Arhiva | 5:42 pm

GAULEITERUL NAZI,KLAUS JOHANNIS „CEL CU MAINELE CURATE” CONFUNDA PARLAMENTUL CU PRIMARIA SIBIULUI: PENALUL BASIST ,KLAUS JOHANNIS VREA LEGI MAI CLARE,MAI COERENTE,CARE SA NU SE SCHIMBE DE PE O ZI PE ALTA!”DAR TACE SI BAGA SUB PRES MORMANUL DE DOSARE PENALE PE CARE LE ARE PE ROL ,BAZANDU-SE PE BINOMUL CREAT DE REGIMUL BASESCULUI CARE A DEVENIT JOHANNIST!

13 sept.

Preşedintele Klaus Iohannis a scris, duminică, pe pagina sa de Facebook, că oamenii îşi doresc „legi mai clare, mai coerente, care nu se schimbă de pe o zi pe alta”, iar politicienii trebuie să răspundă acestei aşteptări.

„Ştiu că oamenii îşi doresc legi mai clare, mai coerente, care nu se schimbă de pe o zi pe alta. Această aşteptare va trebui să capete un răspuns din partea politicienilor”, a scris șeful statului pe Facebook.

Mesajul vine în contextul în care preşedintele urmează să se adreseze săptămâna viitoare Parlamentului.

Iohannis a transmis la începutul acestei luni o scrisoare președintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, și președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea în care solicita să adreseze Parlamentului un mesaj, în ședința reunită a celor două Camere, din data de 16 septembrie, ora 11.00.

”În conformitate cu prevederile art. 88 din Constituţia României, republicată, doresc să adresez Parlamentului un mesaj. Vă propun ca data prezentării mesajului în şedinţa reunită a celor două Camere ale Parlamentului să fie data de 16 septembrie 2015, ora 11.00”, a scris Iohannis în scrisoarea adresată lui Zgonea și Tăriceanu. Printre temele mesajului ar urma să se afle votul prin corespondenţă, dar şi un cod al incompatibilităţilor.

PESTE 5000 DE OAMENI S-AU ADUNAT DUMINICA LA TEBEA PENTRU A ASISTA LA MANIFESTARILE COMEMORATIVE PRILEJUITE DE IMPLINIREA A 143 DE ANI DE LA MOARTEA „CRAISORULUI MUNTILOR”,AVOCATUL AVRAM IANCU!

13 sept.

Peste 5.000 de oameni s-au adunat duminică la Țebea pentru a asista la manifestările comemorative prilejuite de împlinirea a 143 de ani de la moartea lui Avram Iancu, al cărui mormânt se află în cimitirul din localitate.
În cursul dimineții, la bisericuța din cimitir a fost oficiată o slujbă religioasă la care au luat parte episcopul Devei și Hunedoarei, Gurie, alături de înalți prelați ai Bisericii Ortodoxe și de un sobor de preoți.
Manifestările au fost deschise la ora 10,30 de o Gardă de Onoare fiind intonat Imnul Național. La acest moment au fost prezenți ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, președintele interimar al PSD Liviu Dragnea, copreședintele PNL Vasile Blaga, parlamentari și reprezentanți ai mai multor instituții publice și partide politice, transmite Agerpres.
De asemenea, la Țebea sunt prezenți veterani de război dar și o delegație de oameni de cultură care a participat la Marșul Național „Avram Iancu” organizat în această săptămână pe un traseu care a pornit de la casa părintească a lui Avram Iancu din Vidra de Sus și a continuat, cale de 100 km străbătuți pe jos, până la Țebea.
Evenimentele au continuat cu depuneri de coroane de flori la mormântul lui Avram Iancu și cu un Te Deum.
„Pentru poporul român din această parte de țară data de 13 septembrie este ca o Sfântă zi de Paști. Este ziua în care venim în acest Pantheon al ortodoxiei românești ca să înălțăm o rugă către Tatăl ceresc pentru cel care a fost Avram Iancu”, a spus episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Andrei Făgărășanu.
Sursa :    http://activenews.ro/

LASZLO KOVER,PRESEDINTELE PARLAMENTULUI UNGAR ACUZA USA CA SUNT PRINCIPALELE VINOVATE DE CRIZA ACTUALA SI HAOSUL REFUGIATILOR DIN ORIENTUL APROPIAT IN EUROPA!

13 sept.

Politicienii de la Budapesta acuză Statele Unite că sunt principalele vinovate de criza actuală a refugiaților, ca urmare a conflictelor  militare pe care le-au susținut în ultmii ani în Orientul Mijlociu.
Ungaria a respins o solicitare a Statelor Unite privind acceptarea de către UE a imigranţilor, anunţă Laszlo Kover, preşedintele Parlamentului ungar, acuzând Washingtonul că este responsabil de conflictele care au generat refugiaţi şi oferind ca exemplu gardul ridicat de SUA la frontiera cu Mexicul.
Ca reacţie la declaraţii ale preşedintelui Barack Obama, care a sugerat că Europa poate accepta imigranţi suplimentari, Laszlo Kover a amintit că „Statele Unite au construit la frontiera cu Mexicul un gard mai puternic şi mai lung decât ar putea construi vreodată Ungaria la graniţa cu Serbia”.
„În plus, Statele Unite sunt responsabile de haosul care îi împinge pe imigranţi acum spre Europa”, a adăugat Kover, referindu-se la conflicte militare din Orientul Mijlociu şi din Africa.
„În plus, Statele Unite nu par să fie prea solidare cu aliaţii europeni în materie de imigraţie”, a adăugat Kover, notând că Ungaria este din nou vizată de acuzaţii, în mod „nejustificat şi fără să merite”.

ITALIANCA FLAVIA PENNETTA A CUCERIT PRIMUL EI GRAND SLAM DIN CARIERA LA US OPEN!

13 sept.

Flavia Pennetta a cucerit trofeul de la US Open şi a făcut un anunţ care a şocat audienţa

Italianca Flavia Pennetta (26 WTA) a cucerit primul ei Grand Slam din carieră, în calitate de cea mai în vârstă sportivă care reuşeşte acest lucru, după un parcurs ireproşabil la US Open şi a dat o veste care a luat prin surprindere publicului sportului alb. Jucătoarea în vârstă de 33 de ani a a învins-o pe conaţionala Roberta Vinci (43 WTA), după o oră şi 36  de minute, scor 6-7(4), 2-6 şi, ulterior, a făcut marele anunţ.

„Niciodată nu ma gândeam înainte de turneu că voi fi atât de sus. S-au legat lucrurile atât de bine pentru mine. Sunt foarte fericită.

(…)

Este unul din turneele mele favorite, dacă nu chiar favoritul meu. Apreciez echipa mea, care m-a ajutat de atâta vreme. Este un vis implinit, când eram mică îmi doream să câştig un turneu de Mare Şlem, să fiu numărul 1 şi evident să câştig şi la Roma, la mine acasă.

(…)

Înainte să încep acest turneu, am luat o decizie importantă şi vreau să anunţ că mă retrag din tenisul mondial. E important să aduc trofeul acasă. Acesta a fost ultimul meu meci de la US Open. Vreau să le mulţumesc tuturor pentru sprijinul oferit de-a lungul întregii mele cariere”.

Sursa :  http://activenews.ro/

HORST SEEHOFER ,PREMIERUL LANDULUI GERMAN BAVARIA SI LIDERUL CSU,ATAC DUR LA ADRESA „ACELREI FETE DIN EST”ANGELA MERKEL -STAZI DENUNTAND POLITICILE ASCUNSE ALE ACESTEIA PRIVIND REFUGIATII!

13 sept.

Horst Seehofer, premierul landului german Bavaria şi liderul Uniunii Creştin-Sociale (CSU), s-a distanţat de poziţia în materie de imigraţie a aliatei sale, cancelarul Angela Merkel, considerând o „eroare” primirea unui volum mare de refugiaţi şi cerând să discute cu premierul Ungariei, Viktor Orban, transmite Mediafax în pagina electronică.

„Decizia primirii refugiaţilor ajunşi în Ungaria este o eroare care ne va ocupa mult timp. Nu văd să se întrevadă nicio soluţie de oprire a valului de imigranţi”, a declarat Horst Seehofer într-un interviu acordat Der Spiegel.

Premierul landului Bavaria a anunţat că vrea să aibă o întrevedere cu premierul Ungariei, un critic vehement al politicilor Germaniei în materie de imigraţie, „pentru găsirea unei soluţii”.

La rândul său, Hans-Peter Friedrich, unul dintre liderii CSU şi fost ministru de Interne în Guvernul Angelei Merkel, a apreciat că primirea unui număr atât de mare de refugiaţi reprezintă „o eroare de discernământ fără precedent”. „Printre refugiaţi se pot infiltra terorişti”, a avertizat Friedrich.

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a estimat că sâmbătă şi duminică în Germania ar putea ajunge 40.000 de refugiaţi, în contextul flexibilităţii afişate de cancelarul Angela Merkel, liderul Uniunii Creştin-Democrate.

ADMINISTRATIA OBAMA SI ESECUL POLITICII USA DE IMPUNERE A DEMOCRATIEI IN URMA ” PRIMAVERII ARABE!”

13 sept.

Imagini ale eșecului politicii SUA de impunere a „democrației”

GALERIE FOTO

În luna februarie 2015, cotidianul Italian „Il Messagero” a publicat avertismentul Statului Islamic „Vom trimite 500.000 de emigranţi în Europa. Printre ei vom strecura şi luptători ai Statului Islamic”. Nimeni nu-şi mai reaminteşte avertismentul şi nu pare să fi acţionat în consecinţă. Deşi dispun de imense resurse de cercetare, SUA par a ignora incompatibilităţile ireductibile ale diferitelor culturi. Pentru înțelegerea realităţilor, publicăm câteva dintre notele de lectură „Un secol al războiului în “Casa Păcii” la volumul ambasadorului Dumitru Chican, “Jihad între islamul politic şi Califatul Universal”.

Turnura evenimentelor din Orientul Mijlociu şi Africa musulmană, cumulate cu reaşezările geopolitice spectaculoase din lumea confuciano-islamică şi tendinţele tot mai evidente de reconfigurare a Uniunii Europene ca un nou Imperiu German [2] reclamau un supliment de informaţie “de context”, fără de care apariţia, numai aparent surprinzătoare, a mişcării “Statul Islamic” şi a scopului acesteia nu ar putea fi corect şi cuprinzător înţelese. Această necesitate de cunoaştere este împlinită, în mod sigur în România, de ambasadorul şi arabistul Dumitru Chican, un prestigios şi apreciat profesor de limbă arabă şi civilizaţie islamică.

Cunoaşterea intimă a lumii arabe şi islamice i-a fost facilitată de o îndelungată activitate în Serviciul Diplomatic, din 1973 şi ca reprezentat al României la Damasc (Siria), Beirut (Liban), Tripoli (Libia), Abu Dhabbi (Emiratele Arabe) şi Sanna (Yemen), începând cu anii ’90 ai veacului trecut.

Clarificările conceptuale propuse de autor, în evoluţia lor social-istorică şi în corelaţie cu dinamica geopoliticii spaţiului musulman – “orientalism”, “islam”, “islamism”, ”integrism”, “Islamya”, “islamul politic” şi “homo islamicus”, “islamul islamizat”, “salafism”, “wahhabism”,“Jihad” şi “jihadism”, “Statul Islamic” şi “Califatul Mondial” ş.a. -, dincolo de importanţa lor pentru politicienii, diplomaţii şi militarii implicaţi în gestionarea crizelor lumii islamice, relevă cât de complex este fundamentul spiritualităţii şi civilizaţiei acestei lumi şi care pot fi riscurile unei coliziuni brutale cu valorile celorlalte culturi şi cu civilizaţia mondială.

În acest sens, iordanianul Zeid Ra’ad al-Hussein, primul musulman numit Înalt Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, a declarat, la 08 sepetembrie 2014, în deschiderea celei de-a 27-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, că „jihadiştii care seamănă teroare în Irak şi Siria vor să creeze o ‘lume sângeroasă’ (…) În lumea takfiri, cu excepţia cazului în care le împărtăşiţi opinia – şi a lor este îngustă şi inflexibilă -, vă veţi pierde dreptul la viaţă. Ar fi o lume sângeroasă, ostilă şi brutală, fără protecţie pentru cei non-takfiri”[3].

În urmă cu un deceniu, o mare coaliţie mondială formată de Statele Unite ale Americii, la apelul preşedintelui George W. Bush, “Cine nu este cu noi este împotriva noastră”, se afla în plin “război global împotriva terorismului”, iar Afganistanul şi Irakul invadate şi ocupate. Nici în Afganistan şi nici în Irak nu s-ar putea spune că s-a eradicat pericolul terorist.

Dimpotrivă, în prezent, lumea constată dezvoltarea şi instituţionalizarea unui nou terorism, ca mişcare armată, în numele unui viitor stat islamic şi al Califatului Mondial.

Cât de gravă este această ameninţare? Doar câteva spicuiri din presa internaţionala a unei zile, cea de 7 septembrie 2014, de exemplu, sunt îndeajuns pentru a înţelege că lumea se află sub spectrul unei teribile ameninţări, venită din partea unei mişcări care îşi asumă împlinirea unui aşa-zis destin istoric al musulmanilor din întreaga lume.[4]

Washintonul nu ar trebui să fie surprins de evenimentele strategice generate de acţiunile armate ale “Statului Islamic”. Agenţia Centrală de Informaţii i-a prezentat, în anul 2004, preşedintelui George W. Bush, ca “evoluţii probabile pe scena Orientului Mijlociu, după dezangajarea operaţiunilor militare ale Alianţei în Irak”, evenimentele în desfăşurare azi, după un deceniu de la estimarea informativă. Capacitate de predicţie sau evenimente pregătite?!

Potrivit estimărilor informative, suspect de repede difuzate prin canalele din media internaţională apropiate comunităţii
serviciilor secrete, ofensiva islamistă ar avea un orizont strategic de 20 de ani şi ca scop final, mijlocit de obiective intermediare, instaurarea “Califatului Islamic Global”.

După un deceniu de la data evaluării, teritorii din Irak şi Siria se află sub controlul “Statului Islamic”, armata Iordaniei se străduieşte să ţină piept invaziei, Egiptul este ameninţat de nuclelele “Statului Islamic” din Sinai, în toate statele musulmane din Africa există conexiuni ale mişcării, musulmani din întreaga emisferă vestică se înroleaza în mişcare, iar chinezi musulmani din regiunea Xinjiang au reuşit să fugă din China pentru a fi instruiţi de luptători ai grupării “Statul Islamic”.

Există, oare, şi o oră “H”, când adepţii mişcării din întreaga lume să acţioneze concertat pentru o acţiune decisivă?
În urmă cu un deceniu se estima că a început o ofensivă a Jihadului în şapte etape.

Prima etapă, “Redeşteptarea”, a debutat la 11 septembrie 2001 şi s-a încheiat cu ocuparea Irakului de către America, în numele unei coaliţii internaţionale.

Consecinţele primilor ani de “război antiterorist”au fost cu totul altele decât cele prefigurate la Washington: creşterea alarmantă a numărului atentatelor teroriste şi a jihadiştilor; extinderea actelor de violenţă împotriva populaţiei civile din multe alte ţări; ameninţările, nesiguranţa şi teama au determinat guvernele să limiteze sever libertăţile individuale şi să adopte “măsuri antiteroriste” cu caracter antidemocratic; o populaţie speriată, buimăcită şi traumatizată de teroare, dar şi de războiul mediatic, a acceptat represiunea, intoleranţa şi autoritarismul; Statele Unite şi Europa au adoptat legi draconice, de la interceptări ale comunicaţiilor în regim excepţional, până la utilizarea torturii.

Persecuţiile împotriva musulmanilor vor genera un puternic şi periculos antiamericanism islamic, care va marca trecerea în cea de-a doua etapă a Jihadului, “Conştientizarea”, în care musulmanii realizează că America dispreţuieşte religia lor, îi umileşte şi ucide fraţii, menţine trupe de ocupaţie în ţările lor (Afganistan, Irak). Pe cale de consecinţă, urmează a treia etapă, “Ridicarea la luptă” (2007-2010) în care urma ca forţele islamiste să declanşeze ofensiva în Iordania, Turcia, Siria, Kuweit şi Arabia Saudită, iar în etapa a patra, pâna în 2013, se vor realiza trei obiective: continuarea ofensivei asupra regimurilor ţărilor din Orientul Mijlociu, ce vor fi slăbite până la prăbuşire; infrastructura energetică globală va fi atacată şi sabotată cu o intensitate din ce în ce mai mare; economia SUA va fi blocată şi, încet dar sigur, destructurată printr-o combinaţie de ciber-terorism şi lovituri concentrate în centrele economice majore.

Etapa a cincea, între 2013 si 2017, va aduce prăbuşirea definitivă a regimurilor din zona Orientului Mijlociu – de la Turcia la Arabia Saudită – şi inlocuirea lor cu un mare “Califat Islamic”.

Ultimele două etape: “Confruntarea totală” şi “Instaurarea Califatului Global” (2020-2030 ). Occidentul, bulversat economic de criza economiei americane, dezorientat valoric, paralizat de o ideologie a non-combatului răspândită de propriile elite şi, astfel, nepregătit să facă faţă apariţiei, în exterior, a Califatului ca supraputere mondială şi, în interior, penetrării propriilor societăţi de către reţelele islamice, se va prăbuşi în haos. Califatul Global se va ridica pe ruinele vechii ordini mondiale.

Scenariul ar putea fi “Apocalipsa” reeditată în varianta islamică. Predicţiile futurologilor creştini indică şi ele un moment critic decisiv pentru omenire, undeva în jurul anului 2030, urmat de trei decenii de război nimicitor şi, în final, reclădirea ordinii mondiale ca “fraternitate a supravieţuitorilor”.

În toată această evaluare, rezultat al colectării de informaţii din medii închise, greu accesibile, deci cu o marjă considerabila de eroare, nu sunt luate în calcul legăturile private, “de afaceri”, dintre familiile unor preşedinţi ai SUA, sau lideri politici europeni, şi conducători autoritari ai unora din statele musulmane din aşa-numita axă a răului. Ar fi suficiente informaţii publice, cât să nu poată fi omise din analizele serioase, dar nici din speculaţiile de senzaţie.

Aşadar, nu s-ar putea spune că doar ignoranţa ar fi cauza unora dintre marile erori americane în gestionarea relaţiilor cu o lume musulmană profund divizată şi cu sentimentele antimaericane în expansiune, în care până şi aliaţi puternici au trădat SUA, ieşind din starea de vasalitate, pentru a-şi cauta propria cale şi impune propriile politici regionale.[5]

Cu prilejul încheierii ultimului mandat de preşedinte, Hamid Karzai a spus: ”SUA nu au reuşit să aducă pacea în Afganistan pe care l-au invadat în 2001 (…). Afganii sunt victime ale unui război străin pe propriul lor teritoriu (…). SUA nu au fost interesate să aducă pacea şi stabilitatea în Afganistan, ci mai degrabă şi-au urmărit propriile interese şi obiective”.

În lumea musulmană, pacea şi stabilitatea sunt continuu ameninţate şi tulburate după prăbuşirea Imperiului Otoman, care a semnificat intrarea Orientului Mijlociu în stadiul “nabka”, al destinului catastrofic. Un secol de tulburări, violenţe şi război în “Casa Păcii” a condus la pragul critic al evenimentelor la care suntem martori. Radicalismul religios islamic nu este doar problema musulmanilor, peste 20 la sută din populaţia lumii, ci şi problema celor peste 30 la sută creştini şi a iudaicilor, fiindcă toate aceste trei religii monoteiste au influenţat şi condiţionează organizarea şi gestionarea statal-politică a popoarelor. Imperiul Arab (Califatul) care s-a întins din Peninsula Arabică până în Peninsula Iberică, Cruciadele creştine, Reconquista, cucerirea teritoriilor arabe de către creştini sunt şi expresii ale politizării religiei, ca şi fenomenul extremist generat de starea prezentă a lumii islamice.

Directorul FBI, James Comey, a declarat (17.09.2014), în cadrul Comisiei pentru securitate internă a Camerei Reprezentanţilor, că este îngrijorat de ‘diaspora teroristă’ din Irak şi Siria, în contextul în care luptătorii părăsesc grupările extremiste din aceste state şi revin în ţara natală. ‘Sunt foarte îngrijorat de ceea ce se întâmplă. Sunt şi mai îngrijorat de ceea ce va urma’, a afirmat Comey.[6]

Directorul FBI, şeful Departamentului de Securitate Internă, Jeh Johnson, şi directorul Centrului Naţional pentru Combaterea Terorismului, Matthew Olsen, au prezentat (17.09.2014) în detaliu o serie de ameninţări la adresa SUA în faţa membrilor Comisiei Camerei Reprezentanţilor. Aceştia şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu ameninţarea reprezentată de Statul Islamic (IS), dar au avertizat că SUA trebuie să înfrunte mai multe vulnerabilităţi, inclusiv americanii radicalizaţi online, care comit atentate teroriste pe cont propriu. Potrivit Oficiului Federal german pentru Apărarea Constituţiei (BfV), până în prezent circa 3.000 de europeni s-au alăturat organizaţiei teroriste “Statul Islamic”.

Militanţii islamişti, care au ocupat aproape o treime din teritoriul Irakului şi Siriei, reprezintă următoarea ameninţare cibernetică de amploare, în contextul în care organizaţiile teroriste îşi fac provizii de arme cibernetice de pe piaţa neagră[7]

Într-un document făcut public la 23.09.2014 de către Departamentul de Stat al SUA, se arată că 62 de state (inclusiv din cadrul Uniunii Europene şi Ligii Arabe) s-au înscris pe lista celor care vor oferi sprijin coaliţiei împotriva Statului Islamic.[8]

În prima lună de începerea campaniei de atacuri aeriene ale SUA împotriva Statului Islamic în Siria, peste 6.000 de noi recruţi s-au înrolat în forţele sale armate. Aceste cifre, stabilite de Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, cu sediul în Marea Britanie, includ 1.300 de jihadişti străini.[9]

Potrivit oficialilor americani, pe lângă pregătirile Armatei SUA pentru lansarea unor atacuri aeriene în Irak şi Siria împotriva grupării teroriste Statul Islamic, Agenţia Centrală de Informaţii se pregăteşte pentru derularea de noi atacuri cu drone şi pentru intensificarea operaţiunilor de culegere de informaţii.[10]

Secretarul Trezoreriei SUA, Jack Lew, a declarat (18.09.2014) că Washingtonul lucrează cu comunitatea internaţională pentru a tăia finanţările care ajung la gruparea “Statul Islamic“, un obiectiv pe care, însă, îl consideră complicat.[11]

Lucrarea ambasadorului Dumitru Chican îndeamnă la reflecţii diferite de cele din anul 2010, al “revoluţiilor arabe”, în legatură cu “ce a fost?”, “ce s-a intamplat?”, “unde s-a ajuns?” şi “ce mai urmează?”. Diagnoza noilor realităţi este tulburătoare: ”Războaie civile şi religioase, măceluri în masă, epurări programatice pe criterii de ură inter-etnică şi inter-confesională, asasinate cărora le cad victime cetăţeni care nu au altă vină decât aceea de a nu fi împărtăşit opiniile şi ‘doctrinele’ unuia sau altuia dintre noii ‘emiri’ aspiranţi la a-şi impune hegemonia absolutistă asupra ţării sau, cel puţin, asupra unei părţi a acesteia, războinici jihadişti pe ‘calea lui Dumnezeu’ mânaţi de singura ideologie şi singura cultură care le este la îndemână : aceea a înstăpânirii, cu orice preţ, pe pământ a Legii lui Allah şi a ‘adevăratei credinţe’”.[12]

La un secol de la semnarea protocolului secret dintre Marea Britanie (Mark Sykes) şi Franţa (Georges Picot), prin care cele două puteri coloniale şi-au împărţit lumea arabă a Orientului Mijlociu, în “Casa Păcii” (accepţia Islamului ca teritoriu, “Dar As-Islam”, în al cărui interior “Dar As-Salam”- “Casa Păcii” războiul este interzis, restul lumii fiind tărâmul razboiului, “Dar Al-Harb”) nu a mai fost pace. Ce este astăzi „Casa Păcii”?

“Societatea arabo-islamică tradiţională a devenit nefuncţională şi, mai mult decât atât, s-a fracturat într-un mozaic de comunităţi şi confrerii secrete avându-şi, fiecare, propriile unităţi de măsură, propriile miliţii situate mai presus de lege şi de autoritatea instituţională şi morală a statului (…) Forţele şi grupările islamizante care au acumulat puterea politică sau care influenţează traiectoria acesteia au reuşit să transforme corpusul social şi moral arab într-o arenă în care se desfăşoară, astăzi, conflicte pe care acesta nu le-a cunoscut în epoca modernă sau le-a experimentat în epoca feudalismului timpuriu.[13]

Cum se raportează acest tip de societate la sistemul axiologic al lumii non-musulmane? “Un asemenea islamism este, prin fundamentările sale doctrinare şi ideologice, cu totul străin – şi ostil – unor concepte pe care istoria le-a consacrat de mult : democraţia, statul-naţiune, egalitatea pe deasupra deosebirilor biologice, culturale, lingvistice, religioase sau etnice. Şi ne putem întreba ce fel de valori promovează islmismul radicalizat pentru care democraţia şi egalitatea inter-umană sunt “fructe bastarde şi putrede” ale Occidentului, iar libertatea de gândire şi opţiune sunt atribute care aparţin în exclusivitate lui Allah-Dumnezeu?” [14]

Relaţia conflictuală dintre Orient şi Occident este o realitate periculoasă, care, dacă se ezită a fi recunoscută, nu va putea fi abordată în afara barierelor care fac imposibilă comunicarea. Este calitatea acestei cărţi şi meritul autorului de a încerca să determine înţelegerea faliei dintre spiritualitatea orientală şi materialitatea occidentală, sugerând în ce lume minunată am putea trăi daca cele două dimensiuni s-ar complini în arcul de pace al armoniei planetare.

“Jihad între islamul politic şi Califatul Universal”, pe care ambasadorul Dumitru Chican o oferă tuturor celor interesaţi de cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiilor tot mai dinamice şi periculoase pentru pacea mondială, a apărut în colecţia de carte “Biblioteca arabă”[1], deschisă în România de Editura “Proema” din Baia Mare.


Note

[1] În colecţia “Biblioteca arabă” au apărut 15 titluri care abordează, cu preponderenţă, tezaurul de spiritualitate, istorie, civilizaţie şi cultură al lumii arabo-islamice, dar şi lucrări circumscrise evenimentelor care au marcat evoluţiile politice ale acestei lumi în ultimul deceniu.

[2] Emanuel Todd, în Interviu acordat lui Olivier Berruyer, postat pe histoireetsociete.wordpress.com.

[3] În teologia jihadistă, “tafkiri” sunt musulmanii devianţi de la doctrina islamică, excomunicaţi şi pasibili chiar de pedeapsa capitală, D. Chican, “Jihad între islamul politic şi Califatul Universal”.

[4] “Barack Obama: Pregătesc ţara pentru a mă asigura că suntem capabili să contracarăm ameninţarea reprezentată de gruparea Statul Islamic (IS). „NBC News” (www.nbcnews.com)

“Washingtonul a sugerat înfiinţarea unei coaliţii în vederea distrugerii organizaţiei Statul Islamic (IS)”. „Hurriyet” (Turcia)

„SUA încearcă să contracareze propaganda Statului Islamic” „The Washington Post”

„Aviaţia americană a bombardat pentru prima dată poziţiile Statului Islamic din interiorul oraşului Mosul” Agerpres

„Organizaţia Statul Islamic foloseşte copii în atentate sinucigaşe” Agerpres

„Secretarul general al Ligii Arabe (LA), Nabil Al-Arabi, a făcut apel la ţările arabe, cerându-le să-i combată ‘militar şi politic’ pe jihadiştii Statului Islamic (IS) care acţionează în Irak şi Siria” Agenţia France Prese

„Gruparea Stat Islamic luptă cu arme americane” Agenţia France Prese”

“Israelul îndeamnă la o cooperare a serviciilor de informaţii împotriva grupării Statul Islamic” Agenţia France Prese

„Femei britanice aflate la conducerea forţelor de poliţie ale extremiştilor” The Times

„Statul Islamic caută recruţi în Afganistan” „The Times”

“Italia, în vizorul IS -Ameninţarea IS (Statul Islamic) este globală, iar principalul său obiectiv este Occidentul” „Corriere della sera“

„Israelul i-a furnizat informaţii coaliţiei formate în vederea combaterii grupării Statul Islamic” „The Jerusalem Post”

[5] Emanuel Todd în Interviu acordat lui Olivier Berruyer, postat pe histoireetsociete.wordpress.com., menţionează Arabia Saudită, a cărei trădare SUA, din raţiuni subînţelese, nu o pot recunoaşte.

[6] „The Wall Street Journal” (Statele Unite ale Americii) din 18.09.2014

[7] „Financial Times” (Marea Britanie) din 18.09.2014 – Hannah Kuchler

[8] „The Washington Post” (Statele Unite ale Americii) din 25.09.2014 – Sebastian Payne

[9] „The Times” (Marea Britanie) din 18.09.2014 – Tom Coghlan, Catherine Philip, Iona Craig

[10] „The Washington Times” (Statele Unite ale Americii) din 18.09.2014 – Bill Gertz

[11]“Este extrem de important să colaborăm cu partenerii noştri din întreaga lume pentru a identifica şi a încerca să tăiem, pe cât posibil, fluxul finanţărilor care ajung la Statul Islamic. (…) Este o afacere complicată, deoarece nu există transparenţă, nici în ceea ce priveşte originea acestor bani, nici în ceea ce priveşte modul în care aceştia ajung la ei’. (…) Însă lucrăm la acest lucru şi facem tot posibilul pentru a limita fluxul finanţărilor”, a declarat Jack Lew pentru France Presse.

[12] Dumitru Chican, op.cit. p.115

[13] Idem, p.116

[14] Ibidem, p 117

MORTUL DE PE URMA CARUIA S-O IMBOGATIT PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS !

13 sept.

Eliseu Ghenea, frizerul care a îmbogățit un președinte / FOTO: Poza de pe mormântul în care localnicii spun că este depus Eliseu Ghenea (dreapta). Tabloul realizat la nunta lui Eliseu Ghenea, păstrat în casa din Porumbacu de Jos în care a trăit (stânga).

Cine a fost Eliseu Ghenea, proprietarul interbelic al celor două clădiri din centrul Sibiului pe seama căruia Carmen Iohannis, mama ei și familia Baștea și-au construit un drept succesoral închipuit? Ce se mai păstrează azi din amintirea țăranului îmburghezit pentru a cărui avere familia Iohannis se luptă de aproape două decenii prin tribunale?


Recent, RISE Project a prezentat traseul pe care soții Iohannis și o familie pe nume Baștea l-au parcurs pentru a-și însuși două imobile din centrul Sibiului – naționalizate de stat, în anii 1960, de la un țăran care se chema Eliseu Ghenea (1888-1969).

Folosind adeverințe de stare civilă false și un certificat de moștenitor încheiat prin fraudă – acte care le atestau, în mod nereal, un drept de succesiune asupra celor două case din Sibiu ale lui Eliseu Ghenea – familiile Iohannis și Baștea au reușit, în 1999, să scoată clădirile din proprietatea statului și să le treacă pe numele lor.

Ulterior, închiriind parterul uneia dintre aceste clădiri către banca Raiffeisen, Iohannis și Baștea au încasat, vreme de un deceniu și jumătate, rente totale de aproximativ 640.000 de euro.

Porumbacu de Jos

Reporterii RISE Project au fost la Porumbacu de Jos (Sibiu), comuna în care a trăit Eliseu Ghenea, și au încercat să pășească pe urmele demult șterse dintre vii ale omului simplu, pe a cărui prosperitate președintele României își sprijină și astăzi nivelul de trai.

Amintirea lui Eliseu Ghenea, mort de 46 de ani, încă mai e prezentă în sat.

Apare și dispare din memoria vârstnicilor, care adună, cu greu, din trecut, fragmente din portretul spart, imposibil de pus laolaltă, al țăranului pe care naționalizarea comunistă l-a lăsat fără două case din centrul Sibiului.

Când el trăia, ei erau copii sau tineri abia ieșiți din adolescență.

Faima averii lui, uneori distorsionată, exagerată de nevoia de mituri a satului, i-a supraviețuit până în ziua de astăzi.

Înhumarea lui Eliseu (Ilisie) Ghenea, petrecută pe 27 aprilie 1969, este consemnată în registrul cimitirului din Porumbacu de Jos. FOTO: Sergiu Brega.

Lada cu galbeni 

Localnicii tind să creadă că Eliseu Ghenea a fost încă mai bogat decât lasă, acum, să se întrevadă epava averii lui, disputată prin tribunale.

Liviu Albean, secretar al comunei Porumbacu de Jos, e convins că, înainte să moară, Eliseu Ghenea a pitit în pământ, de teama comuniștilor, care îl lăsaseră fără cele două case din Sibiu, o ladă plină cu bani de aur.

– Unde?
– În pădure, printre potecile care duc la Vârful Negoiu!
– Unde, mai exact?

Dacă ar ști, Albean ar scutura praful de pe această legendă și s-ar apuca să sape de unul singur după comoara care îi aprinde imaginația din locul ei secret.

Visul american al unui frizer

Între cele două războaie sau chiar înainte de primul dintre ele – spun sătenii – Eliseu Ghenea a mers să-și încerce talentul de supraviețuitor în America.

Toți banii cu care s-a întors de-acolo – bani cu care și-a cumpărat cele două case din Sibiu – au fost câștigați cu foarfecele și briciul de frizer, zic ei.

Poza de pe piatra funerară a lui Ghenea întărește această pistă biografică: bărbatul e gătit spilcă, tocmai tuns și bărbierit. Iradiază eleganță dintre crucile pătate de timp, înghițite de bălării ale cimitirului.

Tabloul pe care l-a comandat în ziua nunții îl surprinde învăluit în același abur de briantină: are perciunii retezați și o mustață bogată, ceremonioasă, cu colțurile răsucite în sus.

O moarte obișnuită

Ghenea a trăit optzeci de ani și a murit de „moarte ordinară” – scrie în registrul de înhumări al cimitirului.

Aurel Poșa – una dintre rudele lui mai îndepărtate – avea doisprezece ani când bătrânul a fost dus la groapă. Părinții l-au lăsat să meargă în fața dricului, să ducă sfeștnicele.

Aurel Poșa, rătăcind printre crucile cimitirului din Porumbacu de Jos, în căutarea mormântului lui Eliseu Ghenea. FOTO: Sergiu Brega.

Ghenea a fost așezat – spune Poșa – într-o criptă în care, de curând, fusese pusă o fetiță de-a familiei lui, moartă de apendicită, la puțin timp după ce învățase să meargă și să vorbească.

Astăzi, la o depărtare de o jumătate de secol, abia mai știe unde se află mormântul bogătașului. Bâjbâie printre cruci și se oprește la un monument prăbușit, cu piatra făcută așchii, de pe care numele și anii nu mai pot fi descifrați.

Cantorul bisericii zice, însă, că nu acolo e înmormântat Ghenea, ci la câteva cripte depărtare, sub o piatră pe care e încrustat numele de Irimie Ghenea – cum îl chema pe tatăl lui.

Prima încercare de revendicare

După Revoluție, Poșa a fost primul care a încercat să revendice imobilele din Sibiu pe care comuniștii i le-au confiscat lui Eliseu Ghenea. Un act al Biroului de Stare Civilă din Porumbacu de Jos, eliberat în 1996, afirma că tatăl lui Poșa, Gheorghe, a fost văr cu Eliseu și singurul moștenitor al acestuia.

Poșa nu s-a zbătut, însă, prea tare pentru drepturile lui succesorale. Un avocat i-a zis, în anii aceia, că nu merită să se lupte, că legea nu va fi de partea lui și astfel l-a convins să abandoneze. Soția i-a dat același sfat, cu alte cuvinte: „Nu mai insista! Las-o-ncolo de moștenire! Dacă Dumnezeu nu ne-o dă, înseamnă că n-o merităm!”.

Copiii din Germania

Casa lui Aurel Poșa tocmai a trecut prin reparații. FOTO: Sergiu Brega.

Asta nu înseamnă că Poșa a încetat vreodată să viseze la ea. Chiar zilele acestea, plănuiește să meargă în Avrig, să mai ceară niște păreri de la un cunoscut care se pricepe la chestiuni juridice.

Fiii lui Poșa trăiesc în Germania. Au plecat de-acasă fiindcă nu-și găseau serviciu. Îl sună zilnic, în pauza pe care patronul neamț le-o dă pentru sandviciuri și cafea.

Atât de mult stau la fabrică, crede tatăl lor, că nu le mai rămâne timp să-și caute câte-o femeie pe care s-o ia de nevastă.

Cu banii pe care i-au trimis în Porumbacu de Jos, Poșa a înălțat casa bătrânească, a vopsit-o în roșu și i-a pus burlane de inox. E singura care are jgheaburi de oțel din tot satul.

Supărarea lui Poșa

Deși nu se ține deloc la curent cu ce apare în presă, Aurel Poșa a aflat, la un moment dat, că averea lui Eliseu Ghenea a ajuns, în cele din urmă, în parte, la Klaus Iohannis.

S-a dus atunci la Primărie și i-a bătut obrazul lui Liviu Munteanu, funcționarul care a eliberat două adeverințe de stare civilă false, datorită cărora averea lui Ghenea a fost deturnată către familiile Baștea și Iohannis. Același funcționar îi dăduse și lui o hârtie care spunea că tatăl lui e unicul urmaș al lui Ghenea.

  • Măi, Liviu, cum e, mă, posibil ca averea lui Eliseu, neam cu mine, să ajungă la un sas?, a întrebat.
    Răspunsul pe care l-a primit a fost tăcerea.

Cât de „neam” este cu Ghenea nici el nu se prea pricepe, totuși, să spună. Funcționarul scrisese că tatăl lui, Gheorghe, a fost văr al bogătașului. Numai că Gheorghe Poșa, născut în 1924, era mai mic cu treizeci și șase de ani decât Eliseu. Puteau fi veri?

Aurel Poșa dă puțin înapoi în fața acestei întrebări. Nu știe să răspundă și nici nu are de la cine să ceară ajutorul. Tatăl lui, Gheorghe, e în pământ din 1994.

Ce-și amintește un primar

Mihai Cizmaș, primar în Porumbacu de Jos, vreme de douăzeci de ani, în perioada comunistă, abia dacă și-l mai amintește pe Eliseu Ghenea.

La fel, soția lui, cea care răspundea de biroul de stare civilă din localitate. Cizmaș zice că l-a văzut pe Ghenea de două – trei ori; de fiecare dată pe fugă, momente care abia i se mai păstrează în memorie: „Locuia mai mult la Sibiu, unde avea casele. La Porumbacu venea, cred, foarte rar”.

Imobilele retrocedate, în mod ilicit, familiilor Iohannis și Baștea se găsesc în inima Sibiului, foarte aproape de Piața Mare. Clădirea de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35 (foto stânga) este compusă doar din apartamente. Cea de pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 29 (foto dreapta) are la parter un spațiu comercial cu deschidere la artera cu cel mai mare dever al orașului.  Închirierea acestui spațiu comercial către Banca Raiffeisen l-a umplut de bani pe Klaus Iohannis. FOTO: Google Earth / INFOGRAFIE: Sergiu Brega

Cufărul cu documente

Maria Neamțu nu l-a cunoscut nici ea pe Eliseu Ghenea, deși trăiește de mulți ani în casa din Porumbacu de Jos, în care acesta a locuit. A moștenit casa de la soacra ei. Iar soacra ei a primit-o în dar de la sora lui Ghenea, printr-o hârtie scrisă de mână, pentru că o îngrijise înainte de moarte.

Într-una dintre încăperile casei, în urma lui Eliseu Ghenea și a surorii lui, a rămas un un cufăr enorm, plin cu acte, rămășițe ale afacerilor pe care proprietarul le-a făcut între războaie. Fiindcă se împiedica de el și nu-i vedea rostul, într-o zi, Maria Neamțu l-a golit de hârtii și le-a pus pe toate pe sobă. Acum, în cufăr păstrează porumbul cu care își hrănește animalele.

Rolul unui tablou

Tabloul de nuntă al lui Eliseu Ghenea a stat și el în casa Mariei Neamțu câteva zeci de ani. Mai întâi, pe perete, într-o cameră; apoi, afară, în ploaie. Mariei Neamțu nu îi plac lucrurile vechi. Se gândește să arunce și tabloul.

Maria Neamțu, în poarta casei în care a locuit Eliseu Ghenea și în care ea locuiește astăzi. FOTO: Sergiu Ghenea.

E bine, totuși, că nu l-a aruncat până acum, tot ea spune.

Cu optsprezece ani în urmă, când Baștea și Iohannis au început să revendice casele din centrul Sibiului, pretinzând că sunt moștenitorii lui Eliseu Ghenea, tabloul s-a dovedit folositor, povestește.

A fost purtat prin fața procurorilor din Alba Iulia, ca să-i ajute să separe realitatea de minciună, în chestiunea adevăraților succesori ai lui Ghenea.

Dacă, astăzi, Baștea și Iohannis au pierdut una dintre cele două case din Sibiu și au emoții că ar putea-o pierde și pe cealaltă, lucrul ăsta se datorează și puținului de lumină pe care tabloul l-a adus în marea de necunoscut care, la început, acoperea descendența lui Eliseu Ghenea.

„Lăsați-l să doarmă!”

De aproape douăzeci de ani –  de când au început procesele pentru retrocedarea clădirilor lui Ghenea din Sibiu – pe la poarta Mariei Neamțu s-au perindat procurori, impostori puși pe căpătuire, victime ale luptelor testamentare purtate peste cadavrul bogătașului, reporteri TV, cameramani…

Maria Neamțu abia își mai reține enervarea când un vizitator nou, purtat de aceeași curiozitate, intră la ea pe uliță și i se oprește la poartă. Strigă și suspină, în același timp: „Ce aveți cu Eliseu Ghenea?!… Lăsați-l să doarmă!… De ce nu-l lăsați să se odihnească?!”.

Ionuț Stănescu, Sergiu Brega

Sursa : http://riseproject.ro/

%d blogeri au apreciat asta: