Arhiva | 6:11 pm

MARIONETA OCCIDENTULUI,PENALUL KLAUS JOHANNIS , GAULEITERUL NAZI AL CELUI DE AL PATRULE REICH IN ROMANIA :”ESTE DE ACORD CA ROMANIA SA PRIMEASCA 1785 DE REFUGIATI!”

8 sept.

Preşedintele Klaus Iohannis a făcut precizări legate de poziţia oficială asumată a României şi de numărul de refugiaţi pe care ţara noastră îi poate primi. În discuţiile din Consiliul European, punctul de vedere al României a fost pentru cote voluntare. În ceea ce priveşte numărul de refugiaţi acesta este 1785. „Mai mult nu!”, a comunicat preşedintele.
La discuţia în consiliu în luna martie, de explorare, CE încercând să vadă care este punctul de vedere al fiecărui stat membru, atunci am prezentat prima dată opinia României pe care mi-am însuşit-o este nevoie de solidaritate, dar este mai bine ca fiecare stat membru să stabilească singur câţi refugiaţi poate să primească, am optat pentru cote voluntare.
S-a reluat discuţia în aprilie, într-un consiliu extraordinar discuţia a fost mai aprinsă, dar am optat exact la fel.
În iunie, în şedinţa Consiliului s-a prezentat un concept care a conţinut cotele obligatorii, nu am fost de acord, şi alte state membre au fost clar împotriva cotelor obligatorii.

CIRCULA PE NET. ARTICOLUL DESPRE „INVAZIA MUSULMANILOR” IN EUROPA ,PE CARE NU VREI SA-L CITESTI:”NU DE STRAINI AVEM SA NE TEMEM,CI DE NOI INSINE!”

8 sept.

În discuţiile aprinse şi pline de controverse despre actuala invazie musulmană în Europa creştină şi despre consecinţele certe pe care ea le determină în structura etnică şi religioasă a ţărilor europene, prea puţin se analizează subiectul şi în termeni de autodefinire a noastră, a europenilor, raportat la această populaţie orientală care pătrunde adânc şi în număr copleşitor in Europa. De aceea am început încercarea acestui demers cu un cuvânt al lui Simion Mehedinţi surprinzător de potrivit pentru abordarea subiectului din acest unghi.
Nu sunt multe fenomene în istorie atât de fascinante precum ciocnirea dintre două culturi profund diferite, aflate la extreme de gândire, de atitudine şi acţiune. De obicei, în istorie, astfel de întâlniri au avut loc în termeni de forţă, foarte rar realizandu-se asimilări de la sine, fără tensiuni prealabile.
Când însă litera de lege a prezentului dictează supremaţia drepturilor omului, întâlnirea – în cadrul acestui exod – a celor două culturi complet opuse, nu ar trebui sa dea naştere la scenarii de spaimă şi ameninţări. Faptul că aceste scenarii există însă şi încă la intensităţi greu de liniştit, ne face să ne întrebăm unde este adevărul. Nu vorbim aici de adevărul politic, pe care oricum istoria îl îmbracă şi dezbracă de sensuri, în funcţie de momentul în care este pus pe tapet, ci de adevărul fiinţial, acela care ne diriguieşte viaţa în funcţie de sinceritatea cu care îl căutăm şi recunoaştem.
Din această perspectivă – singura care produce cu adevărat efecte în viaţa noastră ca indivizi aflaţi, cum spunea Mircea Eliade, sub teroarea istoriei – adevărul este că, indiferent dacă sunt goniţi de foame ori sunt trimişi intenţionat in Europa, oamenii acestei civilizaţii necreştine şi aflate la extreme de gândire şi atitudine faţă de noi, pătrund zilele acestea în inima civilizaţiei europene nu ca un pumnal ci ca o străfulgerare de conştiinţă. Astfel ar trebui văzuţi de întreaga creştinătate pentru că nimic din ceea ce se întâmplă nu este altfel decât îngăduit de Dumnezeu. Or, dacă civilizaţia europeană ar avea astăzi această strafulgerare de conştiinţă la vederea lor, atunci tot cursul acestei poveşti ar putea avea un alt final.
Noi românii suntem parte din această civilizaţie europeană, purtând în acelaşi timp darul latinităţii şi harul ortodoxiei. Însă, într-o astfel de străfulgerare de conştiinţă la vederea acestor oameni atât de diferiţi de noi şi care se apropie pe zi ce trece de liniştea noastră, ca un val copleşitor apărut din senin, avem timp ca, în câteva clipe, să ne punem nişte întrebări dezarmante prin simplitatea lor: Câţi dintre noi am plâns muceniciile fraţilor noştri creştini din Siria martirizaţi lunile, anii aceştia? Câţi dintre noi ne-am pus dreapta credinţă mai presus de alte socoteli lumeşti ce ţin de politică, economie, civilizaţie?
Câţi dintre noi nu consideră că orice e străin este mai bun şi mai civilizat? Câţi dintre noi nu văd domnia legii drept singura şansă pentru ordine uitând de cuvântul unui duhovnic, cuvânt care zideşte, care dă viaţă şi de care avem atâta nevoie pentru a ne pune viaţa în ordine, premisă esenţială pentru ordinea din societate? Câţi dintre noi nu ne-am socotit numarul de farfurii pe care le putem pune pe masă pentru copiii pe care ni i-am gândit ori numarul de farfurii duse sâmbăta la Biserică pentru milosteniile datorate?
Se vede dar că civilizaţiei europene, din care facem şi noi parte, îi este teamă de invazia necreştină, fără să vadă însă că, mai înainte de această invazie, a uitat ea însăşi de creştinătatea ei întemeiată pe dragostea jertfelnică.
Avem puterea să facem acest exerciţiu de sinceritate, în ultima clipă înainte de a primi creştineşte mii de necreştini în mijlocul nostru, astfel cum ni se cere? Aceasta mi se pare a fi întrebarea fundamentală căci dacă răspunsul la ea îl căutăm cu toată deschiderea inimii şi cu toată puterea credinţei noastre, atunci nu avem a ne teme de nimic din ceea ce se va hotărî deasupra noastră, la fel cum nici trădarea lui Iuda nu a împiedicat Adevărul cu vreo temere.
„Un neam nu poate fi ucis de alte neamuri, ci se ridică sau piere numai prin puterea sau slăbiciunile sale” spunea Simion Mehedinţi. Se potriveşte această observaţie Europei atât de preocupate în ultimele vremuri să crească nivelul de civilizaţie prin recunoaşterea dreptului femeii la avort, să educe sexual copiii pentru ca planificarea familială să fie adânc implementată în societate, să ridice moartea la rang de drept? Nu este exodul de azi ori invazia la care au visat atâtea secole la rând sultanii, răspunsul la aceste întrebări. Răspunsul pe care civilizaţia creştină europeană ar putea să îl dea acestor întrebări, ar putea fi adevăruri recunoscute în aceste clipe neobişnuite, adevăruri care, prin forţa lor, pot schimba cursul istoriei acestor zile.
În acest profund exerciţiu de sinceritate – singurul salvator în astfel de clipe pentru că de la el începe schimbarea minţii şi atitudinii – continua marele înţelept român: „…nu de străini avem să ne temem, ci de noi înşine. De la noi trebuie să începem socotelile”. Iar socotelile pentru noi românii stau cam aşa: în anul 1870, adică în perioada în care se năştea Simion Mehedinţi (n.1868), în România se năşteau 300.000 copii la o populaţie de 8,7 milioane de locuitori iar în anul 2013 s-au născut puţin sub 180.000 de copii la o populaţie de 2,5 ori mai mare.
Şi atunci de ce ne neliniştim? Nu am făcut oricum totul ca şi cum nu am mai trăi decât câteva generaţii? Simion Mehedinţi a fost al unsprezecelea copil din familia sa, Mihai Eminescu a fost al şaptelea copil, George Enescu a fost al optulea copil, Constantin Brâncuşi a fost al şaselea copil şi am putea continua uimitoarea enumerare în lipsa căreia cultura română nu ar fi existat.
De aceea, în faţa infuziei de refugiaţi ce urmează şi la noi în ţară, ne putem linişti cu urmatoarele cuvinte profetice ale marelui vrâncean, scrise acum aproape un secol „Cei care trăiţi în sate sănătoase, cu mulţi copii, cu multă muncă şi multă economie, să ştiţi că nici un duşman nu vă va putea răpune. Satele şi târgurile unde nu-s copii destui, unde nu-i muncă şi cruţare destulă, în curând vor fi în mâinile străinilor, căci nicio lege de pe faţa pământului nu poate scăpa de la moarte pe cel care se ucide singur” (Simion Mehedinţi – Socoteli cu străinii, 1924)
În termenii în care propuneam la începutul articolului sa ne vedem pe noi raportat la acest exod, constatăm că civilizaţia europeană şi-a trăit istoria ultimelor vremuri ca şi cum ar fi fost singură pe pământ iar nouă, românilor de azi, probabil că numai o adâncă mişcare a inimilor ne mai poate reda puterea de a ne întoarce faţa spre adevărurile de care noi, nu alţii, suntem vinovaţi. Cui îi revine însă rolul să ne mişte inimile spre recunoaşterea acestor adevăruri şi spre rugăciunea pentru a trece – a câta oară – o nouă cumpănă a istoriei?

EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI,PENALUL KLAUS JOHANNIS TACE SI NU SE IMPLICA CAND EDILII UDMR AU IMPIEDECAT ARBORAREA DRAPELULUI ROMANIEI PE PRIMARIA SFANTUL GHEORGHE ASA CUM AU FACUT ACUM 71 DE ANI!

8 sept.

Veteranii români au recreat modul în care Transilvania de Nord a fost eliberată de sub ocupația horthystă, iar primul oraș de pe traseu este Sfântu Gheorghe.
Cu toate acestea, manifestarea organizată de veteranii români a umbrită de atitudinea autorităților locale. Acestea au împiedicat arborarea drapelului pe clădirea administrativă, așa cum s-a făcut acum mai bine de 70 de ani.Sfântu Gheorghe a fost primul oraş din Ardealul de Nord eliberat de sub ocupaţie străină în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe 8 septembrie 1944, zi în care Armata Română a arborat drapelul tricolor pe turla Primăriei, ca simbol al libertăţii.
Ştafeta veteranilor va străbate 20 de oraşe din Transilvania, iar drapelul românesc va fi arborat pe clădirile simbolice ale localităţilor.
Col.(r) Ioachim Grigorescu, președintele Asociației Veteranilor de Război din județul Covasna, a spus că e un gest de răutate și ură al conducerii UDMR.
„Ne-am dus la viceprimar, ne-a primit dar ne-a spus că se arborează cu altă ocazie. A zis că-l păstrează el, dar nu l-am lăsat. Se va păstra la Biroul Asociației Veteranilor de Război. A invocat faptul că pe clădire era paratrăsnetul. Dar și până acum era acolo.E primul an când nu se arborează drapelul pe clădire. Nu se va mai pune niciodată, vă garantez. O să facem o cerere la Dumnezeu, am făcut la Guvern, peste tot, nu ne ascultă nimeni.E răutate din partea lor, a conducerii UDMR, față de tot ce e românesc. Nu participă la nicio activitate. Prefectura i-a invitat și nu participă. Nici la Ziua Eroilor, deși 91% dintre victime și văduve sunt maghiari”, a spus el pentru Antena 3.
Primăria a trimis un comunicat în care explică faptul că nu poate arbora tricolorul pe turla clădirii din motive tehnice.
„Vom arbora Drapelul naţional, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la intrarea principală în Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, cu toate că lucrările de reabilitare a clădirii nu s-au finalizat şi clădirea nu a fost preluată de la constructor prin proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. În ceea ce priveşte arborarea Drapelului Naţional al României pe turla Primăriei municipiului vă învederăm că din punct de vedere tehnic este imposibil de realizat, întrucât pe turla clădirii este montat un ornament cu un paratrăsnet (…) conform Proiectului pentru protecţia împotriva trăsnetelor, care trebuie să fie aşezat în aşa fel încât raza de acţiune să acopere întreaga clădire, deci într-un punct central, şi trebuie să fie poziţionat cu min. doi metri deasupra punctului cel mai înalt al clădirii, conform normelor tehnice în vigoare’, se arată în documentul menţionat.

Prin urmare, conducerea Primăriei recomandă alegerea altei clădiri publice din Sfântu Gheorghe aparţinând autorităţilor locale sau centrale pentru arborarea drapelului României, nominalizând sediul Consiliului Judeţean Covasna şi al Prefecturii, unde „nu există impedimente de natură tehnică, iar clădirile nu se află în reabilitare”, se arată în documentul administrației locale.

GRECIA REFUZA CEREREA USA DE A-SI INCHIDE SPATIUL AERIAN PENTRU AVIOANELE RUSESTI CARE SE INDREAPTA SPRE SIRIA! FRACTURA IN CADRUL NATO?!

8 sept.

Fractură în cadrul NATO? Grecia REFUZĂ cererea SUA de a-și închide spațiul aerian pentru avioanele rusești care se îndreaptă spre Siria

Grecia nu va interzice folosirea spațiului său aerian de către Rusia, informează agenția sârbă Tanjug, citând un purtător de cuvânt al guvernului de la Atena.
Decizia vine la 24 de ore după ce ambasada SUA a făcut o cerere oficială prin care cerea Greciei să interzică folosirea spațiului său aerian de către avioanele cu ajutoare rusești, ce se îndreaptă spre Siria.
Presa de la Atena notează că Rusia a cerut Greciei permisiunea de a-i tranzita spațiul aerian între 1 septembrie și 24 septembrie.
Anterior, presa din Israel anunțase că Rusia își va intensifica prezența militară în Siria, pentru a susține forțele guvernamentale în lupta cu teroriștii de la Statul Islamic.
Grecia este stat membru NATO, alianță în care se află și Statele Unite.

REMEMBER. 75 DE ANI DE LA CEDAREA CADRILATERULUI CATRE BULGARIA!

8 sept.

Pe 7 septembrie 1940, România ceda, prin tratatul de la Craiova, Dobrogea de Sud către Bulgaria. Era a treia cedare făcută într-un singur an, după ce pierdusem Basarabia, Bucovina de Nord, Herța și Ardealul de Nord fără niciun foc de armă.

În urma acestui tratat, peste 100.000 de români au fost nevoiți să părăsească cele două județe cedate, iar în schimbul lor au venit 60.000 de bulgari din România.

Istoria acestei cedări începe pe 3 august 1940, atunci când reprezentantul german în România, Fabricius, a informat guvernul român că trebuie să cedeze Bulgariei întreg Cadrilaterul, ca urmare a întâlnirii din 15 iunie 1940 de la Berchtesgaden dintre Hitler și primul ministru bulgar.

Conformându-se cererii lui Hitler, guvernul român a făcut demersuri la Sofia pentru începerea de negocieri. Tratativele au început la Craiova pe 19 august.

„Prim delegat la această întâlnire de la Craiova a fost Alexandru Cretzianu care, împreună cu alţi membri ai reprezentanței române, a fost primit de fostul ministru de Externe, M. Manoilescu, care însă nu le-a dat nici o instrucţiune specială, vorbindu-le de cedarea Cadrilaterului ca de o obligaţie impusă, căreia nu trebuiau să se opună. La Craiova se alătură delegaţiei române şi Vasile Covată din Bazargic(reședința Caliacrăi), Tascu Purcărea din Silistra și alţi câţiva români-macedoneni îngrijoraţi de viitorul soartei lor.Delegaţia bulgară avea ca prim delegat pe fostul Ministru de la Bucureşti şi Roma, S. Pimenov, iar al doilea delegat era juristconsultul Papazoff. Amândoi delegaţii înţelegeau şi vorbeau româneşte, dar convorbirile şi tratativele s-au dus în limba franceză, delegaţia bulgară fiind foarte optimistă, sigură că totul era doar o formalitate pentru i se „restitui” „Zlatna Dobrugea”(Dobrogea de aur). După prezentarea scrisorilor de acreditare şi citirea actelor introductive preliminare, s-a propus delegaţiei bulgare un aranjament teritorial care ar fi fost de natură să asigure liniştea, cruţând sentimentele şi demnitatea fiecăreia dintre popoarele vecine”, scrie istorie-pe-scurt.ro.

Românii au propus ca Silistra, cetate ce a aprținut termporar Ţării Româneşti în Evul Mediu să rămână României. De asemenea portul Cavarna şi Balcicul, din care românii făcuseră o staţiune de prim ordin, să ne rămână. Pretenţiile noastre au fost minime. În schimb, toată Zlatna Dobrugea revenea Bulgariei, şi în felul acesta se punea capăt pentru totdeauna litigiului care frământa opinia publică din cele două ţări vecine.

Primul delegat bulgar a spus că nu se poate abate cu nimic de la cele hotărâte la Berchtesgaden, adică de Adolf Hitler.Acesta îi trimisese o scrisoare lui Carol al II-lea o scrisoare în care îl avertiza să găsească o înțelegere „loială” cu Bulgaria, țară cu care Germania „cultivase” relații bune.
„În ziua de 7 septembrie, când urmau să se termine „lucrările”, ezitările justificate ale delegaţie române de a semna au fost spulberate de ordinul telefonic al noului conducător al statului, generalul Ion Antonescu, care a dat ordin să se iscălească „Tratatul”, lucru ce s-a făcut imediat. Al. Cretzianu a înmânat scrisorile primului ministru bulgar. Acordul a fost semnat de Henri Meitani, membru al delegației, și nu de Alexandru Cretzianu, șeful părții române la tratative, cel din urmă refuzând categoric. La 13 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat tratatul de cedare a sud-estului Dobrogei. Unii ofițeri ai armatei Române (de exemplu, generalul Argeșanu) s-au opus acestei retrageri și au organizat pe cont propriu o rezistență armată. Conducătorul rezistenței fiind însă arestat în cele din urmă din ordinele lui Ion Antonescu, bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni de 7.412 de kilometri pătrați şi 410.000 de locuitori relativ fără probleme. În total vara anului 1940 a adus României pierderi teritoriale de aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, adică o treime din suprafață și un deficit de 6.800.000 de locuitori însumând 33% din populație”, notează sursa citată.

REMI RADULESCU,INVENTATORUL ROMAN PREMIAT CU AUR LA GENEVA SI INVENTIA SA ,CARE POATE SALVA ZECI DE VIETII,IGNORAT IN ROMANIA!

8 sept.

Inventatorul român premiat cu Aur la Geneva, ignorat în România. Invenția lui ar putea salva zeci de vieți

Remi Rădulescu este unul dintre românii care au participat anul acesta la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva şi care s-a întors acasă cu 28 medalii, dintre care 18 de aur. Din păcate, nici o companie din România nu a fost atrasă de mecanismul creat de inventatorul premiat.
Invenţia sa – un dispozitiv mecanic de închidere a gazelor în cazul producerii unui seism puternic – a fost distinsă cu o medalie de aur şi două premii speciale, scrie Ziua de Vest.
Astfel, şi-a înscris în palmares a opta medalie de aur obţinută numai în cadrul acestei competiţii. Dar cele peste 40 de premii pe care le-a obţinut de-a lungul timpului şi în cadrul altor concursuri nu i-a dus pe linia de producţie a unei mari companii nici măcăr una dintre numeroasele sale invenţii.
Nici această invenție și nici altele nu stârnesc interesul oficialităților românești. Inginerul timișorean caută acum investitori străini pentru a-și vinde ideile altor țări!
Lucrările inginerului timişorean au obținut, la şase ediţii ale prestigiosului Salon de Invenţii şi Inovaţii de la Geneva, medalii de aur şi premii speciale. Invenția premiată anul acesta este una nu foarte costisitoare.
Pentru a produce un singur exemplar, ar fi nevoie doar de câteva sute de euro. Invenţia sa a fost apreciată de juriu pentru că funcţionează independent de o sursă de curent electric spre deosebire de ventilele clasice care devin nefuncţionale în cazul unui seism. În plus, s-a dovedit un dispozitiv de o mare precizie şi având costuri de producţie mici, în cazul în care o companie va fi interesată de invenţia sa.

PRESEDINTELE INTERIMAR AL PSD ,LIVIU DRAGNEA II RASPUNDE LOCATARULUI DE LA PALATUL COTROCENI PENALUL KLAUS JOHANNIS CU PRIVIRE LA REVIZUIREA CONSTITUTIEI!

8 sept.

Preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, a declarat marţi că nu renunţă la ideea revizuirii Constituţiei, un lucru benefic pentru România, în opinia sa, însă a admis că se poate face și în 2017, dar este important să fie acceptate principiile privind comasarea alegerilor.

„Am văzut poziția președintelui și o respect, dar eu îmi mențin în continuare punctul de vedere cu câteva precizări. (…) Ideea pe care eu am propus-o spre dezbatere (…) mi-o mențin. Dacă cineva, oricine, poate demonstra că o perioadă de cinci ani, fără alegeri, fără campanie electorală, fără tensiuni politice majore, în care se poate construi și la nivel local și la nivel regional se poate realiza în România un plan de dezvoltare, foarte bine structurat care să poată fi urmărit nu este o variantă mai bună decât o stare politică fragmentată”, a afirmat Dragnea, la sediul PSD.

„Nu renunț la această idee. Că se face de mâine, că se modifică Constituția de anul viitor, că se modifică în 2017, e important, dar nu e cel mai important. După părerea mea, e important să accepte acest principiu”, a susținut Dragnea.

Luni, președintele interimar al PSD a declarat că, pentru ca toate alegerile să aibă loc în același an, trebuie modificată Constituția și a adăugat că, în privința acestui subiect, așteaptă răspuns din partea PNL și a președintelui Klaus Iohannis.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, ulterior, cu privire la propunerile privind modificarea Constituţiei, că nu i se pare „o idee bună” revizuirea Legii fundamentale atât de aproape de un an electoral, astfel încât aşteaptă „cu mare plăcere” aceste discuţii după alegerile din 2016.

MARVIN KLAB,SENIOR ADVISER LA PULITZER CENTER SCRIE PENTRU WASHINGTON POST:PRESEDINTELE RUSIEI ,VLADIMIR PUTIN A CASTIGAT RAZBOIUL DIN UKRAINA!

8 sept.

September 7 at 7:48 PM

Marvin Kalb is senior adviser at the Pulitzer Center and a fellow at the Brookings Institution. His book “Imperial Gamble: Putin, Ukraine and the New Cold War” will be published this month.

The war in Ukraine has slipped off the front pages. Eighteen months ago, when Russian President Vladimir Putin seized Crimea and then instigated a pro-Russian rebellion in the Donbas region, Ukraine was hot news. Putin was roundly denounced, and Russia was hit with damaging economic sanctions. East-West relations soured badly, and diplomats wondered whether they were witnessing the beginnings of another cold war.

Now Ukraine, as a European crisis, has lost its urgency. One reason is the rush of other news, from global economic jitters and the flood of desperate Arab and African migrants to Europe to the preoccupying nuttiness of the U.S. presidential campaign. But there is another equally important reason. Putin seems to have won his little war in Ukraine, and his Western critics watch from the sidelines, sputtering with helpless rage.

Roughly a year ago, Putin faced one of the biggest decisions of his presidency: whether to strike a compromise deal with Ukrainian President Petro Poroshenko or openly commit his troops and tanks to the war. Much to the surprise of many observers, the Ukrainian army and militias seemed a battle away from defeating Putin’s rebels. Putin, facing defeat, doubled-down and ordered his forces to cross the border and turn back the Ukrainian advance. He clearly wanted to prove to Poroshenko and his Western backers that in a war between Russia and Ukraine, Russia would win.

Within a few weeks, Putin and Poroshenko reached agreement on a rickety cease-fire, which predictably did not hold. Early this year, German Chancellor Angela Merkel rushed to negotiate another cease-fire, but she knew, as did President Obama, that it depended in large part on whether Poroshenko and his Kiev colleagues would extend recognition (a form of legitimacy) to rebel leaders in Donetsk and Luhansk and grant them autonomous status within Ukraine. This was and remains a bitter pill for Poroshenko to swallow. He faces violent opposition from right-wing extremists, and he runs a fragile country in serious economic and political trouble. More important, perhaps, he knows by now that neither Germany nor the United States will fight for Ukraine. Yes, they will offer warm words of support, modest financial and military assistance, of course — but apparently little more.

In this environment of caution and retreat, Putin has, slowly but surely, “frozen” the conflict, much as he did in 2008 in the former Soviet republic of Georgia. Far more than Western leaders, Putin can now influence and, when necessary, control the flow of economic, political and diplomatic developments in Ukraine.

For this “victory,” Putin has had to pay a heavy price. His economy has floundered, his reputation has suffered and Russia has experienced a return to domestic disorder and discontent that is real, even spreading. But as yet this has not had any discernible effect on his position within Russia. He seems perfectly capable of retaining his almost dictatorial grip on political power.

I sometimes dream an impossible dream — that somehow we could magically transport Ukraine into Western Europe, where it would prosper as a Western democracy with a vibrant economy. It deserves such a future. But we cannot. Ukraine will always share a common border with Russia in much the same way that it shares a common culture, language and religion with Russia. For most of its existence, Ukraine has been a part of Russia, separating itself as an independent nation only in 1991, when the Soviet Union disintegrated. Ukraine lives uncomfortably in Russia’s “near abroad,” its backyard, its “sphere of influence.” Whether we like it or not, Russia is the dominant power in Eastern Europe, and no solution to the current crisis can realistically emerge unless and until Russia and Ukraine work out an acceptable modus vivendi between them.

Putin’s attitude toward Ukraine is similar to that of other Russian leaders. He is not breaking new ground. His definition of nirvana is a Slavic confederation consisting of Russia, Belarus and Ukraine — all, as he puts it, “historically Russian land.” Kiev, the Ukrainian capital, he labels “the mother of all Russian cities,” and he speaks of the “aspiration of the Russians, of historical Russia . . . of ancient Rus,” as Russia and Ukraine bound together by a common history of more than a thousand years.

Putin can tolerate an independent Ukraine so long as it is “friendly” to Russian national interests, and, as any good despot, he trusts only himself to define this friendship. Down the road, he has hinted that he would like to convene a Yalta-type conference, at which he and other world leaders would redraw the map of post-1991 Europe. It’s not a very likely possibility, but Putin thinks he has time. He has Ukraine squirming in the palm of his hand, and he sees his Western adversaries as weak, divided, corrupt and, maybe, in this circumstance, ready to strike a deal to his liking.

Președintele Franței declară că este gata să propună ridicarea sancțiunilor economice impuse Rusiei, dacă alegerile din teritoriile ucrainene controlate de rebeli se vor desfășura corect. Francois Hollande a mai propus ca liderii din Germania, Ucraina și Rusia să se reunească la Paris în cursul acestei luni pentru a discuta despre asta, acum că acordul de încetare a focului se pare că este respectat.

Cancelarul Angela Merkel nu mai adoptă un ton dur la adresa Rusiei de câteva luni, în timp ce armele letale americane la care visează aripa dură de la Kiev nu mai vin, iar singurul gest limpede al SUA este desfășurarea de armament greu în țările estice ale NATO. Economia Franței a avut de suferit de pe urma sancțiunilor, la fel și cea germană. Ambele țări se confruntă acum cu criza imigranților, mult mai periculoasă pe plan electoral. Iar SUA se află deja în campanie electorală și este prinsă în hățișul diplomatico-militar din Orientul Mijlociu. Ucraina nu mai este de actualitate, granițele au fost modificate în Europa, într-o țară vecină României. Faptul împlinit pare să fi fost acceptat de Occident, la granița celei mai mari alianțe militare din lume. Încălcarea dreptului internațional și consecințele inacțiunii în fata acestui fapt nu mai este o temă de actualitate, imaginile spectaculoase, dramatice cu imigranți. Putin se pare că a câștigat.

Războiul din Ucraina nu mai este pe prima pagină a ziarelor. Cu un an și jumătate în urmă, când președintele Vladimir Putin a luat Crimeea și apoi a instigat la o rebeliune pro-rusă în regiunea Donbas, Ucraina era știrea zilei. Putin era acuzat constant, iar Rusia era lovită de sancțiuni economice dure. Relațiile Est-Vest s-au răcit mult și diplomații se întrebau dacă nu cumva sunt martorii începutului unui nou război mondial”, scrie pentru Washington Post Marvin Kalb, senior adviser la Puitzer Center, autorul volumului recent apărut ”Imperial Gamble: Putin, Ukraine and the New Cold War”.

Acum Ucraina, văzută ca o criză europeană, și-a pierdut caracterul urgent. Un motiv ține de alte știri fierbinți, de la criza economică globală, la valurile de imigranți arabi și africani disperați care vin în Europă și până la nebunia campaniei prezidențiale americane. Însă mai este un motiv important – se pare că Putin a câștigat războiul său în Ucraina, în timp ce criticii săi occidentali privesc de pe margine bolborosind câte ceva cu furie neputincioasă.

Cu un an în urmă Putin se afla în fața celei mai importante decizii a președinției sale: dacă să încheie un acord cu președintele ucrainian Petro Poroșenko sau să-și trimită trupele și tancurile la război. Spre surprinderea multor observatori, milițiile și armata ucrainene au părut că sunt la o bătălie distanță de câștigarea războiului cu rebelii lui Putin. Având în față perspectiva înfrângerii, Putin a plusat și a ordonat forțelor sale să treacă granița și să respingă ofensiva ucraineană. A dorit în mod clar să le dovedească președintelui Poroșenko și susținătorilor săi occidentali că Rusia va câștiga un război cu Ucraina.

După doar câteva săptămâni, Putin și Poroșenko au ajuns la un acord pentru o încetare fragilă a focului, care era limpede că nu va ține. La începutul acestui an, cancelarul Angela Merkel a început să negocieze un alt acord de încetare a focului, însă știa foarte bine, la fel ca și președintele Obama, că totul depindea de măsura în care președintele Poroșenko și colegii săi de la Kiev vor fi dispuși să extindă recunoașterea liderilor rebeli din Donețk și Lugansk (o formă de legitimare) și să le acorde un statut de autonomie în cadrul Ucrainei. Pentru Poroșenko aceasta a fost și rămâne o pilulă amara. Mai important poate este că el știe că nici Germania, nici SUA nu vor lupta pentru Ucraina. Da, vor veni cu mesaje călduroase de susținere, cu o asistență financiara și militară redusă, dar atât.

În acest cadru dominat de circumspectie, Putin a ”înghețat” conflictul încet dar sigur, așa cum a făcut în 2008 în fosta republică sovietică Georgia. Acum Putin poate controla mai mult decât liderii occidentali cursul evoluțiilor economice, politice și diplomatice din Ucraina.

Pentru această ”victorie”, Putin a trebuit să plătească un preț mare. Economia Rusiei s-a prăbușit, reputația sa a avut de suferit și Rusia începe să se întoarcă la dezordinea interna și la nemulțumirile care se extind tot mai mult. Însă toate acestea nu au avut efecte vizibile asupra poziției sale în Rusia. Pare perfect capabil să își mențină puterea aproape dictatorială.

Mă gândesc uneori la ceva aproape imposibil – că am putea printr-o magie sa aducem Ucraina în Europa de Vest, unde ar începe să prospere și să fie o democrație cu o economie puternică. Merită un astfel de viitor. Dar nu putem face asta. Ucraina va avea mereu o frontieră comună cu Ruaia, așa cum are în comun și o limbă, o cultură, o religie. În cea mai mare parte a extstenței sale, Ucraina a fost parte a Rusiei, separându-se ca națiune independentă doar după 1991, când s-a dezintegrat URSS. Ucraina nu se simte confortabil în ”vecinătatea apropiată” a Rusiei, în curtea Rusiei, în ”sfera de influență”. Fie că ne place sau nu, Rusia este puterea dominantă în Europa de Est și nu va exista o soluție realistă la actuala criză decât dacă Rusia și Ucraina vor gasi un modus vivendi.

Atitudinea lui Putin față de Ucraina este asemănătoare cu cea a altor lideri ruși. El nu inovează nimic. Paradisul ar fi în definiția sa o confederație slavă formată din Rusia, Belarus și Ucraina – toate, spune el, fiind ”istoric teritorii rusești”. Kiev, capitala Ucrainei este în viziunea lui Putin ”mama tuturor orașelor rusești”, iar Putin vorbește despre ”aspirația rușilor, de Rusia istorică, de vechii ruși”, despre Rusia și Ucraina legate de o istorie comună de mai bine de o mie de ani.

Putin poate tolera o Ucraină independentă atât timp cât este ”prietenoasă” cu interesele naționale ale Rusiei și, ca orice despot, are încredere doar în definiția data de el acestei prietenii. La un moment dat a sugerat că ar dori o conferință precum cea de la Yalta, unde el și alți lideri internaționali să retraseze granițele Europei de după 1991. Acum Putin se uită la o Ucraină care se zbate în palma sa și, pe de altă parte, îi vede pe adversarii săi occidentali ca fiind slabi, corupți și, în acest caz, gata să ajungă la o înțelegere după placul lui.”

EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS A RECUNOSCUT ASEARA LA CONFERINTA DE PRESA CA CELE 2 MILIOANE DE EURO PENTRU RENOVARILE DE LA VILA LAC 3 NU SUNT EXTRAVAGANTE,DAR RETARDATUL UITA CA AMARASTEANUL CONTRIBUABIL ROMAN ,PE CARE-L CONSIDERA SLUGA II PLATESTE ACESTE EXTRAVAGANTE CUPLULUI PENAL KLAUS SI CARMEN JOHANNISIMPLICATI IN RETROCEDARI IMOBILIARE ILEGALE SI IN TRAFICUL DE COPII!,DNA TACE.KLAUS TACE!

8 sept.

Presedintele Klaus Iohannis, a sustinut, luni, o conferinţă de presă la Palatul Cotroceni în care a abordat o serie de teme de maximă importanţă pentru politica internă, dar şi externă a României: aprobarea sa a Codului Fiscal, criza imigranţilor, relaţia cu Dragnea şi Ponta, dar şi despre teme mai ”picante”.

Preşedintele a fost întrebat de o jurnalistă despre speculatii privind cerintele extravagante la renovarile de la vilele prezidenţiale. Iohannis a răspuns afabil: ”Nu am avut si nu am cerinte extravagante, dar am cerut sa fie reparata şi zugravita casa. SPP-ul a cerut sa se zugravească si sa se consolideze o parte care joaca un soi de rol de adapost. Cereri extravagante nu obisnuiesc sa am.”

CELE MAI IMPORTANTE DECLARATII ALE LUI KLAUS WERNER JOHANNIS ,CETATEAN GERMAN,LA CONFERINTA DE PRESA DE LUNI ORA 19,00!

8 sept.

Luni seară, la ora 19:00, preşedintele Klaus Iohannis a organizat o conferinţă de presă la Palatul Cotroceni. Preşedintele a decis să vorbească liber:

”Astazi am promulgat Codul Fiscal. Aceasta este prima tema. Codul Fiscal a fost retrimis de mine in Parlament si la momentul respectiv foarte multa lume s-a intrebat de ce-am trimis Codul Fiscal inapoi in Parlament si de ce n-am spus nimic. Au fost doua motive pentru care am trimis Codul Fiscal inapoi in Parlament. Primul a fost legat de faptul ca dupa parerea mea nu avusese loc o dezbatere publica asa cum se cuvine pentru un Cod Fiscal. Codul Fiscal este una din legile foarte importante. Este nevoie pentru o astfel de lege de o dezbatere pe mai multe fatete. Este nevoie de o dezbatere aprofundata la cre participa toti actorii implicati si informati. In Parlament o astfel de dezbatere nu avusese loc. In societatea Civila s-a dezbatut inainte de prima aprobare foarte putin Codul Fiscal . Am considerat ca sa nu e bine si e nevoie de o dezbatere mai ampla. Acest lucru dupa o retrimitere a sa s-a intamplat si pot sa spun ca dezbetera dupa retrimitere a fost pe masra asteptarilor … Consider ca a fost in regula. Al 2-lea motiv pt care am retris Codul Fiscal inapoi in Parlament a fost legat de ceea ce am putea sa numim reponsabil. Am vrut sa se analizeze f bine si sa se ajunga la concluzia potrivita in ceea ce priveste acest Cod Fiscal. In varianta initiata s-a propus o relaxare fiscala prea abrupta. Prea multe masuri de relaxare fiscala mi s-au parut nepotrivite. Insa, nu am considerat ca este rolul presedintelui sa spuna in spatiul public ce masuri sa ramana… De aceea nu am aparut in aceasta dezbatere si nu am exprimat punctul meu de vedere, intentionat, pt ca am vrut ca acest lucru sa-l faca specialistii. A 2-a oara, Codu Fiscal a fost aprobat in unanimitate, a fost un lucru oarte bun si a aratat ca dezbaterea a fost profunda si multumitoare. Sunt oarte multumit (…)Din aceste motive, astazi am promulgat Codul Fiscal.

A doua tema pe care vreau sa fac cateva precizari este migratia, o tema de mare actualitate si am constatca exista dorinta de informatie, exista nevoia unei dezbeteri si la noi in tara. Din acest motiv voi face cateva precizari legate de acest fenomen, (…) legate de pozitia oficiala asumata a Romaniei si cateva precizari in legatura cu numarul de refugiati.

Cred ca este bine sa relatezi un pic evolutia discutiilor despre fenomenul migratiei care au avut loc in Consiliul European. Avand in vedere ca un numar din ce in ce mai mare de refugiati a venit spre Europa, in special spre UE au avut loc mai multe discutii succesive in Consiliu. Prima in luna martie, care a fost un fel de discutie de explorare, Comisia Europeana incercand sa vada care este punctul de vedere al fiecarui stat membru. Atunci am prezentat prima data (…) opinia Romaniei, opinia pe care mi-am insusit-o si anume ca este nevoie de solidaritate, dar este mai bine ca fiecare stat membru sa stabileasca singur cati refugiati sa poata sa primeasca. … Eu am optat pentru cote voluntare. S-a reluat discutia in aprilie intr-un consiliu solicitat de Italia, dar optat exact la fel. Romania este pentru cote voluntare, suntem perfect de acord ca trebuie sa fim solidari cu tarile unde au venit un numar mare de refugiati. (…) In iunie, in sedinta Consiliulu de la sfarsitul lui iunie, CE a prezentat un concept care printre altele a prezentat cotele oblgatorii. Eu nu am fost de acord cu aceelea; de data aceasta si alte state mebre au fost impotriva cotelor obligatorii si in final s-a ajuns la concluzia ca nu pot fi impuse in acel moment. Acceptand discuta cotelor voluntare (…)fiecare stat membru analizeaza cati refug poate sa primeasca, comunica acest lucru (…) Romania a comunicat la inceputul lunii iunie ca poate sa primeasca 1785 de refugiati . (…) Asteasunt datele. Intre timp, am vazut cu totii capresiunea publica a devenit foarte mare. Zeci de mii de oameni refugiati au intrat in UE, au aparut probleme de logistica, de principiu fiindca a fost incalcat spatiul Schengen, au fost incalcate normele de la Dublin si acesti refugiati au bulversat intreaga arhitectura eruopeana.

Din acest motiv, discutia a devenit foarte aprinsa. Pe buna dreptate, am vazut tragedii umane, am vazu tsituatii care sunt foarte greu de imaginat, dar pe acest fond au aparut speculatiile si as vreau sa spun cateva lucruri foarte clar. In Romania nu exista niciun fel de presiune a unui val imigrationist. Nu avem un aflux semnificativ de refugiati. Am cerutde la MAI datele (…) si sunt aproximativ cam aceleasi. (…) Sunt fluctuatii foarte mici. In concluzie, fenomenul este important pentru noi fiindca suntem in UE, insa in Romania nu apare o presiune din aceasta zona. Putem sa tratam chestiunea cu calm, cu raspundere, cu solidaritate fata de tarile unde exista un numar mare de refugiati. Nu este cazul sa reactionam isteric, cum sigur nu este cazul sa ne aratam latura xenofoba, trebuie sa fim solidari cu celelalte taridin UE, insa in continuare, trebuie pastrate cotele voluntare. Nu cred ca introducerea cotelor obligatorii este o solutie. Acest punct de vedere il voi prezenta si in sedinta de CSAT de saptamana viitoare. Am covocat CSAT-ul in data de 17 septembrie, si acest punct de vedere il voi prezenta sin consiliul de la mijlocul lunii octombrie. Evident ca voi tine cont si de datele pe care le aduce Guvernul in sedinta CSAT. Datele preliminare ne arata ca suntem indreptatiti sa cerem cote voluntare.

Acum toata lumea ne intreaba cati refugiati sa primim. Am citit in ultimele zile informatii din cele mai contradictorii (…) Nu exista insa niciun proiect care ne-a fost prezentat din partea CE. Toate aceste date sunt speculatii jurnalistice. Este clar ca din acest motiv in fiecare zi se aude altceva. (…) Asteptam insa de pe o zi pe alta ca acest concept sa fie facut public, atunci cand vom cunoaste conceptul prezentat de Comisie, vom actiona foarte concret.

Deci, 1700 si ceva, atatia refugiati vor veni maxim in Romania fiindca atatea locuri de cazare sunt disponibile. Mai mult, nu.”

La finalul conferinţei, preşedintele Klaus Iohannis a oferit mai multelămuriri şi precizări întrebărilor jurnaliştilor.

Intrebat daca România are in vedere sa mareasca numarul de locuri, Iohannis a răspuns:

”Aceste locuri sunt disponibile in cele 6 centre de primire. Problema este mult mai complicata decat simpla primire. Exista niste norme care sunt aprobate, guvernul se ocupa de niste lucruri. Nu primirea este complicata, ci atunci cand se constata ca persoanele care au venit au dreptul de sedere aici. Urmeaza a 2-a faza si pentru asta suntem putin pregatiti: integrarea in societate. Aceasta chestiune nu este decat partial abordata. Aici cimplicatia este mult mai mare. Romania nu are capacitatea sa-i integreze pe acesti refugiati in societate, insa trebuie sa vedem cat putem sa facem, atat sa facem si mai mult nu putem acum. (…)
La noi numarul de refugiati nu poate sa creasca decat daca noi vrem sa primim mai mult. Romania nu este membra Schengen si atunci nimeni nu poate sa intre in tara daca doreste, decat daca indeplineste conditiile intrunite de lege. La noi nu se va intampla ce s-a intamplat la unii vecini. E exclus.”

Despre colaborarea dintre Iohannis-Dragnea precum şi despre organizarea alegerilor, preşedintele a precizat:

”In esenta este bine, chiar foarte bine sa existe un dialog politic. Este foarte bine ca in anumite probleme sensibile sa existe consens, cum am avut la Codul Fiscal, dar in ansamblu, rolul partidelor politice nu este sa lucreze consensual, ci fiecare sa isi prezinte ideile. In ceea ce priveste Constitutia, nu mi se pare o idee buna sa ne apucam acum chiar in prag electoral (…) discutam Constitituia. Asa cea nu se face. Constitutia se discuta intr-o perioada de calm politic, asta se intampla dupa anul electoral, nu in prag de an electoral. Daca nu s+au inteles in anul 2012, cum s+ar intelege acum? Discutam pe Constitutie dupa anul 2016.”

Despre cum decurge relatia cu premirul Victor Ponta, despre faptul daca mai sustine demisia primului ministru, Klaus Iohannis a afirmat: ”Da sigur nu mi-am schimbat parerea si ma astept sa se si intampla la un moment dat. In ceea ce priveste colaborarea este variabila, in functie de locul in care ne aflam. Exista un dialog, mai institutional, mai rar, dar am discutat chestiunile importante.”

Despre guvernul PNL:Sigur, exista discutii si exista asteptari, dar vedeti oricat mi-as dori eu un guvern de un fel sau de altul, aici randuiala o fac partidele politice. Schimbarea guvernului se poate produce doar daca primul min renunta la mandat sau daca opzitia reuseste sa vina cu o motiune de cenzura care trece.”

Despre rapirea cetateanului roman de grupareaterorista  din Burkina Faso, Iulian Ghergut, Iohannis a precizat: ”Statul roman trateaza cu maxima atentie si implicare acest caz. Personal, inca de la inceput am trimis un delegat in celula de criza, care conform legii se desfasoara sub tutela MAE. Stiu foarte exact in ce faza ne aflam. Sunt actiuni conforme cu manualul, dar aceste actiuni au succes doar daca nu se face prea multa publicitate. Atunci cand a fost nevoie celula de criza sau MAE au comunicat datele care se puteau comunica.”

Daca reproseaza opozitiei ca lucreaza prea mult in consens cu puterea: ”Nu. Stiu ca exista o parte analistilor care considera ca au lucrat prea mult impreuna. (…) Partidele trebuie sa se profileze, ori asta nu se poate impreuna.”

Despre aderarea Romaniei la spaţiul Schengen: ‘‘Faptul ca Romania nu este membra Schengen de data aceasta a fost un avantaj pentru noi fiindca nimeni nu a putut sa intre in Romania printr+o filieracare nu a putut fi supravegheata. trebuie sa fim realisti. Mai multi lideri europeni si mai multi politicieni din Europa de Vest cer o analiza a oportunitatii spatiul Schengen a modului in care functioneaza. Am inclus pe agenda CSAT ului si o analiza a stadiului Schengen in Romania.”

Despre promulgarea Codului Fiscal, ordononta privind majorarea indemnizatiilor demnitarilor si efectul acestora: ”Eu cred ca aceasta chestiune este cel mai bine sa se discute in cadrul noii legi care sa se discute salarizarea in cadrul bugetar.”

Întrebat dacă ordonaţa a fost declansatorul solicitarilor salariale, Iohannis a răspuns: ‘‘A fost posibil sa joace un rol.”

Despre legea pensiilor duble pentru militare: ”Am stiut si stiu impactul, dar nu am vrut sa ma implic in deybaterea publica pe Codul Fiscal. Bineinteles ca am stiut care sunt calculele Guvernului, calculele BNR-ului si calculele facute de consilierii prezidentiali. Din acest motiv am considerat ca trebuie mai bine dezbatuta.”

PE 8 SEPTEMBRIE,CREDINCIOSII PRAZNUIESC NASTEREA MAICII DOMNULUI! LA MULTI ANI CELOR CARE ISI SARBATORESC ONOMASTICA DE NUME!

8 sept.

„Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a răsărit la toată lumea” (troparul sărbătorii)

Pe 8 septembrie, credincioşii prăznuiesc Naşterea Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în popor drept Sfânta Maria mică (Adormirea Maicii Domnului poarta denumirea de Sfanta Maria mare). Este prima sărbătoare cu cruce roşie din noul an bisericesc, an care începe pe 1 septembrie.

Maica Domnului s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana, înaintaţi în vârstă, ca rod al rugăciunii lor. Ioachim provenea din casa lui David şi Ana din cea a lui Aaron, aşadar erau de neam împărătesc şi preoţesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru că, în trecut, cei care erau lipsiţi de copii erau socotiţi că fiind lipsiţi de binecuvântarea dumnezeiască. Şi din acest motiv erau ocărâţi de oameni, potrivit crestinorodox.ro.

Dumnezeu a ascultat însă rugăciunea lor şi le-a dăruit-o pe Cea care avea să devină vasul ales în care S-a pogorat şi S-a întrupat Mântuitorul lumii.
Ioachim şi Ana făgăduiseră lui Dumnezeu că dacă vor avea un copil îl vor închina Domnului, astfel că Maica Domnului a fost dusă la Templul din Ierusalim la vârsta de 3 ani, unde se va pregăti să devină templu viu, adică cea din care Hristos va lua firea omenească pentru a o îndumnezei.
„Doamne, Adonai, Eloi, Savaot, cunosti ocara lipsei de copii, cunosti tristetea si amarul nostru; daca vei privi la smerenia robilor Tai si vei da robilor Tai un copil, Tie Ti-l vom face dar”.

Binevestită de prooroci, venirea sa în lume a fost aşteptată cu înfrigurare de toate generaţiile de-a lungul miilor de ani.

Astfel, un nou orizont s-a deschis pentru omenire, când începe o noua istorie, istoria mantuirii neamului omenesc sau, cum spune sfântul Ioan Damaschin: „Astăzi este începutul mântuirii noastre”.

La mulţi ani celor ce poarta numele Sfintei Fecioare Maria.

MENTORUL PENAL TRAIAN BASESCU IIDA „UN CAP IN GURA „DISCIPOLULUI SAU PENAL .MALAKUL KLAUS WERNER JOHANNIS :”COTA VOLUNTARA IN CEEA CE PRIVESTE REZOLVAREA CRIZEI REFUGIATILOR NU ESTE O SOLUTIE!”

8 sept.

Fostul președinte, Traian Băsescu, a declarat luni seară, la B1 TV, că nu este de acord cu proiectul care prevede cota voluntară în ceea ce privește rezolvarea crizei imigranților.

Nu ar trebui să uite că a fost tratată, alături de Bulgaria, ca o țară de mână de doua atunci când a fost vorba de intrarea în spațiul Schengen, a mai spus Băsescu.

”Nu este o soluție și nu este o soluție în opinia mea, cu atât mai mult cu cât abia țările Visegrad care sunt toate membre ale Spațiului Schengen (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia)”, a declarat Băsescu.

Fostul președinte spune că numărul de refugiați care ar veni în România ar fi mult mai mare față de numărul făcut public de Klaus Iohannis.

”Cred că România face o greșeală pentru că pe fond înseamnă că pe de o parte merge pe primirea de refugiați printr-o realocare a lor în spațiul UE. În al doilea rând, eu m-aș fi bătut cu art 3. alin 4 din Constituție cu toată Uniunea Europeană pentru că dincolo de orice, aici discutăm de o relocare de populație.

Interpretarea art 3. alin 4 este pilonul de care România are nevoie să spună nu, România nu are nevoie de populație strămutată, asta într-o primă etapă.

În al doilea rând, indiferent cât s-ar supăra cineva, eu am fost șef al acestui stat și am învățat un lucru: statele nu uită. România nu poate să uite că a fost tratată împreună cu Bulgaria ca o țară de mâna a doua când a fost vorba de intrarea în Spațiul Schengen, iar una din emblemele este Timmermans, și acum cu un tupeu ieșit din comun acest olandez fost ministru ne cere solidaritate.

Cu cine solidaritate când România nu-i pregătită? România trebuie să joace fără menajamente această carte, este îndreptățită să o facă în timp ce acest prim vicepreședinte Timmermans spunea cât ar fi de umilitor să primească România în Spațiul Schengen”, a declarat Traian Băsescu.

COMISIONARUL „ANTISEMIT” MARCO MAXIMILIAN KATZ SI ONG-UL PE CARE-L CONDUCE CENTRUL DE MONITORIZARE SI COMBATERE A ANTISEMITISMULUI SI SCANDALUL DUTY-FREE-URILOR!

8 sept.

Există şi riscul ca în România să se instituie o adevărată competiţie între cei care monitorizează „antisemitismul”. În afara Institutului „Elie Wiesel”, finanţat de la buget ca instituţie publică, am dat şi peste Centrul de Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, un ONG condus de Marco Maximilian Katz, un personaj dubios, care, în timpul guvernului Năstase, a fost implicat în scandalul duty-free-urilor!

Exact în această perioadă, în care Europa întreagă s-a trezit în faţa unui val uriaş de imigranţi din lumea arabă, punîndu-se problema unei integrări rapide a acestora, astfel încît deosebirile de culturi să nu genereze conflicte care pot să scape de sub control, cele două „instituţii” care monitorizează aşa-zisul antisemitism din România vor să descopere pricini care pot tulbura convieţuirea chiar a cetăţenilor români de confesiuni religioase sau etnii diferite! Căci ce pot să nască astfel de monitorizări, dacă nu o falie între români şi români?

Ca să nu rămînă mai prejos decît concurentul său de la Institutul „Elie Wiesel”, Marco Maximilian Katz a dat recent publicităţii un aşa-zis Raport de Monitorizare, care cuprinde perioada 2009-2014, în care trece la grămadă orice referire la evrei, fie că e vorba de o opinie, o cercetare literară sau, pur şi simplu, de un banal banc popular, toate acestea fiind considerate atitudini antisemite!!! Te apucă rîsul, căci există bancuri cu olteni, cu moldoveni, cu ardeleni, cu ruşi, cu americani, însă nimeni nu s-a gîndit pînă acum să facă Rapoarte de monitorizare despre anti-oltenism, anti-moldovenism, anti-ardelenism şi aşa mai departe!

Înainte de a răsfoi cu atenţie acest Raport de Monitorizare a Antisemitismului din România, să vedem cine este acest Marco Maximilian Katz, despre care presa a scris în mai multe rînduri cum că, de fapt, acest Centru de Monitorizare al lui este doar un paravan, prin care Katz a încercat să scape de acuzaţiile dintr-un dosar ce părea o adevărată bombă infracţională! Mai exact, dacă ancheta ar fi continuat şi Katz ar fi fost trimis în judecată, el ar fi putut să sară în aer că statul român îl anchetează pentru că este evreu, deci este antisemit!

Despre Maximilian Katz se ştie că s-a născut în România în 1959 şi a emigrat în Israel în 1977, de unde a revenit la cîţiva ani după Revoluţie ca om de afaceri. Meseria sa este de comisionar vamal şi, împreună cu Henrique Weil, a înfiinţat societatea EDF, care urma să se ocupe de duty-free-urile din Aeroporturile Otopeni, Timişoara şi Constanţa.

O înregistrare în care se vorbea de o şpagă de 2,5 milioane de dolari pentru oamenii lui Adrian Năstase

În anul 2002, ziarul german „Die Welt” scria că Henrique Weil a fost şantajat pentru a-şi putea continua administrarea spaţiilor din Aeroportul Otopeni. Era vorba de o şpagă de milioane de dolari. În această afacere s-au vehiculat numele lui Adrian Năstase, prim-ministru, Miron Mitrea, ministrul Transporturilor, în subordinea căruia se afla Aeoroportul Otopeni, Sorin Teşu, consilierul lui Adrian Năstase, Liana Iacob, secretar de stat, Marco Maximilian Katz, reprezentantul societăţii EDF, şi Henrique Weil, patronul acestei firme.

Mult mai tîrziu, în aprilie 2008, Cotidianul a dat publicităţii o înregistrare audio de 27 de minute, în care este surprinsă o convorbire dintre Marco Maximilian Katz şi secretarul de stat Liana Iacob. Conversaţia ar fi avut loc în anul 2001, la trei luni după ce Henrique Weil s-a întîlnit cu Sorin Teşu, acesta din urmă cerînd suma de 2,5 milioane de dolari pentru prelungirea contractelor de exploatare a magazinelor duty-free! Tocmai despre această şpagă vorbeau Maximiliano Katz şi Liana Iacob în înregistrare!

Ancheta, care se anunţa spectaculoasă, fiind pentru prima oară cînd se vorbea de şpăgi de milioane de dolari la nivel foarte înalt, se pare că a fost îngropată prin sertarele vreunui procuror, căci, de atunci, nimeni n-a mai vorbit despre ea. În acelaşi timp, Marco Maximilian Katz s-a reorientat în afaceri şi a deschis acest Centru de Monitorizare a Antisemitismului în România, care s-ar părea că este la fel de bun ca o umbrelă pe timp de ploaie!

Comisionarul vamal s-a reorientat şi vrea să fie considerat istoric

Oricît s-ar împotrivi institutele şi centrele de monitorizare, problema antisemitismului în România este una controversată şi asta în primul rînd din cauza exceselor venite şi dintr-o parte şi din cealaltă.

Pe de o parte, aceste instituţii şi-au depăşit atribuţiile, devenind un fel de organism de control al societăţii româneşti şi chiar un fel instanţă de judecată care condamnă pe baza opiniilor unor oameni care nu au nici o competenţă menită să-i legitimeze, în care şi apărarea este considerată tot o probă în acuzare! Pe de altă parte, ca reacţie la aceste excese, există şi opinii care neagă complet evenimentele tragice prin care au trecut unii membri ai comunităţii evreieşti. Ambele opinii nu fac altceva să justifice reciproc ambele tabere, căci, dacă ar exista puţină luciditate în abordarea acestei probleme sensibile, s-ar constata că şi una şi cealaltă dintre tabere au pe de o parte dreptate, însă, pe altă parte, ambele tabere sînt în eroare!

Astăzi analizăm producţia acestui comisionar vamal Marco Maximilian Katz, devenit peste noapte istoric de ocazie. Aşa-zisul său Raport de Monitorizare conţine încă din titlu o gravă eroarea de metodă: „RAPORT de MONITORIZARE. 2009 – 2014”, ca şi cînd această perioadă de 5 ani ar avea o caracteristică specială, sugerînd în mod eronat că, în ultimii cinci ani, s-ar fi produs în România o creştere dramatică, semnificativă şi periculoasă a antisemitismului, care să facă necesar acest Raport! Lucru care, în mod evident, nu are nici o tangenţă cu ceea ce se vede în realitatea de fiecare zi!

Raportul are 108 file, este deci o broşurică de popularizare, fără pretenţiile unei cercetări, în care Marco Maximilian Katz încearcă să copieze superficial un tipar pe care-l întîlnim în alte lucrări. Într-un număr atît de redus de pagini, autorul împarte materialul său în 8 secţiuni, încercînd să dea o spoială de „studiu”:

– I. LEGISLATIA PENTRU COMBATEREA ANTISEMITISMULUI SI A NEGATIONISMULUI – 1 filă

– II. SURSE DE ANTISEMITISM SI NEGATIONISM – 15 file, – III. CULTUL „MISCARII LEGIONARE” SI AL MARESALULUI ION ANTONESCU – 11 file

– IV. CULTUL FASCISMULUI MAGHIAR IN ROMANIA – 5 file

– V. ANTISEMITISM ŞI NEGAŢIONISM – 36 de file

– VI. ANTISEMITISM RELIGIOS – 26 file

– VII. CAZURI SOLUTIONATE – 6 file

– VIII. CONCLUZII – 1/3 filă

Noi am avut curiozitatea să citim cu atenţie acest „eseu” al lui Marco Maximilian Katz, şi iată ce năzbîtii „ştiinţifice” am descoperit. În ceea ce acest Katz numeşte „Legislaţie”, întîlnim definiţia „antisemitismului”, aşa cum a fost formulată de Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale(FRA), din care cităm: „Actele antisemite sunt considerate crime când ţintele atacurilor, fie ele fiinţe umane sau proprietăţi – cum ar fi clădiri, şcoli, lăcaşe de cult şi cimitire – sunt alese pentru că sunt sau sunt percepute a fi evreieşti sau legate de evrei. Chiar dacă FRA nu este nici ONU, nici Parlamentul European, reţinem, totuşi, că definiţia este corectă, deşi orice asemenea acte, împotriva oricărei alte comunităţi dintr-o ţară, sînt la fel de condamnabile. Urmînd această definiţie, Raportul lui Marco Maximilian Katz ar fi trebuit să ne prezinte exemple concrete, care să se încadreze în definiţia citată chiar în Raport! Numai că, după cum veţi vedea, Raportul nu a identificat nici măcar o singură acţiune de acest tip!

Tot la începutul Raportului, Marco Maximilian Katz se laudă că este afiliat la ADL (Anti-Defamation League), o asociaţie americană care se ocupă de astfel de monitorizări. Ce citim, însă, pe site-ul acesteia? Că în România, la o populaţie de aproape 19 milioane de locuitori, 47% dintre cetăţeni ar fi antisemiţi,dîndu-ni-se şi cifra exactă: 8,4 milioane de români! O gogomănie mai mare nici că am citit vreodată, căci, la ultimul recensămînt, au fost înregistraţi 4.177.104 cetăţeni minori, deci, dacă am lua în seamă aceste cifre, comunicate, probabil, chiar de către Asociaţia lui Marco Maximilian Katz, procentul de antisemiţi români (populaţie majoră) ar fi de 57%, ceea ce este, desigur, o aberaţie, mai ales că numărul evreilor înregistraţi la acest recensămînt a fost de5.785 persoane! Marco Maximilian Katz nici nu-şi dă seama ce ar fi în România dacă datele sale aiuristice ar fi adevărate! Omul acesta nici măcar nu a aflat că, de pildă, directorul Festivalului „George Enescu” a fost pînă în acest an evreul Ioan Holender, uriaşă personalitate a muzicii, căruia România îi este recunoscătoare pentru profesionalismul cu care a condus evenimentul de la Bucureşti timp de 20 de ani! La fel, ne mîndrim cu marea noastră actriţă evreică Maia Morgenstern, cu scriitorii evrei Norman Manea şi Radu F. Alexandru, ultimul fiind de ani de zile şi senator în Parlamentul României, şi cu atîţia alţi evrei care fac cinste culturii româneşti! Petre Roman, evreu, fiul lui Walter Roman, a fost numit prim-ministrul României, Silviu Brucan, evreu vinovat direct pentru instalarea comunismului criminal la noi, a fost în conducerea României mult timp după Revoluţie. Şi facem aceste nominalizări doar pentru a arăta diversitatea domeniilor în care evreii sînt implicaţi în societatea de azi, fără să suporte vreo discriminare sau să-i întrebe cărei etnii aparţin! Cine ar fi nebun să facă din ei „ţinte”, cum spune definiţia citată, pentru că sînt evrei? Dacă ar vrea să facă o monitorizare corectă, Marco Maximilian Katz ar putea să consulte listele de la ICR, cu oamenii de cultură care beneficiază de burse în străinătate şi care duc mesajul cultural al României peste tot în lume, şi ar vedea că mulţi dintre ei sînt evrei!

De altfel, cu puţin timp în urmă, la un simpozion organizat de Institutul „Elie Wiesel”, însuşi deputatul Aurel Vainer, din partea comunităţii evreieşti, l-a urecheat pe Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, care a dat citire chiar acelui sondaj de opinie preluat de ADL, considerîndu-l exagerat! Dar, comisionar vamal fiind de meserie, poate că Marco Maximilian Katz nu are acces la informaţiile culturale, fiind preocupat de comerţul cu ţigări sau alcool prin aeroporturi, altfel n-ar susţine asemenea năzbîtii!

SIMONA HALEP S-A CALIFICAT IN SFERTURILE DE FINALA DE LA US OPEN!

8 sept.

Halep a câştigat un meci dificil accidentată la un picior. Dublurile au eliminat adversari cu nume grele.

Victorie după două seturi dramatice

Simona Halep a întâlnit prima jucătoare de valoare în parcursul ei de la US Open. Germanca Sabine Lisicki, chiar dacă este pe locul 24 în clasamentul WTA, este o jucătoare de top. Lisicki s-a calificat în optimi după o revenire senzaţională în turul anterior, când a întors scorul din setul decisiv de la 1-5 la 7-5 cu cehoaica Stricova. Halep s-a calificat în sferturile de finală după un meci care a durat 2 ore şi 34 de minute, reuşind astfel să atingă cea mai bună performanţă a ei la US Open, unde în 2013 se oprise în optimi. Halep nu a făcut un meci de senzaţie, a comis foarte multe erori, în special în primul set şi a dat posibilitatea adversarei să conducă cu 1-0. Primul set s-a încheiat la tie-break, unde Halep a avut setul în mână, dar a ratat copilăreşte câteva oportunităţi. În setul 2, Halep joacă cu un bandaj imens la coapsa piciorului drept, dar calitatea jocului este alta faţă de primul set. Românca nu excelează, dar totuşi este mai sigură pe ea. Şi ceea ce este foarte important – credem că a fost de fapt factorul decisiv în câştigarea setului – a dispărut starea excesivă de nervozitate pe care a avut-o în primul set. Setul 3 se joacă până la scorul de 2-2, după care Halep joacă exact ca la Toronto şi Cincinnati şi face 4 game-uri consecutive, închizând meciul. Halep a câştigat, dar trebuie să arătăm că adversara ei a făcut în total 72 de erori neforţate, în timp ce ea a făcut 33. La puncte victorioase directe, nemţoaica a stat mai bine, realizând 37 de puncte câştigătoare, faţă de numai 18 ale Simonei. Fără atâtea greşeli neforţate, emoţiile Simonei ar fi fost mult mai mari.

Set 1: Lisicki – Halep: 7-6
(primul serviciu: Lisicki)
1 – 0 (15:0, 30:0, 40:0, 40:15)
2 – 0 (0:15, 15:15, 15:30, 30:30, 30:40, 40:40, A:40): break Lisicki
2 – 1 (0:15, 0:30, 0:40): break Halep
2 – 2 (0:15, 15:15, 15:30, 30:30, 40:30, 40:40, 40:A)
3 – 2 (15:0, 30:0, 40:0, 40:15, 40:30)
4 – 2 (15:0, 30:0, 30:15, 30:30, 40:30): break Lisicki
4 – 3 (15:0, 30:0, 30:15, 40:15, 40:30, 40:40, 40:A): break Halep
4 – 4 (0:15, 0:30, 15:30, 30:30, 40:30, 40:40, 40:A)
4 – 5 0:15, 0:30, 15:30, 30:30, 40:30, 40:40, 40:A): break Halep
5 – 5 (15:0, 30:0, 30:15, 40:15, 40:30, 40:40, 40:A, 40:40, A:40): break Lisicki
6 – 5 (15:0, 15:15, 15:30, 30:30, 40:30)
6 – 6 (15:0, 30:0, 30:15, 30:30, 30:40, 40:40, 40:A)
7 – 6 (1-0, 2-0, 2-1, 2-2, 2-3, 3-3, 3-4, 3-5, 4-5, 5-5, 5-6, 6-6, 7-6, 8-6)
(timp de joc: 1 oră şi 3 minute)

Set 2: Lisicki – Halep: 5-7
(primul serviciu: Halep)
1 – 0 (0:15, 15:15, 30:15, 40:15, 40:30): break Lisicki
1 – 1 (0:15, 15:15, 15:30, 15:40): break Halep
2 – 1 (15:0, 30:0, 40:0): break Lisicki
2 – 2 (0:15, 0:30, 15:30, 15:40): break Halep
2 – 3 (0:15, 15:15, 15:30, 15:40)
2 – 4 (15:0, 15:15, 30:15, 30:30, 30:40): break Halep
3 – 4 (15:0, 15:15, 15:30, 30:30, 40:30): break Lisicki
3 – 5 (0:15, 0:30, 15:30, 15:40)
4 – 5 (0:15, 15:15, 30:15, 40:15, 40:30): break Lisicki
5 – 5 (0:15, 0:30, 15:30, 30:30, 40:30, 40:40, A:40)
5 – 6 (0:15, 0:30, 0:40, 15:40, 30:40)
5 – 7 (15:0, 30:0, 30:15, 30:30, 40:30, 40:40, A:40, 40:40, 40:A): break Halep
(timp de joc: 54 de minute)

Set 3: Lisicki – Halep: 2-6
(primul serviciu: Lisicki)
0 – 1 (0:15, 0:30, 15:30, 15:40)
1 – 1 (15:0, 30:0, 40:0)
1 – 2 (0:15, 15:15, 30:15, 30:30, 30:40)
2 – 2 (15:0, 15:15, 30:15, 30:30, 30:40, 40:40, A:40)
2 – 3 (0:15, 15:15, 15:30, 15:40, 30:40, 40:40, 40:A)
2 – 4 (15:0, 15:15, 15:30, 30:30, 40:30, 40:40, 40:A): break Halep
2 – 5 (15:0, 30:0, 30:15, 30:30, 30:40)
2 – 6 (0:15, 0:30, 0:40): break Halep
(timp de joc: 37 de minute)

Tecău şi Mergea braţ la braţ în sferturi

Perechea Florin Mergea/Rohan Bopanna (India) s-a calificat în sferturile de finală la dublu băieţi după ce a întrecut în 3 seturi, 6-7, 6-4, 6-3 cuplul Daniel Nestor (Canada), Roger Vesellin (Franţa). Partida a durat 2 ore şi 6 minute şi a fost echilibrată în primul set, în care fiecare pereche şi-a câştigat serviciul.
Dublul Horia Tecău/J-J Roger a întrecut cu 7-6, 7-5 pe americanii Eric Butorac/Scott Lipski, după 1 oră şi 30 de minute de joc.

Vom reveni în cronica de dimineaţă cu adversarii din sferturi ale românilor şi cu clasamentele WTA şi ATP la dublu la zi.

PROCURORUL SEF AL DNA ,LULUTZA LASCU FOSTA KOVESI RECUNOASTE CA DOSARUL PRIMARULUI GENERAL AL CAPITALEI ESTE UNUL FABRICAT POLITIC MENTIONAN CA:” NU S-A APLICAT PROCEDURA FLAGRANTA,CONFORM CODULUI DE PROCEDURA PENALA!”

8 sept.

Procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a oferit, marţi, o primă reacţie cu privire la arestarea edilului Sorin Oprescu.

Primarul general al Capitalei a fost arestat preventiv, duminică, fiind acuzat de luare de mită.

„Nu s-a aplicat procedura flagrantă, conform Codului de procedură penală. (…) El a fost citat de către procurori imediat după comiterea infracțiunii care este presupusă că s-a comis. A fost citat cu mandat de aducere.

Persoana care a oferit aceasta suma de bani nu are calitatea de denuntator, ci suspect. A fost propus sub masura arestului la domiciliu.

Dosarul a fost deschis in primavara acestui an, ca urmare a unor plangeri din partea a 2 persoane fizce, daca nu ma insel la sfarsitul lunii martie. Se vor verifica toate probele. Sigur ca la finalul anchetei se va stabili ce fapte s-au comis. E o ancheta in derulare, nu putem oferi mai multe amanunte.

Ordonanta de retinere a fost emisa la 12.33 timp in car s-a efectuat o perchezitie, s-au adus la cunostinta invinuirile, e important ca procurorii au resepctat toate dispotziiile legale.

Ce se intampla in spatiul politic pe noi nu ne intereseaza din punct de vedere juridic. Cand suntem sesizati cu o plangere suntem obligati sa le investigam. Informatiile care vin de la SRI sunt cu caracter secret sau strict secret”, a declarat Laura Codruţa Kovesi.

%d blogeri au apreciat: