FOSTUL TARANIST ,MARIUS RAUL BOSTAN,PROPUS DE EMISARUL BRUXELLES-ULUI,DACIAN CIOLOS CA MINISTRU AL SOCIETATII INFORMATIONALE,ESTE PROPRIETARUL SITE-ULUI PRO-OCCIDENTAL AGRESIV CU ATITUDINI RASISTE SI XENOFOBE „IN LINIE DREAPTA!”

16 nov.

Marius Raul Bostan, propus de Dacian Cioloș ca Ministru al Societății Informaționale, este contestat de o parte a presei, după ce s-a descoperit că este, prin intermediul unei fundații, proprietarul siteului „În linie dreaptă”.

Siteul, cunoscut ca pro-occidental agresiv a fost acuzat de mai mulți jurnaliști de atitudini rasiste și xenofobe.

Dizidentul anti-comunist și scriitorul Dorin Tudoran, scria despre siteul ÎLD, după ce a fost calomniat pe portalul cu pricina: „Calomnierea a devenit o îndeletnicire pe care unii dintre cei de la ÎLD au transformat-o într-un soi de ritual  despre care e greu să nu te întrebi dacă nu cumva ține deja de psihopatie.

Acuză o dată. Li se răspunde cu argumente care dovedesc că mint. Reiau, ad nauseam, aceeși acuzație, doar, doar minciuna devine adevăr. Li se cer dovezi. Tot ce oferă sunt aceleași verdicte imbecile prin care încearcă înlocuirea realității cu o irealitate scandaloasă.
Când nu au argumente, răspund impasibili: „irelevant”. Vă puteți distra aici. Răspunsul meu, punctual, de acum doi ani, chiar pe site-ul ÎLD (comentariul #5), a fost o pierdere de vreme”.

Photo-blog-7-150x150[1]Calomnia preferențială

De curând, dl. Andrei Pleșu recomanda, pe bună dreptate, să vedem diferența necesară dintre ciomăgari și cozi de mătură: “Nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bîta paleolitică.”

Pentru categoria “Condeieri de seamă ai paleoliticului postmodern”, mi se pare interesantă continuarea studiului de caz În Linie Dreaptă, căci protagoniștii lui dovedesc unde se poate ajunge când bâta se substituie rațiunii și calomnia ia locul dialogului.

Calomnierea a devenit o îndeletnicire pe care unii dintre cei de la ÎLD au transformat-o într-un soi de ritual  despre care e greu să nu te întrebi dacă nu cumva ține deja de psihopatie.

Acuză o dată. Li se răspunde cu argumente care dovedesc că mint. Reiau, ad nauseam, aceeși acuzație, doar, doar minciuna devine adevăr. Li se cer dovezi. Tot ce oferă sunt aceleași verdicte imbecile prin care încearcă înlocuirea realității cu o irealitate scandaloasă.

Când nu au argumente, răspund impasibili: “irelevant”. Vă puteți distra aici. Răspunsul meu, punctual, de acum doi ani, chiar pe site-ul ÎLD (comentariul #5), a fost o pierdere de vreme.

Iată doar câteva dintre calomniile puse și repuse în circulație despre mine de gânditoarea Anca Cernea, camarazi ai săi de “introspecții” și, mai ales,  de o foarte agitată bâtă paleolitică – Costin Andrieș:

1.“…a scris și a vorbit despre România din perspectiva lui Dan Voiculescu,de președinția lui Traian Băsescu, de condamnarea comunismului în 2006” (Costin Andrieș)

Citind o asemenea minciună, le-am cerut să ofere exemple. Semnând în Jurnalul Național (2004-2006) alături de Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Andrei Pleșu și Vladimir Tismăneanu înseamnă că toți cei menționați au “scris din perspectiva lui Dan Voiculescu.” Există dovezi în sprijinul acuzației?

Răspunsul este pe măsura bâtei din acest paleolitic târziu:

“Pe blogul dvs spuneați acum cîteva zile că nu contează UNDE spuneți, ci CE spunți. În cazul dvs contează ambele, pentru că în publicația lui Dan Voiculescu, indiferent dacă erați sau nu “pro-Voiculescu”, ați susținut punctul lui de vedere.”

Cum lesne se poate observa, bâtele paleolitice nu practică doar rasismul preferențial. Practică și calomnia preferențială. Ce nu contează la ceilalți foști editorialiști, contează la unul singur. Și încă de două ori. De ce? Fiindcă așa vrea mușchii lor ideologici.

2. Am ajuns să scriu “împotriva condamnarii comunismului (alăturîndu-se astfel lui Vadim, Iliescu, Voiculescu, etc) – să deformeze realități în fițuicile felixiste și siturile stîngii radicale (Critic Atac)”. (Costin Andrieș). “Greșeala lui Vladimir Tismăneanu a fost tocmai că a părăsit regimul comunist; dacă ramânea în sistem, se făcea activist și turnător precum felix, nu mai condamna comunismul, ajungea mogul și îi dădea un job lui Dorin Tudoran, la unul din ziarele sale, iar acesta nu ar mai fi găsit nimic de criticat la VT.” (Anca Cernea)

Nu aria calomniei mă cutremură în cazul acestei închipuite Hélène Carrère d’Encausse a snopului de bâte paleolitice ÎLD, ci tupeul repetării ei până la amețeală. Să-i sugerez dnei Cernea să-i ceară dlui Andrieș să ofere probe, citate din munca mea de “deformare a realității” ar fi o futilitate.

Dna Cernea nu mai poate fi scoasă din priză. A devenit însăși priza. De la ea se încarcă tot felul de țânțari anofeli, care doresc să devină cât mai fosforescenți în tunelul tranziției de la prostie la prostie cu premeditare. Și de aici la calomnie.

Că pe vremea când la Jurnalul Național semnau Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Andrei Pleșu, Vladimir Tismăneanu și eu nu exista “Felix” (așa cum precizează și președintele Traian Băsescu,  când recunoaște că se întâlnea pe atunci cu dl Dan Voiculescu, ca să nu mai pomenesc de invitația la guvernare), ba exista chiar și o adeverință de la CNSAS  prin care se spunea că dl Voiculescu nu a fost colaborator al Securității, nu-i interesează pe paleoliticii de la ÎDL.

Din lipsă de argumente, ei o țin gaia-mațu cu “Felix”. Îl înșurubează și în contexte în care lipsea cu desăvârșire, fiind cu totul acoperit, de nevăzut chiar și pentru ochiul celor de la CNSAS cum erau dnii Dinescu, Patapievici și Pleșu. Se culcă cu numele lui pe buze, se scoală cu numele lui pe buze. Dambla curată.

3.“…din perspectiva lui Dom’ Profesor a scris și despre IICCMER-ul condus de Vladimir Tismăneanu, cel pe care îl numea ‘Stimate tovarășe Secretar general’ în vara anului trecut, cînd USL-ul condus de cel căruia i-a fost consilier încerca destructurarea statului de drept. Dorin Tudoran a aplaudat atunci acțiunile USL și preluarea IICCMER.”

Prestidigitația amestecării unor episoade din 2004 cu unele din 2012 între care nu există nicio legătură ține de arsenalul manipulării.

N-am scris nimic, niciodată, “din perspectiva” dlui Voiculescu. N-am aplaudat nimic. Am scris ce am găsit de cuviință, amintind că, în urmă cu câțiva ani, preveneam că schimbările doar pe criterii politice vor duce la un carusel în care singurul factor nealuat în seamă va fi mereu calitatea muncii celor schimbați doar pe criterii politice. M-am înșelat cumva?

Înlocuirea dlui Vladimir Tismăneanu din fruntea Consiliului Științific al IICCMER nu poate fi considerată componentă a unui atac la statul de drept. Ea s-a făcut legal, după o regulă invocată chiar de dl Timsăneanu și admiratorii săi la o înlocuire anterioară (2009) – cea a dlui Marius Oprea.

Simplu, au spus ei: institutul se subordonează biroului Primului-ministru; un nou Prim-ministru are dreptul să schimbe conducerea institutului; dl Oprea a fost numit de premierul Tăriceanu; dl Tăriceanu nu mai este premier; acum premier este dl Boc și are dreptul să restructureze niște institute și să numească o conducere nouă așa cum crede de cuviință; și cu asta, basta. Ciocu’ mic!

Asta a făcut și alt (nou) Prim-ministru – Victor Ponta. Numai că, dacă în cazul dlui Oprea vorba “Unde-i lege, nu-i tocmeală” a devenit lege, în cazul dlui Tismăneanu aceeași vorbă a devenit fărădelege, atac la statul de drept. De ce? Fiindcă așa vrea mușchii lor propagandistici!

Bâtele paleolitice de la ÎLD uită partea grotescă. Să le-o reamintesc.

Când dl Victor Ponta a fost nominalizat de USL pentru funcția de premier, dl Tismăneanu a anunțat, cu fermitatea-i cunoscută, că în cazul în care dl Ponta devine premier, Domnia sa, dl Tismăneanu, își va prezenta demisia.

Dl Ponta a devenit premier. Dl Tismăneanu, cu fermitatea-i cunoscută, a uitat să-și dea demisia.

După o vreme, s-a produs și inevitabilul – noul premier a schimbat conducerea IICCMER. Dl Tismăneanu s-a văitat ca din gură de șarpe – o face și astăzi. Proteste. Liste. Tot tacâmul.

Solicitat să spună cum rămâne totuși cu declarația inițială potrivit căreia își va prezenta demisia, în momentul în care dl Ponta devine premier, dl Tismăneanu a declarat că au existat niște rațiuni pentru care nu a mai demisionat, rațiuni pe care nu le poate numi încă, dar că, în curând, va explica despre ce a fost vorba. Cu fermitatea-i cunoscută, nu a mai explicat vreodată.

De fapt, un scenariu simplu: nu demisiona, lasă-i să te demită și apoi punem tunurile pe ei – Săriți, atac la statul de drept! Săriți, distrugerea cercetării științifice! Săriți și săriți. O provocare jenantă. Politicianism de două parale.

Convingerea că un stat de drept poate fi consolidat prin practicarea dublei măsuri (double standard) spune mult despre promotorii unei democrații a paleoliticului postmodern.

Pentru a observa un lucru atât de simplu — practicarea dublei măsuri — nu trebuie să fii nici pro-Cineva, nici anti-Cineva. Trebuie doar să nu suferi de orbul găinilor și să nu dai obrazul pe șorici.

Promovat drept analist politic, “Vocile Dreptei – EvZ”, același ÎLD-ist ne oferă pe unde mai calcă diamante demne de clasa Mafalda-Petrache Lupu: “Am așa un filing că în 20 de ani granițele României nu vor mai fi cele de astăzi.”

 No kidding!

Probabil că toroipanul paleolitic vroia să spună că are un “feeling”, “filing” neînsemnând ceva.

Una e să simți (feeling) ceva, alta e să ți se pună o plombă – dental filling. Numai că, pentru ca plomba să fie solidă, e nevoie de dublu “ll” – filling. Altfel cade repede. Dar preocupat să rupă gura târgului, omul nostru își folosește plombele pentru a (pre)simți marile mișcări geopolitice de mâine. Un fel de radar marca Sfarmă Piatră. Ca și rasismul, chiar dacă e unul preferențial.

Ce uită să spună cei de la ÎLD în secțiunea “Despre noi” a site-ului lor este motivul pentru care scriu. Noroc că sunt mai sinceri, când se confesează prin alte părți. Iată un eșantion din profesiunea lor de credință:

Știu că nu poți înțelege ce m-ar putea motiva să îmi pierd vremea cu tine, dar pot încerca o explicație superficială – am un hobby, acesta este să stârnesc reacții ulcerate…” (Costin Andrieș, 25.01.2014)

Mardeiașii de la ÎLD s-au străduit să devină din cozi de mătură, bâte paleolitice. Au reușit.

Le recunosc izbânda și îi tratez pe măsura ei.

A semna alături de ei proteste “împotriva practicilor degradante din presă” este o solidaritate de care nu mă simt capabil. Dar nu-mi dă prin cap să îi acuz pe cei cu un spirit civic și comunitar mai dezvoltat decât al meu care au găsit motive întemeiate pentru a semna.

Dacă nu ne-am învrednicit să semnăm Charta ’77  și nu ne-am sinucis încă de rușinea acelei occasion manquée, poate că nu vom fi, totuși, executați pentru “trădare” fiindcă, deși am considerat un protest binevenit, ne-am codit să-l semnăm alături de bâte paleolitice.

Putem spera la o asemenea mărinimie? Da? Vielen Dank und beste Grüße.

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: