Arhiva | 6:20 pm

PENTRU HERR KLAUS JOHANNIS.ADEVARATA ISTORIE A SASILOR DIN TRANSILVANIA.PRIMII”SASI”,AJUNSI IN ARDEAL ERAU DE ALTA ORIGINE ETNICA,DE PE RAUL MOSELE CARE STRABATE ACTUALELE TARI ,BELGIA,LUXEMBURG SI GERMANIA PE O RAZA DE 550 DE KM.GERMANIZAREA SASILOR „SAXONES”,”FLANDRENSES”,”THEUTONICUS”,AU FOST GERMANIZATI MAI TARZIU DE ORDINUL CAVALERILOR TEUTONI!”KRUHNEN”(BRASOV),DOVEDESTE CA SASI,NU ERAU DE ORIGINE GERMANICA ,CI VALONI ROMANIZATI,OLANDEZI FLAMANZI,TRIBURI DE FRANCI SI DIN VECINATATEA SAXONIEI.LIMBA SASILOR ESTE VORBITA IN FLANDRA,BELGIA SI LUXEMBURG(TERITORIU NEERLANDEZ)!

4 ian.

 

De remarcat ca in scrisoarea redactata la calculator, la formula introductiva, Juncker adauga, de mana, o adresare mai personala: „Draga Klaus”.

Atat Juncker cat si Iohannis fac parte din aceeasi familie politica europeana – Partidul Popular European. Pe cei doi ii leaga si apartenenta etnica: Juncker este luxemburghez, iar Iohannis este roman de etnie germana-saseasca, populatie care isi are originea in actualul Mare Ducat al Luxemburgului.

inchide
Ce ii scrie Juncker lui Iohannis:

Domnule Presedinte ales, Draga Klaus,

Va scriu sa va felicit pentru victoria in alegerile prezidentiale romanesti. Din partea Comisiei Europene si a mea personal, va doresc tot succesul pentru Presedintia dumneavoastra.

Sper sa avem sansa sa ne intalnim curand. De-abia astept sa lucrez cu dumneavoastra si cu Guvernul Romaniei in aplicarea agendei noastre comune pentru Uniune, focalizandu-ne actiunea in zone unde Uniunea poate face o diferenta reala, cum ar fi locurile de munca, cresterea economica, investitiile si competitivitatea. Este esential pentru prosperitatea romanilor si a tuturor europenilor.

284345_articol

Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea și începutul secolului al XII-lea fac referire la „Flandrenses”, „Saxones” și „Theutonici”. Documentele din arhivele papale din aceeași perioadă preferă denumirea de „Theutonici”, iar documentele arpadiene îi numește „Saxones”. Documentele papale fac referire la „Flandrenses” sau „Saxones”. Denumirea de “sași” (Saxones) dată coloniștilor este atestată documentar doar în 1206, când regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a conferit privilegii sașilor (în latină primi hospites regni) din Cricău (Krakau), Ighiu (Krapundorf) și Romos (Rumes) și le-a asigurat un statut juridic originar. Deoarece în cancelaria regală s-a încetățenit denumirea de “sas”, germanii din Ardeal au fost denumiți în mod unitar sași. În realitate primii ”sași” sosiți în Ardeal erau coloniști de altă origine etnică, de pe râul Mosele, care străbate actualele țări Belgia, Luxemburg și Germania, pe o rază de 550 km. În secolul XII pe malurile râului Mosele trăiau flamanzii de origine olandeză (Flandra), valoni, care erau celți (belgi) romanizați și francii. Deci primii sași care au pătruns în Transilvania invitați de regii maghiari pe fundus regius, de fapt pământurile luate de la autohtonii valahi, nu erau de origine germanică, ci valoni romanizați, olandezi flamanzi și triburi de franci, germanici latinizați cultural. E adevărat că coloniștii ”sași” erau proveniți din vecinătatea Saxoniei și au străbătut regiunea în drumul lor spre noua casă la poalele Munților Carpați, de aici au și primit denumirea de împrumut ”saxones”. De altfel, limba primilor sași este mai apropiată de cea vorbită în Flandra, în zonele rurale din Luxemburg și Belgia actuală (pe atunci ca și azi teritoriu neerlandez). Germanizarea sașilor din Ardeal s-a făcut din punct de vedere etnic și apoi lingvistic ceva mai târziu. După ce forțele Cavalerilor Teutoni implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei din Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungariei la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă. Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an diploma de donație, întărită de o bulă papală. Abia acum începe real germanizarea populației săsești din Țara Bârsei. Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit în Țara Bârsei numeroase cetăți de lemn și piatră fortificate, cu sprijinul localnicilor, între care la Feldioara, Cetatea Neagră, Cetatea Crucii. A colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari preponderent germani, care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare. Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. La 1203 se ridică cetatea Brașov, fiind anul legendar de întemeiere a orașului medieval. Cavalerii Teutoni au dus o politică de colonizare cu germanici în Țara Bârsei și în sud-estul Transilvaniei cu acordul regelui ungar,formând o marcă împotriva cumanilor și valahilor schismatici. Abia acum putem vorbi de o identificare a sașilor cu etnia germană, dar nu în totalitate. La 1225 regele maghiar i-a alungat pe cavalerii teutoni datorită faptului că supuseră ținutul papei Honoriu al III-lea, dar populația germanică colonizată a rămas. Cavalerii teutoni au construit cel mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din Brașov din cartierul Bartolomeu, o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Întreaga construcție este o copie a bisericii Mănăstirii Cisterciene de la Cârța. Se poate concluziona că primii sași nu au fost de origine etnică germanică. Doar odată cu venirea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei putem vorbi de o ”teutonizare” etnică a sașilor transilvăneni care construiesc biserici și mănăstiri după model germanic. În 1252 regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și cele ale secuilor de Sebus. Numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg, Corona fiind denumirea localității săsești. Coloniștii denumeau pământurile înconjurătoare după toponimia valahă, adică latină Brassu, care s-a impus și pentru cetatea săsească mai târziu când a devenit târg și apoi oraș. Abia la 1288 este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia și în copie la Institutul de Istorie din Cluj, primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea. Brașov intra în istorie ca oraș săsesc, germanizat treptat prin aflux de populație. Germanizarea sașilor a continuat prin strângerea contactelor cu orașele și universitățile Imperiului Roman de Națiune Germană pe tot parcursul evului mediu. Cu toate acestea limba sașilor și azi este mai aproape lingvistic de dialectele vorbite în zona rurală din Luxemburg, fiind un melanj, datorat unei combinații etnice interesante: valoni, flamanzi și franci.

Cercetătorii au deshumat morminte mai vechi cu o sută de ani decât anul de referință 1235 al cimitirului săsesc din centrul cetății medievale Brașov. Ar însemna că primii sași ar fi venit mai repede în Transilvania, înainte de invitația oficială a regelui maghiar Geza al II-lea (1143 – 1163). Diploma de colonizare a regelui Ungariei posibil doar să fi consfințit o colonizare săsească prealabilă demarată cu câțiva ani înainte. Sigur că cercetătorii trebuie să identifice originea mormintelor foarte clar. Se știe că la începutul secolului XII exista la poalele Tâmpei, înspre actualul cartier Șcheii o puternică așezare slavo-bulgaro -română denumită Cutun sau Cotun, care a rămas în perioada istorică săsească extra muros. Peste ei s-au așezat și bulgari. Unii specialiști consideră denumirea de Cotun ca fiind cumană. Descoperirea recentă a arheologilor de la Biserica Neagră trebuie să dovedească minuțios și științific dacă mormintele erau ale sașilor sau slavo-românilor. Însăși denumirea de Brașov nu este săsească, ci pur românească, existânt frecvent toponimul în Moldova spre exemplu. Maghiarii i-au spus așa mai târziu traducând numele românesc în Brasso. În documente latine numele este Corona, nemții îi spuneau Kronstadt, iar sașii în dialectul lor Kruhnen. Venirea sașilor mai repede de invitația oficială maghiară, cu circa 20 de ani schimbă datele problemei privind colonizarea sașilor. Aceasta s-a desfășurat treptat și gradual nu printr-un aflux organizat la o dată anume. Dar ceea ce este mai important de evidențiat originea etnică a acestor coloniști occidentali, care au venit în etape în sud-estul Transilvaniei. Denumirea de sași nu înseamnă identificarea automat cu originea etnică de saxoni a noilor veniți în Ardeal. În Transilvania au sosit la început un numar foarte mic de coloniști ”saxoni”. De fapt coloniștii nu au venit din regiunea Saxonia din nordul vestul Germaniei actuale. Ei au fost denumiți saxoni de documentele maghiare, care îi numeau așa pe cei sosiți din spațiul occidental germanic sau adiacent acestuia. În baladele populare din Moldova ungurenii erau denumiți toți ardelenii, în cronicile fanariote nemți erau denumiți toți transilvănenii, că erau sub stăpânire austriacă, deci nu reprezenta o realitate etnică. Deci denumirea de sași a coloniștilor sosiți în Ardeal, după numele populației saxone din regiunea cu același nume, nu însemană neapărat că se identifică și cu originea etnică germanică. Cum rezultă din studiul dialectului săsesc se constată într-un mod surprinzător și paradoxal, că numele de “sași” a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea.

Saşii sunt o populatie de origine germanica compusa deintr-un amalgam de populatii saxone, valone si teutonice care a emigrat in Transilvania intre mijlocul secolului al XII-lea si pana la inceputul secolului al XIII, asezandu-se pe “domeniile crăiesti” (Fundus Regius sau in germana Königsboden).

Sasii-1Domeniile crăiesti” (Fundus Regius) este demunirea dată unui teritoriu transilvan, delimitat la nord de râul Mureş, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăuşeni şi la vest de Orăştie. Prima menţiune documentară depre aceste domenii si asezare sasilor a fost Diploma andreană (Diploma Andreanum) din 1224, numită de istoriografia săsească şi „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabileşte o formă de autonomie pentru scaunele săseşti (Scaunul Sibiului, Scaunul Sighişoarei, Scaunul Sebeşului, Scaunul Cincului, Scaunul Miercurea, Scaunul Rupea, Scaunul Nocrich, Scaunul Orăştiei, Scaunul Mediaşului, Scaunul Şeica).

Diploma andreană sau Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen (Hrisovul de aur al saşilor transilvăneni)  reconfirma coloniştilor germani o serie de privilegii, care au fost menţinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876. În 1486 diploma a fost reconfirmată de regele Ungariei Matia Corvin pentru toată Universitatea Săsească (populatia săsească). Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naţionale ale judeţului Sibiu.

Sasii-2

La originea lor Saxonii au fost o confederaţie de triburi germanice, aparţinând din punct de vedere etno-lingvistic ramurii occidentale. Ei se găseau, începând din secolul al III-lea, pe cursurile inferioare ale Wesserului şi Elbei. Anglii locuiau în sudul peninsulei Iutlanda, în vreme ce iuţii, un alt neam înrudit cu celelalte două, şi care le-a întovărăşit în migraţie, se găseau în nordul Iutlandei. Migraţia acestor neamuri spre Britania a fost favorizată de părăsirea insulei de către trupele romane, la începutul secolului al V-lea. Chemaţi pe la mijlocul aceluiaşi secol ca mercenari de britonii romanizaţi, pentru a lupta cu scoţii şi picţii, înaintaşii irlandezilor şi ai scoţienilor de astăzi, anglii şi saxonii constată că fosta provincie romană oferă condiţii prielnice stabilirii lor. O mica parte a triburilor saxone a ramas in vestul (Renania) si sudul teritoriilor originale (Saxonia), migrand mai tarziu spre Romania (Transilvania) la invitatia regelui maghiar Géza al II-lea (1141-1162).

Sasii-3

Asa cum am mentionat numai numele (saxoni) indentifica adevarat compozitie etnica acestei migratii. De fapt populatia care s-a asezat in Transilvania era compusa din germani (saxoni şi franci), valoni şi flamanzi. un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriş, din Banat precum şi abaţia cisterciană Cârţa din Ţara Făgăraşului. Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafaţă de aproximativ 30.000 km². Teritoriile locuite de saşi au fost organizate în Comitatul Sibiului (Comitatus Cibinensis) sau Provincia Sibiului. Ulterior, în prima jumătate a veacului al XIV-lea, în perioada guvernării regelui angevin Carol Robert de Anjou, probabil între anii 1325 – 1329, saşii se vor organiza in cadrul unor scaune săseşti. Saşii s-au organizat conform cutumelor originale, într-o unitate administrativă mare numită Königsboden. Existau însă şi numeroase aşezări săseşti situate în afara acestui teritoriu.

Denumirea de “saşi” (Saxones) dată coloniştilor este atestată documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a conferit privilegii saşilor (în latină primi hospites regni) din Cricău (Krakau), Ighiu (Krapundorf) şi Romos (Rumes) şi le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetăţenit denumirea de “sas“, germanii din Ardeal au fost denumiţi în mod unitar saşi. [1]

Limba vorbită de saşi a fost numită de saşi, în dialectul săsesc saksesch (în germană sächsisch) abia relativ de curând, în timp ce ţăranii înşişi îşi desemnau modul de vorbire ca detsch (în germană deutsch), adică germană, în timp ce germana literară (în germană hochdeutsch) era denumită în dialectul săsesc muëseresch, adică „limba soldaţilor austrieci”, văzuţi de ei ca străini. [2] Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „saşi” dintr-o pronunţie nesaxonă „Sachsen”. Această provenienţă a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc, rezultând ideea că ar trebui să sune „Sasse” dar de fapt era pronunţat „Sachse[3]

Sasii-4

Pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni, alte organizaţii religioase importante dezvoltării comunităţilor germane erau abaţiile cisterciene de la Igriş, din Banat şi Cârţa din Făgăraş. Cea mai timpurie formă de organizare a saşilor a vizat viaţa religioasă, Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191. În primii săi ani de existenţă, prepozitura includea teritoriile capitlurilor de Sibiu, Nocrich şi Braşov, adică zonele de colonizare primară a saşilor pe teritoriul Transilvaniei.

Invazia mongolă din 1241 – 1242 a distrus în mare parte regatul ungar. Deşi saşii au făcut tot ce au putut pentru a rezista, multe aşezări ale lor au fost distruse. Înaintea invaziei multe oraşe transilvănene au fost fortificate şi erau dezvoltate economic. Multe erau apărate de către Kirchenburgen – biserici fortificate cu ziduri masive. Expanisunea rapidă a oraşelor populate de saşi a dat Transilvaniei numele german de Siebenbürgen (în latină Septem Castra), făcându-se referire la şapte din oraşele fortificate:

– Bistritz (Bistriţa, Beszterce)
– Hermannstadt (Sibiu, Nagyszeben)
– Klausenburg (Cluj, Kolozsvár)
– Kronstadt (Braşov, Brassó)
– Mediasch (Mediaş, Medgyes)
– Mühlbach (Sebeş, Szászsebes)
– Schässburg (Sighişoara, Segesvár)

Nu se ştie cu exactitate care şapte localităţi săseşti au stat la originea denumirii „Siebenbürgen”, cele “Şapte Cetăţi“, existând azi opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat aşezările săseşti care au alcătuit iniţial numele (lipsesc dovezi scrise în acest sens). Personal, le consider pe cele mentionate mai sus.

Sasii-5

Impreună cu nobilimea din Transilvania, cu cler şi cu secui, saşii au fost membri ai Unio Fraterna, cunoscută mai ales (în mod greşit) ca Unio Trium Nationum, încheiată în 16 septembrie 1437 în contextul Răscoalei de la Bobâlna conduse de Antal Nagy Budai. Prin această înţelegere cele patru naţiuni (în sensul medieval al termenului) şi-au promis sprijin mutual împotriva primejdiilor din afară (expansiunea otomană) şi dinăuntru (răscoalele ţărăneşti), fapt care a dus la excluderea tacită a românilor, evreilor, grecilor şi armenilor de la viaţa politică a Transilvaniei.

De-a lungul reformei protestante, majoritatea saşilor au trecut la Lutheranism. Principatul Transilvaniei fiind unul dintre cele mai tolerante state europene în privinţa religiei, saşii şi-au putut păstra religia. Habsburgii au promovat catolicismul în ţările controlate de ei, însă în rândul saşilor nu au avut loc treceri semnificative spre acea confesiune. În schimb au avut loc treceri ale unor comunităţi săseşti la calvinism, ceea ce a dus pe termen lung la introducerea limbii de cult maghiare şi asimilarea comunităţilor săseşti respective (ex. la Cluj, Dej, Lona Săsească, Feneşu Săsesc etc).

Sasii-6

O dată cu introducerea regimului dual austro-ungar şi cu desfiinţarea Universităţii [in sensul national si nu academic] Naţiunii Săseşti (Sächsische Nationsuniversität) saşii şi-au pierdut baza autonomiei lor. Practic, începând cu 1867 principala instituţie reprezentativă pentru saşi a fost Biserica Luterană, care a preluat, printre altele, administrarea învăţământului săsesc. Din acest punct de vedere, situaţia nu s-a schimbat în 1918, când Transilvania a devenit parte componentă a României Mari. Statul român nu recunoştea drepturi corporative minorităţilor, astfel că Biserica Luterană a trebuit să facă mari eforturi pentru a putea susţine financiar învăţământul săsesc. Această situaţie a durat până în 1940, când autoritatea asupra şcolilor a fost preluată de Grupul Etnic German din România, recunoscut ca persoană juridică în urma unui decret-lege emis la 28 noiembrie 1940 de mareşalul Ion Antonescu.

Saşii transilvăneni (germană Siebenbürger Sachsen) sunt o populaţie de origine etnică germană, stabilită în sudul şi în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea.

Colonizarea saşilor în Transilvania a fost iniţiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul veacului următor.

Aşezările medievale

Săsoaică din Hărman.Începutul sec. XX

Primii colonişti – germani, valoni, flamanzi şi, într-o măsură mai redusă, francezi – au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin şi Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriş, din Banat precum şi abaţia cisterciană Cârţa din Ţara Făgăraşului. Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafaţă de aproximativ 30.000 km².

Sub aspect teritorial-administrativ, teritoriile locuite de saşi au fost organizate în Comitatul Sibiului sau Provincia Sibiului. Ulterior, în prima jumătate a veacului al XIV-lea, în perioada guvernării regelui angevin Carol Robert de Anjou, probabil între anii 1325 – 1329, saşii se vor organiza in cadrul unor scaune săseşti.

Saşii au trăit conform obiceiurilor lor vechi; se autoguvernau, organizaţi fiind într-o unitate administrativă mare numită Königsboden. Microregiunile populate de saşi erau:

  • În sudul Podişului Transilvaniei (de la Orăştie până la Drăuşeni):
    o Altland (spaţiul dintre Olt şi Hârtibaciu),
    o Weinland (regiunea dintre cele două Târnave),
    o Waldland (spaţiul dintre Hârtibaciu şi Târnava Mare),
    o Zekeschgebiet (rom. Ţinutul Secaşelor)
    o Unterwald (spaţiul din preajma Sebeşului şi a Orăştiei)
  • La est de munţii Perşani
    o Burzenland (rom. Ţara Bârsei),
  • În nordul Podişului Transilvaniei (în nordul Ardealului)
    o Nösnerland (regiunea Bistriţei – Ţara Năsăudului)
    o Reener Ländchen (în preajma Reghinului).

Organizarea medievală

Organizarea legală

Drepturile şi obligaţiile coloniştilor germani au fost incluse în aşa-numitul Andreanum (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), act emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Prin acest important document erau confirmate populaţiei germane, aşezată pe teritoriul cuprins intre Drăuşeni şi Orăştie, autonomia teritorial-administrativă, jurisdicţională şi bisericească, fiind stipulate concomitent şi obligatiile sale faţă de regii Ungariei.

Organizaţii religioase

Pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni, alte organizaţii religioase importante dezvoltării comunităţilor germane erau abaţiile cisterciene de la Igriş, din Banat şi Cârţa din Făgăraş.Cea mai timpurie formă de organizare a saşilor a vizat viaţa religioasă, Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191. În primii săi ani de existenţă, prepozitura includea teritoriile capitlurilor de Sibiu, Nocrich şi Braşov, adică zonele de colonizare primară a saşilor pe teritoriul Transilvaniei.

Învăţământul

Încă din secolul al XIV-lea, saşii din Transilvania au început să înfiinţeze şcoli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o şcoală primară în aproape fiecare comună săsească.

În 1541 s-a înfiinţat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învăţământul obligatoriu pentru naţiunea săsească.

O dată cu introducerea regimului dualist austro-ungar şi cu desfiinţarea Universităţii Naţiunii Săseşti (Sächsische Nationsuniversität) saşii şi-au pierdut baza autonomiei lor. Practic, începând cu 1867 principala instituţie reprezentativă pentru saşi a fost Biserica Luterană, care a preluat, printre altele, administrarea învăţământului săsesc. Din acest punct de vedere, situaţia nu s-a schimbat în 1918, când Transilvania a devenit parte componentă a României Mari. Statul român nu recunoştea drepturi corporative minorităţilor, astfel că Biserica Luterană a trebuit să facă mari eforturi pentru a putea susţine financiar învăţământul săsesc. Această situaţie a durat până în 1940, când autoritatea asupra şcolilor a fost preluată de Grupul Etnic German din România, recunoscut ca persoană juridică în urma unui decret-lege emis la 28 noiembrie 1940 de şeful statului, Ion Antonescu. O dată cu instaurarea comunismului, întreg sistemul şcolar, inclusiv şcolile cu predare în altă limbă decât cea română, a fost administrat exclusiv de statul român.

Regionalismele limbii săseşti (germană: siebenbürgisch-sächsiche Mundart) au dus de la începutul istoriei saşilor la necesitatea unei limbi scrise care a fost şi este până azi limba germană.

Fortificarea oraşelor

Invazia mongolă din 1241 – 1242 a distrus în mare parte regatul ungar. Deşi saşii au făcut tot ce au putut pentru a rezista, multe aşezări ale lor au fost distruse. Înaintea invaziei multe oraşe transilvănene au fost fortificate şi erau dezvoltate economic. Multe erau apărate de către Kirchenburgen – biserici fortificate cu ziduri masive. Expanisunea rapidă a oraşelor populate de saşi a dat Transilvaniei numele german de Siebenbürgen şi Septem Castra în latină, făcându-se referire la şapte din oraşele fortificate:

  • Bistritz (Bistriţa, Beszterce)
  • Hermannstadt (Sibiu, Nagyszeben)
  • Klausenburg (Cluj, Kolozsvár)
  • Kronstadt (Braşov, Brassó)
  • Mediasch (Mediaş, Medgyes)
  • Mühlbach (Sebeş, Szászsebes)
  • Schässburg (Sighişoara, Segesvár)

Nu se ştie cu exactitate care şapte localităţi săseşti au stat la originea denumirii Siebenbürgen, cele „Şapte Cetăţi”, existând azi opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat aşezările săseşti care au alcătuit iniţial numele (lipsesc dovezi scrise în acest sens).

Clasă privilegiată

Împreună cu nobilimea maghiară din Transilvania şi secuii, saşii au fost membri ai Unio Trium Nationum, agreat în 1438. Acest pact rezerva drepturile politice acestor trei grupuri şi excludea majoritatea română de la viaţa politică.

De-a lungul reformei protestante, majoritatea saşilor au trecut la Lutheranism. Principatul Transilvaniei fiind unul dintre cele mai tolerante state europene în privinţa religiei, saşii şi-au putut păstra religia. Habsburgii au promovat Romano-Catolicismul în rândul saşilor, pe durata contra-reformei, dar majoritatea au rămas lutherani.

Războaiele purtate de monarhia habsburgică şi Ungaria împotriva Imperiului Otoman în secolele XVI-XVIII au dus la scăderea numărului saşilor. Odată cu intrarea Principatului Transilvaniei sub conducere habsburgică, grupul saşilor a început să se revitalizeze. Ei au fost administratori şi ofiţeri militari, mai ales în timpul războaielor contra Imperiului Otoman.

Pierderea statutului de clasă privilegiată

Împăratul Iosef al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a încercat să anuleze Unio Trium Nationum la sfîrşitul secolului XVIII. Acţiunile sale vizau inegalitatea politică din Transilvania, în special puterea politică a saşilor. Deşi acţiunile sale nu au avut efectul dorit, mulţi saşi au început să se considere o mică minoritate, spre deosebire de naţionaliştii unguri şi români. Deşi au rămas un grup bogat şi influent, nu au mai fost o clasă privilegiată.

Pe durata Revoluţiei de la 1848 saşii au sprijinit încercările românilor de a obţine drepturi politice. Ungurii, însă, doreau unirea completă a Transilvaniei cu Ungaria. Stephan Ludwig Roth, pastor care sprijinea idealurile române de obţinere a unor drepturi politice, a fost executat de unguri în timpul revoluţiei.

Deşi încercarea forţelor maghiare de a obţine un control mai mare asupra Transilvaniei a fost înfrântă de forţele austriece şi ruse în 1849, Ausgleich-ul dintre Austria şi Ungaria din 1867 a avut efecte negative asupra drepturilor politice ale saşilor. Pe perioada Austro-Ungariei, ungurii au declanşat o vastă politică de maghiarizare pentru a combate naţionalismul tuturor celorlate grupuri etnice din partea maghiară a regatului.

La finalul primului război mondial, majoritatea saşilor au sprijinit unirea Transilvaniei cu Regatul României.

Al doilea război mondial şi urmările sale

Politica celui de-al Treilea Reich faţă de România a avut o influenţă nemijlocită asupra sorţii populaţiei germane trăitoare aici. Ca urmare a semnării Pactului de neagresiune germano-sovietic, pe 26 iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord, incluse de Hitler într-un protocol secret spre a intra în sfera de influenţă sovietică. Înainte de intrarea trupelor sovietice, mulţi germani din aceste teritorii au fost strămutaţi forţat în teritorii ale Reichului (Danzig din Prusia Răsăriteană – în prezent Gdańsk în Polonia -, Wartheland, Silezia Superioară, grupuri mai mici în Protectoratul Boemia şi Moravia (Protektorat Böhmen und Mähren), Regiunea Sudetă, şi în Lorena- Luxemburg (Lothringen-Luxemburg), în cadrul programului numit Heim ins Reich. Ulterior, guvernul de la Berlin a convenit cu cel din Bucureşti şi strămutarea germanilor din Bucovina de Sud şi din Dobrogea, precum şi din Vechiul Regat al României. Au fost afectate, în total, 214.630 persoane.

Ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei. Cu această ocazie, pentru prima dată în istorie, teritoriile locuite de saşii transilvăneni au fost despărţite şi circa 70.000 de germani au (re)devenit cetăţeni ai Ungariei. În urma tuturor acestor schimbări teritoriale, şi prin strămutarea populaţiei, numărul de etnici germani care locuiau în România a scăzut cu mai mult de o treime.

În februarie 1942, respectiv în mai 1943, Germania a încheiat înţelegeri cu Ungaria, respectiv cu România, în urma cărora etnicii germani apţi pentru serviciul militar, deşi cetăţeni ungari (în Transilvania de Nord, intrată în componenţa statului ungar prin Dictatul de la Viena) sau cetăţeni români (în Transilvania de Sud, rămasă în componenţa României), au putut fi încorporaţi în unităţi militare germane regulate, în Waffen-SS, în întreprinderi cu producţie de război ori în Organizaţia Todt (o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre şi de a executa alte lucrări de geniu). Ca urmare a acestor acorduri, aproximativ 95% din etnicii germani din România (saşi transilvăneni şi şvabi bănăţeni) s-au înrolat voluntar în unităţile Waffen-SS (în total, aproximativ 63.000 persoane), câteva mii servind în unităţile speciale de intervenţie ale Serviciului de Securitate SS (SD-Sonderkommandos ), dintre care cel puţin 2000 etnici germani s-au înrolat în unităţile de pază ale lagărelor de concentrare (KZ-Wachkompanien ), dintre care cel puţin 55% au servit în lagăre de exterminare, preponderant în Auschwitz şi Lublin.  Aproximativ 15% din etnicii germani din România care au servit în armata germană au murit în război. Din supravieţuitori s-au întors în România numai câteva mii.

După 23 August 1944, când trupele sovietice au ocupat România, mulţi din saşii din Transilvania de Nord, în special cei din Ţara Năsăudului, ca şi şvabii din Banat, au fost evacuaţi de Germania, astfel că circa 100.000 dintre ei au fugit din calea Armatei Roşii. Pentru cei rămaşi în România au urmat deportări în Uniunea Sovietică şi în Bărăgan. Saşii rămaşi nu au fost expulzaţi de guvernarea comunistă. Statul român s-a remarcat însă prin aşa-numită „vindere” a minorităţilor, care i-a afectat pe etnicii germani din România, ca şi pe evrei. Practic, guvernul federal german plătea o anumită sumă de bani pentru fiecare etnic german care primea acordul autorităţilor de la Bucureşti de a emigra.

Fiind consideraţi Auslandsdeutsche („germani din străinătate”) de către guvernul german, saşii din Transilvania au primit dreptul la cetăţenie germană. Cei mai mulţi dintre ei au emigrat în Germania, atât înainte de căderea comunismului, cât şi în primii ani de după 1989. Ca urmare a emigrărilor masive, numărul saşilor din România a scăzut foarte mult.

Evoluţia demografică a germanilor din România de-a lungul secolului XX

Aceste numere fac referire la toţi etnicii germani din România (pe lângă saşi, grupurile germane din România îi cuprindeau în interbelic şi pe şvabii bănăţeni şi germanii din Bucovina, Basarabia şi Dobrogea)

  • 1930 – 745.421
  • 1956 – 384.708
  • 1966 – 382.595
  • 1977 – 359.102
  • 1992 – 119.462
  • 2002 – 059.764

Întâlnirile anuale ale saşilor transilvăneni

Întâlnirile tradiţionale ale saşilor transilvăneni au loc de Rusalii la Dinkelsbühl (începând din anul 1951), respectiv toamna la Biertan (din 1990). Următoarea întâlnire de la Biertan este programată pentru 20 septembrie 2008.

Personalităţi

în ordine alfabetică:

  • Adolf Meschendörfer scriitor
  • Carl Filtsch, pianist
  • Carl Wolff, economist
  • Christian Tell, jurist
  • Eginald Schlattner, scriitor
  • Franz Binder, explorator
  • Hermann Oberth, fizician
  • Johannes Honterus, gânditor umanist, reformator religios
  • Klaus Johannis, politician, primar al Sibiului
  • Ludovic Spiess, tenor, director al Operei Române din Bucureşti, ministrul culturii
  • Oskar Pastior, poet şi scriitor
  • Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă
  • Wolf Aichelburg poet, scriitor
  • Dieter Nisipeanu (după mamă), şahist

Vezi şi

  • Aşezări săseşti cu biserici fortificate din Transilvania
  • Listă de localităţi întemeiate sau populate de saşi în Transilvania

Legături externe

  • Saşii din Transilvania: fără autonomie
  • Anfang vom Ende: Krieg, Flucht, Verfolgung

Referinţe bibliografice

  1. ^ Paul Milata: Zwischen Hitler, Stalin und Antonescu. Rumäniendeutsche in der Waffen-SS, Böhlau Verlag Köln, Weimar, Wien 2007, ISBN 978-3-412-13806-6
  2. ^ Recensământul general al populaţiei României din 29 Decemvrie 1930
  3. ^ după anuarul statistic al României din 2002
  4. ^ http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/rumaenien/7687-sachsentreffen-wieder-in-birthaelm.html

Bibliografie

  • Gündisch, Konrad. Siebenbürgen und die Siebenbürger Sachsen (Bonn: Langen Müller, 1998)
  • Milata, Paul. Zwischen Hitler, Stalin und Antonescu: Rumäniendeutsche in der Waffen-SS (Köln, Weimar, Wien: Böhlau Verlag, 2007)
Reclame

HERR FRAUS SI FRAU CARMEN ISI VOR CASA INAPOI:DOSARUL A FOST AMANAT PENTRU 25 IANUARIE 2016!

4 ian.

UPDATE – Dosarul a fost amanat pentru 25 ianuarie 2016: „Avand in vedere lipsa de procedura cu intimata Bastea Rodica si pentru a se depune la dosar motivele contestatiei in anulare, amana judecarea cauzei la 25.01.2016. Incheiere de sedinta, 04.01.2016„.

Nemultumiti ca instantele i-au obligat sa paraseasca imobilul din strada Nicolae Balcescu nr. 29 – imobil dobandit, in opinia magistratilor, in aceleasi conditii de „rea-credinta” si „frauda la lege” ca si casa din strada Gheorghe Magheru nr. 35 pierduta in 2005 tot printr-o decizie irevocabila -, presedintele Klaus Iohannis (foto) si sotia sa Carmen Iohannis (foto) au solicitat Curtii de Apel Brasov nici mai mult nici mai putin decat desfiintarea hotararii judecatoresti, pe calea contestatiei in anulare. Cererea sotilor Iohannis – formulata de Casa de Avocatura Musat si Asociatii – a fost inregistrata pe rolul instantei la 27 noiembrie 2015, cu aproape trei saptamani inaintea redactarii deciziei pronuntate in recurs de judecatoarele Anca Pirvulescu, Daniela Niculeasa si Codruta Voda, de la Sectia civila a Curtii de Apel Brasov. S-a constituit astfel dosarul nr. 645/64/2015, avand ca obiect anulare act, cu termen de judecata in chiar prima zi lucratoare a noului an, luni 4 ianuarie 2016. Cauza a fost repartizata judecatoarelor Cristina Stefanita, Clara Ciapa si Nicoleta Grigorescu, sefa Sectiei civile.

Klaus Iohannis, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca (soacra presedintelui) au cerut, in principal, casarea deciziei civile nr. 235/16.05.2014 a judecatoarelor Anamaria Ionescu si Manuela Bonciu, de la Tribunalul Brasov, si rejudecarea apelului. In subsidiar, contestatorii-parati au solicitat admiterea cererii de recurs si modificarea in parte a hotararii instantei de apel – solutie mentinuta de judecatoarele Pirvulescu, Niculeasa si Voda, care au respins recursul familiei prezidentiale explicand, in esenta, ca frauda ucide toate actele subsecvente: „Vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza este nula absolut in virtutea cunoscutului adagiu clasic ‘fraus omnia corrumpit’ – frauda corupe totul” (*motivarea deciziei irevocabile nr. 655/12.11.2015 a Curtii de Apel Brasov, in articolul Klaus Fraus).

Un prim semn ca presedintele Romaniei urma sa atace verdictul pe cai extraordinare – demers altminteri nu mai putin legal decat contestatia in anulare prin care DNA a obtinut la CAB desfiintarea hotararii definitive de achitare in celebrul caz Rarinca – a fost declaratia pe care acesta a facut-o la doar patru zile de la pronuntarea Curtii de Apel Brasov. Fara a mai astepta redactarea deciziei instantei de recurs, seful statului a iesit public, intr-un interviu preparat in studiourile TVR si intens mediatizat, anuntand ca solutia il nemultumeste si ca va cauta cea mai buna metoda pentru a o contesta: „Aceasta solutie, dupa parerea mea, nu e buna, ma nemultumeste. Si, impreuna cu avocatii, cautam cele mai bune cai pentru a contesta aceasta solutie„.

Contestatia in anulare a fost publicata zilele trecute de sibianul Marius Albin Marinescu – intervenient in cauza – pe site-ul justitiarul.ro. Cererea, trebuie spus, nu vizeaza chestiuni de fond, ci anumite exceptii precum lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor, lipsa de interes, de obiect s.a.m.d.

Cititi in continuare cererea formulata de familia Iohannis:

Curtea de Apel Brasov

dosar nr. 262/62/2014

Domnule presedinte al Curtii de Apel Brasov,

Subsemnatii Klaus Werner Iohannis, Carmen Georgeta Iohannis si Georgeta Lazurca, domiciliati in (…), reprezentati conventional de Societatea profesionala de avocati Musat si Asociatii, cu sediul profesional in Bucuresti, B-dul Aviatorilor nr. 43, sector 1, (…), in contradictoriu cu Oarga Ana, Oarga Ioan si Antonescu Elisabeta, domiciliati in Sibiu, str. N. Balcescu nr. 29, Statul roman prin municipiul Sibiu, reprezentat de Primarul Municipiului Sibiu, cu sediul in str. Samuel Brukenthal nr. 2 Sibiu, Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bastea Rodica, cu domiciliul in Statele Unite ale Americii, statul Florida, judetul Duval, localitatea Jacksonville, (…), formulam contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 655/2015 a Curtii de Apel Brasov, solicitandu-va ca prin hotararea ce o veti pronunta sa admiteti contestatia in anulare, sa desfiintati decizia civila nr. 655/2015 si rejudecand recursul:

1. In principal, sa admiteti cererea de recurs, sa casati decizia civila nr. 235/2014 a Tribunalului Brasov si sa dispuneti trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel;

2. In subsidiar, sa admiteti cererea de recurs, sa modificati in parte decizia civila nr. 235/2014 a Tribunalului Brasov in sensul:

a) admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantilor privind petitul avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 924/1999 al BNP Bucsa Radu Gabriel;

b) admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantilor privind petitul avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor;

c) admiterii exceptiei inadmisibilitatii petitelor avand ca obiect rectificarea si repunerea partilor in situatia anterioara de carte funciara;

d) admiterii exceptiei lipsei de interes, a inadmisibilitatii si a lipsei de obiect a cererii privind constatarea calitatii reclamantilor de proprietari dobanditori de buna-credinta prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995;

e) respingerii apelurilor declarate de Oarga Elena, Oarga Ioan si Antonescu Elisabeta, a cererii de aderare la apel formulata de intervenientul Marinescu Marius cu consecinta mentinerii sentintei civile nr. 8530/29.11.2004 a Judecatoriei Sibiu in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.

Ne rezervam dreptul de a motiva contestatia in anulare ulterior luarii la cunostinta a considerentelor hotararii judecatoresti contestate.

In drept: art. 317-321 Cod procedura civila din 1865„.

Presedintele Iohannis si „prima doamna” forteaza pe cai extraordinare desfiintarea deciziei judecatoresti care ii obliga sa evacueze cel de-al doilea imobil din Sibiu dobandit fraudulos. Contestatia in anulare este judecata de colegii de sectie ai celor trei magistrati de la CA Brasov care au confirmat in recurs ca proprietatea din strada Balcescu 29 a fost luata prin acelasi mod de operare utilizat la „mostenirea” din Magheru 35.

Motivele de recurs de care s-au prevalat sotii Klaus si Carmen Iohannis (foto) in tentativa de a-si pastra casa din strada Nicolae Balcescu nr. 29 din Sibiu dobandita, in opinia instantei de apel, prin frauda la lege – principiul bunei-credinte a subdobanditorului si validitatea aparentei de drept – au fost demontate, pas cu pas, de judecatorii Anca Pirvulescu, Daniela Niculeasa si Codruta Voda, de la Curtea de Apel Brasov.

Instanta a facut publice considerentele deciziei civile irevocabile nr. 655/R/12.11.2015 de respingere a recursului formulat de Klaus si Carmen Iohannis impotriva deciziei nr. 235/16.05.2014 pronuntate in apel de judecatoarele Anamaria Ionescu si Manuela Bonciu, de la Tribunalul Brasov (minuta deciziei Tribunalului Brasov, in articolul Fals cu Fals). Este vorba despre hotararea de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 924/01.06.1999, incheiat la notarul Radu Gabriel Bucsa, prin care Carmen Georgeta Johannis si Klaus Werner Johannis au cumparat de la Ioan Bastea (decedat) jumatate din imobilul din strada Nicolae Balcescu nr. 29, la parterul caruia se afla astazi spatiul comercial inchiriat, potrivit presei, pe zeci de mii de dolari anual, bancii Raiffeisen. Asa cum ne amintim, instanta a constatat ca proprietatea a fost dobandita cu rea-credinta, in baza unui certificat de mostenitor emis – de acelasi notar si in aceeasi zi de 1 iunie 1999 – pe baza unor acte de stare civila despre care se stia ca sunt false si care au determinat instantele, in iunie 2005, sa anuleze si contractul de vanzare-cumparare prin care Klaus Iohannis si Carmen Iohannis au achizitionat imobilul din strada Gh. Magheru nr. 35.

Altfel, ne intrebam daca nu cumva, in conditiile in care instanta a stabilit ca imobilul din Nicolae Balcescu nr. 29 a fost luat prin frauda, sotii Klaus si Carmen Iohannis ar trebui sa returneze si contravaloarea chiriei pentru cladirea detinuta si exploatata vreme de 15 ani, chirie care ar fi fost – conform informatiilor din presa – de peste 20.000 de dolari pe an.

Iata pasaje relevante din motivarea deciziei CA Brasov (hotararea poate fi citita integral la finalul articolului):

In legatura cu criticile formulate de recurenti fata de solutionarea pe fond a cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub. nr. 924/01.06.1999, instanta constata ca nu sunt fondate.

Se sustine de catre recurenti ca actul subsecvent certificatului de mostenitor constatat nul prin decizia civila nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov ramasa irevocabila prin respingerea recursului, prin decizia civila nr. 310/30.06.2005 a Curtii de Apel Brasov, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 924/01.06.1999, incheiat in aceeasi zi si de acelasi birou notarial ca si certificatul de mostenitor nr. 90/01.06.1999, trebuie validat, deoarece este vorba de o vanzare incheiata de terti cu buna-credinta, aparati de principiul validitatii aparentei de drept. Se arata ca nu s-a dovedit reaua-credinta a cumparatorilor cotei de ½ din imobil, prin urmare se prezuma buna lor credinta la momentul contractarii ce rezulta din imprejurari obiective de necontestat.

Instanta de apel a infirmat buna-credinta a subdobanditorilor cu argumentele expuse in considerentele hotararii si, dupa cum se observa chiar din motivele de recurs formulate de recurentii-parati cu privire la sustinerea bunei-credinte si a erorii tertului asupra calitatii transmitatorului, pentru a se stabili o alta situatie juridica relativ la calitatea subdobanditorilor, contrara celei retinute in apel, e nevoie de verificarea unor imprejurari de fapt, de reinterpretarea probelor ce au condus instanta de apel la aceasta solutie, deci de stabilirea unei alte stari de fapt, ceea ce nu se poate realiza in cadrul prezentului recurs, cale de atac ce nu are caracter devolutiv si nu ii sunt aplicabile prevederile art. 304/1 Cpc.

Instanta de apel a retinut corect ca certificatul de mostenitor nr. 90/1999 a fost constatat nul pentru cauza ilicita si frauda la lege, motivul nulitatii absolute fiind redat expres in considerentele deciziei civile nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, retinuta cu putere de lucru judecat si in prezenta cauza. Astfel, din considerentele acestei decizii devenite irevocabila prin respingerea recursului rezulta ca instanta a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 prin care Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen dobandeau drepturi succesorale asupra celor doua imobile apartinand defunctilor Ghenea Maria si Ghenea Eliseu, pentru faptul ca ‘certificatul de mostenitor s-a emis cu incalcarea competentei teritoriale absolute si nu s-a bazat pe o relatie de rudenie intre ultimii doi defuncti, Ghenea Eliseu (Ghenea Ilisiu) si Bastea Nicolae, fiind incalcate norme legale imperative care reglementeaza devolutiunea succesorala’.

Ulterior pronuntarii deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, prin sentinta penala nr. 665/25.05.2006 pronuntata in dosarul penal nr. 7396/2005 de catre Judecatoria Sibiu si decizia penala nr. 653/11.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 517/85/2006, s-au declarat false si au fost anulate adeverintele 168/12.03.1998 si 73/02.02.2000 si anexa 1 nr. 25/1997, emise de numitul M.L. in calitate de secretar al Primariei Porumbacu de Jos, adeverinta 168/1998 fiind avuta in vedere la emiterea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 dupa cum rezulta din copia dosarelor succesorale 113, 114, 115/1999 existente in dosarul atasat nr. 7808/1999 al Judecatoriei Sibiu. Aceasta adeverinta preciza o situatie de fapt neconforma cu realitatea, respectiv ca ‘defuntul Ghenea Ilisiu (Ghenea Eliseu) nu a avut niciun mostenitor legal, decat pe nepotul lui Bastea Nicolae’, iar considerentele hotararilor pronuntate in dosarul penal de declarare ca falsa a adeverintei 168/1998 confirma rationamentul logic al instantei care a pronuntat decizia 3/2005 pentru care a inlaturat forta probanta a acestei adeverinte.

Chiar daca adeverinta mentionata a fost declarata falsa si anulata dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect cota de ½ din imobilul din Sibiu str. Nicolae Balcescu nr. 29, iar nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 90/1999 s-a declarat tot dupa incheierea actului, cauzele de nulitate absoluta invocate si pentru contractul de vanzare-cumparare trebuie sa existe in momentul incheierii actului, or, instanta de apel a retinut ca nu poate fi considerat valid actul subsecvent certificatului de mostenitor declarat nul, cu atat mai mult cu cat intimatii-parati Bastea Ioan si Johannis Carmen Georgeta, parti in contractul de vanzare-cumparare in calitate de vanzator si cumparator, au figurat si in calitate de beneficiari ai certificatului de mostenitor, neputandu-se retine buna-credinta a sotilor cumparatori.

Cauza ilicita include frauda la lege cand actul juridic s-a incheiat cu nesocotirea unor norme imperative, in speta cele referitoare la devolutiunea succesorala – art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 citat in considerentele deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, respectiv, in lipsa actelor de stare civila pentru justificarea calitatii de mostenitor a lui Bastea Nicolae dupa Ghenea Eliseu, cat si cu incalcarea normelor imperative ale legii in materia competentei teritoriale a biroului notarial. Vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza este nula absolut in virtutea cunoscutului adagiu clasic ‘fraus omnia corrumpit’ – ‘frauda corupe totul’. Este neindoielnic ca cerinta potrivit careia motivul determinant ilicit si imoral trebuie sa fie rodul scopurilor imediate ale ambelor parti sau cealalta parte sa fi cunoscut ori, dupa imprejurari, sa fi fost datoare sa cunoasca scopul mediat al celuilalt contractant, in cazul fraudei la lege. (…) Asadar, pentru a considera fondate motivele de recurs ale recurentilor inserate la punctul cinci din cererea initiala de recurs ce vizeaza solutionarea pe fond a cererii reclamantilor, este nevoie de reevaluarea starii de fapt si reaprecierea probelor, iar, dupa cum am aratat mai sus, (aceasta) nu se poate realiza in recurs.

Cu toate acestea, instanta constata ca nu sunt incidente nici motivele de casare indicate doar in drept de partea introductiva a cererii de recurs initiale, fara detalierea lor in cadrul motivelor de recurs (art. 312 alin. 1-3 Cpc) doar pe considerentul ca instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi, deoarece, din probatoriul administrat, cat si din actele si lucrarile dosarului atasat nr. 2854/2001 al Tribunalului Brasov, respectiv dosar civil 7808/1999 al Judecatoriei Brasov, nu rezulta contrariul celor retinute de instanta de apel, respectiv faptul ca, la momentul incheierii vanzarii-cumpararii autentificate sub nr. 924/01.06.1999, care este identic cu momentul incheierii certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 90/1999, cumparatorii, cu minime diligente, au cunoscut sau puteau sa cunoasca faptul ca cel care le transmite cota de ½ din imobil nu isi justifica dreptul succesibil al proprietarilor inscrisi in Cartea Funciara cu acte de stare civila cum impunea legea, iar unul din testamentele de care acesta s-a prevalat pentru justificarea intrarii imobilului in cauza in masa succesorala a fost infirmat ca urmare a expertizei grafologice prin sentinta civila nr. 276/15.01.1996 pronuntata in dosar civil 2686/1997 in care au fost parti atat vanzatorul din prezentul contract de vanzare-cumparare, Bastea Ioan, cat si cumparatoarea Johannis Carmen.

Asadar, considerentele instantei de apel sub acest aspect nu pot fi infirmate fara o procedura de reevaluare a probatoriului care, in temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 Cpc invocate de recurenti, nu poate fi realizata in aceasta cale extraordinara de atac, deoarece hotararea atacata poate fi modificata sau casata doar pentru motive de nelegalitate.

Criticile invocate cu privire la fondul cauzei, ce tin de aplicarea si interpretarea principiului ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorului, a validitatii aparentei de drept, nu se justifica fata de considerentele deciziei atacate si de probatoriul administrat.

Daca buna-credinta a dobanditorului se prezuma legal, eroarea comuna si invincibila trebuie sa fie dovedita chiar de catre dobanditorul care invoca beneficiul principiului validitatii aparentei de drept, pentru a salva de la desfiintare (nulitate absoluta) actul juridic de instrainare cu titlu oneros incheiat cu aparentul proprietar. Recurentii, desi fac trimitere la aceste principii de drept pentru salvarea actului subsecvent certificatului de mostenitor declarat nul, nu indica dovezile care ar confirma eroarea tertului, comuna si invincibila la momentul contractarii. Este cunoscut faptul ca principiul validitatii aparentei de drept este menit sa protejeze pe tertii care au crezut in veridicitatea titlului de proprietate al cocontractantului lor si carora nu li se poate reprosa nicio culpa, cu conditia ca orice persoana aflata in situatia lor sa se fi crezut in aparenta de proprietar a transmitatorului. Principiul ‘error communis facit jus’ – validitatea aparentei in drept, care protejeaza securitatea dinamica a raporturilor juridice, reclama indeplinirea unor conditii cumulative pentru a putea opera, conditii mult mai severe decat in cazul principiului ocrotirii bunei-credinte, respectiv:

-transmisiunea sa vizeze un bun individual determinat, un bun imobil,

-sa fie cu titlu oneros,

-eroarea in care s-a aflat dobanditorul sa fie comuna si invincibila,

-iar dobanditorul sa fie de buna-credinta, care trebuie sa fie perfecta, adica lipsita de orice culpa sau chiar indoiala, imputabila acestuia.

Daca indeplinirea primelor doua elemente nu comporta discutii in speta, fiind vorba de un imobil, pentru care s-a platit un pret de catre paratii cumparatori, in ceea ce priveste celelalte doua elemente, instanta de apel, odata cu stabilirea starii de fapt, a retinut ca nu sunt intrunite.

Cat priveste eroarea comuna, aceasta presupune atat un element obiectiv, reprezentat de credinta publica, lipsita de indoiala, in aparenta de proprietar a unei persoane asupra bunului, aparenta care este contrara realitatii, cat si un element subiectiv, psihologic, constand in credinta cumparatorului in aparenta creata de titlul de proprietate, coroborata cu celelalte imprejurari de fapt, care intaresc aceasta credinta.

Cat priveste caracterul invincibil al erorii, analiza acestei conditii implica cercetarea cauzei erorii si examinarea daca un om capabil, in conditiile sociale existente la momentul incheierii contractului, s-a comportat ca un ‘bonus pater familias’, si anume ca cea mai exigenta si experimentata persoana in ceea ce priveste afacerile sale. In lipsa unor atare diligente, dobanditorul nu poate datora situatia sa erorii invincibile. Or, circumstantele evocate denota ca eroarea ce o reclama recurentii cumparatori nu poate avea un caracter invincibil. Recurentii isi fundamenteaza conditiile erorii comune invincibile pe considerentul ca Statul Roman fiind inscris in Cartea Funciara, titlul sau este un drept evident, susceptibil de a fi instrainat; or, in cauza, recurentii subdobanditori nu au incheiat actul juridic a carei protectie o solicita prin aplicarea principiului aparentei in drept cu Statul Roman, ci cu Bastea Ioan, al carui titlu s-a dovedit nul, fiind contestat inca din anul 1998 conform sentintei civile nr. 276/15.01.1998 a Judecatoriei Sibiu amintita mai sus, in care s-au retinut urmatoarele: ‘Testamentul intocmit de Ghenea Ilisiu, proprietar tabular anterior nationalizarii imobilului in cauza, in favoarea numitului Bastea Nicolae este realizat cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 858 Cc, ceea ce duce la nulitatea acestuia. Nu are relevanta in cauza ca testamentul intocmit de Bastea Nicolae pentru Bastea Ioan indeplineste conditiile prevazute de dispozitia legala mai sus citata, deoarece, el nefiind succesorul lui Ghenea Ilisiu pe fondul nulitatii primului testament, nu putea transmite reclamantilor Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen, ceea ce nu avea in patrimoniul sau la data decesului acestuia’.

Ulterior acestui moment, respectiv la data emiterii certificatului de mostenitor nr. 90/01.06.1999 si la data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 924/01.06.1999, cumparatorii, cu minime diligente, puteau verifica dovezile justificative (actele de stare civila) pentru calitatea de succesibil a numitului Bastea Nicolae dupa defunctul Ghenea Eliseu, care ar fi trebuit sa existe in dosarele succesorale, retinandu-se totodata ca dezbaterea succesiunilor si incheierea contractului de vanzare-cumparare au avut loc in aceeasi zi si la acelasi notar„.

*Cititi aici in original cererea de anulare a deciziei civile nr. 655/2015 a Curtii de Apel Brasov

SURSE : http://justiarul.ro/   , http://luju.ro/

 

INALTA CURTE A DECIS CA TERORISTUL UNGUR BEKE ISTVAN SA RAMANA IN AREST PREVENTIV!

4 ian.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis luni ca Beke Istvan, bărbatul acuzat că intenționa să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat de 1 Decembrie la Târgu Secuiesc, să rămână în continuare în arest preventiv.

Instanța a respins luni o contestație depusă de Beke Istvan la decizia Curții de Apel București din 22 decembrie prin care i s-a prelungit cu 30 de zile măsura arestului preventiv.

Beke Istvan a fost arestat preventiv pe 1 decembrie, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale și nerespectarea regimului materiilor explozive privind prevenirea și combaterea terorismului.

Conform DIICOT, cetățeanul român de etnie maghiară, membru marcant al extensiei în România a structurii naționalist-extremiste HVIM Ungaria, ce are obiective revizionist-separatiste, și-a asumat, și ulterior a procurat mijloacele și instrumentele necesare confecționării unui dispozitiv exploziv improvizat pe care intenționa să-l detoneze în public, pe raza localității Târgu Secuiesc, pe parcursul desfășurării manifestației prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie.

 

UNIMEDIA.GUVERNUL STURZA A FOST RESPINS IN PARLAMENT!,CRIZA POLITICA DIN R.MOLDOVA FACE RAVAGII!

4 ian.

Doar 47 de deputați au venit la ședința specială a Parlamentului Republicii Moldova în care trebuia votat cabinetul condud de Ion Sturza. Astfel, potrivit regulamentului, din lipsă de cvorum, potrivit unei decizii a Curții Constituționale, tentativa de alegere a unui premier a eșuat, iar președintele urmează să consulte din nou fracțiunile și să anunțe un nou candidat, transmite UNIMEDIA. Nici nu a început bine ședința specială, că a și fost declarată închisă. Președintele Parlamentului, Andrian Candu a a menționat că în sală sunt doar 47 de deputați, iar din lipsă de cvorum guvernul Sturza nu poate fi votat.

Au boicotat ședința deputații PSRM, comuniștii (atât cei plecați cât și cei 7 rămași în partid), dar și șase deputați de la PD precum și doi de la PL. Nici macar liberalii nu au decis sa sustina guvernul Sturza. Liberalii s-au alătură majorității din Parlament care anunțaseră că nu vor vota Guvernul Sturza. Asta au decis deputații PL, într-o ședință de partid. Votul a fost unul secret, iar majoritatea s-au pronunțat împotriva premierului desemnat.

„Vă promit că discursul meu care urma să fie spus în Parlament va fi public. voi continua să colaborez cu societatea civilă și mass-media în aceeași formulă de maxmă deschidere. Astăzi am fost surpins să-l văd pe domnul Lupu în sală. Absența unor deputațin din PD a fost regizată. Am o întâlnire cu domnul președinte, după care îmi voi continua viața de cetățean. De la tribuna centrală a Parlamentului astăzi cobor în stradă”; a declarat Sturza după închierea ședinței Parlamentului.

Potrivit lui Candu, președintele țării, Nicolae Timofti urmează să propună un alt candidat pentru funcția de premier. O hotărâre a Curții Constituționale din 29 decembrie îl obligă pe șeful statului, Nicolae Timofti, să desemneze un candidat la funcția de prim-ministru, înaintat de către o majoritate absolută formalizată. Mai exact, CCM îl obligă pe Timofti să înainteze candidatul propus de Platforma Social-Democrată, formată recent în Parlament de PDM și cei 14 transfugi din PCRM. În cazul în care eșecul se repetă și după nominalizarea de către președintele Nicolae Timofti a unui nou candidat pentru postul de premier, șeful statului este obligat să decidă dizolvarea legislativului și să convoace alegeri anticipate.

Cabinetul propus de Ion Sturza se baza pe ceva mai mult de 30 de voturi din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Liberal Democrat şi Partidului Liberal, dar care erau insuficiente pentru a obţine votul de învestitură. Democraţii şi foştii deputaţi comunişti care au creat Platforma Social-Democrată dăduseră de înţeles că nu vor vota noul Guvern, iar socialiştii anunţaseră că nici nu se vor prezenta la şedinţa de luni, ei optând pentru dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate.

Premierul desemnat a declarat că se aşteaptă la orice rezultat de la această şedinţă a Parlamentului. „Nu vreau ca Guvernul să fie instaurat printr-un miracol. Guvernele dispar prin miracol, dar nu se instaurează prin miracol. Voi merge în Parlament şi sper că va fi cvorum, că vom putea să ne expunem programul de guvernare şi să prezentăm lista miniştrilor. Sunt gata la orice rezultat. Toţi liderii fracţiunilor care şi-au arătat disponibilitatea să voteze au fost informaţi despre programul de guvernare şi lista nominală. Am considerat important acest lucru, ca să nu fie o surpriză pentru dumnealor. Până la acest moment, nu sunt obiecţii pe programul de guvernare şi nici pe lista propusă”, a menţionat Ion Sturza.

Potrivit liberalului Dorin Chirtoacă, primarul Chișinăului, se va forma probabil o majoritate parlamentară, din care ar putea face parte Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, grupul Leancă, Partidul Liberal, cu posibila susţinere indirectă din partea celor 14 foşti comunişti. Declaraţia a fost făcută la RFI.

Liberalul declară că „socialiştii în bătaie de joc nici măcar nu respectă un minim al eticii democratice şi parlamentare. Pentru ei poate ar fi mai simplu dacă ar fi învestit un Guvern direct de la Kremlin şi pe acela cred că-l vor susţine cu ambele mâini. În ceea ce priveşte Partidul Democrat, acesta şi-a spus punctul de vedere din capul locului şi aşteptarea este într-adevăr că vom avea circa 30 de voturi în Parlament”.

În opinia lui Dorin Chirtoacă, „anticipatele ar reprezenta scenariul cel mai trist pentru Republica Moldova şi ar însemna repetarea situaţiei din anul 2001, când Partidul Comuniştilor a revenit la Putere cu 70 de deputaţi în Parlament din 101, adică cu două treimi. De data aceasta, nu neapărat ar fi vorba de aceeaşi denumire, Partidul Comuniştilor, ar fi socialiştii, ar fi partidele de stânga în general, care ar putea veni cu un scor asemănător şi cu un număr de mandate asemănător în Parlament, dar cel mai important lucru este că s-ar orienta Republica Moldova din nou spre est, din nou spre Moscova, aşa cum a fost în anul 2001 şi am mai pierde alţi zece ani”.

Cum pot fi evitate anticipatele? „Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra modului în care ar urma să fie desemnat primul-ministru, în cazul unui eşec astăzi. Şi atunci se va merge probabil pe formula creării unei majorităţi parlamentare între formaţiunile proeuropene, pe care le avem astăzi în Parlament, cu ratingul mai mare sau mai mic al lor, la un an şi două luni de la alegerile parlamentare din 2014, asta acum contează mai puţin, însă în cazul în care se reuşeşte formarea unei majorităţi parlamentare, atunci preşedintele ar fi obligat să desemneze un premier propus de această majoritate. Din majoritate ar putea face parte Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, Partidul Liberal, pe care-l reprezint, grupul fostului premier Iurie Leancă şi nu este exclus să fie, dacă nu vor participa, cel puţin să susţină indirect, cei 14 foşti comunişti”, spune pentru RFI prim-vicepreşedintele Partidului Liberal din Republica Moldova.

Jurnal.md a publicat lista cu potenţialii membri ai cabinetului de miniştri:

Prim-ministru – Ion Sturza
Prim-vicepremier şi Ministru de Externe – Victor Chirilă
Vicepremier pentru Reintegrare – Ion Stăvilă
Ministrul Finanţelor – Ion Munteanu
Vicepremier şi Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei – Dona Şcola
Ministrul Economiei – Marin Ciobanu
Ministrul Educaţiei – Loretta Handrabura
Ministrul Justiţiei – Stanislav Pavlovschi
Ministrul Afacerilor Interne – Alexandru Stoianoglo
Ministrul Apărării – Viorel Cibotaru
Ministrul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor – Svetlana Dogotaru
Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare – Alexandru Slusari
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor – Oleg Tofilat
Ministrul Mediului – Andrei Ursache
Ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor – Alexandru Machedon
Ministrul Culturii – Veaceslav Reabcinschii
Ministrul Sănătăţii – Ala Nemerenco
Ministrul Tineretului şi Sportului – Dumitru Alaiba

Video: MIHAI SILVIU CHIRILA despre REVOLUTIA tinerilor frumosi, liberi si fara Dumnezeu

4 ian.

“SOCIETATEA CIVILA” = GEORGE SOROS. Dacian Ciolos le-a facut minister. EXTREM DE GRAV: banii pentru minister sunt luati din FONDUL DE REZERVA. Adica in cazuri de situatii de maxima urgenta nu vom mai avea bani …

4 ian.

SACCSIV - blog ortodox

Iata ce putem citi la Guvernul Cioloş intră în fondul de rezervă. Banii sunt folosiţi pentru finanţarea unui minister:

Noul minister pentru Consultări Publice şi Dialog Civic, înfiinţat de premierul Dacian Cioloş, va fi finanţat din fondul naţional de rezervă.
Ministerul pentru Consultări Publice şi Dialog Civic va fi finanţat cu banii folosiţi de stat pentru situaţii de maximă urgenţă, calamităţi sau tragedii, aşa cum a fost cazul Colectiv. Potrivit România TV, ministerul se va ocupa doar de consultări cu membrii societăţii civile, dar lefurile angajaţilor nu sunt de neglijat.

Instituția nu a existat până acum și nici sumele prevăzute pentru salarii. Înfiinţarea s-a aprobat prin ordonanță de urgență. Funcţionarea noului minister va trebui bugetată în banii pentru anul 2016, însă până atunci salariile vor fi plătite din fondul de rezervă.

„Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic va fi înființat și va funcționa ca organ de specialitate…

Vezi articolul original 3.447 de cuvinte mai mult

DACIAN CIOLOS – varful ice bergului produs de SOROS MAIDAN. Ce-o fi insa ascuns sub apa?

4 ian.

%d blogeri au apreciat asta: