a acoperi cererea de finanţare, a declarat miercuri guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu.

Mugur IsarescuÎn 1999, cînd guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România „ajunsese în pragul dezastrului”, avînd datorii și o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA). Din același an însă, guvernanții demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială și cu Fondul Monetar Internațional pentru a obține însemnate împrumuturi. Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar și cam poet (își publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-șef al României cu Banca Mondială în așa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobîndă), dar se obliga să vîndă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze și să returneze datoriile. O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale românești era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le „restructureze” (să concedieze majoritatea salariaților) și să le vîndă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuși, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele față de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producție de stat, inclusiv Banca Comercială Română (a se vedea capitolul O dată ce s-a văzut premier, Isărescu mai vrea doar președinția țării). în cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vîndute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpînd de privatizare). Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanților, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale -atunci cînd se făceau – și să urgenteze vînzările, adesea clientelare. Tot de acum au început a se crea și rezervele valutare ale României, căci instituțiile internaționale au condiționat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decît o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizați. Tot astfel, condiționat, au fost acordate României și împrumuturile de la FMI, venite după 2008, cînd economia României s-a prăbușit o dată cu declanșarea crizei mondiale. La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepționale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sînt păstrate de puterile mondiale, în pușculițele lor bine închise. Același lucru se întîmplă și cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveția, la Banca Reglementărilor Internaționale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporații private. Conform broșurii lui Isărescu, însă, aurul României se află depozitat „la alte bănci centrale”.

* * *

În anul 2011, rezerva de aur a României era de 104 tone (cea 3,4 miliarde euro), iar totalul rezervelor internaționale ale României (valute plus aur) era de 35,5 miliarde euro.

Cînd două ONG-uri românești au început să arate în anul 2010 adevărul privind scoaterea din țară de către domnul Isărescu a rezervelor valutare și de aur („unde este aurul țării și cînd aveți de gînd să-l aduceți înapoi?”, îl întreba, astfel, un ziar pe M. Isărescu), acesta a distribuit în grabă o broșură justificativă, în care arăta că „păstrarea” și „menținerea” valutelor și a aurului în afara țării sînt o „practică internațională”:

Inițial, Isărescu a dezmințit că aurul și valuta ar fi fost scoase din țară, atunci cînd, în aprilie 2002, președintele PRM îl acuza public, în Senatul României, de această faptă. Informațiile proveneau la g-ralul Dan Gheorghe – care funcționa în zona Serviciilor Secrete românești și atunci, era director general adjunct al Aeroportului Otopeni – și arătau riguros datele scoaterii valorilor din țară cu avioanele, inclusiv documentele emise în acest scop. Firma HCS Transporturi Speciale, prin care operează Banca Națională a României pentru scoaterea tezaurului din țară, este deținută de un asociat al tatălui lui Isărescu, Heinrich Schorsch, firma fiind o sucursală a firmei Handels Contor Schorsch GmSH din Germania, cu care Banca Națională a României (adică Isărescu) a mai încheiat în 1991 și un contract-cadru pentru livrarea a 20 de mijloace de transport valori (mașini blindate considerate, însă, necorespunzătoare) și materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tipărit bancnote și înscrisuri de valoare, mașini de numerotat și împachetat bancnote și monede metalice, piese de schimb, aparatură electronică etc. Tot prin această firmă, și Direcția „Tezaur și Operațiuni de Casă” din BNR, a mai cumpărat alte autoturisme blindate, afacere despre care Curtea de Conturi arăta că „prin HCS-Germania s-au achiziționat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori și au consumuri ridicate de carburanți, cum este cazul a șase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone și una de tip Ford de 3,5 tone. Reține atenția că achiziționarea acestor mijloace de transport și a încă trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum și a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a făcut în 199,1 fără ca aceste importuri să fie aprobate de către Consiliul de Administrație al băncii, așa cum prevede legea”.

În 1992, Constantin Isărescu, tatăl octogenar al guvernatorului Isărescu, se asocia cu firma afaceristului româno-german Heinrich Schorsch, HCS Romtrade srl, înființînd împreună compania HCS Comptrans srl, în Rîmnicu-Vîlcea. În 1993, această firmă a familiei Isărescu și a furnizorului BNR, a fost implicată într-un scandal, deoarece a construit una din benzinăriile sale pe un teren obținut abuziv, conform presei, cu sprijinul unor funcționari locali, atrăgînd atenția și „ciudata asociere dintre tatăl guvernatorului, atunci în vîrstă de 80 de ani, și miliardarul german Schorsch, direct implicat în afaceri de zeci de milioane de dolari cu Banca Națională a României”.

Conform unor rapoarte ale Curții de Conturi a României, rămase însă fără urmări (ceea ce nu ne miră!), Schorsch devenise asociatul lui Constantin Isărescu după ce firma sa, Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania, „a fost favorizată de către guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în detrimentul unor firme românești, la importul de materiale pentru fabricarea monedelor și bancnotelor”. Conform raportului Curții, numai în 1992, prin firma HCS GmbH s-au efectuat importuri pentru baterea de monedă de 24,1 milioane de mărci germane. Dar și alte firme controlate de prietenul de familie Schorsch, precum Romtrade și Sysgraf, sînt de asemenea în afaceri cu BNR. În 1996, pe baza aprobării Băncii Naționale a României, Heinrich Schorsch a participat la înființarea Băncii Comerciale West Bank, la care deținea atunci, împreună cu soția, 10% din capital. În prezent, el a preluat de la Jean Pădureanu conducerea echipei de fotbal Gloria Bistrița.

* * *

Interesîndu-se de semnificația unui document ce îi intrase în posesie și care se referea la scoaterea de către BNR, în ziua de 25 martie 2002, prin Aeroportul Otopeni, a 20 de tone de lingouri de aur, cu destinația Germania, liderul PRM, senatorul pe atunci Corneliu Vadim Tudor, declara peste o lună: „întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naționale a României Mugur Isărescu mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că, trimestrial, sînt depuse în bănci străine diferite cantități de lingouri… în vreme ce se știe de ieșirea aurului din țară, nu mai există nici o evidență a repatrierii sale!? Așa cum Aeroportul Otopeni are o evidență riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găsește nici o hîrtie cu privire la revenirea lui în România?”.

* * *

Cînd, în 2010, lui Isărescu i se reproșa din nou că scoate tezaurul din țară, o idee trăznită i-a trecut prin cap. A expus mai multe lingouri și monede de aur în cîteva vitrine piramidale, ce închipuiau piramida masonico-illuminati (inclusiv vîrful acesteia, așa cum apare pe bancnota de un dolar), postate într-o cameră foarte mică, în care nu încap mai mult de cinci persoane, numită însă „sala Tezaurului” și situată în subsolurile clădirii vechi a Băncii Naționale a României, din strada Lipscani.

„Am chemat circa 20 de șefi de publicații – spunea Isărescu atunci – și i-am dus în sala cu Tezaurul, lăsîndu-i să îl atingă fizic și să spună „Este!”, ca în poezia aceea. Eu înțeleg că oamenii se mai îndoiesc uneori și că nu cred întotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum că BNR ar fi scos Tezaurul din România sînt extrem de periculoase”.

Întrebat, însă, de unul din cei prezenți dacă acela este tot aurul României, căci nu păreau a fi deloc 104 tone de aur în vitrinele din fața lor, Isărescu a trebuit să recunoască:

„Sigur că o parte din aur îl ținem la Banca Reglementelor Internaționale (în Elveția), dar în subsolurile BNR stă foarte bine rezerva de aur din țară”. Un fel de uite-o, nu e!

De fapt, în rapoartele BNR, tezaurul de aur al României figurează ca „activ extern”, deși nu există nici o obligație asumată a țării, sau a vreunui alt stat european, de a-și ține aurul în bănci străine. Slovacia, de exemplu, își ține toată rezerva de aur în țară (în tezaurul propriu, adică). „În acte – constata un ziar chiar atunci, în 12 iulie 2010 -, rezerva de aur a României are 103,7 tone! În același timp, partea tezaurului care a rămas în România încape într-o singură camera din subsolul BNR. Peste 100 de tone de aur necesită un depozit de dimensiuni mult mai mari decît o singură cameră. Atît actele contabile ale BNR, cît și relatările jurnaliștilor careau fos’t invitați de Isărescu să certifice faptul că Tezaurul a rămas în România, de fapt confirmă presupunerea că în România nu a rămas decît o parte microscopică din rezerva de aur”. (Cronica Română). Aurul României se află, în cea mai mare parte, la Banca Reglementărilor Intemaționale (în Elveția), unde Isărescu și-a creat o relație specială. Cum am văzut, renumitul profesor american Carroll Quigley, arăta în lucrarea sa Tragedy & Hope, cunoscută lui Mugur Isărescu, că „Puterea capitalismului financiar are un alt plan cu bătaie lungă, …crearea unui sistem global de control financiar aflat în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al oricărei țări și economia mondială pe de-a-ntregul… Vîrful sistemului trebuie să fie The Bank for International Settlements (Banca Reglementărilor Internaționale) din Basel, Elveția, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, ele însele corporații private…” Banca Reglementărilor Internaționale este cea mai veche instituție financiară angajată în procesul de globalizare, al noii ordini mondiale, deși inițial ea a fost creată în 1930, pentru a administra plățile reparatorii de război impuse Germaniei ca urmare a Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial. În a doua jumătate a Secolului al XX-lea, banca a devenit o centrală a băncilor centrale europene, dar nu numai, fiind o companie cu răspundere limitată, ai cărei 33 de asociați cuprind aproape toate băncile europene centrale, precum și băncile centrale ale SUA, Australiei, Canadei, Japoniei și Africii de Sud, dar și pe magnații particulari, în principal din Europa, care dețin 15% din bancă.

„3,7 milioane de debitori au credite de consum negarantate. Răspunsul meu este tranşant: este clar că decizia de îndatorare a fost democratică (… ) Numai în 2007-2009 s-au cumpărat un milion de maşini noi, 17 miliarde de euro, deci eu cred că la întrebarea cine a îndatorat România trebuie să avem în vedere acest lucru. Băncile au fost intermediari, putem spune că i-au ademenit (…), dar nu s-au împrumutat ele ca să îndatoreze România, s-au împrumutat românii„, a spus Isărescu la seminarul „Forumul bancar” organizat de FinMedia la BNR.

El a spus că din cele 22 de miliarde euro atrase din străinătate de băncile comerciale majoritatea sumelor a fost dirijată către creditare.

„Băncile au active externe de 2 miliarde de euro şi active interne de 50 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte băncile şi-au făcut datoria pe plan intern, au luat economisirile temporar disponibile şi le-au plasat în active şi din pasive externe de 22 de miliarde de euro au dat credite, în principal (…) deci băncile din România ar fi vinovate, ca să folosesc cuvântul tare, de 22 de miliarde euro din 90 de mililarde euro total datorie externă„, a continuat BNR

Oficialul BNR a arătat că din totalul îndatorării companiilor şi populaţie de 310 miliarde lei, două treimi provin de la băncile comerciale autohtone, 9% de la instituţii financaire nebancare şi 24% de la creditori externi.

El a punctat că 4,5 milioane de persoane au luat credite în ultimii ani, ceea ce înseamnă jumătate din populaţia activă.

Isărescu a mai arătat că din totalul datoriei externe de la 31 octombrie, de 89 de miliarde euro, 17,6 miliarde euro sunt împrumuturi pe termen scurt, iar 71,6 miliarde euro pe termen mediu şi lung, aproximativ 40 de miliarde euro fiind împrumturi ale sectorului real.

„Grosul datoriei externe este în sectorul real, iar cea mai mare parte este către sectorul neproductiv. Vreo 5 miliarde euro în magazinele de tip supermarket. Au fost utile, puteau fi evitate? Deschid doar o discuţie.70% din datoria privată este în sectorul neproductiv”, a spus Isărescu.

Potrivit oficialului BNR, din datoria externă 18,5 miliarde de euro sunt datorie publică, din care 1,2 miliarde euro pe termen scurt şi 17,3 miliarde euro pe termen lung. La datoria publică se adaugă şi 9 miliarde de euro bani atraşi de BNR prin împrumutul de la FMI, de tip swap.

Isărescu apreciază că datoria publică, inclusiv datoria BNR, „este manageriabilă”, iar rezervele valutare sunt chiar excedentare, dacă se elimină rolul lor de asigurarea a credibilităţii externe.

COMISARUL SEF MIHAI UNTARU IN CAZUL VIOLULUI DIN VASLUI :ATAC DUR LA TRAIAN BASESCU CARE AVEA RAPORTUL PE MASA ! DE CE A TACUT?!,PRECUM KLAUS JOHANNIS?! CE FACE ANTENA 3?!,RATING?,FARA SA MENTIONEZE CINE SUNT ADEVARATII VINOVATI ?!

24 iul.

Comisarul șef Mihai Untaru a lansat un avertisment publicului, dar și clasei politice, după ce cazul fetei violate în Vaslui a escaladat în mass media. Într-un interviu acordat pentru DCNews, Mihai Untaru susține că astfel de drame se întâmplă în fiecare zi în România, însă nimeni nu reacționează până nu ajung în atenția presei.

Comisarul șef mai atrage atenția că deciziile justiției nu ar trebui luate sub presiunea publică, ci doar în baza probelor din dosar, pentru că, în caz contrar, sistemul nu va progresa.

”Am observat că un fost președinte și mai mulți demnitari au emis opinii despre un caz aflat pe rolul unei instanțe: violul din Văleni, județul Vaslui. În fiecare zi, IGPR raportează cinci sau șase violuri, la nivel național. Iar acesta este doar vârful aisbergului, întrucât multe agresiuni rămân neraportate. Mă întreb: de ce n-a simțit nevoia să dea un comunicat Traian Băsescu atunci când era președinte? Doar avea, zilnic, datele IGPR, pe masă. Subiectul nu-i aducea rating. Acum, are audiență. Când vedem rapoartele oficiale și constatăm că se petrece un lucru grav, nu ne interesează. Dacă subiectul ajunge în mass media, atunci ne agățăm de el, pentru popularitate”.

”Pentru că și presa, și politicul speculează emoțiile generate de o astfel de tragedie, avem un al doilea caz Elodia. Sentința este pusă înainte de intrarea în sala de judecată. Acum, nu doar de către public, ci și de către politicieni. Diferența este că în cazul Elodia se cunoașteau mai multe amănunte, aveam acces la mai multe informații, fie din dosar, fie din investigațiile jurnalistice. Acum nu se cunoaște mai nimic din dosar, dar se dau verdicte pe Facebook, se pronunță sentințe în direct, la televizor. Chiar am ajuns atât de primitivi încât vrem să facem linșaje în stradă? Ce rost au petițiile în care cerem condamnarea unora sau altora? Dacă facem petiții pentru condamnarea unor oameni, de ce să mai fie efectuată cercetarea judiciară, de ce să mai strângă Parchetul probe, de ce să mai existe judecători? Se pornește o campanie de presă, se generează emoții, se strânge mulțimea și îi spânzuăr de un copac! Sau poate îi chemăm pe cei din ISIS, să le taie capul, dacă tot nu mai vrem proces”.

Comisarul șef Mihai Untaru a lansat un avertisment publicului, dar și clasei politice, după ce cazul fetei violate în Vaslui a escaladat în mass media. Într-un interviu acordat pentru DCNews, Mihai Untaru susține că astfel de drame se întâmplă în fiecare zi în România, însă nimeni nu reacționează până nu ajung în atenția presei. Comisarul șef mai atrage atenția că deciziile justiției nu ar trebui luate sub presiunea publică, ci doar în baza probelor din dosar, pentru că, în caz contrar, sistemul nu va progresa.

”Am observat că un fost președinte și mai mulți demnitari au emis opinii despre un caz aflat pe rolul unei instanțe: violul din Văleni, județul Vaslui. În fiecare zi, IGPR raportează cinci sau șase violuri, la nivel național. Iar acesta este doar vârful aisbergului, întrucât multe agresiuni rămân neraportate. Mă întreb: de ce n-a simțit nevoia să dea un comunicat Traian Băsescu atunci când era președinte? Doar avea, zilnic, datele IGPR, pe masă. Subiectul nu-i aducea rating. Acum, are audiență. Când vedem rapoartele oficiale și constatăm că se petrece un lucru grav, nu ne interesează. Dacă subiectul ajunge în mass media, atunci ne agățăm de el, pentru popularitate”.

Chiar am ajuns atât de primitivi? De ce nu chemăm ISIS la Vaslui?

”Pentru că și presa, și politicul speculează emoțiile generate de o astfel de tragedie, avem un al doilea caz Elodia. Sentința este pusă înainte de intrarea în sala de judecată. Acum, nu doar de către public, ci și de către politicieni. Diferența este că în cazul Elodia se cunoașteau mai multe amănunte, aveam acces la mai multe informații, fie din dosar, fie  din investigațiile jurnalistice. Acum nu se cunoaște mai nimic din dosar, dar se dau verdicte pe Facebook, se pronunță sentințe în direct, la televizor. Chiar am ajuns atât de primitivi încât vrem să facem linșaje în stradă? Ce rost au petițiile în care cerem condamnarea unora sau altora? Dacă facem petiții pentru condamnarea unor oameni, de ce să mai fie efectuată cercetarea judiciară, de ce să mai strângă Parchetul probe, de ce să mai existe judecători? Se pornește o campanie de presă, se generează emoții, se strânge mulțimea și îi spânzuăr de un copac! Sau poate îi chemăm pe cei din ISIS, să le taie capul, dacă tot nu mai vrem proces”.

Riscuri pentru viitoarele victime

”Cei care au declanșat reacția aceasta de ură, primitivă, au avut un obiectiv precis: să facă rating! Știți ce riscuri sunt, pentru viitoarele victime? Că nu învățăm nimic din astfel de cazuri, dacă tot sunt sub reflectoarele presei. Ar trebui văzut dacă s-a făcut cercetarea de către judiciariști cu experiență, sau au adunat probele doi subofițeri care se ocupă, de regulă, cu furtul de porumb; dacă au fost implicați psihologi, care să discute nu doar cu victima, ci și cu agresorii, pentru strângerea de mărturii revelatoare. Dacă dosarul este beton, de ce ai nevoie de petiții? Dacă dosarul nu rezistă, pentru că s-a lucrat de mântuială, și totuși, se dau condamnări pe baza presiunii publice, sistemul nu va progresa. Alte victime nu vor fi protejate, fiindcă presa își va pierde interesul, iar lipsa de profesionalism se va manifesta în continuare fără să le afle nimeni.  Zeci de dosare de viol în grup s-au prăbușit, fiindcă anchetatorii au lucrat de mântuială”.

%d blogeri au apreciat: