Arhiva | 4:26 pm

Alogenul schizofrenic, Iohannis: „Da, desigur, acceptam imigranti! Noi suntem colonia CIA si Mossad!”.

29 sept.

Ion Maldarescu (Revista Art-emis) – Intrarea interzisa!

29 sept.

Marioneta Iohannis si masoneria din Germania! Destabilizarea Romaniei de servicii secrete straine, masonerie si grupurile de influenta khazaro-sioniste!

29 sept.

DIN PURA INTAMPLARE A IESIT LA IVEALA CONSPIRATIA MONDIALA PUSA DE ANGELA MERKEL SI MARK ZUCKERBERG!

29 sept.

O decizie halucinantă a cancelarului german Angela Merkel a ieșit la iveală după ce întâmplător jurnaliștii au surprins o discuție la New York cu șeful Facebook, Mark Zuckerberg, scăpată într-o transmisiune live de jurnaliștii germani.

 Conform ziarului german Die Welt, șeful guvernului de la Berlin dorește să îi lase fără slujbe, dar și fără copii, pe cei care scriu pe facebook mesaje considerate radicale împotriva migranților.Dar și cei care dau share mesajelor vor fi la fel pedepsiți.

Sentimentele politice sau religioase ale unui părinte pot avea un impact asupra copilului, explică un avocat german pentru Die Welt, potrivit flux24.ro. Nu este clar modul în care vor fi definite opiniile „radicale”.

Exprimarea nemulțumirii față de refugiați poate impinge lucrurile prea departe din greșeală, spune un avocat german.

Merkel a vorbit cu șeful Facebook, Mark Zuckerberg, la New York, unde se află la summitul ONU. Cererea ei a putut fi auzită într-un live transmis de la New York.

Liderul german i-a cerut Zuckerberg detalii despre acțiunea împotriva celor postează mesaje presupus rasiste pe facebook.

Lucrezi la asta?, l-a întrebat Merkel.

Yeap, a răspuns șeful FB.

Antena germană a rețelei de socializare Facebook a promis în urmă cu câteva săptămâni „noi măsuri” pentru combaterea afirmațiilor presupus rasiste proliferate pe paginile sale, pe fondul crizei imigranților, fapt ce a necesitat intervenția guvernului german.

Facebook Germania a anunțat într-un comunicat „trei noi măsuri pentru a face față rasismului pe platforma de socializare”, printre care și un parteneriat cu o organizație ce supraveghează conținuturile postărilor.

Ministrul de Justiție al Germaniei, Heiko Mass, care avut recent o întrevedere cu conducerea companiei, a precizat scopul acestei acțiuni. „Obiectivul este de a îmbunătăți gestionarea reclamațiilor (celor care se plâng de mesaje încărcate de ură sau rasiste)”, a subliniat ministrul. Trebuie să punem în funcțiune eventuale măsuri, „dacă este posibil până la sfârșitul anului”, a adăugat ministrul german.

Heiko Mass a îndemnat în ultimele zile Facebook să „facă mai mult pentru ca rețeaua să nu devină o curte de recreație pentru extrema dreaptă”.

Grupul german a amintit că șterge „tiradele încărcate de ură împotriva anumitor grupuri protejate și apelurile la violență”, însă, potrivit Berlinului, Facebook nu reacționează suficient de repede.

Pe lângă manifestații de solidaritate, sosirea în Germania, în ultimele săptămâni, a zecilor de aspiranți la azil politic este însoțită de o creștere a numărului de comentarii xenofobe pe internet.

În ultima săptămână, reţeaua Facebook a picat de două ori, semn că se lucrează la unele schimbări pe platforma de socializare.

„BLATISTII PENALI”DIN FRUNTEA NOULUI PDL/PNL ,PENALII ALINA KILLOWAT-BORGHIU-FORGHIU SI VAMESUL PENAL VASILE BLAGA TREBUIE SA PLECE!

29 sept.

Liderii PDL/PNL sunt criticaţi extrem de dur după evenimentele din ziua moţiunii de cenzută, când Alina Gorghiu şi Vasile Blaga nu au ieşit să dea ochii cu proprii susţinători, în faţa Parlamentului. Jurnalistul Cristian Pantazi, redactor-şef al publicaţiei HotNews.ro, îi numeşte pe liderii PDL/PNL „blatişti fricoşi”.

„Marea întîmplare a avut loc la cîţiva metri de Parlament, unde cîteva mii de militanţi PDL/PNL au protestat în ploaie, frig şi vînt împotriva lui Victor Ponta. De la miting au lipsit însă chiar capii PDL/PNL, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga. E cea mai mare sfidare pe care am văzut-o vreodată din partea unul lider politic la adresa susţinătorilor săi. După blatul cu PSD de la Primăria Bucureşti, blatul din Ilfov pe filiera Petrache – Oprea, blatul din Parlament pentru îngroparea votului prin corespondenţă, e clar că PDL/PNL e doar un PSD vopsit în galben. E timpul că liderii oneşti din partid, citi or mai fi, să dea semnalul pentru schimbarea conducerii partidului”, scrie Pantazi, pe HotNews.ro.

Jurnalistul afirmă că „am avut de-a face cu o premieră istorică: doi preşedinţi de partid nu au venit la mitingul propriului partid, deşi se aflau la cîţiva paşi de el. O ruşine pe care nu am mai întîlnit-o. Iliescu, Ponta, Dragnea, Băsescu, Boc, Geoană – nici unuia nu i-ar fi trecut prin minte să facă aşa ceva. Doar nişte lideri de carton, complet rupţi de realitate, ar fi putut sfida în aşa fel propriul partid.”

Potrivit lui Pantazi, Gorghiu şi Blaga s-au descalificat iremediabil. „Pe cine mai reprezintă PNL? Nu pare să mai aibă vreo legătură cu votanţii de dreapta, pro-reformişti, ci doar cu armatele de militanţi care depind exclusiv de partid pentru a fi numiţi în diferite funcţii locale şi centrale pentru ei şi familiile lor. PNL nu mai e o colecţie de valori, ci o colecţie de interese şi mize personale mici. Alături de locatarul imobil de la Cotroceni, ale cărui singure eforturi reuşite pînă acum au fost numirile unor fideli la SRI şi SIE, Partidul Naţional Liberal nu mai are nici o relevanţă pentru votanţii reali. (…)

Dacă vrea să mai însemne ceva pentru votanţii pe care şi-i doresc, liberalii au o singură şansă: să înlocuiască actuală echipa de conducere cu una într-adevăr reformistă şi modernă. Ce are acum PNL în frunte nu e o echipa de lideri, ci un conclav de blatişti fricoşi”, mai scrie Cristian Pantazi.

MOTIUNEA DE CENZURA DE NOUL PDL/PNL A FOST RESPINSA LA VOTUL DIN PARLAMENT,CU 207 VOTURI „PENTRU” SI 8 „IMPOTRIVA!”

29 sept.

Parlamentul a dezbătut și votat marți moţiunea de cenzură depusă de PDL/ PNL „Alege între România şi Ponta, un premier compromis.

Update: Moţiunea de cenzură a fost respinsă la votul din Parlament, cu 207 voturi „pentru” și 8 „împotrivă”.

Pentru ca moțiunea să treacă, liberalii aveau nevoie de 276 de voturi pentru, votul fiind secret cu bile.

Înainte de moțiune, Victor Ponta a estimat, luni seara, că vor fi sub 200 de voturi pentru, în timp ce, ca să poată fi schimbat actualul Guvern, este nevoie de 276 de voturi. Parlamentarii coaliţiei care îl sprijină pe Ponta au primit dispoziţie să nu voteze. În paralel Opoziția a organizat marți și un miting în Parcul Izvor, unde lideri ai partidului au ținut discursuri.

Principalele declarații ale liderilor politici

UPDATE Blaga: „Premierul este un politician disperat”

„Nu mă bucur de răul nimănui, nu mă bucur de situația domnului Ponta. Ce am fost v-am demonstrat cu vârf și îndesat anul trecut când v-am scos din politica înaltă. Ce o să fiu eu o să vă arăt anul viitor când o să câștigăm toate alegerile. Prima regulă este că nu ai voie să te pui pe tine deasupra intereselor țării. Moțiunea noastră nu este despre un om, nu am făcut o obsesie pentru Victor Ponta. Moțiunea este pentru separarea apelor: alegeți să fiți până la capăt cu Victor Ponta într-o guvernare fără viitor. Sunt peste 100 de zile de când Victor Ponta se încăpățânează să rămână în funcție. Situația este unică în Europa. Credibilitatea domnului Ponta în fața partenerilor internaționali este zero. Să nu uităm și comportamentul domnului Ponta în ultimele 100 de zile. A făcut tot ce se poate că să fie uitată situația și să mute atenția în altă parte. A plecat din țară pe nepusă masă, a aruncat cu populisme și a încercat să transforme codul fiscal într-o armă personala. Premierul este un politician disperat. Guvernul Ponta a pus zeci de taxe si impozite mărite în cele mai nepotrivite momente. Noi ne-am făcut datoria și am tras un semnal de alarmă, astăzi v-am oferit soluția”, a spus Vasile Blaga în discursul său de la moțiune.

UPDATE Dragnea, cu „dialogul”

„Eu îmi păstrez abordarea dialogului, nu vreau să cert pe nimeni, doar să constat anumite lucruri. În primul rând, Caragiale nu a murit. Am văzut foarte multe acuzații reciproce, am văzut ieșiri publice în care s-au folosit cuvinte care nu au ce căuta în limbajul unor parlamentari care au și pretenția să vorbească despre un nivel ridicat de civililizație în politica românească. Am văzut aici cu foarte multă mirate certuri între cei care susțin moțiunea. Am văzut că unii nu susțin textul, sau nu susțin momentul, strategia, dar votează moțiunea prin definiție. Am văzut în discursul liderului UDMR că textul moțiunii ar fi trebuit să conțină critici la adresa guvernării, care este foarte proastă, dar și că se tem de eventuale răzbunări, dar ce răzbunări să apară? Nu am înțeles nici dacă atunci când critica guvernul se referea doar la unii membri sau se referea la toți, inclusiv la cei din propriul partid care încă mai au posturi importante în guvern. Am fost criticați că nu votăm. Eu înțeleg că atunci când cineva pornește o acțiune, înseamnă că și are oamenii necesari, voturi suficiente, echipa guvernamentală nouă, propunere de prim-ministru, ca să arate țării și partenerilor strategici că România nu va intra într-o aventură. <<Susțineți-ne nouă moțiunea că avem noi o problemă personală cu Ponta și vedem apoi ce facem>>. Nu se poate face așa ceva. Nu spun cu rea credință, dar mă mir și nu înțeleg de unde lipsa de viziune politică. Vestea bună este că după împunsăturile și jignirile de azi, mâine discutăm despre soarta TVR, legea salarizării, legea achizițiilor publice și alte legi pe care cetățenii le așteaptă cu interes”, a declarat Liviu Dragnea în discursul de la moțiune.

UPDATE Kelemen Hunor: „Unii dintre membrii Guvernului au devenit portavocea extremismului și naționalismului orb”

„Vom vota moțiunea de cenzură. Dar nu trebuie ca votul să fie interpretat pentru textul moțiunii. O moțiune nu trebuie îndreptată împotriva unui singur membru al Guvernului. Investițiile sunt ca și inexistente, Guvernul creează tensiuni între diferite grupuri sociale, ordonanțele de urgență creeaza dezechilibru între executiv și legislativ. Unii dintre membrii Guvernului au devenit portavocea extremismului și naționalismului orb. Cetățenii așteaptă de la noi toți consecvență și o acțiune logică. O formațiune aflată în opoziție nu poate să voteze altfel decât împotriva Guvernului. Vreau să cred că nu vor exista consecințe negative pentru electoratul nostru”, a declarat liderul UDMR în discursul său de la moțiune.

UPDATE Tăriceanu, lecții despre justiție

„ALDE nu va vota moțiunea de cenzură.(…) (Sper să nu ajungem în situația în care) să cerem permisiunea procurorilor în legătură cu oportunitatea unei decizii politice. Separația puterilor în stat înseamnă echilibrul între puteri, mă întreb dacă puterea judecătorească nu s-a transformat într-o super putere, dincolo de ceea ce își dorește Constitutia. Puterea judecătorească înseamnă numai judecători, Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, sunt sub autoritatea Ministerului Justiției. Procurorii sunt agenți ai statului și sunt putere executiva. CSM – avem de-a valma procurori si judecatori. Numirea judecătorilor la Înalta Curte se face de plen, deci și de procurori. Dacă un judecător este sancționat, depune o contestație la plenul CSM, deci și procurorilor. Parlamentul ce face? Nu modifică legile. Avem nenumărate articole din Codul de procedura penală declarate neconstituționale, și nu se modifică în Parlament pentru că s-a dat un caz să nu ne atingem de coduri”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu.

UPDATE Gorghiu despre Ponta: „Nimeni nu îl mai primește în vizită”

„Domnul Ponta trăiește într-o realitate doar a domniei sale și a nimănui din România. Nimic din ce i se întâmplă nu înțelege. Veste bună este că domnul prim ministru mai are trei patru români care îl sustin, vestea proastă este că aceștia sunt liderii de la guvernare: Unul își dorește să preia locul de pe care a plecat domnul Ponta, unul vrea să rămână primul senator al țării, unul confunda puterea cu interesul național. Nu le pasă de partidele pe care le conduc. Odată cu Victor Ponta vă compromiteți toți. În afara zidurilor din acest parlament sunt câteva mii de oameni. Știu, contează doar miile de oameni pe care Victor Ponta îi strânge de ziua lui pe stadion. Mai sunt peste un milion de români care au semnat pentru demisia lui Victor Ponta când acesta era doar urmărit penal. Pe biroul meu de ieri se află demisia lui Dan Motreanu (trimis în judecată de DNA – nr.). Vedeți undeva pe undeva demisia lui Victor Ponta? Ați făcut plângeri, l-ați pus pe domnul Cazanciuc să mă amenințe. Dacă găsiți argument să se spună despre mine că există vreo suspiciune, demonstrați-o. De acuze m-am săturat. Vorbiți de alții că sunt corupți. Uitați-vă în oglindă, domnule Ponta! Nimeni nu îl mai sună, nimeni nu îl mai ascultă, și nimeni nu îl mai primește în vizită. Nu mai ajunge nicăieri. Din păcate, nici România nu mai ajunge nicăieri. Toată lumea așteaptă o schimbare pentru că România este în avarie”, a declarat Alina Gorghiu, copreședintele PNL, în discursul său de la moțiune.

LIDERII NOULUI PDL/PNL NU AU PARTICIPAT LA” MARELE PROTEST”,CARE A FOST UNUL MIC SI SCURT!

29 sept.

Foto Cotidianul.ro

Foto Cotidianul.ro

Mitingul anti-Ponta organizat marți dimineața de PNL la Palatul Parlamentului s-a încheiat în jurul orei 11:30. La miting au participat aproximativ 4000 de oameni, după estimarea Jandarmeriei, în condițiile în care PNL anunțase ieri că va aduce 15.000 de oameni. Protestatarii au înfruntat o vreme urâtă, cu ploaie torențială și vânt și nu au avut parte de prezența celor doi co-președinti ai PNL, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, deși ieri anunțaseră că vor deschide protestul cu discursurile lor.

MITROPOLIA ARDEALULUI A INCEPUT DEMERSURILE PENTRU CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA!

29 sept.

Decizia a fost luată: Mitropolia Ardealului începe demersurile pentru CANONIZAREA părintelui Arsenie Boca

Mitropolia Ardealului, dar și Episcopia Devei și Hunedoarei  au început demersurile pentru canonizarea părintelui Arsenie Boca.
Astfel, s-a stabilit o comisie care va analiza viața Părintelui Arsenie, scrierile și activitatea acestuia. Decizia a fost luată după ce s-a constatat că primul pas pentru canonizare, respectiv existența unei evlavii populare, a fost pus în practică.
Anual, sute de mii de români merg la mormântul Părintelui Arsenie Boca pentru a se ruga. De asemenea, cărțile sale, dar și icoanele cu chipul părintelui sunt la mare căutare.
Părintele Costel Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române spune că trebuie făcută o distincție între credința autentică și superstiție.
„Putem vorbi de un fenomen al evlaviei populare, dar trebuie sa facem distinctie intre evlavia autentica si superstitia, bigotismul multora dintre cei care merg la mormant. Parintele Arsenie Boca a fost cel mai mare contestatar al pseudomisticismului.”, a spus el.
După ce va întocmi dosarul, acesta va fi înmânat Sfântului Sinod, unde se va lua decizia. Procesul poate fi îndelungat.
În acest moment, există o petiție online pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca, pe care o puteți accesa sau citi, AICI.
Sursa :    http://activenews.ro/

PURTATORUL DE CUVANT AL PSD ,SENATORUL GABRIELA FIREA DESFIINTEAZA „MOTIUNEA DE CENZURA”A NOILOR DEMOCRAT-LIBERALI POPULARI:”O SICANA LA ADRESA PREMIERULUI VICTOR PONTA!”

29 sept.

Astăzi se dezbate şi se votează în plenul reunit moţiunea de cenzură a PNL „Alege între România şi un premier compromis”.

Purtătorul de cuvânt al PSD, Gabriela Firea, a declarat, marți, că moțiunea de cenzură inițiată de liberali este „o șicană la adresa lui Victor Ponta”, subliniind faptul că nu se referă la acesta în calitate de prim-ministru.

„Și eu personal, dar și partidul din care fac parte, respectăm orice formă de prostest și manifestări. Această moțiune de cenzură este o șicană la adresa lui Victor Ponta. Textul moțiunii vorbește doar despre Victor Ponta, nu în calitate de prim-ministru, ci în altă calitate”, a declarat, marți, Gabriela Firea.

MARIA SARAPOVA S-O RETRAS DIN OPENUL DE LA WUHAN INTIMPUL MECIULUI CU BARBORA STRYCOVA,CAND A PRELUAT CONDUCEREA!

29 sept.

Sharapova s-a retras în timpul meciului cu Barbora Strycova când a preluat conducerea în setul decisiv. Retragerea influenţează componenţa grupelor la Turneul Campioanelor

O retragere ciudată

În turneul de la Wuhan a explodat o bombă luni după amiază (fusul orar al României): Maria Sharapova, cap de serie nr. 2, a abandonat în turul II, în meciul cu Barbora Strycova din Cehia (#37 WTA) la scorul de 7-6, 6-7 2-1. În acest moment nu se cunoaşte motivul retragerii. Sharapova nu părea să fie accidentată. De altfel, abandonul s-a produs după ce a câştigat un game în decisiv şi conducea cu 2-1. Fără explicaţii, după acest game, în loc să se îndrepte spre banca ei, pentru minutul de odihnă, Sharapova a venit la fileu în faţa arbitrului de scaun şi i-a întins mâna adversarei sale, acesta fiind semnul că se retrage. Destul de ciudat.

Pe 27 septembrie, pe site-ul oficial al turneului apărea o declaraţie a Mariei Saharapova în care spunea că este complet refăcută şi că, deşi nu are multe antrenamente în picioare, se simte în formă mare şi vrea să corecteze la Wuhan prestaţia mai slabă pe care a avut-o la ediţia din 2014 a turneului.

Nu încercăm să facem speculaţii, pe marginea acestui eveniment. Este posibil ca rusoaica să nu se fi simţit bine sau să îi fi recidivat mai vechea accidentare (deşi nu s-a văzut în joc) este posibil să fi obosit – ea nu a mai jucat niciun meci de la Wimbledon, unde a pierdut în semifinale la Serena Williams – sau este posibil să nu fi fost interesată de acest turneu şi a ales (cum fac marile jucătoare) să se retragă când conducea, într-un meci cu o adversară mai slab cotată. Vom avea o confirmare în acest sens săptămâna viitoare, când vom vedea dacă Sharapova participă sau nu la „Beijing Open”, cel mai titrat turneu al toamnei, turneu de categoria WTA Premier Mandatory.

Halep nu mai poate fi ajunsă

Retragerea Mariei Sharapova nu influenţează parcursul Simonei Halep. Cele două se puteau juca doar finala. (Am arătat în avancronica turneului că Sharapova are un culoar formidabil de uşor până în sferturi, inclusiv şi o posibilă semifinală relativ lejeră, în timp ce românca „beneficează” de un traseu infernal – n.a.). Totuşi, retragerea „Mashei” are o consecinţă majoră în ceea ce o priveşte pe Simona Halep. Chiar dacă nu mai câştigă niciun meci aici la Wuhan şi la „Beijing Open”, Halep nu mai poate pierde, matematic, locul 2 în clasamentul WTA pe anul 2015. În acest clasament, Simona Halep are în acest moment 5.736 puncte, iar Sharapova 4.322. Exista posibilitatea ca în cazul unui parcurs slab al Simonei Halep (de exemplu eliminare tur III la Wuhan şi tur II la Beijing) şi unul foarte bun al Sharapovei (finale la cele două turnee, una singură câştigată), rusoaica să treacă pe locul 2 în WTA pe 2015. Cum acest lucru nu mai este posibil, Simona Halep termină pe locul 2, iar la Turneul Campioanelor care se desfăşoară începând cu 26 octombrie în Singapore, nu poate cădea în grupă cu Serena Williams. De asemenea, prin retragerea Mariei Sharapova, Simona Halep are mari şanse să îşi păstreze locul 2 în clasamentul general al WTA până la Australian Open, ceea ce înseamnă automat obţinerea poziţiei de cap de serie nr.2, la primul turneu de Grand Slam din 2016.

UN FIASCO ,INTALNIREA INTRE EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI,PENALUL KLAUS JOHANNIS SI VICEPRESEDINTELE USA JOE BIDEN!

29 sept.

Foto: Admninistrația Prezidențială

Președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit luni la Casa Albă cu vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, cel care mari șanse să devină președintele SUA după alegerile din 2016. Iohannis și Biden au discutat mai bine de o oră. Klaus Iohannis l-a invitat pe vicepreşedintele american la Bucureşti, în noiembrie, cu ocazia organizării un mini-summit NATO.

„O întâlnire foarte bună, foarte caldă, o întâlnire care a durat mai mult de o oră, în cadrul căreia am avut ocazia să discutăm foarte multe probleme care ne preocupă pe toți”, a declarat Iohannis după întâlnire, potrivit unui comunicat al Cotroceniului.

”Am avut, evident, în primul rând, discuții despre Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, împreună am evaluat acest parteneriat care este unul foarte bun, foarte puternic. Partea politică, partea militară sunt excelente și am convenit să încercăm să lucrăm și pe partea economică, un parteneriat de acest fel trebuie să aibă partea economică foarte substanțială. În al doilea rând, am discutat despre situația din România, evident. Vicepreședintele Biden și-a exprimat mulțumirea față de mersul lucrurilor în domeniul combaterii corupției, și-a exprimat încrederea în continuarea acestui demers. După care, am evaluat împreună unele chestiuni legate de securitate, securitatea în special a României, sigur, având în vedere că suntem plasați într-o zonă cu probleme. Am discutat despre situația din Ucraina, am discutat însă și despre noua bază de la Deveselu, care va fi dată în funcțiune probabil încă în cursul acestui an. Am concluzionat că avem o colaborare în acest domeniu foarte bună. Am discutat evident și despre criza în care ne aflăm acum în Europa, despre numărul mare de refugiați care vin în Europa și modul în care vom gestiona această criză. Am discutat despre situația din Moldova și, în final, i-am spus Vicepreședintelui Biden că noi organizăm la București, în noiembrie, un mini-summit NATO și l-am invitat, în măsura în care, sigur, îi permite timpul, să participe la acest mini-summit. În concluzie o întâlnire foarte bună, cu rezultate foarte bune, lucru care, cu siguranță, poate să ne bucure”, a mai spus Iohannis.

Vicepreședintele american a afirmat la rândul său luni că va avea o comunicare directă, prin telefon, cu președintele Klaus Iohannis și prin intermediul ambasadorului României în SUA, George Maior, potrivit Administrației Prezidențiale.

Biden a apreciat că România stă bine în ceea ce privește lupta împotriva corupției și interconectarea energetică față de alte state.

„Există două instrumente noi în relația internațională: corupția și energia. Pe aceste două chestiuni România stă bine. România este mai liberă în ce privește energia, inclusiv interconectarea energetică”, a spus Joe Biden, conform Administrației Prezidențiale.

De asemenea, Biden a apreciat alocarea de către România a 2% din PIB pentru Armată.

Joe Biden nu și-a anunțat oficial candidatura pentru alegerile primare din cadrul Partidului Democrat. Sondajele îl iau însă în calcul – ar fi acum pe locul al doilea, la opt procente in spatele lui Hillary Clinton și cu un mare potențial de a crește. Biden și-a pierdut de curând cel mai mare dintre copii și spune că va candida doar dacă familia sa este pregătită psihic pentru așa ceva. Ar fi a treia candidatură la prezidențiale, după cele din 1987 si 2004. CNN aproape că se roagă ca Joe Biden să participe la dezbaterile televizate ale candidatilor democrați, chiar și fără candidatura depusă, o dovadă că este creditat cu mari șanse.

Democrații sunt avantajați de haosul din tabăra republicană. Democratii au înscriși în cursa internă cinci candidați (Biden ar fi al șaselea). Republicanii au avut până de curând 17 candidați și au ramas acum cu 15, iar primul clasat în sondaje, Donald Trump, nu este creditat cu vreo șansă de a ajunge în cursa finala. Campania mult mai bine construită a democratilor l-ar putea propulsa pe Biden la Casa Albă. Joe Biden are 72 de ani.

ZIUA MOTIUNII DE CENZURA,S-AU CUM S-O FAULTAT STRUTO-CAMILA MAFIEI BASISTO-JOHANNISTE PDL/PNL!

29 sept.

Parlamentul dezbate și votează marți moţiunea de cenzură depusă de PDL/PNL „Alege între România şi Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta”. Opoziția nu a reușit să atragă de partea sa UNPR, astfel că șansele ca moțiunea să treacă sunt apreciate ca fiind nule. Victor Ponta a estimat, luni seara, că la moţiunea de cenzură vor fi sub 200 de voturi pentru, în timp ce, ca să poată fi schimbat actualul Guvern, este nevoie de 276 de voturi. Parlamentarii coaliţiei care îl sprijină pe Ponta au primit dispoziţie să nu voteze. Votul este secret cu bile. În paralel Opoziția organizează și un miting în Parcul Izvor, unde lideri ai partidului țin discursuri.

UPDATE Gorghiu despre Ponta: „Nimeni nu îl mai primește în vizită”

„Domnul Ponta trăiește într-o realitate doar a domniei sale și a nimănui din România. Nimic din ce i se întâmplă nu înțelege. Veste bună este că domnul prim ministru mai are trei patru români care îl sustin, vestea proastă este că aceștia sunt liderii de la guvernare: Unul își dorește să preia locul de pe care a plecat domnul Ponta, unul vrea să rămână primul senator al țării, unul confunda puterea cu interesul național. Nu le pasă de partidele pe care le conduc. Odată cu Victor Ponta vă compromiteți toți. În afara zidurilor din acest parlament sunt câteva mii de oameni. Știu, contează doar miile de oameni pe care Victor Ponta îi strânge de ziua lui pe stadion. Mai sunt peste un milion de români care au semnat pentru demisia lui Victor Ponta când acesta era doar urmărit penal. Pe biroul meu de ieri se află demisia lui Dan Motreanu (trimis în judecată de DNA – nr.). Vedeți undeva pe undeva demisia lui Victor Ponta? Ați făcut plângeri, l-ați pus pe domnul Cazanciuc să mă amenințe. Dacă găsiți argument să se spună despre mine că există vreo suspiciune, demonstrați-o. De acuze m-am săturat. Vorbiți de alții că sunt corupți. Uitați-vă în oglindă, domnule Ponta! Nimeni nu îl mai sună, nimeni nu îl mai ascultă, și nimeni nu îl mai primește în vizită. Nu mai ajunge nicăieri. Din păcate, nici România nu mai ajunge nicăieri. Toată lumea așteaptă o schimbare pentru că România este în avarie”, a declarat Alina Gorghiu, copreședintele PNL, în discursul său de la moțiune.

UPDATE Ponta: Nici domnul Blaga nu mai e ce a fost

„Nu există azi în fața dumneavoastră niciun fel de critică la adresa actului de guvernare. Este o confuzie stârnită, sunt oameni aduși cu autobuze în față în ploaie (referire la mitingul PNL – nr.), probabil ei credeau că vin să protesteze împotriva celor care le-au tăiat pensiile și salariile. Sunt mai mulți jandarmi și jurnaliști decât protestatari. Dar nici domnul Blaga nu mai e ce a fost”, a declarat Victor Ponta marți în discursul său de la dezbaterea moțiunii.

„Cred că intenția PNL-PDL de a se ascunde mereu în spatele procurorilor, de a aștepta ca aceștia să facă opoziție în locul lor este o intenție profund greșită, care nu are legătură cu principiile democratice. Cred în continuare că în Parlament trebuie să se facă politică și nu justiție și în justiție trebuie să se exercite doar drepturile și libertățile fundamentale și responsabilitățile în fața judecătorilor”, a mai spus premierul, de la tribuna Parlamentului, la dezbaterea moțiunii.

UPDATE Mulți parlamentari, absenți

Şedinţa Parlamentului în care se dezbate moţiunea de cenzură a început, marţi, în prezenţa a 309 parlamentari dintr-un total de 549.

UPDATE Dragnea, înainte de moțiune

„Suntem prezenți, dar nu votăm. (…) Cei care au pornit acest demers de a depune moțiunea de cenzură trebuie să-și aducă voturi. Dacă așteaptă la noi ar însemna că ar trebui să ne ceară să aducem oameni și la mitingul de afară, unde nu e nimeni. Sincer, dacă un partid pornește o acțiune trebuie să se bazeze pe oameni și în Parlament, și afară să ducă la capăt acțiunea. Nu cred că așteaptă la noi să ne aducem parlamentari să voteze moțiunea și oameni afară de la PSD ca să aibă și ei cât de cât un miting. (…) E vorba de susținerea Guvernului nostru de către fiecare parlamentar PSD”, a declarat Liviu Dragnea, marți la Parlament, după ședința grupurilor reunite ale coaliției.

„Parlamentarii puterii vor fi încă o dată umiliți de doi lideri care au probleme cu legea. Vor fi umiliți și ținuți în bănci”, a comentat anterior Alina Gorghiu absența de la vot.

Textul moțiunii de cenzură, aici.

CIRCULA PE NET. DISCURSUL EXCEPTIONAL AL MAGISTRATULUI GABRIELA BALTAG ,PRESEDINTA AMR,IN CADRUL CONFERINTEI”GUVERNAREA REPREZINTATIVA SI SEPARATIA PUTERILOR SUB IMPRIUL DEMOCRATIEI”: „JUSTITIA PARE IN OCHII OPINIEI PUBLICE O JUSTITIE A RAZBUNARII!”

29 sept.

Gabriela Baltag, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, a avut un discurs excepţional în cadrul conferinţei „Guvernarea reprezentativă şi separaţia puterilor sub imperiul democraţiei”, organizată de Senat la sfîrşitul săptămînii trecute, în care a atras atenţia asupra derapajului în care a intrat Justiţia în ultima vreme.

Prin atitudinea sa curajoasă, judecătoarea Gabriela Baltag (unul dintre puţinii contemporani faţă de care am un respect nemărginit) a reuşit să atragă atenţia întregii opinii publice şi este de mirare că nici o guvernare din ultimii ani nu s-a gîndit s-o promoveze în funcţiile de conducere din Justiţie, acolo unde parcă este rezervată o parcare doar pentru cei care slujesc partidele politice aflate la putere.

Din păcate, nici presa nu a părut prea interesată de Conferinţa organizată la Senat, astfel încît discursul formidabil al Gabrielei Baltag ar fi trecut neobservat dacă nu ar fi fost preluat de colegii de la „Lumea justiţiei”. Întrucît cred că ne vom aminti mult timp de aici de lucrurile semnalate de Gabriela Baltag, căci ele sînt un semnal de alarmă de care ar trebui să se ţină cont cît nu este prea tîrziu, republicăm integral discursul domniei sale:

Am ajuns să ne temem să purtăm o discuţie cu un coleg procuror,nu ştim cine l-ar putea asculta, şi ar putea interpreta altfel”

Regret că sunt astăzi printre singurii, deşi eu am în dreapta mea un – permiteţi-mi să-i spun – fost coleg (n.r. – Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, fost judecător), deşi nu am fost în aceeaşi generaţie. Mă simt în siguranţă cînd ştiu că printre dumneavoastră mai sunt domni avocaţi, foşti procurori, cadre didactice venind din sistemul judiciar, deci nu sunt singură.

Regret că nu am fost şi ieri prezentă, deşi am dat suficiente emoţii gazdelor şi pentru ziua de astăzi, gîndindu-mă dacă să vin sau nu şi cum ar fi interpretat gestul meu dacă m-aş prezenta numai eu – o reprezentantă a sistemului, sau, mă rog, a mediului din care vin. Am zis că, pînă la urmă, fiecare a hotărît, dintre colegii mei invitaţi pe care i-am văzut poftiţi la aceasta masă rotundă, au ales dacă să vină sau nu aici în faţa dumneavoastră.

Sunt un reprezentant al sistemului, şi în spatele meu poate că sunt, deşi nu-i vedeţi dumneavoastră, sunt mulţi alţii – judecători, poate şi procurori, dar judecători mai mult. Am vazut, în prezentarea domnului prim-ministru (n.r. – Victor Ciorbea) şi, de asemenea, a domnului avocat (n.r. – Ionel Haşotti), a domnilor care au vorbit înainte, nostalgii de biografie. Aş spune că la mine sunt scurte, şi eu aş putea să spun acelaşi lucru, n-am cu ce să mă laud, decît cu faptul că de 22 de ani n-am avut decît această cariera – judecător. Nu ştiu cum ar fi fost să fiu altceva, marturisesc că atunci cînd voi finaliza cu această carieră – pentru că va veni şi timpul să fac acest lucru – mi-aş dori să îmbratişez o altă profesie juridică, sunt foarte deschisă vizavi de acest aspect. Poate nu procuror, cu siguranţă nu, pentru că această carieră în magistratură va avea un capăt probabil pe aceasta formulă. Voi lua în calcul altceva. Privesc cu deschidere toate oportunitaţile – şi, ieri, vă marturisesc că am fost la o întîlnire care a durat cîteva ore, la Institutul Naţional al Magistraturii, unde s-a vorbit despre egalitatea profesiilor de judecător, procuror, avocat, despre dorinţa aceasta de a vedea ce nu functionează, de a găsi în interiorul nostru, al sistemului, lucrurile care nu sunt în regulă, pentru că înainte de a privi dincolo, spre dumneavoastră, trebuie sa vedem ce nu-i bine la noi. Ca să putem să vă înţelegem pe dumneavoastră, trebuie să ne înţelegem pe noi.

Codurile acestea, de care s-au agăţat unii la început trîmbiţînd că au făcut o reformă nemaipomenită, sunt un eşec în mare parte”

Şi să ştiţi că sunt probleme reale în interiorul sistemului; poate le auziţi prin vocile unor domni avocaţi, uneori, prin vocile Parchetului, mai puţin prin vocile judecătorilor. Pentru că judecătorii sunt soldaţii tăcuţi ai Dreptăţii, ei vorbesc foarte puţin, aproape deloc, vorbesc reprezentanţii asociaţiilor profesionale şi cam atît. A fost o întîlnire unde am încercat să ne privim toţi fără să ne temem unii de ceilalţi, pentru că asta este foarte tristam ajuns ca în interiorul sistemului să privim, sau să raspundem, şi nu e cazul meu, dar se întîmplă la foarte mulţi dintre colegi, să răspundem la un salut venit din partea unui avocat, fost coleg, poate, de facultate, să ne temem să purtăm o discuţie de principiu cu un coleg procuror, pentru că, doamne fereşte, cine ştie ce s-ar putea întampla, s-ar putea întampla ceva, nu ştim cine l-ar putea asculta, sau dacă ne ascultă cineva şi ar putea interpreta altfel. Ieri am fost la această întîlnire, care face parte dintr-o serie de mai multe întîlniri, sub egida Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, de a vedea dacă putem să aducem normalitatea în sistem. Pentru că ea, din păcate, nu mai există. Şi nu mai există nu din cauza oamenilor, din cauza noastră. Ne-am trezit aşa. După 22 de ani, pot spune că lucrurile şi timpurile sunt mai nesigure acum, decît la început, in ’93. Privesc cu tristeţe ziua de astăzi şi ziua de ieri, dar cu încredere ziua de mîine. Şi aşa poate că încerc să mă încurajez, spunîndu-mi că trebuie să identificăm o soluţie. Privesc cu tristeţe din ce cauză? Atunci cînd am venit în sistem, mi-am imaginat ce bogată sufleteşte şi ce satisfacţie profesională voi avea peste ani. Sigur, la început nici nu mă puteam gîndi cum va fi peste 22 de ani; mă gîndeam cum va fi peste 10, cum va fi peste 15 ani… Cînd am ajuns în aceste perioade, de fiecare dată am fost mai tristă, pentru că mi-am dat seama că nu am mai multe satisfacţii profesionale decît la început. Nu neapărat din ceea ce fac eu, nu, ci din ceea ce se întamplă în jurul meu, pornind de la cît de nesigur este sistemul, cît de nesigură este legea – vă spun cu sinceritate că mă uit astăzi la normative de la începutul anilor ’90 şi parcă sunt făcute în alţi parametri. Sunt altfel, deşi nu sunt atît de ample, nu sunt atît de stufoase, rezolvă toate problemele pe care nu le pot rezolva astăzi legi de sute de articole, de mii de articole. Cum e posibil, cum s-a ajuns aici, nu ştim nici noi. Vorbea domnul avocat (n.r. – Ionel Haşotti), despre Coduri şi da, este foarte adevărat… Codurile acestea, de care s-au agăţat unii la început trîmbiţînd că au făcut o reformă nemaipomenită, sunt un eşec în mare parte. De cel în materie penală nu mai spun… Curtea Constituţională nu cred că mai are mult şi putem spune că le putem băga în sertar, că nu mai are, în cel în materie penală, ce să mai fie în regulă. Am văzut din partea sistemului această opunere de schimbare, iar din partea dumneavoastră initiative. Ele trebuie să existe. Nu trebuie interpretate, că sunt legate de o situaţie anume sau de alta. Sunt necesare. Codurile sunt neclare, iar noi am spus – aşa, prin vocea Asociaţiei Magistraţilor, şi cînd s-a pornit unica reforma, în 2009-2010, atunci cînd era un alt ministru al Justiţiei, s-a făcut chiar o conferinţă, iar unii dintre dumneavoastră au fost prezenţi acolo, în care am criticat şi am spus care sunt neregulile. Dar nimeni n-a tinut cont de noi, s-a dorit foarte mult să vină, pentru ca cineva din interior cerea neapărat să vadă o reforma în sistemul judiciar. Nu le putem face, desigur, în grabă, deşi înteleg că acele Coduri au fost pritocite foarte mulţi ani, nu ştim pe unde şi nici specialiştii aceia… Dumneavoastră spuneţi, într-adevăr, că au fost făcute de specialişti… M-am uitat şi eu să văd cine a fost în compunere, şi nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu prea am văzut cadre didactice, profesorii noştri, cei care au studiat toate teoriile posibile să gasească cele mai bune formule. Puţine nume de renume am găsit în acele comisii. Trebuie schimbate, trebuie rectificate, nu se poate merge mai departe. Este un adevăr, nu trebuie să ne temem de el, nu trebuie să-l legăm de evenimentele sau de nefericirile unora sau altora dintre dumneavoastră, dintre noi, pentru că în egală măsură din toate mediile au fost situaţii care nu ne-au bucurat. Am criticat Codul penal şi Codul de procedură penală, iar dacă dumneavoastră căutaţi, veţi găsi în comunicate că Asociaţia Magistraţilor din România a spus foarte clar că tot ce era ca şi dispoziţie, nu era clar. Şi s-a dovedit asta, pentru că la momentul respectiv, fără o analiză corespunzătoare, numai împrumutînd dintr-o legislaţie sau alta, fără să vedem care este specificul nostru şi cum le coroborăm pe toate, am ajuns să ne trezim cu situaţii imposibile. Şi iată, aşa cum spune domnul Haşotti, judecătorii au ajuns să facă legea. Impropriu spus să o facă, ci să o înţeleagă şi să o poată aplica, că uneori am avut situaţii – şi îi văd pe colegii mei de la Penal că nu ştiu cum să se descurce cu o dispoziţie sau cu alta, pentru că se bat cap în cap. Da, au încercat să repare ceea ce nu a fost în regulă, dar judecătorul nu trebuie să facă legea, el trebuie să o aplice. Asta este menirea dumneavoastră, să faceţi legi. Să faceti legi clare, care să fie sigure, să nu dea bătăi suplimentare de cap magistraţilor, judecătorilor – că ei sunt cei care o aplică în final şi transpun în hotărîrea pe care o iau. Sistemul legislativ, din pacate, ca si sistemul judiciar, ambele sunt in deriva si nu stiu din ce motiv; am incercat sa vedem cine a gresit, sau daca a gresit cineva. Ne facem aceasta analiza in fiecare zi, sa stiti, pentru ca nu dorim sa fim in situatii imposibile.

Niciuna dintre puteri nu este o supraputere, Justitia nu este o supraputere, nu trebuie sa fie”

Sunt la această masă alături de dumneavoastră şi nu mă tem să vă privesc şi să vorbesc despre problemele sistemului meu, pentru că sunt foarte multe. Nu pot să fac critici cu privire la dumneavoastră, şi nici să vă spun că mă sperie uneori cuvîntul pe care îl văd spus; da, cu o egalitate între puteri sunt perfect de acord, dar un control între puteri deja, pentru un judecător, sună un pic altfel. Judecătorul nu este obişnuit cu această noţiune, cu acest termen de ‘control’, decît atunci cînd el îşi exercită atribuţiile pe lege, să zicem, ca instanţă, dar nu ca un control. Eu nu sunt adepta nevoii de a controla totul, sau de a vă controla pe dumneavoastră, fireşte. Cu actele normative este altceva, în aplicarea lor, dar mă gîndesc cum putem vedea echilibru între cele trei puteri. Şi îl putem vedea foarte bine, dacă fiecare dintre noi respectă atribuţiile celuilalt, dacă niciunul dintre noi nu se amestecă în munca celuilalt, în ceea ce trebuie să faca unul sau altul. Să nu credeţi că împărtăşesc poziţiile sistemului meu, uneori, vizavi de dumneavoastră, după cum nu împartăşesc nici poziţiile dumneavoastră vizavi de sistemul meu. Mi-aş dori ca fiecare să iasă şi să vorbească despre ce este în neregulă cu el. Asta nu înseamnă, însa, că nu accept critici. Poate pe criticile acestea le ascult mai mult decăt ascult laudele, pentru că laudele nu ştii dacă sunt adevarate şi dacă vin de la prieteni. Aş vrea să întelegeţi că mă deranjează şi pe mine, ca persoană, şi nu ezit s-o spun, de fiecare dată cînd vedem dusă într-o exagerare critica cu privire la atitudinea unuia sau a altuia. Eu sunt obisnuită să accept şi să privesc spre dumneavoastră, să vă privesc activitatea – daţi-mi voie – în viaţa privată, să vă privesc şi să vă accept gîndindu-mă că ceea ce faceţi dumneavoastră este în regulă. Cînd vă criticaţi dumneavoastră, unii cu ceilalţi, e foarte bine, eu mă bucur de asta. Niciuna dintre cele trei puteri – căci există trei puteri, şi deşi toată lumea spune că există trei puteri în stat şi niciuna nu este mai presus decît cealaltă, dintre cele trei puteri, Justiţia este singura autoritate, Constituţia o spune.

JUSTIŢIA PARE ÎN OCHII OPINIEI PUBLICE O JUSTIŢIE A RĂZBUNĂRII”

Nu ştiu ce să vă împărtăşesc, v-aş spune foarte multe, că ar fi de discutat zile întregi despre ce e bine şi ce e rău, ce văd eu bine la dumneavoastră, ce vedeţi dumneavoastră bine la mine. Am venit la această masă acceptînd şi dorindu-mi să existe un dialog, un echilibru al puterilor. Am primit acum cîteva luni invitaţia de la domnul preşedinte şi am stat la această masă ore intregi şi am discutat cu dumneavoastră cum poate nu am discutat cu cei din sistem, care nu au vrut să ne asculte. Şi am gasit înţelegere şi a fost totul în regulă. Acesta a fost un pas. Dacă aşa văd o colaborare între cele trei puteri, şi sunt sigură că împărtăşesc bine părerea celor care au vorbit înainte – că niciuna dintre puteri nu este o supraputere, Justiţia nu este o supraputere, nu trebuie să fie. Vedem foarte mult, în ultimul timp, că se discută în spaţiul public despre latura aceasta a Justiţiei, aşa cum bine a spus şi domnul avocat, că numai partea penală este scoasă în evidenţă, deşi Justiţia înseamnă foarte mult. Probabil pentru că e mai spectaculoasă interesează opinia publică mai mult. Justiţia pare, în ultimul timp, în ochii dumneavoastră, ai opiniei publice, dar şi în ochii mei pare la fel, o Justiţie a răzbunării. Iertaţi-ma, dar nu aceasta este menirea Justiţiei. Şi poate că acest sentiment pe care îl trăiesc este unul dintre sentimentele de dezamagire. Nu mi-am dorit ca ea să fie percepută aşa şi să fie percepută chiar şi de mine şi mă întreb de ce am ajuns aici. Ce s-a intamplat? Pentru că, fără să ne întoarcem, legile nu au fost foarte clare – au permis şi permit uneori alunecări, pentru că, dacă nu e nimic sigur, desigur că fiecare e liber să aplice şi să facă după cum înţelege dumnealui ori dumneaei, şi am ajuns într-o situaţie nefirească, o situaţie în care Justiţia dă sentimentul, prin forţa prin care, iată, legea i-o pune la îndemînă, că este mai presus decît oricine, ceea ce nu este adevărat absolut deloc. Şi nu poate asta să ne dea, sub nicio formă, poziţia sau gîndul că noi suntem cei mai puternici. Nu, sub nicio formă.Egalitate, da, egalitate, respect, colaborare instituţională, este foarte important acest lucru, să existe o colaborare, să vedem unde sunt greşelile, pe orizontală şi pe verticală. Iarasi, ajungem la un control, şi un judecător are această reticenţă, nu va privi niciodată de sus şi nu va accepta termenul de control. Asta e în interiorul nostru; nu ştiu cum e dincolo – mă uit spre avocaţi şi am mai mare speranţă cînd mă gandesc cum privesc dumnealor. Nu ştiu cum e ierarhia procurorilor, deşi studiind legile şi văzînd comportamentul dînşilor poate termenul de control la dumnealor e mai acceptabil, la noi absolut deloc.

E o tema foarte generoasa, tema pe care dumneavoastra ati ales-o si, cu siguranta, ea merita tratata nu numai astazi, ci ar trebui organizate intalniri foarte multe si pe viitor.

Consiliul Superior al Magistraturii nu mai dă încrederea că ar putea să garanteze independenţa sistemului”

S-a vorbit foarte mult despre necesităţi de modificare a Constituţiei. Este foarte adevărat. Şi la întîlnirea anterioară am discutat despre acest aspect.

Constituţia nu mai satisface nevoile noastre sociale, evoluţia impune modificări esenţiale. M-aş referi cumva pe sistemul nostru, pe ceea ce priveşte Justiţia, fiind necesare clarificari în statutul magistraţilor. Cum spunea doamna senator Anghel că preferă să vorbească despre judecători şi procurori şi să nu folosească termenul ‘magistraţi’. Da, Constituţia trebuie clarificată, să vedem dacă mai este necesar să vorbim despre magistraţi, sau putem vorbi despre judecători şi procurori separat, fără să mai folosim această terminologie.Sunt necesare clarificări în modificările constituţionale privind statutul procurorilor, privind componenţa Consiliului Superior al Magistraturii – cum bine spune domnul Haşotti, Consiliul Superior al Magistraturii nu mai dă încrederea că ar putea să garanteze independenţa sistemului. Nu vi-o mai dă dumneavoastră. Nu ne-o mai dă nici nouă, să ştiţi. Pentru că, iată, avem un organism, iar impotriva membrilor acestui organism nu se poate face absolut nimic. Nu-i poţi revoca; poţi să suspenzi în ţara asta şi preşedintele ţării, dar membrilor CSM nu poţi să le faci absolut nimic. Pentru că nu avem pîrghii, şi ne întoarcem din nou – Curtea Constituţională a decretat dispoziţiile constituţionale şi au trecut 3 ani aproape şi nu s-a întamplat nimic legislativ, dumneavoastră nu ne-aţi pus pîrghiile la îndemînă, ca să putem să avem un mijloc la îndemană prin care să întrebăm oamenii, cînd nu mai prezintă garanţii, de ce sunt acolo. Sunt necesare modificări constituţionale, regret să constat şi în discuţiile din spaţiul public că acest proiect generos a intrat într-un con de umbră. Nu ştiu de ce, dumneavoastră cunoaşteţi mai bine care sunt mişcările în lumea politică, dar ar fi fost necesară o modificare constituţionala şi este, şi avem încă speranţa că şi pe această parte ar putea fi aduse cîteva lămuriri în sistem.

Am vorbit despre nemulţumirile noastre, ale judecătorilor, pentru că despre ei discut în general, deoarece fac parte din această categorie profesională şi o cunosc cel mai bine. Activitatea unui judecător nu e o activitate la vedere decît prin hotărîrea judecătorească, pentru ceea ce face el în sala de judecată, expus publicului. Dar activitatea noastră înseamnă mult mai mult. Aş vrea să vă imaginaţi, aşa cum viaţa dumneavoastră în această cladire e, în fiecare zi, foarte plină, şi instanţele sunt la fel. Sunt un fel de muşuroi de furnici în care de dimineaţa, de la ora 8.00, oamenii merg, fiecare, în şedinte, alţii redactează, şi tot aşa pînă noaptea tîrziu, cum dumneavoastră mai vedeţi uneori la televizor că este cîte-o măsură preventivă în lucru la instanţă, viaţa în instanţă nu se termină niciodată. Nu ştiu dacă activitatea noastră răspunde cerinţelor actului de justiţie pe care îl fac alţi colegi ai noştri în străinătate. Pentru ca nici condiţiile noastre nu sunt întocmai… Să nu credeţi că am venit să mă plîng aici, dar de multe ori mi-aş dori să am şi eu aceleaşi posibilităţi pe care le au colegii mei din străinătate, să am legislaţie coerentă… Dumneavoastră nu ştiţi, probabil, că noi nu avem posibilităţi financiare să facem un simplu abonament la o revistă de prestigiu – la instanţe mă refer, că fiecare ne dotăm acasă după cum dorim sau după cum avem disponibilitatea de a alege un lucru sau altul, dar instanţele noastre sunt acum, cu excepţii probabil, în situaţia în care nici o simplă documentare nu se mai poate face. Mi-aş dori şi eu să am aceleaşi posibilităţi şi facilităţi ca cei de afară, care au cîte doi, trei, pe langă dumnealor, şi le pun legislaţia relevantă străină la dispoziţie, desigur că mi-aş dori să lucrez în condiţiile acestea. Dar aveţi în faţa dumneavoastră un judecător care luni va intra într-o şedinţă de judecata, are 40 de dosare, care i-au ocupat jumătate din birou, pentru că un dosar are cîte 4-5-6 volume în situaţii fericite, şi judecătorul acesta nu e judecător 8 ore. E judecător 24 de ore, timp de 7 zile. E tot timpul judecător. Şi acasă, dacă face ceva, se gîndeşte cum ar putea soluţiona o situaţie sau alta. Asta este viaţa noastră, m-am gîndit că e bine să ne ştiţi şi partea asta umană, că noi suntem oameni, ca şi dumneavoastră. Nu suntem dumnezei, nu, în niciun caz. E adevărat că e asemuită cu divinitatea activitatea noastră, dar fiecare dintre noi atunci cînd intră în sală trebuie să găsească cea mai bună soluţie pentru om, să nu uite că nu este Dumnezeu, altcineva e – să speram că e şi ne vede, chiar dacă uneori nu ne răspunde, dar nu ne uită niciodată.

Întotdeauna am vorbit despre o egalitate între acuzare şi apărare”

Nu avem condiţiile corespunzătoare materiale, s-au mai făcut cîteva lucruri, dar nu suficient, faţă de avalanşa de dosare venite pe rolul instanţelor, faţă de complexitatea lor. Cu mult mai mare uşurinţa finalizai un dosar acum 10-15 ani, pentru că şi situaţiile erau mult mai simple, şi mult mai greu e acum. Poate într-o zi făceam nu ştiu cîte motivări, pe vremuri, pentru că altfel era… Acum poţi să lucrezi şi 2-3 săptămîni la un dosar, este foarte dificil, pentru că te gandeşti că trebuie să aduci toate explicaţiile, că tu, judecator, numai acolo te poţi exprima, nu poţi sta de vorbă altfel, să ieşi şi să-ţi justifici hotărîrile. Controlul pe care îl au, impropriu spus, asupra activităţii tale, îl au prin acea hotărîre care rămîne peste timp. Eu de fiecare dată mă gandesc, atunci cînd redactez o hotărîre, că ea poate fi găsită de cineva şi peste 100 de ani. Şi sunt foarte atentă. Nu imi e indiferent cum este finalizată, pentru că mă uit şi admir hotărîrile de prin anii `40-`50 ca şi manieră de redactare. Nu întotdeauna sunt fericită de conţinutul lor. Deci sunt atentă la orice, ca să fie clară, să înţeleagă omul ce am făcut acolo, pe 15-20-60 de pagini, depinde. Asta este viaţa noastră, e o viaţă pe care dumneavoastră nu aveţi de unde să o ştiţi. Sunteţi tentaţi uneori să ne judecaţi şi să spuneţi că nu suntem drepţi… Vă daţi seama că singurul nostru scop acesta este, să fim drepţi, să respectăm legea, este singura care ne poate subordona – legea. Numai ea şi conştiinţa noastră. Că unii o aplică într-un fel sau altul, iaraşi ţine de om, ţine de fiecare, ţine de caractere…Formarea noastră în sistem, accederea în sistem – şi aici sunt foarte multe critici, de aceea cred că suntem în situaţia asta nefericită, noi, ca şi sistem interior, probabil şi dumneavoastră, şi împreună, raportate cele trei puteri, nu suntem în regulă. Suntem supăraţi şi unii, şi alţii, şi atunci cînd ne întîlnim nu mai găsim nicio punte de legătură. Faptul că dumneavoastră organizaţi aceste întîlniri – şi vă spun cu regret că astăzi aş fi dorit să văd aici reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Ministerului Justiţiei şi alţii, dar nu e nimic, probabil vor fi la următoarea întîlnire, şi să putem vorbi deschis despre ceea ce este bine, despre ce nu este bine şi să îndreptăm aceste lucruri, pentru că ele sunt, şi numai dacă recunoaştem asta avem şansa de a merge mai departe.

Aş vrea să vă spun într-o bună zi că, iată, vin aici şi toate sunt în regula, avem niţte Coduri minunate, refăcute complet, care nu mai dau bătăi de cap judecătorilor, care – mai mult decît atît – garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor, pentru că acest lucru este foarte important; eu, ca judecător, sunt interesată să ştiu că legea pe care o am îmi aduce garanţii şi persoanele sunt în siguranţă, judecate sub acea lege. Îmi doresc foarte mult să se întîmple acest lucru, după cum militez şi întotdeauna am vorbit despre o egalitate între acuzare şi apărare. Să pot sta la o masă, într-o discuţie, şi cu un avocat, şi cu un procuror, în egală măsură. Eu pe ambii îi privesc cu aceeaşi unitate de măsură. Nimeni nu e mai important, pentru că nu se poate altfel; nu pot să spun că pare mai importantă activitatea procurorului decît cea a avocatului. Le respect pe ambele, încerc să-i înteleg pe fiecare.

Ne uităm cu tristeţe că unele persoane sunt judecate înainte de a ajunge la noi, din nefericire”

Un alt lucru de care mi-am amintit, şi vedeţi şi dumneavoastră că activitatea judecătorului nu e o activitate la vedere, deşi şedinţele noastre sunt publice. N-o să vedem niciodată procesele acestea televizate, din sălile de judecată, şi este foarte bine că se întîmplă aşa.Eu nu îngădui şi nu agreez maniera asta de justiţie în prima ei fază. Am sentimentul că prezumţia de nevinovăţie nu mai există. Şi nu mai există nu pentru mine, ca judecător, pentru colegii noştri, ca judecători, pentru că, pentru mine, pînă în ultima fază, un om are sau nu are dreptate. Niciodată nu dăm verdicte înainte. Un judecător care gîndeşte astfel, cînd a primit un dosar şi spune aici e soluţia cutare, acela nu e un judecător. Dar în faţa societăţii, a opiniei publice, oamenii şi-au pierdut prezumţia de nevinovăţie, şi tocmai din cauza lucrurilor care se întîmplă. Aici trebuie să găsiţi dumneavoastră un mecanism să nu se mai întîmple asta. Noi ce putem face? Ne uităm cu tristeţe că unele persoane sunt judecate înainte de a ajunge la noi, din nefericire. Şi ăsta e un lucru foarte trist.Pornind de la ce spuneam mai înainte, că pentru mine, ca judecător, importantă este legea, importante sunt principiile, drepturile, să existe garanţii suficiente, să nu nedreptăţim pe nimeni prin ele, să putem aplica o lege egală pentru fiecare, indiferent cine este, şi atunci actul de Justiţie va fi un act care să mă mulţumească, care să îmi dea satisfacţia aceasta profesională pentru că parcă era mai bine înainte. Nu mai vreau să spun asta, aş vrea ca la o întîlnire cu dumneavoastră, peste 3-4 ani, să vă spun că lucrurile astea s-au corectat şi iată că suntem pe drumul cel bun. Depinde de fiecare dintre noi, cum va arăta viitorul. Depinde şi de dumneavoastra, depinde şi de noi. Şi un război între cele trei puteri nu e deloc de dorit. M-am întrebat de multe ori dacă nu trăim fiecare în felul nostru povestea cu Troia; că cineva are interes să dezbine profesiunile. Există permanent o stare de conflict; cineva trebuie să necăjească fie judecătorii, fie procurorii, fie avocaţii. Şi nu stiu de ce se întamplă asta – mă întreb mereu cine are un interes să nu fie linişte şi să nu putem să ne ocupam de oamenii aceia pe care nimeni nu-i mai bagă în seamă, care vin în faţa noastră cu o problemă de natură civilă de foarte multe ori, cu probleme din vieţile lor, cu singura speranţă la instanţă. Noi, de multe ori, copleşiţi de problemele care vin spre noi artificial, sau, uneori, pentru că aşa le lasă imprejurările. Despre asta am vrut să vă vorbesc, iertaţi-mă că nu am fost chiar pe subiect, nu am vorbit despre democraţie, nu am făcut teorii, dar teorii puteţi să prezentaţi dumneavoastră, cei care sunteţi teoreticieni, şi le ascultăm cu mare drag, însă despre lucrurile astea umane, concrete, despre Justiţia de zi cu zi, cea pe care eu o trăiesc – pentru că nicio clipă, în cei 22 de ani, nu m-am rupt de acest sistem şi nu am făcut altceva. Nici nu ştiu cum să mă comport altfel. Vă mărturisesc că atunci cînd intru în concediu de odihnă, vara, îmi mai rămîn de redactat dosare, şi redactez 2-3 săptămîni, poate uneori şi mai mult, iar în momentul în care îmi termin treaba, nu mai ştiu să mă comport, sunt ca un om căruia îi lipseşte ceva. Asta este viaţa noastră, despre viaţa aceasta nu vorbeşte nimeni. Aş vrea să aveţi încredere în actul de justiţie, deşi şi eu sunt dezamăgită de foarte multe ori. Dar nu mi-am pierdut speranţa şi asta este ceea ce mă motivează să merg mai departe în fiecare zi. Vă mulţumesc”.

Gabriela Baltag este judecător de 22 ani, iar acum îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Neamţ. Este căsătorită încă din facultate cu un coleg şi au împreună 3 copii. Opinia publică a aflat de domnia sa în 2009, cînd a reclamat o acţiune de intimidare din partea SRI, după ce judecătorii din Neamţ au redactat un memoriu.

A urmat apoi reacţia sa după celebrele afirmaţii ale lui Traian Băsescu din aprilie 2013, pe care Gabriela Baltag le-a interpretat public ca fiind „o nouă palmă dată Justiţiei”. Imediat, cineva a „umblat” la maşina soţilor Baltag, înţepînd conductele de frînă!

Recent, după achitarea Marianei Rarinca în procesul cu preşedinta ÎCCJ, judecătoarea Gabriela Baltag a cerut public demisia Liviei Stanciu: „Dacă sistemul judiciar e mai vulnerabil acum ar trebui să fie preocuparea care să nu vă dea în niciun fel linişte zilele acestea, doamnă judecător! Prezenţa dumneavoastră în fruntea celei mai reprezentative instanţe, un etalon al dreptăţii, pune în pericol credibilitatea magistraţilor, iar în ochii unui observator obiectiv sunteţi o persoană care nu mai poate beneficia de respectul acestei înalte demnităţi! Dovediţi onoare doamnă judecător, aşteptăm demisia dumneavoastră! În urma acestei declaraţii, Inspecţia judiciară din cadrul CSM a decis s-o ancheteze pe Gabriela Baltag!

Ca o compensaţie pentru Gabriela Baltag, magistraţii din întreaga ţară au încredere în probitatea sa profesională, astfel încît azi conduce Asociaţia Magistraţilor din România, pe care o reprezintă cu cinste la cel mai înalt nivel. Nu are nimeni nevoie de un astfel de magistrat în conducerea Justiţiei din România? Ce ziceţi, domnule Prim-ministru? Ce ziceţi, domnule Preşedinte?

SHAYNE WARD – NO PROMISES!

29 sept.

LEONA LEWIS – RUN!

29 sept.

%d blogeri au apreciat: