Arhiva | 5:52 pm

NASTEREA DOMNULUI VESTITA DE INGERI PE 25 DECEMBRIE!,HRISTOS SE NASTE,SLAVITI-L!,HRISTOS DIN CERURI INTAMPINATI-L!

24 dec.

Naşterea Domnului vestită de îngeri

Naşterea Domnului vestită de îngeri

În prima perioadă a creştinismului, Naşterea Domnului era serbată odată cu cea a Botezului. Se consideră că sărbatoarea Naşterii Domnului s-a serbat pentru prima dată separat, la 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375, apoi la Constantinopol în anul 379, când Sfântul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra predică, ce va servi mai târziu ca izvor de inspiraţie imnografului Cosma de Maiuma la compunerea canonului Naşterii: Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!…

Icoana cu motivul peşterii

Ca majoritatea sărbătorilor religioase creştine, şi Crăciunul a fost pus în legătură cu o serie de sărbători păgâne, cum ar fi cea a Soarelui, sau Saturnaliile ori Juvenaliile în lumea romană, care cădeau cam la aceeaşi dată. Unele dintre ritualurile acestor sărbători romane par să fie păstrate, atribuindu-li-se un sens creştin, până în zilele noastre: colindele, pluguşorul.

Lor li s-au adăugat în timp altele de concepţie creştină, cum ar fi Vicleimul, Irozii, Steaua, care fac din sărbătoarea Crăciunului una dintre cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei româneşti.

Giotto, Adoraţia Magilor

Deşi celebrarea Naşterii Mântuitorului datează de la începutul secolului al IV-lea, primele reprezentări iconografice apar abia în secolele al VI-lea şi al VII-lea, mai întâi în bisericile orientale.

Tema Naşterii cuprinde trei etape succesive: cele dinaintea naşterii, cu călătoria la Bethleem, Naşterea şi momentele imediat următoare, Adoraţia păstorilor şi Adoraţia Magilor.

În timp ce, în Occident, centrul adoraţiei este Fecioara, în Orient el se deplasează către Prunc. Prima poziţie dă naştere, la sfârşitul Evului Mediu, unei iconografii care-o prezintă pe Fecioară în genunchi, în adorarea lui Iisus, potrivit de altfel preceptelor Conciliului Tridentin, ce decreta că Fecioara Maria nu trebuie figurată culcată.

Frescă ortodoxă cu darurile magilor

Din această dualitate de opinii au reieşit două tipuri iconografice. Pe de o parte, versiunea siriană, reluată de bizantini, conform căreia Naşterea lui Hristos a fost similară oricărei naşteri umane, cu excepţia suferinţelor îndurate de mamă, iar, pe de altă parte, cea din arta occidentală de la sfârşitul Evului Mediu, în care scena Naşterii devine o adorare, în care Fecioara îngenunchează cu mâinile unite înaintea Pruncului gol şi luminos, aşezat pe o grămadă de paie sau pe o bucată de pânză.

Icoană românească modernă

Fecioara Maria stând în genunchi în faţa ieslei poate fi însă întâlnită şi la mânăstirile Marea Lavră şi Dochiariu din Muntele Athos, datorându-se, probabil, influenţei artei italiene.

În tradiţia bizantină se întâlneşte adesea scena peşterii stâncoase, unde Sfânta Fecioară este pe jumătate culcată pe o saltea roşie, iar, în dreapta ei, în poziţie diagonală, se află ieslea zidită şi pruncul Iisus înfăşat, deasupra apărând capetele celor două animale, un bou şi un catâr, care încălzesc cu suflarea lor pe noul născut. Icoanele ortodoxe preiau această imagine, în care apar şi Steaua care vesteşte venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, şi cei trei Magi (Gaspar, Melchior şi Balthasar), care se închină pruncului oferindu-i darurile. În dreapta jos apare Iosif, la distanţă de celelalte personaje, adâncit în cugetare. În stânga lui are loc spălarea Pruncului de către două femei: Maia şi Salomi. Aceste personaje sunt prezente şi în frescele rupestre din Capadocia.

Adoraţia magilor, icoană din Tirol

Un munte cu ierburi şi tufişuri din loc în loc, iar la mijloc, peştera. În peşteră, o iesle în formă dreptunghiulară în care se afla Pruncul Hristos înfăşat, cu aureola în jurul capului. În apropierea Pruncului se afla un bou şi un măgar sau un cal, care privesc spre El şi Îl încălzesc cu respiraţia lor. Deasupra muntelui se afla bolta cerului în formă semicirculară, la fel ca în icoana Bunei Vestiri. Din bolta cerului coboară o rază de lumină dumnezeiască, ce ajunge până spre capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formează o stea.

Ieslea, un obicei apusean

În partea de sus, în dreapta compoziţiei, în afara peşterii, un înger vesteşte Naşterea Mântuitorului unuia sau mai multor păstori. În partea opusă sunt mai mulţi îngeri, iar sub ei, trei magi, fie venind pe jos, fie călare, aducând daruri.

Iconografia urmează îndeaproape relatările Evangheliilor canonice ale Sfinţilor Matei şi Luca, cu excepţia descrierii Pruncului în peşteră, a includerii celor două animale şi a scenei îmbăierii. Ideea descrierii ieslei şi a Pruncului Hristos într-o peştera vine din tradiţia consfinţită în scrierile Sfinţilor Părinţi şi în iconografia Bisericii Ortodoxe.

Adoraţia Păstorilor

„În arta creştină primară, adorarea magilor făcea parte din scena Naşterii, fiind simbolul divinităţii lui Iisus, recunoscut de regii pământului ca «Împăratul împăraţilor», cum este numit şi în profeţiile Vechiului Testament. Numele celor trei călători veniţi din Răsărit, neamintite în Scriptură, sunt specificate pentru prima dată în secolul al IX-lea, în «Liber pontificalis» din Ravenna”.

În iconografia orientală apar şi trei îngeri care slăvesc Naşterea şi un altul care le duce păstorilor vestea venirii lui Mesia. Fuzionează astfel Evangheliile după Matei şi după Luca, scena căpătând o mare complexitate şi fiecare personaj având propriul simbolism.

În icoana tradiţională, steaua nu se reprezintă ca fenomen natural, ci ca fenomen supranatural. Ea coboară din cer ca o rază de lumină care, la mijlocul drumului, ia formă de stea. Sfântul Ioan Gura de Aur, în Omilia a 6-a a Tâlcuirii Evangheliei după Matei scria:

„Se vede că nu era una din celelalte stele, pentru că apărea şi apoi iarăşi dispărea… acest lucru nu poate fi mişcarea firească a unei stele, ci a unei puteri înzestrate cu raţiune deosebită… Se vede bine că nu era o stea precum celelalte din chipul în care a arătat locul unde s-a născut Pruncul. Că n-a arătat locul rămânând sus pe cer – de altfel nici nu putea să le arate locul de rămânea sus -, ci l-a arătat pogorându-se jos… Cum ar fi putut steaua să arate locul aşa de îngust al ieslei şi al colibei de n-ar fi părăsit înălţimea aceea, de nu s-ar fi pogorât jos şi n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului?”.

Pruncul luminos

Mai multe dispute s-au ivit în jurul reprezentării spălării Pruncului, care a dispărut din iconografia occidentală. Dar de această imagine se leagă şi o legendă. Maia, moaşa care a ajutat-o pe Fecioară la Naştere, a afirmat imediat după naştere că Maria a rămas virgină. Salomi, ajutoarea ei, asemenea lui Toma Necredinciosul, nu poate accepta miracolul şi vrea să se convingă atingând-o pe Fecioara Maria. Mâna i se usucă, dar la atingerea scutecelor lui Iisus, se vindecă. Povestea are mai multe variante, dar reprezintă, indiferent de context, prima minune a lui Christos.

Dacă în picturile bizantine sau de sorginte bizantină, personajele sunt figurate într-un stil auster, cu figurile emaciate, în cele occidentale, mai ales în cea italiană, apar elemente ale unui alt tip de simbolism. Cel mai important dintre ele este Pruncul luminos, care iradiază strălucire. I se adaugă, în arta franceză, în secolul al XII-lea, înlocuirea ieslei cu un altar, simbol al jertfei la care Mântuitorul este destinat încă din momentul naşterii sale. Figurarea sau construirea Ieslei intră în obiceiurile de Crăciun, mai ales în Occident.

Iconografia lui Moş Crăciun

Acestei iconografii stricte i se adaugă, în lumea satului românesc, icoanele populare, a căror fantezie scapă de multe ori din canoanele bisericeşti, mai ales în cele pe sticlă. Meşterul iconar introduce în scena pictată elemente caracteristice mediului său de viaţă, cum ar fi personajele în costume populare sau elemente de peisaj.

În lumea modernă, artişti laici îşi asumă rolul iconarilor. Chiar dacă preceptele sunt respectate, începând cu Neoclasicismul, figurarea personajelor sacre a pierdut o parte din hieratismul vechilor picturi murale.

Iconografiei spirituale i s-a adăugat astăzi o întreagă imagistică laică, cu Moş Crăciuni şi Crăciuniţe, cu elemente luate din cotidian, care nu exaltă mai puţin un altfel de bucurie a Crăciunului, cea de toate zilele, legată de masa îmbelşugată, de reuniunile familiale, de febra cumpărăturilor şi a cadourilor. Aici fantezia urmează cursul publicităţii şi marketingului. Nu este rău atâta timp cât prima continuă să existe.

Reclame

CRACIUN FERICIT!

24 dec.

Moş Crăciun aduce jucării şi colinde

Unele obiceiuri mai există şi astăzi, cele mai multe din păcate au dispărut, însă le găsim în cărţi sau în înregistrări care ne amintesc mai mult de lumea lui Harry Potter sau de Narnia decât de lumea în care trăim astăzi. În lumea ţăranilor păstrarea echilibrului dintre bine şi rău era una din principalele sarcini ale fiecărui om – ca în basmele fantastice cu Făt Frumos, unde lupta cu Balaurul, cu Muma Pădurii sau cu Gheonoaia trebuie purtată pentru a duce la bun sfârşit povestea şi pentru a învăţa eroul (şi ascultătorul) ce e important în viaţă.

Marea Carte a Crăciunului”

Acest volum este însufleţit de spiritul Crăciunului, un prilej de bucurie pentru întreaga familie!

Povestea lui Moş Crăciun, un interviu exclusiv şi inedit cu acesta, cântece şi colinde de sărbători, reţete specifice, jocuri şi poveşti cu elfi şi noi idei pentru decoraţiuni spectaculoase. Găsiţi toate acestea în cea mai cuprinzătoare Enciclopedie a Crăciunului, o carte numai bună de dăruit celor mici.

Iată un amuzant interviu cu Moş Crăciun, sub titlul Secrete dezvăluite.

Domnule Moş Crăciun, cum se face că ştim atât de puţine lucruri despre dumneavoastră?

Poţi să-mi spui direct Moşule. Eu, soţia mea şi elfii noştri apreciem foarte mult discreţia. Cu mulţi ani în urmă, când eram episcop de Myra, oamenii mă aşteptau să vin să fac minuni. Începusem să mă simt sufocat. De aceea într-o noapte am fugit. Doar aşa am reuşit să fac din nou ceea ce ştiam eu cel mai bine: să duc daruri copiilor.

Şi faceţi asta de mult timp?

Am început să fac asta de când aveam vreo 12 ani. Primisem o moştenire importantă de la părinţii mei. Devenisem foarte bogat, dar mulţi oameni din satul meu erau săraci şi asta mă întrista peste măsură. Voiam să-mi împart averea cu ei, dar oamenii aceia se ruşinau de sărăcia lor. Erau prea mândri ca să accepte banii de la mine. Într-o noapte mi-a venit o ideee şi am ştiut imediat ce trebuie să fac: să intru în casele lor noaptea, pe furiş, şi să le las haine călduroase, pentru copii, mâncare ori încălţăminte, dulciuri…

Dar ce vârstă aveţi?

Nu ştiu exact. M-am oprit din numărat când am împlinit 550 de ani, ho-ho-ho! Îmi aduc aminte că, pe când aveam 63 de ani, am visat într-o noapte că trebuie să mă uit cu atenţie în oglindă. În oglindă am văzut un om bătrân, cu barbă albă şi riduri în jurul ochilor. Poate că am pus câteva kilograme în plus, dar nu foarte multe, ho-ho-ho…

Dar cum explicaţi faptul că nu îmbătrâniţi? Faceţi vrăji?

Nu. Nici nu ştiu să fac vrăji. Şi chiar dac-aş fi ştiut, le-aş fi făcut ca să alung sărăcia şi tristeţea din lume. Dar motivul pentru care îi sunt recunoscător lui Dumnezeu este acela că toţi cei dragi mie, cum ar fi soţia mea, îmbătrânesc la fel de geu ca şi mine.

Este adevărat că aveţi propria dumneavoastră fabrică de jucării?

Cât se poate de adevărat. La început făceam jucăriile manual, eu şi soţia mea. Jumătate din ele le vindeam la piaţă şi cu banii câştigaţi cumpăram materiale ca să facem şi mai multe jucării. Când am reuşit să ne punem pe picioare, am angajat şi nişte elfi. Aceştia încă mai lucrează în fabrica noastră din Rovanieni.

Renii dumneavoastră pot într-adevăr să zboare?

Animalele nu pot zbura decât cu ajutorul prafului magic al elfilor. În seara de Crăciun, renii sunt mereu aceiaşi: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Doner şi Blitzen, că sunt cei mai puternci. O sanie plină de cadouri cântăreşte o tonă şi, pe deasupra, sunt şi eu acolo, ho-ho-ho…

Cu siguranţă, sărbătoarea Crăciunului este cea mai frumoasă din an, nu-i aşa?

Mi se pare foarte frumos Crăciunul, mai ales dacă toţi copiii se bucură de darurile primite. Dar, sincer să fiu, nu prea am timp să particip la toate astea. Cel mai mult mă bucur de sărbătoarea Celor Trei Magi de la Răsărit, sau Boboteaza, o sărbătoare importantă care încheie perioada Crăciunului. E minunat să faci daruri. Îi sfătuiesc pe toţi să facă la fel. Ho-ho-ho… Crăciun fericit tuturor!

Veţi mai putea citi despre sfaturile lui Firfin, elful pădurar, despre invitaţia lui Moş Crăciun în parcul lui, în parcul de distracţii, despre poveştile clasice de Crăciun mărturisite de Arhivel, elful care se ocupă de bibliotecă. Unele dintre aceste cărţi, cum ar fi Colind de Crăciun de Charles Dickens, apărută pentru prima dată în 1843, Noaptea de dinaintea Crăciunului de Clement Clarke Moore sau Autobiografia lui Moş Crăciun, povestită de Jeff Guinn, sunt atât de îndrăgite încât au devenit clasice.

La ”Editura Trei”, poveşti pline de aventură, umor, romantism

Fulgi de iubire”

La Editura Trei a apărut volumul colectiv Fulgi de iubire. Trei poveşti romantice de Crăciun, semnat de Lauren Myracle, John Green şi Maureen Johnson.

Ce au în comun o furtună de zăpadă iscată în Ajunul Crăciunului, 14 majorete vesele, un restaurant Waffle House şi un tip învelit în folie de aluminiu?

Răspuns: aceste trei poveşti romantice de Crăciun.

O furtună puternică de zăpadă aduce dragostea în vieţile a trei adolescenţi: o fată al cărei tren s-a înzăpezit, un băiat ce înfruntă viscolul pentru a se întâlni cu prietenii săi, o altă fată cu inima frântă ce-şi vopseşte părul în roz şi visează să fie îngerul cuiva.

Trei dintre cei mai cunoscuţi autori americani de literatură pentru adolescenţi – John Green, Maureen Johnson şi Lauren Myracle – şi-au unit forţele pentru a scrie poveşti pline de aventură, umor, romantism şi duioşie, ale căror fire se împletesc inteligent la final, într-o carte numai bună de citit la gura sobei.

În aceste poveşti tandre, ingenios întreţesute, iubirea pluteşte printre fulgi de nea, beteală şi cadouri de Crăciun! – School Library Journal

Umor, romantism şi personaje puternice – toate dau forţă acestui efort narativ. – Kirkus Reviews

Dar pentru Moş Crăciun

„Şi, desigur, mai era şi Stuart.

Stuart, care tocmai mă văzuse trecând printr-un întreg curcubeu de sentimente şi experienţe. Existau numerele părinţii-mei-au-fost-băgaţi-la-închisoare, sunt-blocată-într-un-orăşel-necunoscut, sunt-nebună-şi-nu-mi-pot-ţine-fleanca, sunt-cam-afurisită-cu-tipul-ciudat-care-încearcă-să-mă-ajute, despărţirea şi extrem de populara sar-pe-tine-neaşteptat.

O dădusem în bară nasol de tot. Regretul şi umilinţa dureau mai tare decât gerul. A fost nevoie să străbat câteva străzi până să-mi dau seama că nu pe Noah îl regretam… ci pe Stuart. Stuart care mă salvase. Stuart care chiar părea să dorească să-şi petreacă timpul cu mine. Stuart care mi-a vorbit pe şleau şi care mi-a spus să nu mă las călcată în picioare.”

Cărţile lui John Green au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei New York Times. Dintre cărţile sale, la Editura Trei au apărut: Sub aceeaşi stea, Căutând-o pe Alaska, De 19 ori Katherine, Oraşe de hârtie.

Lauren Myracle este autoarea a numeroase cărţi pentru copii şi adolescenţi, printre care Shine, Kissing Kate, seria The Winne Years şi The Internet Girls (sttyl şi ttfn) – romane scrise în stilul mesajelor instantanee – bestselleruri New York Times.

Maureen Johnson a fost aleasă în 2012 Queen of Teen în Marea Britanie. Printre cărţile sale se numără 13 Little Blue Envelopes, Devilish, Girl at Sea, The Name of the Star şi Suite Scarlett.

O carte minunată, de citit în seara de Ajun – ”Micul Rege Decembrie”

Devenim copii la sfârşitul vieţii… e oare un lucru bun? Ei bine, va trebui să-l întrebi pe Micul Rege Decembrie. Poţi să-l întrebi orice. Poţi să stai cu el pe balcon, să vă uitaţi la stele şi să vorbiţi despre nemurire. Iar atunci când îl ai alături, începi să vezi lucruri pe care altfel nu le-ai vedea…

Un basm modern, minunat ilustrat, pentru copii şi părinţi laolaltă, înrudit cu Micul Prinţ.

Axel Hacke este scriitor şi semnează articole pentru revista Süddeutsche Zeitung din München. Este unul dintre cei mai cunoscuţi autori germani, cărţile sale fiind traduse în numeroase limbi.

Michael Sowa locuieşte la Berlin şi este pictor şi desenator independent din 1975. În 1995 a fost recompensat cu premiul Olaf Gulbransson.

Cum să fii o fată rea”

Toată lumea aşteptă daruri

Autor: E. Lockhart, Sarah Mlynowski, Lauren Myracle

Vicky este fata rebelă al cărui iubit a ales să păstreze o tăcere ciudată de când a plecat de la colegiu; Mel e nou-venita, disperată să fie populară; iar Jesse ar face orice să evite un secret care i-ar schimba viaţa.

Fiecare dintre ele are propriul motiv să scape de plicticosul lor orăşel, chiar şi pentru un weekend. Aşa că urcă în camioneta „împrumutată” de la mama lui Jesse şi pleacă spre Sud.

Inimile se vor frânge, prieteniile vor fi puse la încercare, iar un străin ridicol de atrăgător poate da totul peste cap.

„Un roman spumos, cu dialoguri superinteligente şi o intrigă alertă care trece de la scene în care ţi se pune un nod în gât la scene în care te tăvăleşti pe jos de râs.” – Publishers Weekly

„O poveste amuzantă şi antrenantă despre cum faci faţă mai bine greutăţilor când ai prietenii alături.” – ALA Booklist

E. Lockhart e autoarea romanelor Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks (Editura Trei, 2015), finalist la National Book Award, Mincinoşii (Editura Trei, 2014), Lista iubiţilor mei (în curs de apariţie la Editura Trei), Fly on the Wall, The Boy Book şi Dramarama. În liceu a fost desemnată cel mai nepriceput şofer.

O, brad frumos, cu cetina tot verde

Sarah Mlynowski a scris patru romane pentru adolescenţi (Brass & Broomsticks, Frogs & French Kisses, Spells & Sleeping Bags şi Parties & Potions) şi şase cărţi pentru adulţi. A mers în multe călătorii cu maşina şi s-a rătăcit de fiecare dată.

Lauren Myracle este autoarea mi multor volume, printre care Shine, Kissing Kate, seria The Winne Years şi The Internet Girls (sttyl şi ttfn) – romane scrise în stilul mesajelor instantanee – bestselleruri New York Times. Lauren conduce foarte bine şi nu s-a rătăcit niciodată.

V-aţi obişnuit poate să poposiţi la standul editurii Trei pentru cărţi poliţiste şi de psihologie, pentru titluri de sănătate şi din zona young adult. În acest an, vă invităm să descoperiţi noi colecţii, extrem de incitante: de la popularizarea ştiinţei la istorie, de la cărţulii ilustrate la ”lecţii de viaţă” oferite de marile minţi.

Iată câteva astfel de cărţi ”ieşite din tipar”:

Saga Dinastiei de Habsburg, de Jean Des Cars. Este a doua apariţie din proaspăta colecţie de Istorie (care a debutat cu o excelentă repovestire a Primului Război Mondial). Urmaţi firul dinastic care începe de la Cuceritorul Carol Quintul şi continuă cu reformatoarea Maria Tereza, cu Franz Joseph şi legendara-i soţie Sisi, pentru a se sfârşi cu Zita, ultima ocupantă a tronului austriac.

Drăcuşorul cifrelor, de Hans Magnus Enzensberger. O carte de pus sub perna celor care se tem de matematică, scrisă (n-o să vă vină să credeţi) de un literat şi eseist remarcabil al Germaniei contemporane. Şi, că veni vorba de popularizarea ştiinţei, vă amintesc că tocmai a apărut şi Frank Einstein şi electro-degetul, de Jon Scieszka, dintr-o serie pe care o ştiţi deja.

Moş Crăciun cu plete dalbe

Unicat, de Milorad Pavić. Un scriitor cu un roman-deltă, cu o poveste detectivistică ce se ramifică în nu mai puţin de o sută de finaluri. Cei care se declară tot timpul nemulţumiţi de ”cum s-a terminat povestea” au acum de unde alege.

Visătorii picaţi din lună. Patru genii care au schimbat istoria, de Cedric Villani şi Baudoin. O carte despre patru genii ale ştiinţei. De unul aţi tot auzit în ultima vreme. ”Alan Turing este proaspăt în memorie din filmul care a participat la Premiile Oscar în acest an, The Immitation Game. Oare cum au lucrat cele patru genii în cel de-al Doilea Război Mondial?”

Lecţii de viaţă de la Freud, de Brett Kahr & Lecţii de viaţă de la Nietzsche, de John Armstrong. Ce mai pot să spună omului de azi un psihiatru cu pipă sau un clasicist veşnic zbuciumat veniţi din vremuri de mult apuse? Foarte multe, pare-se: despre decizii şi răzgândiri, despre cum să găseşti cea mai bună versiunea a ta sau cum să fii… total neimporant. Merită să aruncaţi un ochi peste primele două titluri din colecţia ”The School of Life”.

Elefantul Elmer & Elmer şi monstrul, de David McKee. Două poveşti cu miez din noua colecţie Panda, două istorioare aduse de un elefant multicolor – una despre a fi diferit, cealaltă despre a cum faci faţă lucrurilor care te sperie.

Cine a fost Wolfgang Amadeus Mozart?, de Yona Zeldis McDonough. A fost un băiat de şase ani care a impresionat-o pe împărăteasa Austriei? Un compozitor care a scris peste 600 de concerte, sonate, simfonii şi opere în 35 de ani de viaţă? Un muzician serios căruia îi plăcea să spună glume infantile? Desigur, toate la un loc. (Şi, nu uitaţi, în aceeaşi colecţie, Cine a fost, mai avem noutate, o biografie a lui Isaac Newton, cel care, când nu şedea pe sub pomi cu mere căzătoare, încerca să transforme metalele în aur.)

Super Natura”, un volum captivant pentru cei care iubesc păsările şi animalele

Super Natura prezintă copiilor 100 dintre cele mai uimitoare animale de pe Pământ, pentru a se întâlni cu cele mai mari, mai rapide, mai rezistente, mai alunecoase, mai mirositoare şi mai gălăgioase fiinţe.

Cu imagini impresionante, date şi cifre pentru fiecare animal, Supernatura le arată super vedetele naturii aşa cum nu le-au mai văzut niciodată.

Această Enciclopedie, semnată de Derek Harvey, debutează cu începerea vieţii pe Pământ, în urmă cu 3,5 miliarde de ani, în oceane. De atunci s-a răspândit în fiecare colţ al Planetei într-un număr impresionant de forme. Printre animalele care trăiesc pe uscat şi în ape există vedete ale naturii care au calităţi uluitoare. Există pe Pământ peste 1,5 milioane de specii de animale vii, de toate formele şi mărimile şi încă vreo 40 de milioane de specii nedescoperite. Toate animalele prezintă aceleaşi trăsături fundamentale, dar felul în care fac aceste lucruri diferă enorm, dând naştere unei diversităţi impresionante.

Cei mici vor descoperi şi animale rare, cum ar fi Diavolul Tasmanian care are cea mai puternică muşcătură dintre mamifere. Uneori devine un ucigaş neînfricat atacând şi şerpi veninoşi. Vidra de Mare poate avea 800 de milioane de fire de păr. Ea trăieşte în apele reci ale coastelor nordice ale Pacificului. Cel mai mare carnivor terestru este Ursul polar, cea mai mare felină, Tigrul Siberian, cu canini lungi ca nişte pumnale. Cel mai mic carnivor este Nevăstuica, Porcul spinos are o extraordinară forţă în spini. O rană de ţep infectată poate fi mortală. Super uriaşul mărilor este Balena albastră. Papagalul-Bufniţă este atât de greu încât este singurul care nu poate zbura, deşi are aripi. Este o specie grav ameninţată.

Purtat de cele mai lungi aripi din lume, Albatrosul călător planează deasupra oceanelor Sudului. O asemenea pasăre a călătorit 6.000 de kilometri în 12 zile. Pasărea Paradisului este atât de ciudată încât atunci când europenii au văzut-o prima dată nu au putut crede că e adevărată. O pană de pe cap poate fi de două ori mai lungă decât corpul păsării. Masculii îşi folosesc aceste pene extraordinare în dansuri pentru atragerea unei partenere.

Să ascultăm poveşti cu sania lui Moș Crăciun

Gecko este campion la căţărare. şmecheria acestei şopârle constă în pernuţele de pe degete. Fiecare fir de păr se poate lipi de o suprafaţă şi împreună pot susţine greutatea reptilei. Cu degetele lipicioase, poate merge pe tavan. Cea mai mare reptilă, Monstrul mlaştinilor este Crocodilul de apă sărată. Nu multe animale pot scăpa din fălcile unui crocodil. Cea mai rapidă limbă din pădure este cea a Cameleonului – o reptilă arboricolă bizară, cu labe care pot apuca ca nişte mâini şi ochi care se rotesc unul independent de celălat. Ei îşi proiectează limba incredibil de lungă, cu mult mai lungă decât corpul, cu o ventuză cărnoasă în vârful ei, care se lipeşte de pradă. Axolotl este rar. Capacitatea lui de a-şi regenera corpul este de mare interes ştiinţifc. Îşi poate reface unele porţiuni din creier. Cel mai veninos animal este Broasca Aurie. Poţi muri doar atingând-o. Culoarea avertizează prădătorii că este mortală. Tot o teroare cu dinţi este Peştele-viperă, ai cărui dinţi sunt de coşmar. El îşi ţine victima cu colţii lungi şi ascuţiţi ca nişte ace, în timp ce îşi dilată gâtul pentru a permite şi celei mai mari prăzi să fie înghiţită cu uşurinţă. Marele Rechin Alb este cel mai înfricoşător peşte din oceane. Preferă prăzi mari, cu sânge cald, oameni, foci, păsări marine. Muşcătura lui poate provoca răni îngrozitoare.

Oposumul melifer depinde de flori mai mult decât oricare mamifer. Este pasionat de flori şi trăieşte în landele Australiei, unde soarbe nectarul acestora. Îşi ia proteinele din polen şi este complet dependent de flori pentru a supravieţui. Strategiile de supavieţuire sunt uimitoare.

Cum arată toate aceste animale se poate vedea din fotografiile minunate pe care vă lăsăm să le descoperiţi.

E NOAPTEA DINAINTEA CRACIUNULUI!

24 dec.

Copii colindând în Maramureş

Copii colindând în Maramureş

Ziua de astăzi este patronată de Moş Ajun. Ca şi zilele săptămânii, evenimentele Ajunul şi Crăciunul au fost personificate de români, devenind Moş Ajun şi Moş Crăciun. Amândoi sunt Moşi, pentru că vin din negura timpului, au în imaginarul popular bărbi albe până în pământ, sunt darnici şi cutreieră în aceste zile lumea aducând bucurie.

Vestirea Naşterii începe cu cetele de colindători, din Ajunul Crăciunului. Bună dimineaţa la Moş Ajun este în egală măsură anunţarea sărbătorii şi urarea de bunăstare, legată de străvechiul cult al fertilităţii.

Colindători din Humuleştii lui Ion Creangă

“Părintele Stăniloae mărturisea că atunci când Tatăl L-a trimis pe Fiul la plinirea vremii, I-a spus: «Mergi şi mântuieşte-Ţi fraţii! Dezvăluie-le chipul. Chipul Tău să se arate în ei». Acesta este sensul întrupării Domnului – să scoată la lumină chipul Lui în noi, chip după care am fost creaţi. Şi aceasta caută şi acum Maica Domnului prin umblarea ei tainică în lume – să-L nască pe Hristos în noi. Să ne oferim şi noi spre a-I fi sălaş. Aşa vom înţelege mai bine stihurile colindului: Astăzi s’a născut /Cel făr’ de’nceput”.

Când Fecioara Maria a fost cuprinsă de durerile facerii, a cerut adăpost lui Moş Ajun. Acesta a trimis-o la fratele lui mai mare şi mai bogat, Crăciun. Crăciuneasa i-a oferit adăpost, dar numai în staul, temându-se de mânia soţului ei, om rău şi necredincios. Aşa s-a născut Christos în ieslea din Betleem, sub steaua magică vestind venirea lui pe lume celor Trei Magi. Furios, Crăciun i-a tăiat mâinile soţiei sale, dar Maica Domnului i le-a lipit la loc. A fost o minune făcută, prin ea, de Iisus. În unele reprezentări ale Naşterii, scena este figurată chiar în prim-plan. Văzând minunea, Crăciun s-a înspăimântat şi s-a căit, cerându-i iertare lui Dumnezeu. El şi-a împărţit toată averea copiilor sărci şi de atunci, în fiecare an, vine cu daruri pentru cei mici.

Viflaimul. Irozi, Draci, Moartea. Grup de colindători din Maramureş

Ritualurile legate de Crăciun încep pe 20 decembrie, de Ignat, când se sacrifică porcul şi se începe pregătirea mâncărurilor specifice: cârnaţii, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi, în ziua de Ajun, nelipsitul cozonac. Ignat este divinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul din calendarul ortodox. Animalul sacrificat în această zi este simbolul zeului care moare şi renaşte împreună cu timpul, la solstiţiul de iarnă. În antichitate, porcul era simbol al vegetaţiei.

Din seara de 23 decembrie încep patru zile marcate de magia sărbătorilor. „Înspre Crăciun, cerurile se deschid, dar minunea aceasta n-o pot vedea decât cei buni la Dumnezeu: glasurile îngereşti se aud atunci în cer, dar numai cei fără de păcate le pot auzi. Cei care vor, stau toată noaptea treji şi păzesc clipa când se deschide cerul. Atunci se aude o toacă de sus, iar cocoşii încep să cânte”, scrie neuitatul Radu Anton Roman.

Colindători cu măşti

Colindul începe după reguli bine stabilite. În seara de Ajun colindă doar copiii, simboluri ale purităţii. În ziua de Crăciun colindă flăcăii.

Împărţiţi în cete conduse de un vătaf, trec din casă în casă strigând: „Bună-dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi, ori nu ne daţi”. Colindatul diferă de la o zonă la alta. În Transilvania, ei sunt primiţi în case şi trebuie să aţâţe focul, fiind priviţi ca aducători de noroc. În Oltenia, poartă o prăjină, care are în vârf o basma cu un ban de argint, fire de busuioc şi tămâie, iar gazdele le dau boabe de grâu şi de porumb pe care trebuie să le arunce prin casă ca să aducă noroc. Colindătorii primesc colindeţe (colaci), mere, pere, nuci. În sate, colindatul este foarte preţuit, oamenii crezând că şi Iisus a fost cu colinda când era copil. Colindelor le sunt asociate şi măştile, de capră sau de urs, în mod obişnuit.

Colindatul feciorilor

Ceata de colindători merge din casă în casă, cu un întreg arsenal format din clopoţei, beţe, bice, menit ca, prin zgomotul făcut, să alunge forţele malefice. În acelaşi sens trebuie amintite jocurile cu măşti: capra, ursul, căluţii, dar şi ceata de mascaţi care stigmatizează cusururile membrilor comunităţii. În unele sate, membrul cel mai vârstnic al familiei aruncă în drumul colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

În unele locuri, în noaptea Crăciunului se poate întâlni şi cântarea religioasă cunoscută sub numele de Vicleim sau Irozii, la care participă copiii. Este o dramă religioasă înfăţişând misterul Naşterii Domnului. Personajele sunt Irod şi ceata sa de Vicleim, un ofiţer şi soldaţi îmbrăcaţi în costume de ostaşi romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar şi Gaspar, un cioban, un prunc şi în unele părţi o paiaţă. Colindătorii poartă în unele părţi ale ţării un chivot în forma unei biserici, din speteze din scânduri lipite cu hârtie unsă cu untdelemn, ca să devină transparentă, prezentând-l pe Irod în grădina sa, înconjurat de ostaşi, şi simbolizând Uciderea pruncilor. Tinerii imaginează mici scenete în care reprezintă Naşterea lui Iisus şi venirea magilor călăuziţi de stea, primirea lor de către Irod şi încercarea acestuia de a afla de la ei locul Naşterii Domnului.

Bradul de Crăciun, simbol al bucuriei şi al renaşterii

Vicleimul a apărut la noi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseană şi legată de misterul celor Trei Magi ai Evului Mediu. Introdus de timpuriu în Germania, a pătruns la noi prin intermediul saşilor din Transilvania. Din prima formă a Vicleimului, prezentarea magilor şi dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor cărturari, trei tipuri principale, în cele trei mari ţinuturi: Muntenia, Moldova şi Ardeal. Alături de partea religioasă a Irozilor, s-a dezvoltat partea profană, jocul păpuşilor.

În prima zi de Crăciun, evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei Trei Regi Magi, copiii merg din casă în casă cântând Steaua sus răsare…. “Stelarii” au pe cap corone de hârtie poleită.

Masa de Crăciun

Colindele de iarnă sunt texte rituale, cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: Iată vin colindătorii de Tiberiu Brediceanu, O, ce veste minunată de D.G. Kiriac, Domnuleţ şi Domn în cer de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele.

Obiceiul bradului împodobit, de dată mai recentă, a prins rădăcini, în sate podoabele fiind confecţioate din materiale la îndemână, între care firele de cânepă, conurile de brad, hârtia, covrigii şi nuielele devin materie primă pentru îngerii, steaua sau coşuleţele prinse de crengi.

În Ajunul Crăciunului, în multe zone ale ţării sunt practicate rituri în care tradiţia religioasă înglobează elemente păgâne, legate de moarte şi renaştere, cu elemente vizând influenţarea recoltei din anul viitor, sănătatea oamenilor şi bunăstarea.

Crăciun în Maramureş

La cântatul cocoşilor, gospodinele încep să facă aluatul pentru turtele cu miez de nucă şi miere, ce vor sta, alături de o sticlă de vin roşu, de colaci şi de mâncăruri de post, pe masa din „casa mare”, în aşteptarea preotului care vine cu icoana şi care le va sfinţi. Turtele vor fi mâncate apoi de cei ai casei şi împărţite vecinilor. În seara aceleiaşi zile, copiii şi feciorii încep colindatul, care durează până la Anul Nou, când urează sănătate şi prosperitate, în obiceiul Sorcovei, şi chiar, în unele locuri, până la Bobotează.

În ziua de Ajun, la ţară se coc cozonacii, iar rachiul este prohibit, fiind invenţia diavolului.

Ceremoniile culinare de Crăciun sunt legate în primul rând de colaci şi de turte, pâinea devenind un simbol sacru. Ei sunt mâncaţi la ospeţele rituale, sunt daţi colindătorilor şi împărţiţi pentru sufletele morţilor. Colacii sunt în general rotunzi, dar în unele locuri pot avea formă de potcoavă sau de stea, întruchipând Soarele, Luna şi stelele de pe cer. Sunt făcuţi din făină, apă şi sare. În Moldova, turtele, frământate din aceleaşi ingrediente, sunt apoi înmuiate în sirop făcut din miere (iar la casele mai simandicoase şi cu vanilie sau o cană de ceai de tei, iasomie şi petale de trandafir) şi sunt presărate cu nucă prăjită sau mac.

Masa cu bunătăţi de Crăciun

Mâncărurile tradiţionale pentru masa de Crăciun erau (şi sunt încă) sarmalele cu carne de porc în varză murată, toba, cârnaţii proaspeţi sau puţin afumaţi, şi sângeretele, iar la desert, cozonac. Ele au, în unele cazuri, şi pitoreşti nume metaforice, iar unele sunt învestite cu puteri speciale. Printre acestea din urmă se numără sângeretele pentru că, după credinţele populare, la unele sărbători vederea sângelui este benefică. Se spune că, dacă nu auzi de Ignat guiţatul porcului tăiat, trebuie să te înţepi la un deget, ca să vezi fie şi numai o picătură de sânge.

La sarmale se dovedeşte priceperea gospodinelor. Mari, fierte la un loc cu carne afumată, mărar şi cimbru, ca în Transilvania, umplute cu carne în care se pune şi morcov, pastă de roşii, ardei iute, orez şi vin, aromate cu mărar, cimbru şi foi de dafin în Muntenia sau mici şi elegante în Moldova, ele se servesc fierbinţi, cu mămăligă, cu sau fără smântână, după obiceiul locului. Şi cârnaţii au reţete diferite de preparare, după regiune. Şi, bineînţeles, nu există Crăciun adevărat fără piftii sau răcituri.

Bucharest Christmas Market

În ceea ce priveşte cozonacii, regină rămâne Moldova. Reţeta lor, oferită de Păstorel Teodoreanu, cuprinde nu mai puţin de 150 de ouă.

În dimineaţa Crăciunului toată familia merge la biserică. Oamenii se întorc acasă după slujbă şi duc pomană celor care nu au avut ce să sacrifice de Ignat.

Gospodinele pun apoi pe masă tot ce au pregătit pentru această zi: tobă, caltaboşi, piftie, sarmale, friptură de porc, cozonac, prăjituri. În zonele rurale, mai ales în Moldova şi în Oltenia, sarmalele se fac într-o oală de lut, care este stropită cu apă, ca să nu crape. Astfel se coc în tihnă, uniform şi au o aromă deosebită.

Bărbaţii au grijă de băuturi: ţuică fiartă cu piper şi uşor îndulcită, vinul fiert, servit în căni din lut. Veselia trebuie să domnească peste tot, în toate inimile. După ce toţi membrii s-au săturat, masa nu se strânge, se lasă chiar şi peste noapte pentru ca familia să aibă parte de un an îmbelşugat.

Moş Crăciun cu daruri şi gânduri bune

Din ce în ce mai mult, în zonele urbane în special, sărbătoarea şi-a pierdut caracterul spiritual, devenind o petrecere tradiţională. Atmosfera de bucurie sacră este adusă de concerte, de expoziţii de artă sacră, iar fericirea copiilor care nu mai colindă în cete pe străzile oraşului se mută în târgurile de Crăciun, la care poţi găsi preparate tradiţionale pe care gospodinele nu le mai pregătesc în casă. La rândul lor, târgurile devin locuri eterogene, în care nostalgia tradiţiei şi bucuria sărbătorilor se îngemănează.

Iniţial sărbătoare religioasă, Crăciunul a primit, de la începutul veacului al XX-lea, şi o conotaţie laică, fiind celebrat şi de către necreştini, ca o sărbătoare tradiţională a oferirii darurilor.

Să nu uităm însă că, indiferent de mulţimea darurilor, Crăciunul este, în primul rând, ziua în care ar trebui să cântăm, împreună cu colindătorii Astăzi s-a născut Christos, Mesia chip luminos.

MAJESTATEA SA REGELE MIHAI -I- AL ROMANIEI SI MESAJUL TRADITIONAL DE CRACIUN 2015!

24 dec.

„Români, în anul 1940, m-am adresat vouă de Crăciun pentru prima oară. Am traversat aproape un secol împreună, iar astăzi întoarcem încă o pagină din viața țării noastre”, aminteşte Regele Mihai în tradiționalul său mesaj de Crăciun.

Încrezător în generaţia tânără, regele spune că tinerii ştiu ce vor, astfel „că timpurile noastre vor putea fi trecute cu bine”.

Are câteva gânduri şi pentru oamenii vârstnici, care, spune Regele Mihai, „ne dau o lecție de curaj și de demnitate”.

De asemenea, regele își exprimă compasiunea față de cei care au pe cineva drag în suferință sau sunt îndoliați și transmite gânduri de încurajare și apreciere celor care lucrează în domeniile sănătate, educație și armată.

„Trimit încurajare celor care lucrează în spitale și salvează vieți. Celor care au inimile îndoliate, ca și celor îngrijorați de starea de sănătate a celor dragi, le trimit toată afecțiunea și compasiunea mea. Le transmit un cuvânt de apreciere celor de la catedră, din toate școlile. Însuflețirea și modestia lor sunt un exemplu pentru societate. Militarii noștri își fac datoria cu cinste, iar uneori aceasta îi costă viața. Ei dau dovadă de curaj și profesionalism”, transmite regele Mihai.

CELE MAI FRUMOASE COLINDE TRADITIONALE DE CRACIUN 2015!

24 dec.

Sărbătorile de iarnă sunt magice, iar colindele pe care le ascultăm în perioada Sărbătorilor de Iarnă ne încălzesc sufletul.

Iată o listă cu cele mai îndrăgite colinde de Crăciun, pe care le poți asculta, sau, de ce nu, le poți cânta împreună cu toți cei dragi în jurul bradului.

Te invităm să-ţi reaminteşti frumoasele colinde de Crăciun, pe care le poți transmite mai departe copiilor sau nepoților tăi, potrivit voceatransilvaniei.ro

EURODEPUTATUL ALDE NORICA NICOLAI DESPRE MIZELE ENORME ALE ASASINULUI ECONOMIC AL ROMANIEI ,PENALUL KLAUS JOHANNIS PENTRU ANUL 2016:”ROMANIA VA INTRA IN INSOLVENTA DE PLATA DATORITA AMESTECULUI „GUVERNULUI A LA BRUXELLES!”

24 dec.

În ultimul discurs pe acest an susținut în fața Parlamentului, președintele Klaus Iohannis si-a anuntat o serie de obiective pentru anul ce urmează. Astfel, șeful statului a insistat asupra ideii de reformare a clasei politice pentru noile alegeri din 2016. Totodată, președintele a exprimat că guvernul Cioloș se află în fața unor provocări majore pe care trebuie să le onoreze în fața românilor.

Pentru anul 2016, Iohannis a anuntat ca se va concentra pe sănătate si educație ca domenii principale de interes.

Senatorul ALDE și europarlamentarul Norica Nicolai a comentat acest plan al președintelui de a-și realiza obiectivele sale sprijinind și folosindu-se de pârghiile guvernului, miercuri seară într-o emisiune de la România TV.

Norica Nicolae a exprimat că asupra umerilor lui Iohannis apasă o responsabilitate majoră-succesul sau insuccesul guvernului tehnocrat care ar putea afecta în chip semnificativ imaginea președintelui.

Ieșirea publică a consilierului președintelui, Dan Mihalache, a fost un semnal adus de șeful statului prin care a spus că își dorește un guvern de dreapta, un guvern PNL, a mai punctat europarlamentarul.

Nu neparat trebuie sa vorbim de proteste. Domnul Iohannis este om politic, orice om politic lucid care a impus un guvern nepolitic si pe care si l-a asumat este firesc sa aiba un sentiment de teama pentru performanta acestui guvern. De performanta acestui guvern depinde si foarte mult si viitorul politic al domnului Iohannis. Daca guvernul va avea succes, atunci domnul Iohannis va fi liderul care a reusit sa schimbe ceva in poltica romaneasca.  Daca acest guvern insa esueaza sau se confrunta cu probleme la care nu are solutii, domnul Iohannis va fi perceput ca liderul care a impus un guvern dincolo de vointa electoratului, care a votat niste oameni politici in Parlament si constructia constitutionala obliga acesti oameni politici sa faca guverne si pentru partidele care l-au sustinut. Pentru ca e foarte greu pentru PNL, domnul Iohannis un an de zile a clamat ideea unui prim ministru PNL, a unui guvern PNL. Cred ca de aceea domnul Mihalache a venit acum la televiziune,  ne spune clar ca isi doreste presedintele un guvern PNL. Risca sa ramana si fara PNL ca suport politic, ori nu castigi nicio alegere independent.”, a mai punctat demnitara.

ALDE
ALDE

NARCIS NEAGA ,FOSTUL SEF AL CNADR,PUS IN LIBERTATE SUB CONTROL JUDICIAR!

24 dec.

După ce a fost audiat, miercuri, timp de peste şase ore în dosarul privind autostrada Sibiu – Orăştie, în care este acuzat de abuz în serviciu, procurorii DNA au dispus față de fostul director al CNADNR, Narcis Neaga, măsura controlului judiciar pe cauțiune în valoare de 300.000 lei, informează romaniatv.net.

Narcis Neaga a fost audiat, miercuri, timp de peste şase ore, de procurorii DNA în dosarul privind autostrada Sibiu – Orăştie, în care este acuzat de abuz în serviciu.

Potrivit DNA, la data de 15 mai 2014, Narcis Neaga, în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA (CNADNR), a procedat la suspendarea abuzivă a unui contract de servicii privind „Supervizare Autostrada Orăştie – Sibiu” şi a plăţilor aferente acestuia, cu încălcarea dispoziţiilor contractuale, a condiţiilor FIDIC (Federaţia Internaţionala a Inginerilor Consultanţi) şi a dispoziţiilor legale.

Ulterior, el a desemnat Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov pentru a superviza lucrările de construcţie a autostrăzii şi pentru a îndeplini obligaţiile contractuale în perioada de desfăşurare a contractelor de lucrări privind: „Proiectare şi execuţie Autostrada Orăştie – Sibiu, Lot 3: km 43+855 – km 65+965” şi „Proiectare şi execuţie Autostrada Orăştie – Sibiu, Lot 3: km 65+965 – km 82+070”.

Apoi, Neaga a reziliat contractul de supervizare în condiţii nelegale şi a refuzat plata facturii emisă de către liderul asocierii care asigurase iniţial serviciile de supervizare a lucrărilor şi, pe cale de consecinţă, în mod nefundamentat, a refuzat decontarea facturii din fondul de coeziune (fonduri europene), spun procurorii.

Ulterior, printr-o sentinţă arbitrală, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte cererea formulată liderul asocierii care asigurase iniţial serviciile de supervizare a lucrărilor şi a obligat CNADNR SA la plata sumei de 3.139.109 lei plus TVA, precum şi a penalităţilor de întârziere, calculate de la data de 15.05.2014 până la data de 23.12.2014, data înregistrării cererii arbitrale.

%d blogeri au apreciat asta: