Arhiva | 10:34 am

PANTERA – I’M BROKEN!

1 nov.

GOODBYE TO GRAVITY – THE DAY WE DIE!

1 nov.

LEGEA 307/2006,ARATA CA TOTI FACTORII DE DECIZIE AU FAVORIZAT CARNAGIUL DE LA CLUBUL „COLECTIV”!

1 nov.

Emoţia provocată de incendiul din Clubul „Colectiv”, în urma căruia au murit 27 de tineri, acoperă, în mod firesc, în acest moment, spaţiul public. Ceea ce va conta în final este responsabilitatea celor care au făcut posiblă această tragedie. Vă prezentăm mai jos cadrul legal care-i arată explicit pe toţi cei vinovaţi, de la patronii clubului, pînă la cei din Ministerul de Interne.

Legea nr. 307 din 2006 privind apărarea împotriva incendiiloreste cea care reglemetează aceste responsabilităţi, iar dacă prevederile sale ar fi fost respectate, tragedia de la Clubul „Colectiv” n-ar fi avut loc, orice incident care ar fi apărut fiind rezolvat fără consecinţe atît de grave.

PATRONII NU AU SOLICITAT AVIZUL DE LA ISU ŞI NU AU ANUNŢAT CĂ VOR FOLOSI ÎN SPECTACOL SUBSTANŢE PERICULOASE

Primii vinovaţi sînt, desigur, administratorul şi conducătorul societăţiicare patronează clubul, ei fiind organizatorii spectacolului din Clubul „Colectiv”. Ei aveau obligaţii clare rezultate din Legea 307/2006, cea mai importantă fiind aceea de a solicita avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu de la Inspectoratul Situaţiilor de Urgenţă de pe raza Sectorului 4, unde îşi desfăşurau activitatea. Iată ce prevede legea ca responsabilităţi directe ale acestora:

Însuşi Raed Arafat, secretar de stat în MAI, a declarat ferm că această societate nu a solicitat niciodată vreun aviz sau autorizaţie de securitate la incendiu! De aici porneşte totul, întrucît dacă ar fi făcut acest lucru, conducătorii clubului ar fi aflat că aveau obligaţia, potrvit art. 19, al. f din Legea 307/2006, să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare”!

Cazul de la „Colectiv” pare desprins din încălcarea acestui paragraf, căci, iată, şefii clubului aveau obligaţia să anunţe ISU că vor avea în spectacol substanţe periculoase (artificii şi alte substanţe pirotehnice), dar şi riscurile acestora, precum şi metodele de intervenţie pentru stingere în caz de nevoie! Desigur, dacă ar fi respectat aceste norme obligatorii, cei de la ISU ar fi putut să ia măsurile de rigoare, cu personal specializat, şi ar fi făcut verificări în club pentru a constata dacă spaţiul acestuia permite astfel de jocuri pirotehnice! Din păcate, şefii clubului s-au limitat să anunţe pe Internet că vor folosi mijloacele pirotehnice, dar nu pentru a avertiza pe cineva de riscurile asumate, ci doar ca publicitate menită să atragă cît mai mulţi spectatori!

Nu trebuie omisă nici prevederea art. 19, al. i, care-i obliga pe şefii clubului să aibă un contract cu un serviciu de urgenţă voluntar sau privat şi care, fiind o situaţie specială, la care participau sute de persoane, ar fi trebuit să fie la faţa locului şi să intervină ca organ de specialitate! Din mărturiile celor prezenţi, am aflat cu toţii că solistul vocal al trupei a solicitat de la microfon un instinctor pentru stingerea focului în prima fază a incendiului, cînd flăcările erau doar pe unul din stîlpii de susţinere.

Autorizaţia şi avizul de securitate la incendiu EMISE DE ISU SÎNT OBLIGATORII

În ciuda declaraţiilor lui Popescu Piedone, primarul Sectorului 4 şi ale unor subordonaţi ai săi, care cred că acea „declaraţie pe propria răspundere” este suficientă şi ar ţine loc de autorizaţie de securitate la incendiu, Legea 307/2006 prevede foarte clar, chiar la art. 1, al. a-b, ce trebuie obţinut de către o societate comercială:

a) autorizaţie de securitate la incendiu – actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judetean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor în terenşi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale securitate la incendiu – la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale – securitate la incendiu;

b) aviz de securitate la incendiu – actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu – a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări”.

Deci, această autorizaţie şi acel aviz de securitate la incendiu sînt obligatorii şi clar prevăzute de Legea 307/2006! Reamintim declaraţia lui Raed Arafat care a declarat public că la ISU nu a fost înregistrată nici o cerere în vederea obţinerii acestor documente! Importantă de subliniat este prevederea de mai sus, care spune că aceste avize şi autorizaţii se fac „ÎN URMA VERIFICĂRILOR ÎN TEREN”, ceea ce ar fi scos la iveală neregulile care au dus la producerea tragediei: o singură uşă de evacuare accesibilă, cea de-a doua fiind blocată cu un lanţ şi un lacăt, lipsa aerisirii, stabilirea unui număr maxim de persoane în club pentru a evita busculadele în caz de urgenţă etc.

LA VÎRF, MINISTERUL DE INTERNE COORDONEAZĂ ŞI CONTROLEAZĂ ACTIVITATEA DE SECURITATE LA INCENDII

Cei care fug acum de răspundere trebuie să înţeleagă că Legea 307/2006 prevede că absolut toţi au responsabilităţi în domeniul securităţii la incendiu! Iată ce spune articolul 2 din această lege: Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi,autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României”, iar toată această activitate de interes naţional este sub coordonarea şi controlul Ministerului de Interne, aşa cum precizează Legea 307/2006, art. 3, al. 1: „Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti!

Desigur, responsabilitatea MAI nu este una directă, însă, ca de obicei, lanţul slăbiciunilor este cel care face posibilă o tragedie, căci strategiile, controalele şi sancţiunile preventive sînt ignorate, fie din lipsa responsabilităţii, fie, cum ne spunea cineva, din interes, în schimbul unor cîştiguri constante de la cei controlaţi.

PRIMARUL ŞI CONSILIUL LOCAL

Art. 13 din Legea 307/2006, la SECTIUNEA a 2-a – „Obligaţiile consiliului local şi ale primarului”, descrie pe larg toate atribuţiile şi responsabilităţile acestor instituţii. Iată cîteva dintre aliniatele acestui articol referitoare la atribuţiile Consiliului localcare, dacă ar fi fost respectate, tragedia nu s-ar fi produs:

b) emite hotărîri, în condiţiile legii, cu privire la organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă;

c) instituie reguli şi măsuri specifice corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;

f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi îndeplinirii atribuţiilor legale de către serviciile de urgenţă voluntare înfiinţate şi exercită controlul folosirii acestora;

h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenţii, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu;

k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor.

Sînt, după cum se vede, o mulţime de atribuţii ale Consiliului local, care se referă la emiterea unor hotărîri privind activitatea de prevenire a incendiilor, instituirea unui serviciu de urgenţă pe care trebuie să-l controleze, să se asigure că în zona lor există căi de acces pentru intervenţii etc. Din ce am aflat de la faţa locului, ştim că maşinile de pompieri nu au putut să intre pînă în preajma clubului, iar acţiunea era cunoscută în Sectorul 4, deci se puteau lua măsuri de control asupra clubului pentru a se asigura că nu ecistă vreun risc! N-a făcut acest lucru nici un consilier din Sectorul 4!

Primarul are, de asemenea, responsabilităţile lui, precizate în art. 14 din Legea 307/2006, între care una care ar trebui să-l trimită pe Popescu Piedone direct în faţa judecătorilor: „asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al manifestărilor publice”! 400 de oameni într-u spaţiu atît de mic nu era o manifestare publică? Dar iată cîteva aliniate ale articolului 14 din această lege:

d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al manifestărilor publice;

e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor la construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinînd domeniului public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale, precum şi la instituţiile publice;

g) asigură realizarea şi menţinerea în stare de funcţionare a căilor de acces, a sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu”.

PREFECTUL ŞI CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI

Legea 307/2006 merge şi mai departe pe lanţul ierarhic şi stabileşte responsabilităţi în domeniul securităţii la incendii atît pentru Consiliul General al municipiului Bucureşti, cît şi pentru Prefectul Capitalei, în Secţiunile 3 şi 4, respectiv în articolele 15 şi 16. Iată cîteva din sarcinile extrem de importante ale Consiliului General:

b) instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;

d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum şi a căilor de acces pentru intervenţie în caz de incendiu.

În cazul Prefectului Capitalei, Legea 307/2006 este şi mai explicită, stabilind atribuţii pe care trebuie să le îndeplinească, astfel încît toţi cei aflaţi în subordinea sa, ca şef al structurilor descentralizate în teritoriu, să îndeplinească toate prevederile legii:

a) coordonează activităţile de apărare împotriva incendiilordin responsabilitatea autorităţilor centrale din teritoriu, conform legii;

b) aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, întocmită de inspectorat;

c) instituie, în condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Ca toate celelalte instituţii la care ne-am referit mai sus, Prefectul are la dispoziţie personalul necesar care ar fi trebuit să verifice îndeplinirea obligaţiilor legale ale instituţiei pe care o reprezintă. A comsiderat însă că această protecţie împotriva incendiilor este una formală, neimportantă. Poate că de aceea nu a fost văzut la faţa locului, alături de celelalte oficialităţi!

Nici Ministerul de Internenu este în afara responsabilităţilor prevăzute de Legea 307/2006, întrucît în subordinea sa se află Inspectoratul Situaţiilor de Urgenţă (ISU), care are reprezentare teritorială pînă la nivel de oraş!

Acum, cînd întreaga ţară este şocată de tragedia petrecută în Clubul „Colectiv”, în afara bravelor cadre medicale din spitalele bucureştene, care au dovedit încă o dată ce rol important au în societate şi care au treaba lor, anchetatorii trebuie să se detaşeze de emoţii şi să ia la analiză fiecare persoană care avea responsabilităţi legale în situaţii de acest fel şi să taie în carne vie, astfel încît nici unul dintre vinovaţi să nu mai rămînă în funcţie.

Mulţi dintre cei vizaţi de Legea 307/2006 au fost numiţi în funcţii pe criterii politice şi tolerează în zona (in)competenţei lor funcţionarea unor astfel de cluburi, discoteci, baruri sau restaurante care nu respectă multe dintre obligaţiile legale, pe care chiar acele autorităţi publice ar trebui să le verifice.

Dacă vom pune alături textul Legii 307/2006 şi toate datele adunate în Dosarul „Tragedia din clubul Colectiv”, vom observa că absolut toate instituţiile ce aveau responsabilităţi în prevenirea incendiilor au partea lor de vină! Nici una nu poate să spună că şi-a îndeplinit datoria, căci toată această tragedie putea fi evitată chiar şi dacă un singur personaj din lista de mai sus ar fi interzis efectele pirotehnice într-un spaţiu închis! Şi toţi, absolut toţi aveau pîrghiile necesare să intervină.

Iar Moartea umblă în continuare pe străzile din toate oraşele, căci există sute de alte cluburi în care se tolerează activităţi de acest gen, dincolo de prevederile legii, prin simpla ignorare a unor măsuri simple pe care autorităţile publice nu le iau, uneori şi dintr-o evidentă complicitate cu cei care le deţin!

Şi ar mai trebui spus ceva: orice spectacol sau manifestare sportivă cu titlu gratuit trebuie să fie interzise! Aşa se întîmplă peste tot în lume, căci biletele de intrare garantează că numărul participanţilor este unul controlat, în funcţie de capacitatea locului de desfăşurare. Acesta este motivul pentru care, de pildă, UEFA obligă toate ţările să respecte această regulă! Or, din cîte ştim cu toţii, primarii din toată ţara se întrec în organizarea de concerte gratuite în pieţele cele mai mari ale localităţilor lor, crezînd că, în acest fel, cîştigă puncte electorale. Ignoră astfel toate riscurile, aşa cum au făcut şi cei care puteau împiedica tragedia din Clubul „Colectiv”!

CLAUDIU PETRE ,TANARUL DISPARUT IN INCENDIUL DE LA CLUBUL „COLECTIV”,A AVUT UN SFARSIT TRAGIC!

1 nov.

Claudiu Petre, unul dintre tinerii care se afla în clubul groazei, vineri seara, era de negăsit sâmbătă seara. Familia și prietenii lui l-au căutat și la INML și la spitalele unde au fost transportați răniții, însă nici urmă de el, a declarat sâmbătă seara un prieten al tânărului.

UPDATE Tânărul a fost identificat în cele din urmă la Institutul de Medicină Legală, a anunțat duminică prietenul acestuia

Tânărul a intrat de două ori în club pentru a-și salva prietenii, iar ultima oară ar fi fost văzut în fața clubului, în timp ce era resuscitat.

De asemenea, un alt tânăr care a participat la concertul din Clubul Colectiv, Andrei Petre Bucă (Foto jos), era de negăsit sâmbătă. Unul dintre prietenii tânărului a cerut ajutor pe Facebook.

”Rog pe toți cei din lista mea care lucrează în spitale sau au cunoștințe care lucrează în spitale și pot contacta persoane din cadrul sectiilor de terapie intensivă a spitalelor din București, să distribuie această fotografie a lui Andrei Buca (Andrew Peter) în speranța că cineva îl poate identifica”, se arăta în mesaj.

”Numele lui este Bucă Petru Andrei iar familia lui este îndurerată ,nu dau de el de aseară ,dacă sunt martori oculari vă rog să ne ajutați cu informații!!!”, a mai scris prietenul tânărului, postând fotografia cu Andrei.

LISTA CU PERSOANELE INDENTIFICATE ,DECEDATE IN CARNAGIUL DE LA CLUB „COLECTIV!”

1 nov.

UPDATE Numele persoanelor despre care se ştie că au murit în urma incendiului din clubul Colectiv au fost afişate pe una dintre uşile Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Capitală.

Au fost recunoscute până acum 23 de persoane. Identitatea a trei dintre victime rămâne în continuare necunoscută.

Cea de-a 27-a persoană decedată în incendiu a fost recunoscută de părinţi încă de vineri seară, de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Capitală, conform managerului Cătălin Cârstoiu.

Pe lista decedaților de la IML apar și Mihai Alexandru și Vlad Țelea, chitariștii formației Goodbye to Gravity, care susținea concertul.

Anterior, medicul legist Abdo Salem a declarat sâmbătă că un număr de șapte persoane decedate în urma incendiului care a avut loc vineri seară în Clubul Colectiv din București care au fost aduse la Institutul Național de Medicină Legală au rămas neidentificate.

El a precizat că printre cei aduși la INML nu se află niciun copil.

Sâmbătă dimineață, secretarul de stat Raed Arafat anunța că din cele 27 de persoane care au murit 17 erau încă neidentificate.

ALTAR DE LUMANARI SI FLORI LA LOCUL TRAGEDIEI!

1 nov.

Altar de lumânări și flori la locul tragediei

Foto cotidianul.ro
Altar de lumânări și flori la locul tragediei

Galerie Foto

Zeci de persoane au mers sâmbătă la clubul Colectiv din Capitală să depună flori și să aprindă lumânări, în memoria celor 27 oameni care au murit vineri noaptea, în urma incendiului.

Potrivit unei fotografii de la fața locului, una dintre persoanele decedate avea doar 15 ani.

La locul tragediei a mers sâmbătă cu un buchet de flori și să aprindă o lumânare și președintele Klaus Iohannis.

MARTURIA SOCANTA A ASISTENTEI VIOLETA MARIA NACA DE LA AMBULANTA – ILFOV CARE A PARTICIPAT LA SALVAREA VICTIMELOR DE LA CLUBUL „COLECTIV!”

1 nov.

O tânără, Claudia Postelnicescu, a prezentat pe Facebook mărturia unei asistente, Violeta Maria Naca de la Ambulanţa Bucureşti-Ilfov, care a participat la operaţiunea de salvare a victimelor de la clubul Colectiv din Capitală.

„Izbeau în mine. În salvare. Le curgea pielea, carnea. Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanțe, că e haos. Să vină poliția. Rupeau jacheta de pe mine”, povestește asistenta.

Mărturia asistentei postată pe Facebook:

„(…) Ne-am dus senini. Credeam că e un incendiu banal inițial, continuă, am fost al doilea echipaj la fața locului. Apoi au venit pompierii agitați. Primele două victime. Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Țipa la mine să venim mulți. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arși, călcați în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arși. Plângeam. Săreau arși pe mine, urlau. Voiau să intre mulți în ambulanțe. Și nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.
Abia atunci s-a dezlănțuit coșmarul. Au venit alți patru grav răniți. Izbeau în mine. În salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plâng. Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanțe, că e haos. Să vină poliția. Rupeau jacheta de pe mine. (…)
Apoi, a venit un pompier, avea o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, mă implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din brațele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am și eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulți, mulți de tot. Erau îndesați în salvări. Civili urlau, tineri răniți trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutați, să fie salvați. Se aruncau în fața ambulanțelor. Dădeau cu pumnii în ambulanțe.
Am urme de piele arsă, pe mine, pe echipament. Pompierul șef plângea în hohote. Era în șoc. Țipa: De ce, Doamne?. Tânără arsă nici nu mai avea haine pe ea. Apoi am intrat urlând la Colțea, cu patru răniți grav. Țipam să vină toți doctorii, că e carnagiu. Toată lumea era în stare de șoc. AM VĂZUT IADUL!
Doi doctori de la echipaje au rămas la fața locului. Erau șase tineri, jos pe borduri, în stop cardiorespirator. Șoferul din echipaj a resuscitat oameni ore în șir până i-a crescut tensiunea și i-a țâșnit sângele pe nas. (…)
Mai era un copil de doar 16 ani! 16 ani! A plâns echipajul la resuscitarea lui. Nu se îndurau. Apoi l-au adus pe fratele lui, pe brațe, la mine. Era grav, era ars tot. Avea ochii umflați și roșii, plângea. Întreba: Sunt rău? E grav?.
Apoi au adus altul. Era 70%. Plângeam. Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăiește. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl țin de mână. I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: Mami, n-o să mor, nu? Încă ieșea fum din el. (…)
La spital părinți pupau ambulanțele, urlau unde le sunt copiii. Le-am spus adevărul. Le-am spus că sunt în stare gravă. Mi-au pupat picioarele la Municipal. Era sinistru. Trăgeau de mine și de colegi, de salvare.
Asistenta cu care am vorbit, mi-a povestit că toți care au fost luați aseară sunt în stare gravă. Mi-a scris cu o durere de mamă că este profund șocată de tragedia de aseară. Abia a reușit să vorbească despre incident, mi-a spus că are tensiunea 20.
După ce a mai luat un hap pentru inimă mi-a scris, probabil cu o mână tremurândă: Nu suntem bine, noi, salvatorii.
În momentul ăsta, nimeni nu e bine.
Când s-a întors, doctorii au îmbrățișat-o, i-au sărutat lacrimile și i-au mulțumit. Au spus că nu vor uita niciodata vocea ei când implora că are nevoie de ajutor, că o să țină minte pentru totdeauna cum ruga dispeceratul să cheme și colegii de acasă. Pe toți. Să vină să ajute tinerii arși.
Salvatoarea, eroul care povestește îndurerat, este Violeta Maria Naca și are 22 de ani experiență pe Salvare.
Nu o să postez poze cu răniții, mi se pare de porc. Nu o să caut capete de acuzare. Nu o să blamez pe nimeni. Am vrut să vă arăt povestea din prisma unui medic, care-a fost aseară la fața locului. Povestea eroilor. Durerea pe care o simt medicii în momentul în care se simt neputincioși în fața morții.
Închid ochii și e mai rău. Revăd imaginile ca un film horror.

MOARTEA PLUTEA IN AER LA CLUB COLECTIV!

1 nov.

Fotografia aceasta a fost surprinsă de către un participant la spectacolul de la Clubul „Colectiv” şi surprinde exact momentul declanşării tragediei: artificiile au aprins izolaţia fonică a unui stîlp de susţinere şi flăcările au ajuns rapid la tavanul din lemn, care în numai 30 de secunde s-a aprins în totalitate, căzînd peste spectatori!

Declaraţiile martorilor, precum şi imaginile din acest club, postate pe Internet anterior tragediei, arată că totul parcă era pregătit pentru o asemenea nenorocire. Inconştienţii care au organizat un asemenea spectacol cu efecte pirotehnice într-un spaţiu închis, fără să analizeze măcar sumar condiţiile pe care le oferea această hală, vor răspunde, desigur, în faţa legii, însă elementele care au favorizat această tragedie există în aproape toate cluburile din România, astfel încît se impune sistarea oricăror activităţi pînă cînd acestea vor fi verificate de instituţiile care le autorizează.

Vă prezentăm mai jos Schema tragediei, realizată pe una dintre fotografiile din acest club, conform declaraţiilor unor martori la acest spectacol „incendiar”.

Aşadar, artificiile amplasate pe unul dintre stîlpii de susţinere s-au aprins. Stîlpii de beton erau înfăşuraţi în burete inflamabil, peste care s-a înfăşurat pînză simplă, inflamabilă!

Flăcările au ajuns în cîteva secunde la tavanul clubului, care era în întregime din lemn neignifugat: este vorba pur şi simplu de scînduri pe toată suprafaţa lui. În acest fel, conform declaraţiilor martorilor, în mai puţin de un minut tot tavanul a fost cuprins de flăcări şi, în scurt timp, s-a prăbuşit peste oameni!

Dacă în primul moment cei prezenţi au crezut că focul face parte din spectacol (solistul trupei rock a avut timp să spună doar că „asta nu face parte din spectacolul nostru”), cînd tavanul s-a aprins a intervenit panica şi toţi cei 3-400 de spectatori s-au îngrămădit spre singura ieşire din club, călcîndu-se în picioare!

Explozia despre care s-a vorbit a fost, de fapt efectul reaprinderii focului prin pătrunderea oxigenului în club după spargerea unui geam. Pe Internet circulă deja fotografii realizate în interiorul clubului cu cadavrele carbonizate, însă ele nu se pot difuza, întrucît vă pot afecta puternic emoţional.

Ancheta va duce, desigur, la pedepsirea vinovaţilor, însă, din păcate, pentru cei 28 de morţi nu se mai poate face nimic.

%d blogeri au apreciat: