Arhiva | 6:34 pm

TANARUL DIRIJOR VENEZUELEAN GUSTAVO DUDAMEL A FOST DESEMNAT SA CONDUCA ORCHESTRA DE ANUL NOU DE LA VIENA IN 2017!

1 ian.

Tânărul dirijor venezuelean Gustavo Dudamel a fost desemnat să conducă orchestra la Concertul de Anul Nou de la Viena în 2017, a anunțat Filarmonica din capitala austriacă după ediția dirijată cu brio vineri de muzicianul leton Mariss Jansons.

Foto: (c) Jean-François LeClerq

Dirijor al Los Angeles Philharmonic, Gustavo Dudamel, în vârstă de 34 de ani, este cel mai tânăr dirijor ales până acum să conducă celebra întâlnire vieneză consacrată valsurilor, polcilor și marșurilor familiei Strauss, care constituie cel mai mediatizat eveniment de muzică clasică din lume, relatează AFP.

Până în prezent, orchestra din Viena a interpretat piese din creația compozitorilor Strauss tatăl și fiul sub bagheta unor dirijori celebri, evenimentul fiind găzduit de sala Musikverein și transmis în 90 de țări. Printre predecesorii lui Dudamel se numără Herbert von Karajan, Daniel Barenboim, Zubin Mehta, Lorin Maazel și Mariss Jansons. Concertul din prima zi a anului 2016 a fost urmărit de circa 50 de milioane de telespectatori.

Conform tradiției, o parte din veniturile generate de concert vor fi destinate unor acțiuni de binefacere, îndeosebi în beneficiul migranților, simbol pentru această manifestare apărută în timpul regimului nazist, încheie AFP.

AGERPRES

 

CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA DE LA 1 IANUARIE 2016 -DIRIJOR MARISS JANSONS!

1 ian.

 

Filarmonica din Viena susține pentru al 75-lea an consecutiv acest concert, considerat un regal al muzicii clasice, presărat cu fragmente mici, pline de umor și fantezie, interpretate cu stil, idei și o acuratețe impecabilă. Concertul va fi transmis în peste 90 de ţări din întreaga lume şi se estimează o audienţă de 50 de milioane de telespectatori.

Ca în fiecare an, TVR transmite în exclusivitate cel mai îndrăgit concert de muzică simfonică, în direct de la Viena – vineri, 1 ianuarie 2016, ora 12.15. Vezi concertul LIVE, pe internet, AICI.

Spectatorii și telespectatorii vor asculta valsurile lui Johann Strauss, dar și lucrări de Eduard Strauss, Josef Strauss sau Franz von Suppe.

Sub bagheta dirijorală a letonului Mariss Jansons, Concertul de Anul Nou de la Viena are loc în faimoasa Golden Hall a Operei din Viena, tot în prima zi noului an. Mariss Jansons, a cărui colaborare muzicală cu Filarmonica vieneză datează din 1992, a mai dirijat faimosul concert de două ori – în 2006 şi în 2012.

 

Născut în 1943 în capitala letonă Riga, Mariss Jansons a crescut în Uniunea Sovietică, fiind fiul dirijorului Arvids Jansons. A studiat vioara, viola şi pianul şi a absolvit magna cum laude Conservatorul din Leningrad, cu specializarea dirijare. A studiat la Viena cu Hans Swarowsky, iar apoi în Salzburg, cu Herbert von Karajan. În 1971, Mariss Jansons a fost câştigătorul unui concurs al dirijorilor organizat de Fundaţia Herbert von Karajan din Berlin. A fost în mod decisiv influenţat de legendarul dirijor rus Evgeny Mravinsky, care l-a luat ca asistent în 1971 la Filarmonica din Leningrad.

Biletele pentru renumitul spectacol sunt puse la vânzare cu un an înainte, iar prețul este de aproximativ 1.000 de euro. Cum de obicei sunt foarte mulți doritori, dar numărul este limitat la 1.700 de persoane, biletele sunt trase la sorți.

Pentru cei care nu au putut urmări transmisiunea în direct de la Viena, concertul poate fi vizionat în reluare, tot la TVR 1, în data de 2 ianuarie, începând cu ora 09.35.

AGENTIA AFP .PAPA FRANCISC I LE-A DORIT TUTUROR,IN DISCURSUL ROSTIT VINERI 1 IANUARIE IN FATA A MII DE CREDINCIOSI VENITI IN PIATA SFANTUL PETRU”UN AN DE PACE” SI DE „MILOSTIVIRE!”

1 ian.

Papa Francisc le-a dorit tuturor, în discursul rostit vineri în fața a mii de credincioși veniți în Piața Sfântul Petru, „un an de pace” și de „milostivire”, transmite AFP.

„Vă doresc tuturor un an de pace vegheat de Dumnezeu, plin de milostivire”, a declarat suveranul pontif cu ocazia slujbei Angelus.

La fel ca de Crăciun, în Piața Sfântul Petru au fost mobilizați mulți polițiști, care au asigurat protecția oamenilor adunați de Anul Nou. Fiecare credincios a fost nevoit să treacă printr-un cadru de securitate înainte să intre în piață.

În cursul dimineții, papa a ținut o slujbă cu ocazia Zilei Mondiale pentru Pace, în care a făcut un apel la păstrarea speranței, în pofida violențelor și nedreptăților din lume. „Un fluviu de mizerie, alimentat de păcat, pare să contrazică plenitudinea vremurilor realizată de Cristos”, a spus papa Francisc, adăugând în schimb că „acest fluviu în creștere nu poate face nimic împotriva oceanului de milostivire care inundă lumea noastră”.

 

În mesajul său anual pentru pace, citit în 1 ianuarie în toate bisericile catolice, Jorge Bergoglio a criticat și „indiferența” unei lumi suprainformate și a făcut un apel la state să împiedice răspândirea conflictelor, să atenueze datoriile și să desfășoare o cooperare care să respecte culturile și dreptul copiilor de a se naște.

AGERPRES

DORMITI LINISTITI ,KLAUS VEGHEZA DIN FLORIDA.PRESA ROMANA -UN RAHAT.ADEVARATA PUTERE A SERVICIILOR SECRETE!,PRESA ROMANA TACE.TOATA PRESA DIN ROMANIA TACE IN LEGATURA CU PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS!

1 ian.

https://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2015/06/11427210_403970579787052_491460735386736548_n.jpg

Presa din Romania este un cacat cu multe moate sau serviciile secrete isi arata adevarata putere interzicand o stire de interes national. Klaus Iohannis – Contestatie in anulare privind casele insusite prin fals si uz de fals, impotriva unei decizii definitive si irevocabile a justitiei Romane.

Presa din Romania tace. Toata presa din Romania tace!

In data de 27 noiembrie 2015, pe muteste, asa cum ne-a obisnuit klaus iohannis a inaintat catre Curtea de Apel Brasov, prin Musat si Asociatii, contestatie in anulare impotriva unei decizii definitive si irevocabile a justitiei Romane.

Primul termen pentru judecarea CONTESTAȚIEI ÎN ANULARE, Dosar nr. 645/64/2015, a fost stabilit de Curtea de Apel Brașov pentru data de 4 ianuarie 2016. Tocmai bine se intoarce odihnit din vacanta intr-o romanie adormita inca de ceafa de porc si tuica de dupa revelion.

Dormiti linistiti! Klaus vegheaza din Florida!

Klaus Iohannis scuipa pe o decizie definitiva si irevocabila a justitiei Romane si face contestatie in anulare privind casele insusite prin fals si uz de fals.

 

AUTISTUL KLAUS JOHANNIS SI-O LUAT CASA INAPOI.LA MULTI ANI 2016!,UNUL SANATOS !HAI SICTIR!

1 ian.

Președintei Completului de la Curtea de Apel Brașov, Secția Civilă, care a cutezat să-l deposedeze pe Klaus Iohannis de casa din centrul Sibiului, din care el obține, în chip chiaburesc, bani frumoși din chirie (30.000 de euro în 2011), SRI-ul i-a pus deja microfoane și în tubul de ruj, ca să vadă dacă n-are legături cu teroriștii, iar CSM se pregătește s-o ancheteze pentru abateri disciplinare. Asta dacă nu cumva Codruța Kovesi nu s-a grăbit s-o ia înaintea lor, pritocindu-i un dosar judecătoarei!

“V-am pupat pe portofel!”- klaus iohannis

 

Prin Casa de avocatură Mușat și asociații, Klaus Iohannis a depus pe 27 noiembrie 2015 constestație în anulare la Decizia definitivă a Curții de Apel Brașov prin care i-a fost luată una dintre cele șase case pe care le deține în Sibiu de pe vremea cînd era primar.

Pe 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Brașov a constatat că actele prin care Carmen Iohannis, consoarta lui Klaus Iohannis, proclamată ca Răvășitoare de tulnicarii mediatici prezidențiali, a pus mîna pe casa din Sibiu au fost falsificate de secretarul primăriei Porumbacu de Jos (Sibiu), infracțiune pentru care respectivul funcționar a fost condamnat la un an închisoare cu suspendare.

Infracțiunea comisă de Carmen Iohannis cu complicitatea soțului – primar al Sibiului – are toate notele unei infracțiuni primitive, gen furtul unei poșete după ce victima a fost lovită cu o bîtă în cap.
Carmen Iohhanis a devenit moștenitoarea unui sibian proprietar a două case în centrul orașului și prin aceasta ea a revendicat casa respectivă. Numai că între ea și proprietar, răposat în 1969, nu era o legătură mai mare decît între Marele Zid Chinezesc și Para Mălăiață care stă să cadă în gura lui Nătăfleață!

Cînd am citit despre escrocheria asta primitivă, m-am gîndit cum mi-ar fi stat mie să aranjez cu primarul din Boloteşti să mă facă fiul din flori al moşierului care a deținut sute de hectare de vie în zonă.

Așadar, Klaus Iohannis vrea să-și ia casa înapoi.
N-are importanță că același Klaus Iohannis măcăne pe întinsul poiatei de la Cotroceni că deciziile Justiției sunt literă de lege, el angajîndu-se să apere independența magistraților pînă-n pînzele albe.
Cînd e vorba de bunul lui, chiar și de cel obținut prin escrocherie, pentru Klaus Iohannis deciziile Justiției nu mai sunt literă de lege.
Mai mult ca sigur, Președintei Completului de la Curtea de Apel Brașov, Secția Civilă, care a cutezat să-l deposedeze pe Klaus Iohannis de casa din centrul Sibiului, din care el obține, în chip chiaburesc, bani frumoși din chirie (30.000 de euro în 2011), SRI-ul i-a pus deja microfoane și în tubul de ruj, ca să vadă dacă n-are legături cu teroriștii, iar CSM se pregătește s-o ancheteze pentru abateri disciplinare. Asta dacă nu cumva Codruța Kovesi nu s-a grăbit s-o ia înaintea lor, pritocindu-i un dosar judecătoarei!

De observat în legătură cu contestația în anulare următoarele:
Presa, intrată în proprietatea Binomului SRI- DNA, cu mici excepții a trecut sub tăcere pînă și știrea despre depunerea constestației. Despre comentarii critice, n-are rost să mai vorbim!

“Nu este fizica prostilor este imobiliare, uite:

Aici am o casa luata cu acte false.

In coltul celalalt mai am o casa, tot cu acte false luata, dar imi mai trebuiesc cateva.” – klaus iohannis

 
Constestația în anulare urmează anunțului făcut chiar de Klaus Iohannis pe 15 noiembrie 2015 în cadrul interviului dat TVR:
„Această soluție după părerea mea nu e bună, mă nemulțumește și împreună cu avocații căutăm cele mai bune căi pentru a contesta aceasta soluție”.

Casa de avocatură Mușat și asociații face parte din clientela lui Klaus Iohanis. Prin ea a obținut Klaus Iohannis sentința favorabilă în procesul cu ANI. Casa de avocatură respectivă a fost binecuvîntată de Klaus Iohannis la sărbătorirea unei aniversări.

Carmen Mușat, nevasta celui care a înființat și conduce această casă de avocatură, Gheorghe Mușat, Carmen Mușat, e șefa colectivului care i-a scris lui Klaus Iohannis cartea Pas cu Pas.
Ca să vezi îmbîrligătură!
În 2005, cînd a izbucnit Scandalul Casei din Mihăileanu, Traian Băsescu a dus o întreagă bătălie mediatică pentru a face față campaniei de presă.

Decizia Curții de Apel Brașov în cazul casei dobîndite de Klaus Iohannis prin fals în acte a fost trecută sub tăcere.
A fost trecută sub tăcere şi reacția lui Klaus Iohannis, care s-a mulțumit să conteste decizia judecătorească definitivă, anunțînd c-o va contesta în anulare.
Şi a contestat-o.
Reacția presei, a societății civile, a tinerilor frumoşi şi liberi, cum le-a zis Trustul de presă al Binomului, celor mobilizați de Servicii pe Facebook?
Egală cu vîrîrea capului în nisip!

La un dialog de la B1Tv, am abordat cu Sabin Orcan plecarea lui Klaus Iohannis într-un nou Concediu, de Crăciun, în Florida.
Pe lîngă neobrăzarea de a nu face Crăciunul în țară, cum e tradiția în toate țările democratice, petrecerea Crăciunului în Florida ridică următoarele întrebări:

  1. Cine-i plăteşte cuplului Iohannis acest nou concediu de lux? Dacă nu statul român, atunci care persoană e atît de generoasă încît să scoată din buzunar o sumă frumuşică? Sau poate e vorba de o persoană care va fi răsplătită cu un contract pentru generozitatea ei?
  2. Deplasarea unui preşedinte şi pentru atîta timp în Florida reclamă o cheltuială babană de la buget pentru tîrla de SPP-işti şi consilieri. De ce trebuie să ne coste ațît de scump o Rață mecanică?

Obişnuit cu politicieni posdecembrişti preocupați de Ce spune opinia publică şi prin urmare deosebit de atenți la faptele şi cuvintele lor, mi-am zis că poate Klaus Iohannis e pur şi simplu un politician amator.
În emisiune mi-am dat seama că alta e explicația.
Pe Klaus Iohannis îl doare în c.. (a se citi în cot) de opinia publică.
Şi nu pentru că e un nătîng în politică, ci pentru că ştie un adevăr:
El nu depinde de opinia publică.
El depinde de Sistem!
A ajuns preşedinte fără să mişte deget în ceea ce se numeşte bătălia electorală.
De fapt a fost pus acolo de Sistemul instituțiilor de forță din România.

Toți preşedinții postdecembrişti au fost obsedați de ecoul faptelor şi cuvintelor lor în opinia publică.
Asta deoarece toți preşedinții au ajuns la Cotroceni la capătul unei curse electorale istovitoare.
Klaus Iohannis n-a dus nici o bătălie. Cînd candidatul Victor Pont l-a acuzat că şi-a tras, ca primar, 6 case babane în Sibiu, din a căror chirie scoate bani frumoşi, întreaga Presă, mobilizată pe loc, s-a indignat de parcă lui Iisus i s-ar fi reproşat c-a intrat în Ierusalim călare pe asin şi nu pe jos, ca tot electoratul.

De ce?
Pentru că în cei 10 ani de mandat Traian Băsescu a construit unul dintre cele mai solide Sisteme de forță din Istoria României moderne.
Acest Sistem are capacitatea de a face preşedinți şi a-i ține la Cotroceni, de a da jos Guverne, de a pune Guverne după bunul lui plac.

Vreți exemple?
În nu mai mult de două săptămîni un Guvern care administra bine țara, susținut de o Coaliție fără fisură, rezultat al voinței populare exprimate prin vot, a fost înlocuit cu un Guvern personal al lui Klaus Iohannis, alcătuit din persoane obscure, fără trecut, fără viitor, și fără personalitate, niște costume umplute cu o funcție de demnitar.
Unul dintre demnitari – ministrul de Externe – e un matusalemic comunist.
Un altul a plagiat la nivel de Gîgă.

Dar cel mai bun exemplu îl reprezintă prestația lui Klaus Iohannis în cazul Afacerii Casa obținută prin fals în acte.
Traian Băsescu s-a bătut pentru a convinge opinia publică de la noi că n-a făcut nimic ilegal în cazul Casei din Mihăileanu, deși nu fusese vorba nici măcar de un proces, ci doar de o campanie de presă.
Klaus Iohannis nu s-a ostenit nici măcar să se explice, deși o decizie judecătorească definitivă denunța dobîndirea Casei prin fals.
Mai mult, el a criticat decizia judecătorească şi a făcut constestație în anulare în anulare pentru a-şi lua casa înapoi.

De ce?
Pentru că pe el îl doare-n c… (cot) de opinia publică.
N-are nevoie de bătălii mediatice, de explicații date opiniei publice.
Are la dispoziție Sistemul.

Sînt sigur că Klaus Iohannis îşi va lua casa înapoi!
Tinerii au vrut să-și ia țara înapoi și n-au reușit.
Klaus Iohannis vrea să-și ia casa înapoi și va reuși!

Sursa :  http://chilian.ro/

 

LA 1 IANUARIE CRESTINII ORTODOCSI SARBATORESC SFANTUL VASILE CEL MARE!

1 ian.

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sfântul Vasile cel Mare (Anul Nou. Harți)

 

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos se prăznuiește până astăzi pentru a arată că Domnul întru toate a luat trup asemenea nouă și S-a supus rânduielilor Legii și că nimic nu a stricat din cele vechi, ci doar a împlinit toate. Mântuitorul Hristos a primit aceasta pentru a împlini și desăvârși rânduiala Legii Vechi, astfel încât să să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh, a inimii.

Ca să astupe gurile ereticilor, care îndrăznesc a zice ca Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire, El a îndeplinit și această rânduială la Templu. Căci, de n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tăiat imprejur? Ba mai mult, El a închis și gurile iudeilor celor rău credincioși, care îl acuzau că strică Legea.

Astfel, după opt zile de la Nașterea Lui din Fecioara Maria, a binevoit să fie adus în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Așa a fost tăiat împrejur și I s-a dat numele Iisus, precum Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria la Buna Vestire.

Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Sfântul Vasile cel Mare a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredința lui Arie. Sfântul ierarh Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credință și a îndrăznit să mustre chiar în fața pe împaratul Valens, căzut și el în erezia lui Arie.

Tatăl lui Vasile era din Pont și se numea tot Vasile, iar mama sa era din Capadocia și se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în știință pe cei din timpul său și pe cei din vechime, căci învățase toata filozofia și toate științele din vremea aceea. Apoi, a fost sfințit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

Sfântul Vasile a fost „un om foarte înalt la stat și drept ca o făclie, uscățiv și slăbit de ajunare și de veghere, oacheș la față, dar obrazul îngălbenit, nasul lunguieț, sprâncenele cercuite și plecate, asemenea omului gânditor, fruntea încrețită, umerii obrajilor ieșiți, tâmplele adâncite, cam pleșuv la păr, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate”.

Sfântul Vasile a dus lupte grele pentru credința ortodoxă. Prin cuvântările sale, sfântul a lovit în credințele ereticilor, apoi a dat învățături și îndemnuri pentru buna întocmire a vieții de zi cu zi, a luminat tainele cele adânci ale făpturii, a păstorit turma lui Hristos, învățând pe toți și ajutând pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său vestit, numit Vasiliada.

Sfântul Vasile cel Mare a trecut către Domnul în anul 379, când nu implinise înca 50 de ani.

Tot în această zi, Biserica face pomenirea Sfântului Vasile din Ancira, Sfântului Mucenic Teodot și a Sfântului Grigorie, tatăl Sfântului Grigorie Teologul.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

MESAJUL PREAFERICITULUI PATRIARH DANIEL LA TRECEREA IN ANUL NOU 2016!

1 ian.

Mesajul Patriarhului Daniel la trecerea în Anul Nou 2016: "Timpul este darul cel mai de preț al vieții noastre și avem două feluri de a folosi timpul pentru mântuire"

 

Sute de oameni au participat la slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, la trecerea în Anul Nou 2016, oficiată la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul său, Patriarhul României a evidențiat faptul că anul în care am intrat este un alt dar pe care îl primim de la Dumnezeu, de aceea, acum, la cumpăna dintre ani trebuie să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului pentru viața oamenilor.

„Timpul este măsura devenirii celor chemați de la neființă la ființă, toate realitățile care se află în devenire devin în timp. Dumnezeu Cel veșnic este deasupra timpului, dar toate făpturile create de El sunt create deodată cu timpul, cresc, rodesc și se împlinesc în timp ca pregătire pentru viața veșnică. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, deși este mai presus de timp, a intrat în timp, adică S-a făcut om la vremea potrivită sau la plinirea vremii, cum se spune în Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni și a inaugurat astfel timpul mântuirii, adică timpul unirii omului cu Dumnezeu. De aceea, apostolul neamurilor consideră timpul trăit în credință și în comuniune cu Hristos ca fiind timpul mântuirii”, a spus Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a mai arătat că într-o clipă noi putem câștiga mântuirea prin pocăință sau o putem pierde dacă moartea ne găsește nepregătiți duhovnicește, adică despărțiți de Dumnezeu prin necredință și fapte rele.

„Timpul este darul cel mai de preț al vieții noastre și avem două feluri de a folosi timpul pentru mântuire: în rugăciune și pocăință pentru păcatele săvârșite ca răscumpărare a timpului pierdut și în rugăciune și fapte bune ca rodire și sfințire a timpului. Când recunoaștem că mult timp am pierdut departe de Dumnezeu nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem îndată spre El până nu ajungem la mormânt, cum se spune în rugăciunile de la Vecernia Rusaliilor: mai înainte de a ne întoarce în mormânt învrednicește-ne Doamne să ne întoarcem la Tine. În toată vremea și în tot ceasul trebuie să lăudăm pe Dumnezeu, să Îi mulțumim și să Îi cerem ajutorul deoarece binele se săvârșește numai cu ajutorul lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.
Această slujbă constituie un bun prilej de a solemniza în cultul public momentul trecerii dintre ani, de a mulțumi Preasfintei Treimi pentru binefacerile primite, de a cere binecuvântarea anului care începe și de a aprofunda înțelesurile praznicului împărătesc de la 1 ianuarie.

CIRCULA PE NET. MANIFESTUL RENASTERII NATIONALE ,PROPUS DE AMBASADORUL SI PROFESORUL DE DREPT PAVEL SUIAN IN VOLUMUL „RENASTEREA ROMANIEI!”

1 ian.

Un mult aşteptat Manifest al Renaşterii Naţionale ne este propus de ambasadorul Pavel Suian în volumul „Renaşterea României”, recent apărul la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj Napoca, în colecţia Sociologie, coordonată de prof. univ.dr. Trăian Verdinaş.

Manifestul „Ce-i de făcut pentru Renaşterea României” nu este o înşiruire de lozinci, nu este o formă a propagandei demagogice deşănţate, prestate de bandele de politruci, care, în mare neşimţire naţional-patriotică, ne-au furat şi pervertit suveranitatea, numai şi numai pentru propria chiverniseală.

Manifestul „Ce-i de făcut pentru Renaşterea României” este o sumă de concluzii majore ale unor analize obiective asupra reuşitelor a patru ţări (Japonia, Singapore, Coreea de Sud şi Republica Chineză („China Taipei” – Taiwan) de a se situa în fruntea clasamentului mondial al bunăstării, după ce războaie militare, civile politice, economice şi agresiuni informaţionale, precum şi frământări interne le-au pus literalmente la pământ.

Nu ştim în ce măsură autorul volumului este cunoscut publicului larg, deoarece ambasadorul Pavel Suian, datorită formei speciale a civismului său, este pus la indexul Politically Incorrect, iar obedienţa marii părţi a presei faţă de această nouă biblie politică este neruşinos de transparentă. Onest şi temerar, Pavel Suian ţine, de altfel, să precizeze că „îşi asumă întreaga responsabilitate pentru conţinutul acestui volum.

Nici semnatarul notelor de lectură nu l-a cunoscut personal pe autor, până la momentul în care acesta i-a oferit volumul, pentru ca într-una din zilele următoare să ne reîntâlnim şi să avem un lung şi interesant dialog. În fapt, domnul ambasador, avansând ca întemeiat motiv perioadele îndelungate de absenţă din ţară, a dorit să-şi aducă în actualitate referinţele iniţiale asupra unor întâmplări, evenimente şi oameni din culisele nenorocirilor naţionale.

Despre Pavel Suian aveam, însă, informaţii personale relevante, din a doua jumătate a anilor ’80, când i-am remarcat nota cu totul aparte a câtorva scrieri, pe cât de interesante, pe atât de disonante în peisajul ceţei ideologice de la Bucureşti. Dar, atât poziţia sa, una preponderent tehnocratică, cât şi lipsa de anvergură a revistei, destul de prăfuite, în pofida înaltului ei patronaj, nu l-au scos pe Pavel Suian dintre coperţile ei şi ale dosarului de cadre.

Reîntâlnirea, după trei decenii, cu gândirea socio-politică a juristului Pavel Suian, a fost, ca şi prima oară, o revelaţie. O revelaţie care surprinde total, asemenea marilor strategii, al căror secret este simplitatea exemplară, pentru a cărei exprimare trebuie să te înnarmezi cu foarte mult curaj. Temeritatea este necesară, pentru că adevărurile profunde deranjează combinaţiile malefice ale politicii şi sparg zidurile labirintice ale morţii din Imperiului Secretului de Stat.

Care sunt, aşadar, notabilele “faptele de carte” ale autorului Pavel Suian?

Pornind de la constatarea că “România ae află în cel mai periculos moment al existenţei sale ca stat naţional, autorul, după o radiografie a dezastrului care a măturat România ultimului sfert de secol, ne demonstrează că poate fi şi mai rău, în care sens recurge la patru studii de caz pentru a demonstra că alte popoare, aflate în situaţii chiar mai grele, au regenerat. Nu prin miracole, precum Phoenix, pasărea din mitologiile marilor civilizaţii antice greceşti, egiptene şi chineze, ci prin regăsirea valorilor de identitate agresate şi afirmarea puternică a demnităţii naţionale renăscute. Nu o afirmare fals patriotardă, ci o afirmare generată de concepte economice solide, născute, la rândul lor, dintr-o filosofie a pragmatismului naţionalist fervent.

Ce ne spune autorul despre starea naţiunii române ?

Ne spune că, ”Niciodată de la cucerirea Daciei de către romani, această ţară şi poporul ei, numit azi român, nu au fost într-o situaţie mai grea, mai periculoasă, mai nefericită, mai ameninţată atât din interior, cât şi din exterior”(op.cit.pag.7). Iată de ce Ianus are două feţe, ca să vegheze, deopotrivă, asupra trădărilor din interiorul cetăţii, dar să poată fi pavăză şi în faţa pericolelor externe. Argumentele aduse de autor cu privire la vulnerabilizarea naţiunii în faţa ameninţărilor: sărăcie multă, îndatorare străină greu suportabilă, corupţie generalizată, funcţionărime supradimensionată, deci inutilă, dar mai ales incompetentă şi bugetofagă, instituţii publice penetrate de grupuri criminale transnaţionale bine organizate şi protejate, economia distrusă, învăţământul decăzut, cultura anihilată, sănătatea deplorabilă a poporului, depresia colectivă, dispreţul multora pentru valorile identitare, limba română şi cultura naţională, închinarea slugarnică şi cosmopolitismul dus până la aservire, trădare şi renegarea suveranităţii. A mai rămas ceva, ca să ne ţină ca naţiune?!

Şi alte popoare au avut şi au probleme, remarcă autorul, subliniind, însă, că spre deosebire de români, acele naţiuni au şi idealuri, au planuri de realizare a acelor idealuri şi mai au şi spirit optimist, care le susţine rezistenţa ( op.cit. pag.10). Ce optimism poate avea un popor căruia îi sunt dictate legile şi ai cărui conducători primesc fiţuici prin care le sunt stabilite direcţiile politice, li se spune cu cine poate fi şi cine nu poate fi prieten poporul român? Ce suntem noi, dacă străinii ne comandă să nu ne mai iubim ţara, să nu mai avem sentimente naţionale, ba chiar să ne ruşineze fiindcă suntem români? Ne este controlat Parlamentul, ne este controlat Guvernul, ne este controlată Justiţia şi „(…) tare mă tem că ne controlează până şi serviciile secrete” (op.cit. pag.12). Preşedintele „surpriză” al României, „venit din senin”, s-a dovedit că nu este şanşa cea mare, ci una mică, în continuă diminuare. Klaus Johannis rămâne prizonierul unor oameni şi structuri jalnice şi antinaţionale (…) (op.cit. pag.15).

Pavel Suian nu este un defetist. Dimpotrivă, este un spirit vizionar. Românii, spune autorul, pot opri decăderea politică şi morală. Pot spune destul cu sărăcia şi umilinţa, dar pentru asta „trebuie urgent formată elita naţională care să inspire şi să conducă o revoluţie profundă a societăţii” , prin care să determine o trezire şi o renaştere naţională (op.cit.pag 14).

La câtă lipsă de receptivitate am dovedit, în 26 de ani, faţă de sacra poruncă „Deşteaptă-te române (…)”din Imnul Naţional, cuget că numai după ce ne vom prăbuşi rău de tot, ne vom urni. Ne vom urni greu şi cu dureri mari, după marea buşeală, dar, odată porniţi, şi mai greu vom fi de oprit. Cam ăsta pare a fi mesajul, iar direcţia… Vorba aceea, încotro’m vedea cu ochii! Cu ochii elitei. Ai cărei elite?! Cine, unde şi cum ne formează elita? Cine-l vede pe Klaus Iohannis înconjurându-se de o elită patriotică şi de o nouă clasă politică? În cât timp şi cu ce investiţii de capital intelectual, politic şi financiar pot fi pregătite elita şi noua clasă politică? Mai are timpul răbdare, sau o luăm pe scurtătura revoluţiei? Revoluţia nu este doar năvălirea mulţimilor instigate în palatele puterii, pentru câte-o ciordeală şi nici hora victoriei ciorditorilor. Ne-a dovedit asta şi decembrie 1989, când aparenţe formale şi diversiunil orchestrate la scară geopolitică au legitimat impostura unor bandiţi şi profitori politici. Utili doar ca scule pentru predarea României.

Până la capitolul IX , „Ce-i de făcut în România ?” . în care autorul are 40 de răspunsuri, cititorii vor mai avea de reflectat la mesajul primului capitol „Curajul oamenilor şi frica leilor”, dar şi de zăbovit asupra analizelor de stare a naţiunii române din capitolul al II-lea, pentru a înţelege de ce România nu mai are lideri politici şi nici conducători oameni de stat, ci doar şefi, şefuleţi şi şefuţi fără prestigiu, cu nemaipomenit tupeu, dar incompetenţi, necinstinţi, laşi slugarnici şi trădători. Nedemni, poltroni şi sforari. Mârlani, bădărani şi vulgari. Hoţi, curvari şi corupţi de nu-i mai încap păşcăriile. Dar din mare nefericire, dacă ei sunt produsul unor alegeri libere, nu sunt aceste speciene replica unor eşantionane de alegători ?!

Căci „culturalizarea” prin telenovele vulgare şi presa tabloidă, promovarea nonvalorilor nu putea rămâne fără impact asupra opţiunilor politice, decăzute şi ele la standardele axiologice ale mahalalei politicii, dezvoltate în platoturile televiziunilor specializate în operaţiuni psihologice speciale de formare şi manipulare a opiniilor.

Binevenite sunt raportările la prima etapă a regimului comunist, asemănările fiind izbitoare, diferite sunt doar contextul temporal şi cel geopolitic. Resurecţia este stridentă! Nu scapă analizei bolile contagioase din Bizanţ şi Fanar care ne-au impregnat solul, precun bacilul lui Koch, relaţia sărăciei cu fericirea, depresia colectivă şi delaţiunea românilor, lenea de la originea sărăciei, dorinţa şi speranţa îmbogăţirii fără muncă, dar şi câteva adevăruri tulburătoare despre cine conduce „Titanicul” botezat „Uniunea Europeană”, de unde şi stringenta nevoie a reconsiderării patriotismului şi a valorilor de identitate naţională.

Pe parcursul următoarelor patru capitole vom putea constata rolul patriotismului, a conştiinţei identităţii etnice ameninţate, a naţionalismului în regenerarea naţiunilor alese ca studii de caz. Criteriul de selecţie hotărâtor l-a constituit faptul că autorul a luat contact nemijlocit cu realităţie analizate.

Japonia a cunoscut două renaşteri naţionale. Restauraţia Meiji, după desfiinţarea Şhogunatului (1663-1853), care 220 de ani a ţinut ţara în totală izolare, după care a început un proces sistematic şi tenace de modernizare şi renaşterea după relaxarea restricţiilor impuse prin capitularea necondiţionată a Japoniei, din 2 septembrie 1945.

Începând cu anul 1980, Japonia a implementat conceptul de “stat al dezvoltării”. Dacă în cel de al doilea război mondial, Japonia a eşuat în tentativa de dominare a Statelor Unite ale Americii, ulterior ceea ce nu a reuşit prin forţa armelor, Japonia cucereşte în prezent prin puterea economică. Dezvoltarea impetuoasă a economiei japoneze este rezultanta unui puternic cuplu de forţe naţionaliste – spionaj tehnologic total şi nediscriminatoriu în priviţa ţintelor, planificarea centralizată pe termen lung a dezvoltării, disciplina militarizată a muncii, primatul companiilor naţionale, “şhoghunatul” Băncii Centrale.

Coreea de Sud a trecut de la economia bazată pe industrii uşoare, la economia bazată pe capital scump – metalurgie, chimie, construcţii navale, industrii de substituire a importurilor, construcţii de automobile şi, spre final, industriile de înaltă tehnologie. Capitalismul sud-coreean a fost ghidat de guvern prin planuri cincinale şi protecţionism transparent pentru companiile naţionale. Dacă în 1961, Coreea de Sud era una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, în prezent este pe locul în 12 clasamentul mondial al economiilor.

Singapore.

Fostă colonie portugheză, olandeză şi britanică, după 50 de ani de la proclamarea independenţei, fără a avea vreo resursă naturală sau vreo industrie, Singapore este în prezent al treilea cel mai bogat stat al lumii, cu un produs industrial brut de 56.000 U.S.D./locuitor şi cu un export de 430 miliarde dolari, peste jumătate din valoarea exportului Japoniei ( 800 miliarde dolari) (Sursa: CIA World Factbook.Statisticile F.M.I. şi ale Băncii Mondiale plimbă aiurea adevărul).

În anul 1965, nimeni nu dădea vreo şanşă de supravieţuire noului stat independent. Din anul 1959 şi până în anul 1990, Singapore a avut un singur şi cel mai longeviv prim ministru din lume, Lee Kuan Yew, chinez din minoritatea Hakka. De altfel, trebuie menţionat că 85% din populaţia ţării este de origine chineză. Absolvent emitent, ca şef de promoţie, al Universităţii Cambridge, Lee Kuan Yew a promovat meritocraţia şi a pus la bazele dezvoltării statului şi prosperităţii poporului, competenţele profesionale, cinstea şi obligaţia politicienilor de a servi binele public şi nu interesele personale.

Din anul 1959 şi până în prezent, pe scena politică singaporeză a dominat o singură formaţiune politică, “The People Action Party” (Partidul Acţiunii Populare -P.A.P.), fără vreo opoziţie semnificativă, până în anul 2011, când “Worker’s Party ( Partidul Muncitorilor-WP)” a obţinut 40 % din voturi. Alegerile au fost libere, dar P.A.P. a câştigat, de fiecare dată,cu argumentul dezvoltării tării şi bunăstării populaţiei.

În anul 1963, populaţia ţării insulare era de cca. un milion de locuitori, pentru ca în prezent să ajungă la 5,4 milioane, din care peste un milion sunt emigranţi de dată recentă.

Centrul financiar din Singapore este al patrulea din lume, după Londra, New York şi Hong Kong. “Singapore Airlines” are reputaţia uneia dintre cele mai apreciate, eficiente şi preferate companii de transport aerian din lume. Portul Singapore este printre cele mai mari şi importante pe paln mondial. La o populaţie de 5,4 milioane de locuitori, Singapore are anual cca. 15 milioane de turişti.

Deciziile economice majore ale partidului de guvernământ au fost puţine, dar bine gândite ( op. cit. pag.229) – înfiinţarea industriilor de substituire a importurilor sub tarife protective; investiţii masive în infrastructură finanţate din fondul de economii obligatorii pentru pensii; o legislaţie a muncii care să prevină grevele şi creşterile salariale neeconomice; continua calificare profesională a forţei de muncă; acordarea de avantaje fiscale investitorilor străini. Consecinţa acestei ultime decizii a fost aceea că statul a reuşit să strângă un stoc de investiţii străine directe care depăşesc de două ori PIB-ul ţării, şi care sunt destinate, în special, sectorului serviciilor financiare şi celui industrial, mai cu seamă în producţia de componente IT.

Economia statului Singapore se bazează pe importul de materii prime şi prelucrarea acestora pentru a fi exportate. Principalele zone de export sunt Malaiezia, vecină cu Singapore, Uniunea Europeană, SUA şi China. .

Guvernul a asanat corupţia şi menţine şi un mediu înconjurător de o curăţenie exemplară.

Concomitent cu ridicarea standardului vieţii, s-a pus accent sporit pe conştientizarea apartenenţei etnice şi afirmarea identităţii naţionale.

Taiwanul, oficial RepublicaChineză (din insula Taiwan, anterior Formosa) a fost, până în 1971, stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. China continentală, respectiv Republica Populară Chineză şi-a ocupat locul cuvenit la O.N.U. numai după recunoaşterea sa de către Statele Unite ale Americii, act survenit şi ca urmare a medierii diplomatice din partea României.

Preşedintele Chinei naţionaliste, Chiang Kai Şek nu a acceptat divizarea Chinei şi formarea a două state chineze independente, obiectivul recuceririi Chinei continentale nefiind abandonat până în anul 1991.

În anul 1954, Chiang Kai Şek a semnat un tratat de apărare reciprocă cu SUA, acordându-i importante facilităţi militare, iar Republica China a primit, în schimb, un important ajutor american pe o perioadă de aproape trei decenii, care a însemnat salvarea regimului, ce adusese cu sine peste 2 milioane de susţinători de pe continent şi resturile unei armate dezorganizate, înfometate şi dezumanizate de un îndelungat război civil şi de războiul împotriva ocupaţiei japoneze. Banii primiţi nu au fost risipiţi în consum, ci destinaţi invesţiilor de dezvoltare pe termen lung, reducerii şomajului şi calificării forţei de muncă. Marea ambiţie a recuceririi Chinei continentale a constituit o puternică motivaţie pentru muncă şi dezvoltare economică , cu maxim de efort şi satisfacţii strict limitate la posibiliăţi. Miracolul economic taiwanez, ca , de altfel, şi miracolul economic japonez nu au însemnat neapărat salarii mari, neeconomice. Un important resort al progresului, subsecvent primului, l-a constituit plasamentele de capital şi marile investiţii ale capitaliştilor din Taiwan , în China continentală. Spirit întreprinzător, pur şi simplu , sau patriotism , ori şi una şi alta ? Realitatea este că investitorii chinezi din Taiwan au contribuit substanţial la creşterea puterii economice a Chinei. China este, totuşi, China peste tot în lume, unde chinezii s-ar afla! Şi, nu în ultimul rând ca importanţă şi perspectivă, relativa normalizarea a relaţiilor cu China continentală, intervenită după anul 2008, concomitent cu consolidarea noii identităţii economice a Extremului Orient, în condiţiile în care China ar deţine jumătate din datoriile Statelor Unite ale Americii, intercondiţionează progresul tuturor competitorilor care au luat startul în Secolul Pacificului. Motiv pentru care, fondatorii Noului Imperiu American descriu China ca cea mai mare ameninţare la adresa supremaţiei mondiale a Statelor Unite ale Americii.

Ce ar avea de învăţat România din experienele celor patru state din spaţii culturale fără contigenţe , cu popoare atât de diferite şi cu mentalităţi şi viziuni aparte asupra lumii şi a vieţii şi, totuşi, atât de aproape în faţa alternativei existenţiale de “a fi sau a nu fi” ?

Categoric, avem în faţă mari lecţii de demnitate naţională. Dar, răspunsul cel mai aproape de adevăr, în nici un fel sugerat, date fiind particularităţile politice, istorice şi chiar de serios deficit democratic, în acceptia “politically correct”, este bine să şi-l nuanţeze fiecare, apofundând şi unele dintre izvoarele documentare indicate de autor.

Notă : Despre autor sunt publice, fără ştiinţă de a fi contestate, elementele de biografie anexate.

Pavel Suian a absolvit Facultatea de Drept la Cluj in 1963, urmata de studii postuniversitare la Universitatea Bucuresti. In 1969 a participat la un seminar american desfasurat la Salzburg (Austria). In 1970-1971 a absolvit un curs de Relatii Internationale la Universitatea Amsterdam. A devenit doctor in Drept International in 1976. Dupa ce a activat ca judecator si procuror intre 1963 si 1966, a predat la „Institutul de studii politice si sociale” (fostul „stefan Gheorghiu”) si a fost director in Consiliul de Stat al RSR pana in 1989, dar si membru al CC al PCR. Dupa 1989, a fost director general in Ministerul Mediului (1990-1992), apoi consilier legislativ la MAE (1993-1994), ambasador in Kenya si reprezentant permanent la UNEP – Programul Natiunilor Unite pentru Mediu. Intre 1998 si 2003 a activat ca inalt functionar la sediul central UNEP de la Geneva, dupa care s-a pensionat. Este profesor la Universitatea „Bogdan Voda”, Cluj.

ROMANCA SIMONA HALEP SE VA INTALNI INTR-UN MATCH DE COSMAR CU BIELORUSA VICTORIA AZARENKA IN TURNEUL INTERNATIONAL BRISBANE 2016!

1 ian.

Pe traseul Simonei s-a nimerit cea mai dificilă adversară posibilă din turul II. Suntem în aşteptarea tragerii la sorţi pentru româncele care joacă în China.

2016 începe cu Azarenka

Pe 1 ianuarie, dimineaţa (fusul orar al României) s-au stabilit meciurile din primul tur al turneului de la Brisbane. Simona Halep, cap de serie nr.1, intră în concurs din turul II, dar va avea un meci infernal cu belorusa Victoria Azarenka (care în primul tur va avea o adversară care vine din calificări), una dintre cele mai puternice jucătoare din circuitul WTA. Azerenka este pe locul 22 WTA (fost 1 mondial în 2012 şi la începutul lui 2013) şi conduce cu 2-1 în întâlnirile directe cu Halep. Ultima partidă dintre cele două, câştigată de Halep la US Open în 2015 cu 6-3,4-6, 6-4 a fost de un rar dramatism şi totodată cel mai spectaculos meci al turneului. Meciul Halep – Azarenca este de fapt primul derby de la Brisbane ( şi totodată al anului), fiind cel mai tare meci din primele două tururi ale turneului.

Tot la Brisbane, dar în calificările turneului masculin, Maiurs Copil va juca contra letonului Ernests Gulbis. Dacă va produce surpriza, românul se va bate cu polonezul Łukasz Kubot în turul II al calificărilor.

În câteva ore urmeză să aflăm şi cum arată tabloul principal la Shenzhen Open (China), unde le avem în concurs pe Begu, Mitu şi Niculescu.

ZECI DE FOCURI DE ARTIFICII,IN NOAPTEA REVELIONULUI LA DUBAI,AUSTRALIA ,NOUA ZEELANDA!

1 ian.

Zeci de focuri de artificii au fost lansate în noaptea de Revelion în Dubai pentru a sărbători noul an, în pofida incendiului de amploare care a izbucnit joi într-un hotel de lux și care a făcut cel puțin 16 răniți, potrivit unui bilanț oficial.

Cele mai spectaculoase focuri de artificii au fost lansate în jurul celui mai înalt turn din lume, Burj Khalifa.

Nici Noua Zeelandă nu s-a lăsat mai prejos anul acesta, intrând în 2016 printr-un spectacol de artificii inedit.

Și Australia a oferit un adevărat specatcol la intrarea în noul an.

MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMANIEI LE UREAZA ROMANILOR „UN AN NOU PLIN DE BUCURII,NOROC,SANATATE SI IMPLINIRI!”

1 ian.

Familia Regală le urează românilor „Un An Nou plin de bucurii, noroc, sănătate şi împliniri!”.

„În pragul noului an, 2016, Majestăţile Lor Regele Mihai I şi Regina Ana, împreună cu toată Familia Regală, vă ureză un An Nou plin de bucurii, noroc, sănătate şi împliniri! Sărbători fericite! La mulţi ani!”, se spune într-un mesaj publicat, joi, pe blogul oficial al Familiei Regale a României.

Fostul Principe Nicolae al României, care în prezent foloseşte denumirea Nicolae Mihai de Roumanie Medforth Mills, a transmis şi el un mesaj în ajunul Anului Nou.

„A trecut un an greu şi profund nedrept, care mi-a răpit ţara şi m-a dus departe de voi, într-un exil pe care însă l-am acceptat. Respectul faţă de Majestatea Sa rămâne neclintit. Un An Nou plin de bucurii, sănătate şi împliniri!”, a scris, joi, Nicolae Mihai de Roumanie Medforth Mills, pe pagina sa de Facebook.

O SINGURA PETRECERE DE REVELION IN AER LIBER LA BUCURESTI!

1 ian.

 Bucureştenii care și-au dorit să petreacă de Revelion în aer liber la spectacole organizate de autorități nu mai au avut opțiunile pe care le-au avut anii trecuți. Doar un singur astfel de eveniment a mai fost organizat la trecerea în 2016, în Parcul Titan, de la ora 19.30.

Câteva mii de oameni au participat în noaptea de 31 Decembrie 2015- 1 Ianuarie 2016, la sărbătoarea trecerii dintre ani în Parcul Titan din Capitală.

Petrecerea „Noaptea albă a dorinţelor” în aer liber din Parcul Titan a inclus mai multe concerte. A început cu un concert de muzică populară şi a continuat cu mai multe recitaluri susţinute de artiști precum Andra, Proconsul, Ducu Bertzi and Friends. Un moment special a fost dedicat victimelor tragediei din Clubul Colectiv. O lumânare aprinsă a fost proiectată pe monitoarele de lângă scenă.

Primăria Capitalei nu a mai organizat petrecere în Piaţa Constituţiei, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Anul acesta, în octombrie, primarul interimar a anunţat că nu se mai alocă bani din bugetul local pentru manifestare, iar ulterior nu s-au găsit alte fonduri, astfel că evenimentul a fost anulat.

O petrecere de Revelion a avut loc în schimb în Piaţa Unirii, din Cluj-Napoca, unde Primăria a organizat concerte, jocuri de lumini şi focuri de artificii. Emil Boc a deschis o stică mare de şampanie pe scenă şi a efectuat numărătoarea inversă până la intrarea în 2016. Petreceri în aer liber au fost organizate și alte în alte orașe ale României.

PASSANGER NAME RECORD – UN NOU SIMBOL IMPOTRIVA LUPTEI TERORISMULUI!,MACAR AMEICA ESTE O INSULA ,IAR EUROPA NU!

1 ian.

Lupta împotriva terorismului are un nou simbol în Europa. În Statele Unite se întâmplă începând din 2001, in Europa au trebuit să mai treacă peste zece ani pentru ca Passenger Name Record să devina un soi de panaceu contra flagelului terorist.

Parlamentul European a respins instituirea acestei metode de colectare a datelor personale a tuturor pasagerilor care călătoresc în interiorul UE (funcționează acum doar acorduri cu SUA, Australia și Canada) pe motiv că nu ar fi respectat dreptul la intimitate al cetățeanului european. Acum, după atentatele de la Paris, se așteaptă ca Parlamentul European să adopte PNR în sesiunea plenară din ianuarie. ”Guvernul (francez) a acționat cu multă forță pentru a ne convinge”, spune eurodeputata socialistă din Franta Sylvie Guillaume. ”Avem sentimentul, și asta este dezamăgitor, că nu mai suntem auziți în ce privește libertățile civile”, spune ea pentru Liberation.

Pănă acum, PNR a fost respins de o coaliție ce ar putea fi considerată ”reacționară” de către conservatori, formată din socialiști, ecologiști și stânga radicală, până la urma acele familii politice europene care sunt deschise primirii unui număr mare de imigranți. ”Nu este vorba de a avea acces la informațiile despre un individ în cadrul unei anchete, ci de a colecta datele tuturor pasagerilor companiilor aeriene pentru a le stabili profilul”, spune eurodeputata olandeză Sophie In’t Veld. ”Asta ridică o adevărată problemă privind libertățile, pentru că vom colecta date despre toată populația doar pentru că iau un avion și nu pentru că prezintă un risc anume călătorind constant spre anumite destinatii”. Mai mult, spre deosebire de Statele Unite vor fi înregistrate astfel toate zborurile din UE, iar lista infracțiunilor pentru care pot fi folosite aceste liste PNR este foarte mare (exploatarea sexuală a copiilor, trafic de droguri, trafic de arme, spălare de bani, criminalitate cibernetică).

PNR este o invenție americană ce datează imediat după atentatele din septembrie 2001. Obligă companiile aeriene să comunice înainte de zbor toate datele personale ale pasagerilor care se îndreaptă spre SUA: identitatea, modalitatea de plată, itinerariul complet, profilul de pasager fidel, bagajele. Ideea este de a stabili un profil de risc, în vederea interzicerii accesului in SUA. Britanicii au fost primii care au urmat modelul, în 2004, justificând și prin lupta împotriva fraudei fiscale și a altor ”infracțiuni grave” – Marea Britanie devea cam in jurul aceluiași an si țara cu cea mai mare densitate a camerelor de luat vederi din spațiile publice. Au urmat Danemarca și Franța, începând din 2007, iar Belgia este aproape de a adopta un PNR.

Pe această tendință a intervenit Comisia Eurpeana, care nu dorea sisteme naționale multiple care ar fi greu de interconectat. De aceea, în 2007, a propus crearea unui PNR european care să includa 19 date personale pe care companiile aeriene trebuie să le furnizeze în mod obligatoriu. Inacceptabil, a spus la acea dată Parlamentul European, deși avuseseră loc atentatele teroriste de la Madrid și Londra. A urmat o altă versiune, în 2011, și aceasta criticată. ”PNR are o utilitate practică redusă, costă mult și defazarea sa nu corespunde necesităților forțelor de ordine într-o situație critica”, spune eurodeputatul italian Giovanni Buttarelli pentru La Repubblica, adăugând un fapt esențial – există deja 7 baze de date de acest fel care sunt utilizate. ”După atentatele de la Charlie Hebdo a avut loc o reuniune a Parlamentului European și a agenților din serviciile secrete, iar concluzia a fost că PNR ar putea fi util pentru prevenirea delictelor minore”. Până la urmă, Europa nu este o insulă, fie ea și Statele Unite, iar prin urmare traficul aerian intra și extracomunitar nu reprezintă decât 8% din traficul total.

Un PNR european riscă să fie ineficace și pentru că nu ar fi vorba decât de o armonizare a PNR-urilor naționale. În funcție de angajamentele naționale, fiecare stat colectează sau va colecta date despre pasagerii zborurilor. ”Nu există un sistem centralizat. Ne întrebăm la ce vor servi aceste 28 de PNR-uri dacă este vorba despre identificarea pasagerilor. Este o dovadă că nu avem încredere unii în alții din moment ce ne transmitem automat PNR-ul către americani”, spune Sophie In’t Veld.

Parlamentul European a încercat să introducă un bemol în legislația pe care urmează să o aprobe la începutul anului viitor – PNR-ul european va fi supravegheat de o autoritate independentă. Apoi, datele nu vor putea fi accesate decât dupa patru ani și jumătate și aceasta doar la ordinul unui judecător. PE a mai cerut ca PNR să nu fie adoptat decât odată cu un regulament european pentru protecția datelor cu caracter personal, o lege blocată de mai mulți ani de unele state membre UE. Curtea Europeană de Justiție poate, la rândul ei, să se opună acestei legi: ”așa s-a întâmplat cu directiva pentru stocarea informațiilor telefonice adoptată în 2006, după atentatele de la Madrid și Londra”, spune Sophie In’t Veld. În 2014, Curtea a ajuns la concluzia ca o colectare de manieră generală a acestor informații ”se poate insinua într-un mod foarte grav în drepturile fundamentale privind viața privată și protecția informațiilor cu caracter personal”.

”Cerând o asemenea lege și optând pentru cartea securității, statele vor sa evite probleme jenante legate de lacunele lor în ce privește lupta împotriva terorismului și încearcă să treacă sub tăcere probleme reale, precum existența ghetourilor sau excluziunea socială”, spune Sophie In’t Veld, citat de Liberation.

Toate opiniile de mai sus pot avea un puternic iz ideologic și foarte puțină experiență practică în spatele vorbelor. Un fost agent al serviciilor de informații franceze devenit eurodeputat poopular – Arnaud Danjean – spune că un PNR este de dorit, că este necesară urmărirea în acest mod a pasagerilor zborurilor intra și extracomunitare. Însă tot el spune că în niciun caz pericolul terorist nu poate fi combătut total în acest mod și că un PNR ”invită” la abuzuri. Iar eurodeputatul cu state de plată în serviciile de informații mai spune că o agenție europeană de informații, ceea ce UE are in nuce începând de câțiva ani, nu este nici o variantă realistă, nici una de dorit. ”Înainte de a schimba o informație trebuie să o obții. Iar aceasta cere dispozitive informative pe teren. Din acest punct de vedere, o agenție europeană nu ar aduce nimic în plus la culegerea de informații. În schimb, o platformă de schimb de informații și de profiluri cât mai exhaustive posibil ar fi o idee excelentă. Însă nu e nevoie să creăm o nouă agenție – Europol ar putea găzdui foarte bine această platformă”.

Cu alte cuvinte, este inutil ca Bruxelles-ul să intre în miezul suverantității statelor membre UE, ar fi costisitor și ineficient și rezultatul nu ar fi decât si mai multă birocrație. Agenția europeană pentru protecția frontierelor externe – Frontex – este un exemplu perfect. O agenție eurofagă, criticată în ultimele luni pentru ineficiența sa în fața imigranților, propusă acum pentru reformare și dublare prin alte structuri și, pe deasupra, având și sediul într-o capitala ce nu are nimic de-a face cu imigrația, ci mai mult cu un algoritm politic și de PR european – Varșovia. Însă Europa va avea începând de anul viitor un Passenger Name Record de sorginte americana, spre linistea aliaților, se va concentra și pe o agenție europeană de informații, va urmări cu voluptate informații despre preferințele culinare (și religioase), despre dizabilitățile fizice și despre bolile pasagerilor aerieni europeni, spre mulțumirea potențialilor lor angajatori sau furnizori (care prin abuzuri numite ”erori” vor afla aceste informații, respectiv vor merge la țintă cu strategia de vânzări) și uitând ca ea, Europa, nu este, geografic măcar, insula numită America.

ELLIE GOULDING – LOVE ME LIKE IT YOU DO!

1 ian.

KELLY CLARKSON – HEARTBEAT SONG!

1 ian.

%d blogeri au apreciat: