Sfântul Cuvios Părinte Dimitrie cel Nou din Basarabi este cinstit pe 27 octombrie. A trăit acum 700 de ani şi s-a născut într-o familie modestă, dar evlavioasă.
Pentru că nu a avut condiţii materiale, nu a urmat o şcoală. A rămas în satul natal, unde a fost păstor, îndeletnicire care i-a permis să mediteze mult la Evanghelia lui Hristos.
Fiind iubitor de singurătate şi dorind o viaţă duhovnicească mai profundă s-a retras într-o mănăstire şi s-a făcut călugăr. Când viaţa lui s-a apropiat de sfârşit şi-a părăsit chilia şi s-a aşezat pe malul unui râu, între două pietre care au reprezentat sicriul său.
Trupul Sfântului a fost acoperit în timp de ape, dar moaştele au fost descoperite de o fată bolnavă care l-a visat într-o noapte, când i-a spus că o va vindeca dacă le va cere părinţilor să-i scoată moaştele din apă. Astfel, scoase din adânc moaştele sfântului au fost descoperite întregi şi aşezate cu cinste în bisericuţa din satul Basarabov. Fata s-a însănătoşit într-adevăr, iar vestea s-a răspândit rapit. Credincioşii au început să vină în număr mare la Basarabov.
Chiar domnitorul de atunci al Ţării Româneşti a trimis de la Bucureşti bani şi meşteri pentru a ridica în satul Basarabov o biserică mai mare şi mai frumoasă, unde au aşezat Sfintele moaşte.
Pentru a nu cădea în mâinile păgânilor spre sfârşitul războiului dintre ruşi şi turci din anii 1769-1774, moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse de Mitropolitul Grigorie al Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinstire în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi, devenind ocrotitorul Bucureştiului.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a apărat de multe ori Bucureştiul.
Astfel, la 1815, în vremea lui Caragea, la cererea lui Vodă, călugării au scos moaştele Sfântului de la Mitropolie şi au ocolit oraşul, citind rugăciuni de tămăduire împotriva ciumei de care au şi scăpat de altfel.
De asemenea, sfintele sale moaşte au fost purtate cu folos prin tot oraşul în 1827, din cauza unei secete îndelungate. „După ce au ocolit câteva străzi (…)când sosiră în capul Podului Mogoşoaiei, începu să plouă. Vodă şi boierii şi norodul care erau după Sfânt fură udaţi până la piele. Şi ploaia a ţinut trei zile, cu mici întreruperi”, arată colonelul Papazoglu în memoriile sale, el insusi participant la acest moment, potrivit creştinortodox.ro.
În anul 1831, Bucureştiul era aproape pustiit din cauza epidemiei de holeră, iar preşedintele Divanului Ţării Româneşti, pe atunci generalul Pavel D. Kiseleff, a cerut că moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou să fie duse pe câmpia Filaret. Potrivit mărturiilor istorice. „Din ziua de 15 septembrie şi până la începutul lunii octombrie, numărul morţilor, care până atunci atinsese 160 pe zi, a scăzut repede”, arată sursa citată.
Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou s-a răspândit însă nu numai în Bucureşti, ci în toate regiunile ţării, fiind considerat un Sfânt un ocrotitor al Bisericii şi patriei: „Pe tine, Cuvioase, te-am dobândit de la Dumnezeu apărător şi ocrotitor patriei noastre, pe care o păzeşti pururea de toate întâmplările rele şi de năvălirile vrăjmaşilor. De aceea, Sfinte Dimitrie, păzeşte-o nevătămată”.
Pe 26 octombrie, în calendarul nostru este pomenit şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mircare, care a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, în cetatea Tesalonicului din Grecia.
Comentarii recente