Arhiva | 7:23 pm

DOSARELE PENALE ALE LUI KLAUS IOHANNISTERGIVERSATE IN SCOPUL PRESCRIERII!

30 aug.

Luna aceasta se împlinesc nouă ani de la apariţia primului număr al revistei de investigaţii Justiţiarul. Au trecut nouă ani de luptă făţişă împotriva corupţiei şi abuzurilor la care sunt supuşi cetăţenii simpli ai acestei ţări. Aşa cum era de aşteptat, ne-am creat numeroşi duşmani în rândul nemernicilor, din cauza cărora trăiţi, majoritatea, la limita subzistenţei. Dezvăluirile din paginile publicaţiei noastre, probate cu documente, au creat o adevărată isterie în rândurile celor care au falimentat economia naţională, îmbogăţindu-se pe spinarea noastră, a celor sacrificaţi prin înfometare pe vremea comunismului, iar acum prin jefuirea deliberată a averii naţionale, în aşa-zisa „democraţie”. „>

În aceşti nouă ani s-au perindat mai mulţi miniştri la cârma Justiţiei, la fel au trecut meteoric şi procurori generali, personaje nefaste, care au şi fost uitate de români. Între timp, a apărut şi Parchetul Naţional Anticorupţie (P.N.A.), transformat, ulterior, în Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.). Degeaba! Nici măcar un singur infractor notoriu, dintre cei care au devalizat economia naţională, nu a ajuns după gratii, acolo unde ar fi locul multora! Mai mult, unii dintre aceştia sunt, în continuare, în funcţii de conducere, numiţi sau „aleşi ai poporului” (manipulat şi îndobitocit prin intermediul televizorului), gratulaţi de o presă mincinoasă şi la fel de coruptă ca aceşti mafioţi, cărora le ridică osanale. Sfidător şi strigător la cer, unii ticăloşi cu mâinile pătate de sânge – la propriu! – au ajuns să fie chiar decoraţi aici şi aiurea, la comanda masoneriei internaţionale, singurul „merit” al lor fiind că au predat bogăţiile ţării „la cheie” pe mâna altor ticăloşi din străinătate – aşa-zişii „investitori strategici” -, după ce şi-au tras şi ei parte, fiind putrezi de bogaţi, în urma unor afaceri frauduloase. Tot ceea ce s-a întâmplat, de două decenii încoace, prin ruinarea economiei naţionale şi îndatorarea colectivă pentru mai multe generaţii de aici înainte, a fost spre paguba poporului român.

Un astfel de personaj, nefast pentru români, dar, paradoxal, ales şi adulat de către aceştia, este decoratul primar al Sibiului, Klaus Werner Iohannis – pe numele său înscris în cartea de identitate, nu Johannis cum îl super-germanizează mass media obediente, în fals. Personaj central în mai multe dosare penale, acesta doarme liniştit – căci îi permite propria conştiinţă! -, ştiindu-se protejat atât de către statul german, ale cărui interese le reprezintă făţiş în România, cât şi de masoneria internaţională. De fapt, el este liantul dintre unele loji masonice nemţeşti şi altele autohtone, obediente primelor. În numele „fraţilor” occidentali l-a şi asigurat de sprijin pe Sorin Oprescu în cursa pentru Palatul Cotroceni, la recenta vizită a acestuia la Sibiu, când a venit la „pupatul papucului” iohannisian. Cum şi americanii, cu „marele licurici” cu tot, şi-au luat mâna de pe Traian Băsescu, Obama dându-i flit la intenţia de a vizita oficial Statele Unite, probabil că acel DA, din 2004, se va transforma anul acesta în PA!

La nivel naţional, Klaus Iohannis este ocrotit chiar de procurorul general al României, doamna Laura Kövesi plecând la post, în octombrie 2006, de pe meleaguri sibiene. Aceasta nu luptă împotriva corupţiei, ci îi protejează pe cei corupţi, tergiversând cercetările din dosarele penale până la împlinirea termenului salvator al prescrierii. Pe această temă – tergiversarea anchetelor şi lipsa vinovaţilor – a şi fost pusă la colţ, ca o şcolăriţă prinsă cu temele nefăcute, de „profesorul” (mai ţineţi minte înregistrarea convorbirii telefonice dintre „teroristul” Hayssam şi procurorul Nastasiu?) Băsescu, momentul penibil fiind vizionat de o ţară întreagă pe micile ecrane în data de 9.09.2009.

Deoarece, pe parcursul a nouă ani, am scris despre toate mârşăviile numitului Klaus Werner Iohannis, începînd cu traficul de copii de la începutul anilor ’90 şi terminând cu mafia imobiliară sibiană, al cărei tartor este, am considerat că este de datoria noastră să aflăm în ce stadiu se află dosarele de cercetare penală în care este implicat acesta. Ca atare, revista noastră a depus la D.I.I.C.O.T. următoarea solicitare:

Către

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism

În atenţia domnului Codruţ Olaru, procuror şef Direcţie

Bulevardul Libertăţii nr. 14, Sector 5, Bucureşti

Domnule procuror-şef,

Revista Justiţiarul, pe care o conduc în calitate de redactor-şef, a publicat mai multe materiale despre implicarea primarului sibian Iohannis Klaus Werner în MAFIA IMOBILIARĂ DIN SIBIU.

La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bucureşti se află în curs de cercetare dosarul penal nr. 609/P/2007 privind pe Johannis Klaus Werner şi alţii, înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în data de 21 februarie 2008.

Vă rugăm să ne comunicaţi stadiul în care se află cercetările în acest dosar, reclamant fiind chiar directorul publicaţiilor Justiţiarul, domnul Marius Albin Marinescu, care a fost audiat, depunând probe şi în dosarele 270/P/2006 şi 5/P/2007, ambele aflate la D.N.A., unde apar, pe lângă alţii, aceleaşi personaje implicate în MAFIA IMOBILIARĂ SIBIANĂ.

Menţionăm că această adresă va fi publicată în data de 15 septembrie 2009 în revista Justiţiarul şi sperăm ca până la data respectivă să primim şi răspunsul instituţiei pe care o conduceţi, pentru a putea fi publicat alăturat, tocmai în sprijinul transparenţei şi al liberului acces la informaţiile de interes public, conform Legii 544/2001.

Solicităm ca răspunsul să fie trimis atât pe adresa redacţiei…cât şi pe adresa mea personală:…

6 august 2009

Redactor şef, revista Justiţiarul,

Vasile Zărnescu

După cum puteţi observa, în adresă se face referire concretă la dosarul penal nr. 609/P/2007. Acest dosar nu a fost scos „din burtă” de noi, ci el a existat, conform adresei datate 14 mai 2008 şi semnate de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunalul Sibiu, Ioan Irimie (facsimil 1). În respectivul document scrie, negru pe alb, că „…prin rezoluţia procurorului din data de 21.02.2008, dosarul penal nr. 609/P/2007 privind pe Johannis Klaus Werner (numele de familie iarăşi nu corespunde, ca grafie, cu cel real! – n.red.) şi alţii a fost înaintat spre competentă soluţionare parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bucureşti”. Cât de „competentă” este soluţionarea celor de la D.I.I.C.O.T., se vede din răspunsul dânşilor, care neagă că ar avea un astfel de dosar (facsimil 2)! La instanţele judecătoreşti, dosarele îşi păstrează numărul de înregistrare, chiar dacă trec de la o instanţă la alta superioară. La fel, în urmărirea penală, dosarele aflate în cercetare la Poliţie, dar şi la Parchet, au acelaşi număr, tocmai pentru a fi mai uşor de identificat şi pentru a se evita „pierderea” lor. Se pare că regula aceasta nu este valabilă şi la „jonglarea” cu dosare între Parchete, aşa că să nu mai mire pe nimeni dispariţia unor dosare importante, la care au lucrat ani de zile procurori conştiincioşi şi incoruptibili, cu multă trudă şi pe bani publici, pentru ca, ulterior, alţi procurori (corupţi) să le facă dispărute, adică „rătăcite”…! Chiar dacă în răspunsul D.I.I.C.O.T. se pomeneşte de un dosar al mafiei caselor din Sibiu transferat la D.N.A. – atenţie, fără a-i arăta şi numărul, ci doar numărul ordonanţei (296/D/P/2006)! – acel „dosar anonim” nu poate fi cel despre care am cerut noi relaţii, deoarece dosarul trimis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu era din 2007. Probabil că dosarul pasat la D.N.A. este cel cu numărul 270/P/2006, la care facem şi noi referire în solicitarea adresată DI.I.C.O.T. Oricum, răspunsul sună ca un „ne doare-n cot”…

Măcar cei de la D.I.I.C.O.T. au ţinut cont de reglementări şi au răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. La o adresă similară, înregistrată la D.N.A. în aceeaşi zi cu adresa depusă la D.I.I.C.O.T. (facsimil 3), nu am primit răspuns până la închiderea ediţiei.

Totuşi, între timp, le-am depus adresa nr. 6456/08.10.2009, prin care insistam să ni se răspundă (facsimil 4), cu următorul conţinut:

Registratura D.N.A.

Către ____ Nr. 6456/08.10.2009

DIRECŢIA NAŢIONALĂ
ANTICORUPŢIE

În atenţia domnului procuror-şef Daniel MORAR

Bucureşti, Str. Ştirbei Vodă nr. 79-81

Domnule procuror-şef
Daniel MORAR,

Revista Justiţiarul publică, frecvent, articole despre implicarea primarului Klaus Werner Iohannis în MAFIA IMOBILIARĂ DIN SIBIU. În plus, directorul revistelor Justiţiarul, d-l Marius Albin Marinescu, a fost audiat de către d-l comisar Năulea, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.) şi a depus probe în dosarele 270/P/2006 şi 5/P/2007, aflate la D.N.A. Adresa din 14 mai 2008 a Parchetului de pe lîngă Tribunalul Sibiu relevă şi că „dosarul penal nr. 609/P/2007 privind pe Johannis Klaus Werner şi alţii a fost înaintat spre competentă soluţionare Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.” (cf. anexa 1)!

Prin adresa nr. 6456/06.08.2009 vă solicitasem să ne comunicaţi stadiul în care se află cercetările în aceste dosare penale, care sunt tergiversate în stilul JU$TIŢI€I postdecembriste, cu scopul prescrierii pedepselor pentru faptele incriminate. În această adresă anticipasem că, „probabil, se doreşte muşamalizarea infracţiunilor comise de grupul de participanţi (…) în frunte cu primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis” [cf. nr. 5(134) din 18 sept. 2009 al revistei Justiţiarul sibian, în care sunt publicate respectivele adrese, pe care vi-l oferim aici în anexa 2]. Pînă acum, nu aţi răspuns cererii noastre, ceea ce atestă muşamalizarea efectivă. O dovadă suplimentară a protejării politice a primarului Klaus Werner Iohannis – şi nu Johannis, cum este grafiată prima literă a numelui său, ca să pară mai germanizat şi mai impresionant! – o constituie recenta declaraţie a preşedintelui P.N.L., Crin Antonescu, cum că „îl va propune pe primarul Klaus Werner Iohannis pentru funcţia de prim-ministru într-un guvern de tehnocraţi” (sic).

Crin Antonescu substituie, în mod interesat, noţiunea de cleptocrat cu aceea de tehnocrat!

Refuzul dvs., „în formă continuată”, de a ne informa despre stadiul acestui dosar constituie proba suplimentară că prezumţia noastră de vinovăţie a D.N.A. în muşamalizarea dosarului primarului Klaus Werner Iohannis este întemeiată.

Întrucît au trecut două luni de la adresa noastră, solicităm ca, de data aceasta, să ne răspundeţi în 5 (cinci) zile, conform art. 7, alineatul (2) al Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Solicităm ca răspunsul – care va fi publicat în revistă – să fie trimis atât pe adresa redacţiei, din antet, cât şi pe adresa mea.

Vasile I. ZĂRNESCU

Redactor-şef, JUSTIŢIARUL

Aşa că d-le Daniel Morar, pentru a reflecta corect activitatea D.N.A., cred că trebuie să-i ziceţi „Departamentul Neputincios Anticorupţie” sau, mai degrabă, trebuie schimbată denumirea în D.M.C. – Departamentul Muşamalizării Corupţiei. Un exemplu peremptoriu şi notoriu, în acest sens, este faptul că nu aţi reuşit să o băgaţi la pârnaie pe Maria Huza, deşi dvs. personal aţi prevenit-o că este obraznică şi că „nu are nici un privilegiu legal”, pe Dan Lupaşcu l-aţi admonestat, în timpul procesului, că o favorizează şi chiar „aţi acuzat membrii C.S.M. că i-au permis Mariei Huza să-şi facă apărarea în faţa lor, contrar legii” (cf. „Cristina Hurdubaia, Ionel Stoica, „Cazul Huza încaieră C.S.M.”, în Cotidianul, 23 noiembrie 2005). Alte comentarii în numărul viitor!

Marius Albin MARINESCU

DIN CICLUL ROMANE NU UITA. 75 DE ANI DE LA DIKTATUL DE LA VIENA!

30 aug.

Pe 30 august 1940, România a fost nevoită să cedeze Ungariei o suprafaţă de 43.492 de kilometri, în urma semnării unui act internaţional cunoscut sub numele de „Dictatul de la Viena”, informează Stirile TVR.

Cedarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei fără luptă  în faţa ultimatumului sovietic, de la 28 iunie 1940, a încurajat pretenţiile revizioniste ale vecinilor României. Cele mai insistente au fost Ungaria şi Bulgaria.
Aflată într-o poziţie ingrată pe plan extern, cu aliaţii tradiţionali neputincioşi, România a fost silită să accepte negocieri cu Ungaria pentru rezolvarea problemei Transilvane. Chiar dacă regele Carol al II-lea a încercat, în ultimul moment, să atragă bunăvoinţa Germaniei, Adolf Hitler a răspuns că cel mai bine ar fi ca părţile să se înţeleagă pe cale paşnică.
În acest sens, pe 16 august 1940, România şi Ungaria au început negocierile la Turnu Severin. Ungaria a cerut o suprafaţă de 70.000 de kilometri din teritoriul naţional, soluţie respinsă de România. Într-un final, discuţiile au eşuat şi ţara noastră a fost nevoită să ceară arbitrajul Germaniei şi Italiei.
Germania care se afla, conform istoricului Armin Heinen,  la culmea puterii sale, nu putea accepta un conflict în zonă, mai ales din cauza intereselor sale economice din Balcani: produsele agricole şi petrolul românesc erau esenţiale pentru regimul nazist.
Astfel, Germania şi Italia au hotărât ca Ungaria să primească 43.492 km cu o populatie estimata la 2.609.000 locuitori, în majoritate etnici români. Vestea a fost anunţată de către Miniştrii de Externe german, Joachim von Ribbentrop, si cel italian, Galeazzo Ciano.
Ambele delegaţii au fost nemulţumite: în memoriile sale, Ministrul de Externe Mihail Manolescu relatează că a leşinat la vederea noilor graniţe, în timp ce ungurii s-au declarat „zdrobiţi sufleteşte”.
Istoricul Keith Hitchins a afirmat soluţia germană a dus la escaladarea tensiunilor dintre cele Ungaria şi România, nerezolvând problema de fond. Practic, singura mulţumită era Germania, care reuşea să menţină ambele state în sfera sa de influenţă, conştiente că nu-şi pot permite să piardă susţinerea celui de-al treilea Reich, mai ales în faţa puterii crescânde a URSS.
Armata maghiară a pătruns în Ardeal la 5 septembrie 1940. La doar trei zile, s-au dezlănţuit represiunile împotriva populaţiei civile româneşti la Nuşfalău. Au urmat masacrele de la Treznea, Ip, Cerişa, Marca, Breţcu, Mureşenii de Câmpie. Conform statisticilor, în doar câteva luni, până la 1 ianuarie 1941, din Ardealul de Nord au fost nevoiţi să plece peste 100.000 de români, ajungându-se la peste 200.000 la finalul lui 1943.
Din păcate, Ardealul de Nord nu a fost ultimul rapt teritorial suferit de România în 1940. Pe 7 septembrie, la presiunile Germaniei, statul român a fost nevoit să cedeze şi Sud-Estul Dobrogei, Cadrilaterul, Bulgariei.

PRIMA IESIRE IN PUBLIC A PENALULUI KLAUS JOHANNIS, DUPA 50 DE ZILE DE DISPARITIE EXTRATERESTRA: ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA A ANUNTAT CA FAMILIA JOHANNIS VA FI PREZENTA DUMINICA SEARA DE LA ORA 19,30 LA DESCHIDEREA FESTIVALULUI „GEORGE ENESCU”!

30 aug.

Preşedintele Klaus Iohannis va fi prezent, duminică seară, la deschiderea Festivalului Internaţional „George Enescu”, a anunţat Președinția.

Administrația Prezidențială precizează că Iohannis va participa duminică, de la ora 19.30, la deschiderea Festivalului Internaţional „George Enescu”, care va avea loc la Sala Palatului.

Cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu” se va desfăşura între 30 august şi 20 septembrie şi va aduce în Capitală artişti şi formaţii de nivel mondial.

COMPLETUL JUDECATORIEI SECTORULUI 4 A DECIS DUMINICA ARESTAREA PREVENTIVA A CAMATARILOR FRATII ION SI VASILE BALINT!

30 aug.

Judecătoria Sectorului 4 a decis duminică arestarea preventivă a fraţilor Ion şi Vasile Balint, cunoscuți ca Nuţu şi Sile Cămătaru, şi a doi apropiaţi ai acestora, după altercaţia ce a avut loc joi la Curtea de Apel Bucureşti, unde aceştia erau judecaţi.

Decizia judecătorilor nu este definitivă, dar este executorie.

Membrii mai multor grupări interlope din Capitală, printre care şi cei doi Cămătari, au fost joi la sediul Curții de Apel, unde sunt judecaţi pentru iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup.

Mai multe persoane aflate la proces au intrat într-un conflict pe holurile Curţii de Apel Bucureşti. Un inculpat în dosar a fost dus de la sediul instanţei la spital, având o rană în zona nasului, acesta susţinând că a fost tăiat de Sile Cămătaru.

CAMPANIA DESFASURATA DE JURNALISTII DE LA COTIDIANUL A AVUT SUCCES IN FATA DUPLICITATII INSTITUTULUI ELLIE WIESEL &MAE : MAE PRINTR-UN COMUNICAT TARDIV RECUNOASTE CA ” POETUL-EROU ,ION SIUGARIU NU A FOST LEGIONAR SI NU A FOST CONDAMNAT PENTRU CRIME DE RAZBOI SI GENOCID!”CINE SE FACE VINOVAT DE PATAREA NUMELUI ACESTUI EROU MARTIR SI CINE VA RASPUNDE PENTRU ACEASTA NEDREPTATE IN FATA ISTORIEI?!”

30 aug.

Exact în ziua în care podul din Brezno urma să poarte numele „Ion Şiugariu”, Ministerul Afacerilor Externe a remis un Comunicat tardiv în care recunoaşte că noi am avut dreptate: Ion Şiugariu nu a fost legionar şi nu a fost condamnat pentru crime de război şi genocid! Lipsesc însă scuzele faţă de Lucia Şiugariu, soţia poetului-erou, pentru suferinţele cauzate de acest abuz comis împotriva soţului său.

În acest Comunicat, trimis în 28 august 2015, MAE anunţă că va începe, prin Corpul de Control şi Evaluare Diplomatică (corpul de control al ministrului), o anchetă la Ambasada României în Slovacia pentru a se verifica depăşirea atribuţiilor de către Steluţa Arhire, împuternicitul cu afaceri al ambasadei, şi Radu Coantă, secretar II al ambasadei, cel care a semnat documentul prin care se spunea că Ion Şiugariu ar fi fost „fascist” şi, deci, nu merită omagiul autorităţilor slovace!

PENTRU MAE, INSTITUTUL „ELIE WIESEL” ESTE O INSTANŢĂ DE JUDECATĂ?

Acest ultim Comunicat al MAE are două părţi: una în care ni se comunică rezultatul verificărilor efectuate după consultarea unor instituţii de la care a cerut un punct de vedere, iar alta în care anunţă măsurile pe care ministrul Bogdan Aurescu le-a dispus pentru eventuala sancţionare a funcţionarilor ambasadei din Slovacia.

În prima parte a Comunicatului ni se spune că, fiind sesizat de ziariştii care au scris despre Cazul „Ion Şiugariu”, Ministerul Afacerilor Externe a decis să verifice situaţia eroului nostru, căzut în luptele contra armatei fasciste pe frontul din Cehoslovacia. În acest sens a cerut o „expertiză” de la mai multe instituţii, între care şi Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, condus de Alexandru Florian, despre care cotidianul.ro a scris în mai multe rînduri, deşi acesta nu are absolut nici o competenţă în acordarea unor astfel de avize! Iată prima parte a Comunicatului MAE:

Aşadar, au fost consultate următoarele instituţii:

– Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

– Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române

– Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din Cadrul MApN

– Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Dintre acestea, singura instituţie care are abilitatea să se pronunţe faţă de situaţia lui Ion Şiugariu în acest caz de interes pentru autorităţile din Slovacia este „Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din Cadrul MApN”, căci acolo sînt înregistrate toate persoanele căzute pe cîmpul de luptă. Nu ştim ce răspuns a primit MAE de la ONPCE, însă noi sîntem deja în posesia unui răspuns trimis de ONPCE doamnei Angela Miclea, în 2012, pe care îl reproducem mai jos:

Cu alte cuvinte, Ion Soreanu – Şiugariu este înregistrat ca erou al armatei române, confirmîndu-se că a decedat „în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei în cel de-al Doilea Război Mondial”, şi este înmormîntat în Cimitirul de onoare al eroilor din Zvolen, Slovacia, care este „cea mai mare necropolă de război românească de peste hotare, fiind declarat, în anul 1963, monument cultural”!

Toate celelalte instituţii consultate de MAE nu au absolut nici o legătură cu situaţia lui Ion Şiugariu, căci:

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române se ocupă de perioada dictaturii comuniste, instaurate după anul 1945, cînd Ion Şiugariu deja căzuse pe cîmpul de luptă,

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se ocupă de dosarele Securităţii, ori această instituţia a fost înfiinţată după anul 1948, cînd, de asemenea, poetul-erou era mort pe cîmpul de luptă,

Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” se ocupă strict de faptele şi evenimentele încadrate în Holocaust, cu care Ion Şiugariu nu a avut absolut nici o legătură, el fiind „concentrat” în armată încă din anul 1939, cînd avea 25 de ani, şi a decedat în 1945, la vîrsta de 31 de ani! Niciodată, nimeni nu a făcut referire la numele său ca fiind legat de vreo acţiune organizată de Mişcarea Legionară sau de vreun eveniment tragic la care să fi luat parte.

Dar, din Comunicatul MAE, înţelegem limpede că acea precizare, cum că s-a evidenţiat „existenţa unor informaţii care indică simpatiile politice legionare ale poetului Ion Şiugariu (cetăţeanul român Ion Soreanu)”, vine din partea Institutului „Elie Wiesel”, cel care a contribuit la promovarea Legii 217/2015, supranumită anti-legionară. Totuşi, nici măcar această lege, cu toate exagerările sale, nu condamnă SIMPATIILE POLITICE ale cuiva, ci doar crimele de război şi genocidul, ori Ion Şiugariu nu a fost niciodată încadrat de nimeni în aceste categorii! Oriunde în lume, a condamna pe cineva pentru ideile sau reprezintă un proces de intenţie şi înseamnă nerespectarea dreptului la opinie, ceea ce este una dintre cele mai grave infracţiuni la adresa drepturilor fundamentale ale omului!

De altfel, la această concluzie ajunge chiar Ministerul Afacerilor Externe, care, în acest ultim Comunicat, menţionează: „Din elementele primite nu a rezultat însă faptul că Ion Şiugariu a fost membru al Mişcării Legionare sau că ar fi fost condamnat pentru crime de război sau genocid”!

În acel moment, discuţia trebuia să fie încheiată, iar MAE ar fi trebuit să îndrepte eroarea colosală făcută de angajaţii săi, Steluţa Arhire şi Radu Coantă, de la Ambasada României din Slovacia, trimiţînd scuze autorităţilor din localitatea Brezno, însoţite de retragerea acelei adrese nefericite care a adus jignire unui adevărat erou al armatei române, astfel încît podul pe care şi-a pierdut viaţa să poarte numele „Ion Soreanu – Şiugariu”!

Din păcate, MAE s-a limitat să trimită chiar în ziua de 28 august (cînd deja erau în derulare acţiunile organizate cu ocazia Zilei Insurecţiei din Slovacia!) concluziile celor patru instituţii consultate, lăsînd la aprecierea autorităţilor slovace luarea unei decizii! Evident, în acea zi nu se mai putea face nimic.

MAE ANUNŢĂ CĂ VA FACE O ANCHETĂ LA AMBASADA DIN SLOVACIA

În partea a doua Comunicatului remis presei, MAE constată că, totuşi, reprezentanţii Ambasadei române din Slovacia, în speţă Steluţa Arhire, împuternicitul cu afaceri al ambasadei, şi Radu Coantă, secretar II, şi-au depăşit atribuţiile, astfel încît Corpul de control al ministrului va efectua un control „cu privire la modalitatea de respectare a procedurilor”! Mai exact, MAE reinterează ce a spus şi în Comunicatul precedent, publicat în cotidianul.ro, adică faptul că „decizia de a denumi podul din localitatea Brezno după numele poetului erou Ion Şiugariu… este de resortul exclusiv al factorilor de decizie locali din Slovacia, ambasada nefiind competentă a interfera în nici un fel în luarea deciziilor de către autorităţile locale slovace”! Şi, totuşi, Ambasada României a interferat, anulînd o acţiune care-i onora pe toţi cei 11.000 de eroi ai armatei române căzuţi în Slovacia! Iată şi această parte a Comunicatului MAE:

Din păcate, Comunicatul MAE nu conţine, nici măcar formal, scuzele faţă de doamna Lucia Soreanu Şiugariu, soţia lui Ion Şiugariu, în vîrstă de 96 de ani, care fusese invitată de autorităţile din Slovacia să participe la omagierea soţului său prin denumirea podului din Brezno după cel al soţului său! Reamintim că, la scrisoarea doamnei Lucia Şiugariu, MAE a expediat un e-mail sec: „Vă vom trimite un răspuns în termen de 30 de zile”! Pentru această neobrăzare, oare cine va mai răspunde, alt acar Păun din MAE?

La această oră, manifestările din Slovacia în cinstea eroilor căzuţi în Războiul cu armata fascistă, la care participă şi o delegaţie din partea României, sînt în plină derulare, fiind umbrite de incidentul teribil provocat de Ambasada română din Slovacia, pe care nimeni nu a vrut să-l rezolve la timp, astfel încît orice trecător peste podul din Brezno să-şi aducă aminte de sacrificiul lui Ion Şiugariu, un tînăr considerat genial, care şi-a dat viaţa pe cîmpul de luptă la numai 31 de ani, plecînd de lîngă soţia sa, cu care abia se căsătorise!

În acest Comunicat, MAE „apreciază intenţia autorităţilor locale din Brezno de a amplasa şi de a dezveli o placă memorială dedicată tuturor eroilor Armatei Române care s-au jertfit în luptele pentru eliberarea localităţii”, dar nu înţelege că noţiunea aceasta de „eroi ai Armatei Române” este formată din persoane concrete, una dintre ele fiind cea a lui Ion Şiugariu, pe care MAE l-a batjocorit într-un mod incalificabil! Iar lucrul acesta nu trebuie să rămînă nepedepsit.

Ceva, totuşi, ca o minimă compensaţie, s-ar mai putea face: ca o stradă din Bucureşti, locul unde a studiat şi a lucrat înainte de pleca pe front, să poarte numele „Ion Şiugariu”, oricît de mult s-ar împotrivi Institutul lui Alexandru Florian! Iar autorităţile române ar mai avea ceva de învăţat: să nu mai promoveze legi care să aducă atingere marilor personalităţi ale României, iar cele care deja există să fie abrogate imediat, căci soarta unei naţiuni stă pe umerii marilor ei spirite.

Cum spunea Constantin Noica, considerat şi el „simpatizant al Mişcării legionare”: „Poţi să domini istoria timp de secole, cum au făcut turcii, dar dacă nu ai în spate o mare cultură, vei ajunge să mături străzile în ţara lui Goethe, Kant sau Shopenhauer, aşa cum fac azi fraţii noştri turci”!

TACI KLAUS „GHINION” : MESAJUL DISPERAT AL ROMANULUI IULIAN GHERGUT,RAPIT IN LUNA APRILIE IN BURKINA FASO,INTR-O INREGISTRARE VIDEO CARE PARE A FI FOST FACUTA PE 18 AUGUST DE CATRE O GRUPARE JIHADISTA PRIN CARE CERE AJUTORUL AUTORITATILOR ROMANE PENTRU A FI ELIBERAT!

30 aug.

Iulian Gherguț, românul răpit în luna aprilie în Burkina Faso, apare într-o înregistrare video care ar fi fost făcută pe 18 august. În înregistrarea video, românul, purtând barbă și înconjurat de trei bărbaţi înarmaţi, se adresează familiei, directorului societăţii Pan African Mineral, pentru care lucra în momentul răpirii, Guvernului român și celui din Burkina Faso, cerând ajutorul pentru a fi eliberat. Iulian Gherguț spune că este deţinut de gruparea teroristă al-Mourabitoune, la Tambao, în nordul statului Burkina Faso. Înregistrarea a fost dată publicității sâmbătă.

MAE confirmă că bărbatul care apare în această înregistrare este Iulian Gherguț.

MAE confirmă că bărbatul care apare în această înregistrare este Iulian Gherguț.

„Celula de criză interinstituțională care gestionează situația cetățeanului român răpit în Burkina Faso (din care fac parte MAE, SIE, SRI, MApN, Administrația Prezidențială) a luat notă de difuzarea, la data de 29 august 2015, a unui material video cu cetățeanul român Iulian Gherguț. Celula de criză interinstituțională s-a reunit imediat ce materialul video a devenit public, a analizat diverse scenarii de evoluție a cazului și au examinat acțiunile posibile pentru soluționarea situației cetățeanului român luat ostatic. Celula de criză interinstituțională studiază în regim de urgență autenticitatea materialului video menționat. Totodată, Celula de criză interinstituțională confirmă că persoana care apare în materialul video este cetățeanul român în cauză”, a transmis duminică MAE într-un comunicat.

Familia cetățeanului român a fost informată cu privire la apariția materialului video, precizează sursa citată.

„În cazul în care autenticitatea materialului video se confirmă, Celula de criză interinstituțională precizează că lansarea unui astfel de mesaj în spațiul public se înscrie în tiparul obișnuit al situațiilor de acest gen. Celula de criză mai precizează că, având în vedere specificul acestei operații de autentificare, procedurile de verificare pot să dureze (…) Celula de criză își va continua activitatea în același regim și va colabora, în continuare, cu partenerii internaționali ai României. Sub coordonarea acesteia, misiunile diplomatice române din regiune sunt în contact permanent cu toate autoritățile competente locale. De asemenea, reprezentanții Celulei de Criză mențin legătura atât cu firma angajatoare, cât și cu familia cetățeanului român”, mai afirmă MAE.

Românul, ofițer de securitate într-o mină de mangan din Tambao, în nordul Burkina Faso, în apropiere de frontiera cu Nigerul şi Mali, a fost răpit pe 4 aprilie de oameni înarmați. Românul este și cetățean francez.

Înregistrarea video este primul semn de viaţă al ostaticului român, de la răpirea sa în luna aprilie.

În luna mai, gruparea jihadistă salafistă Al-Mourabitoune a revendicat răpirea cetăţeanului român într-o înregistrare audio difuzată de agenţia mauritană Al-Akhbar, în care a îndemnat „Guvernul român să acorde atenţie serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului”.

MARIAH CAREY – AGAINST ALL ODDS!

30 aug.

%d blogeri au apreciat asta: