Arhiva | 4:07 pm

VIOREL PONTA ,FOSTUL PREMIER AL ROMANIEI ATAC DUR IMPOTRIVA ,POLITICIANULUI DE FLORIDA ,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS-HOINNARIS!

7 ian.

Fostul premier Victor Ponta reacționează dur, după ce Banca Mondială și-a îmbunătățit estimările privind avansul economiei românești în 2015 și 2016, la adresa celor care susțineau că România se va prăbuși economic în ultimii doi ani. Între aceștia, fostul premier îl include și pe președintele Klaus Iohannis, pe care îl numește ” politician de Florida”, știut fiind faptul că șeful statului și-a petrecut Sărbătorile în Statele Unite.

„Deci toate masurile economice si sociale luate in 2012-2015 produc roade / trebuie doar sa nu se schimbe (sau strice) nimic.

Ps – sper ca am uitat cu totii „strigatele de alarma” ale politicienilor „de Florida”, ale „insolventilor” din presa ( si, sigur , „specialistii de la Consiliul Fiscal” ) care ne tot spuneau si in 2014 si in 2015 ca ne prabusim economic / oricum nu cred ca se pricep si nici nu ii intereseaza economia sau viata oamenilor”, a scris Victor Ponta pe Facebook.

Victor Ponta ataşează la postarea de joi o știre referitoare la prognoza Băncii Mondiale privind creşterea economică a României.

Banca Mondială îmbunătățește estimările privind creșterea economiei românești în 2015 și 2016, la 3,6% și respectiv, 3,9%, potrivit raportului bianual ‘Global Economic Prospects’ publicat de instituția financiară internațională.

Banca Mondială și-a îmbunătățit estimările privind avansul economiei românești în 2015 până la 3,6%, față de 3% cât estima în luna iunie a anului trecut.

De asemenea, Banca Mondială și-a îmbunătățit și prognozele pentru acest an, economia românească urmând să înregistreze un avans de 3,9%, cu 0,7 puncte procentuale mai mult decât estimările din luna iunie a anului trecut. De asemenea, prognozele pentru 2017 au fost și ele îmbunătățite cu 0,6 puncte procentuale, până la 4,1%.

Pe de altă parte, Banca Mondială estimează că regiunea Europa și Asia Centrală, care include și România, a înregistrat în 2015 o încetinire a ritmului de creștere până la 2,1%, de la 2,3% în 2014. Cu toate acestea ritmul de creștere ar urma să accelereze la 3% în 2016, ajutat de stabilizarea prețului petrolului, o contracție mai mică a economiei rusești și revenirea din Ucraina grație programului de stabilizare convenit cu FMI, relatează Agerpres.

Instituția financiară internațională susține că o accelerare a ritmului de creștere va depinde de sprijinirea relansării investițiilor, care rămân la un nivel inferior celor de dinaintea crizei. În multe țări investițiile publice sunt constrânse de spațiul fiscal limitat, iar investițiile private sunt afectate de faptul că firmele se străduiesc să-și rezolve problema datoriilor. În statele membre UE (Bulgaria și România) investițiile sunt sprijinite de fondurile structurale europene însă capacitatea de absorbție rămâne o problemă.

‘Deși au fost înregistrate progrese în unele țări, nivelul ridicat al creditelor bancare neperformante rămâne o sursă de îngrijorare pentru stabilitatea financiară în Albania, Bulgaria, România și Serbia’, apreciază Banca Mondială. De asemenea, Banca Mondială avertizează că un eventual declin cu un punct procentual al creșterii în Turcia ar reduce creșterea înregistrată de Bulgaria și România cu 0,5 respectiv 0,2 puncte procentuale în următorii doi ani.

Pe ansamblu, Banca Mondială estimează că avansul economiei mondiale va fi de 2,9% în acest an, în loc de un avans de 3,3% cât preconiza în luna iunie 2015, fiind afectat de performanțele slabe ale marilor economii emergente. În plus, creșterea economiei mondiale în 2015 a fost mai mică decât estimările, iar activitatea economică a fost afectată de scăderea prețurilor la materii prime, schimburile comerciale și fluxurile de capital modeste precum și episoadele de volatilitate financiară.

 

FOSTUL AMIC AL LUI BASESCU,ACTUALMENTE A LUI JOHANNIS SORIN ROSCA STANESCU AUDIAT LA DNA IN DOSARUL BRD!

7 ian.

Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu începe anul 2016 pe ghimpi. Când va merge la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi în ce dosar ar putea fi vizat.

Într-un articol publicat, joi, pe blog, ziaristul anunţă: „Procurorul sau procurorii DNA l-au informat politicos pe avocatul meu ca ma asteapta acolo, in data de 14 ianuarie. La ora 9:00. Nu stiu daca va fi sau nu alai de jurnalisti. Dar este posibil. In aceasta eventualitate, incerc sa raspund, inca de pe acum, unor intrebari si sa imi explic chiar si mie insumi ce naiba caut eu la DNA. S-o fi suparat institutia pe mine? Sau este, pur si simplu, o ancheta de rutina?”

„Am toate motivele sa presupun ca sunt citat in legatura cu Dosarul BRD. Nu de alta dar este singurul dosar instrumentat impotriva mea. Si in care am calitatea de suspect. Nu intru in detalii. Nu vreau sa deranjez catusi de putin ancheta, indiferent cine o face. Precizez doar, si ma opresc aici, ca este vorba de un credit luat de la BRD, pe care nu am fost in stare sa-l achit si pentru care banca ma urmareste silit de peste un an. Si ca totul s-a limitat la o nefericita operatiune comerciala cu banca si la o alta nefericita investitie in imobiliare, in plina criza.

Dar ce caut, totusi, la DNA? Acest dosar a fost instrumentat, in urma cu aproape un an, de DIICOT. Din luna iunie a anului trecut, nimeni nu m-a mai intrebat nimic. Am crezut ca dupa ce am dat toate declaratiile, dupa ce am raspuns la toate intrebarile si am depus toate documentele in apararea mea, cazul a fost inchis. Si asteptam un NUP. Cum am ajuns, totusi, la DNA? Pe cine am suparat?” se întreabă SRS.

DEPUTATUL NOULUI PDL ,DANIEL CATALIN ZAMFIR,I-O CERUT IERI PRESEDINTELUI SENATULUI,LIBERALUL CALIN POPESCU TARICEANU,SESIUNE PARLAMENTARA EXTRAORDINARA!

7 ian.

Daniel Cătălin Zamfir

Daniel Cătălin Zamfir

Deputatul democrat liberal Daniel Cătălin Zamfir, iniţiatorul Legii dării în plată, i-a solicitat, ieri, în scris, lui Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, să convoace o sesiune parlamentară extraordinară, în vederea adoptării reglementărilor care presupun ştergerea întregii datorii odată cu cedarea locuinţei puse garanţie într-un contract de credit, scrie Bursa.
„Domnul Tăriceanu poate convoca o sesiune parlamentară extraordinară. Totul depinde de voinţa politică. Dacă se va întruni, sesiunea se va desfăşura pe comisii. Astfel, legea va fi dezbătută în comisiile juridică şi de buget din Senat, urmând să fie aprobată în plenul Senatului, după care va fi reanalizată într-o singură comisie din Camera Deputaţilor”, a explicat domnul Zamfir, scrie sursa citată.
Deputatul a precizat că este dispus să adauge în textul legislativ un criteriu care să-i delimiteze clar pe cei care vor beneficia de această lege, subliniind: „Vom modifica textul în aşa fel încât să fie foarte clar cine pot fi beneficiarii legii. Vom menţiona că reglementările se adresează doar persoanelor fizice consumatori, pentru că există două tipuri de persoane fizice – consumatori şi profesonişti. Potrivit noului Cod Civil, toţi cei care derulează activităţi comerciale pe persoană fizică se numesc profesionişti, iar noi vrem să fie specificat în lege că ea se aplică doar persoanelor fizice consumatori”.
Printre altele, Daniel Cătălin Zamfir ne-a mai spus că aceasta este cea mai importantă problemă semnalată de preşedintele Klaus Iohannis şi că ea poate fi rezolvată.
Amintim că Legea dării în plată a fost retrimisă în Parlament de şeful statului, cu câteva zile înainte de Crăciun şi, implicit, de intrarea în vacanţă a parlamentarilor, care se întorc la începutul lunii februarie.
Iohannis consideră că actele normative trebuie să fie clare şi lipsite de orice echivoc, doar astfel putând fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor.
În cadrul documentului prin care Klaus Iohannis motivează retrimiterea Legii în Parlament se arată: „Principiul dării în plată (datio in solutum) este un principiu economic şi juridic care induce partajarea riscurilor, în mod echitabil, între creditor şi debitor.
Apreciem că aplicarea acestui concept în legătură cu instituţia creditului ipotecar este binevenită, însă trebuie să aibă în vedere adaptarea instituţiei dării în plată la specificul acestui tip de contract, care este unul pe termen lung, ceea ce ar asigura premisele unor raporturi de creditare bazate pe sustenabilitate în evaluarea valorilor economice.
Aşadar, darea în plată trebuie legiferată astfel încât să preîntâmpine sau să diminueze hazardul moral în relaţia dintre creditor şi debitor, într-un context contractual în care comportamentele economice ale acestora să fie ghidate de principiul responsabilităţii în privinţa drepturilor şi obligaţiilor lor legitime”.
Iniţiatorii legii apreciază poziţia abordată de preşedinte ca fiind una echilibrată. Atât Cătălin Zamfir, cât şi avocatul Gheorghe Piperea evidenţiază că fondul comunicării este reprezentat de afirmaţia şefului statului potrivit căreia legea este bună şi binevenită, în condiţiile în care s-a pornit de la declaraţii conform cărora iniţiativa ar fi anticonstituţională şi antinaţională, fiind în măsură să provoace un risc sistemic.
Singurul aspect negativ este că promulgarea legii va mai întârzia câteva luni, ne-au spus cei doi iniţiatori.
Debitorii solicită Parlamentului să nu cedeze presiunilor bancherilor, să ancheteze modul în care au fost acordate creditele „care i-au determinat pe reprezentanţii BNR şi ARB să lupte cu atâta înverşunare împotriva Legii dării în plată”, să depolitizeze ANPC şi să-l treacă sub controlul propriu şi, în măsura în care aparatul legislativ o permite, să demită conducerea BNR şi să verifice modul în care aceasta a supravegheat operaţiunile de creditare de pe teritoriul României.
Zilele trecute, clienţii împrumutaţi în franci elveţieni (CHF) au transmis scrisori deputaţilor, în care au solicitat analizarea şi trimiterea spre promulgare a legii.
Printre altele, clienţii bancari au subliniat că, deşi tot anul trecut debitorii au cerut ajutorul autorităţilor, acesta nu a venit din nicio parte, deşi în toate statele din Europa în care populaţia se confruntă cu aceeaşi problemă, respectiv creşterea ratelor ca urmare a exploziei cursului CHF/leu, guvernele au găsit soluţii pentru sprijinul cetăţenilor.
În scrisorile transmise parlamentarilor, împrumutaţii menţionează:

„Prima şi singură rază de speranţă pentru împrumutaţii din România a venit odată cu votarea Legii dării în plată, la sfârşitul anului trecut. Preşedintele Klaus Iohannis, întorcând legea în Parlament, a refuzat să ofere o şansă creditaţilor în valute, executaţi silit pe capete. Şi iată că aştept din nou, vă scriu din nou, în speranţa că vocea mea va fi ascultată, în speranţa că Parlamentul nu va trăda interesele mele pentru a le proteja pe cele ale băncilor.
Va rog insistent să analizaţi şi să trimiteţi spre promulgare Legea dării în plată în forma în care aceasta a trecut iniţial de Parlament, fără restricţii, fără plafoane valorice, cel mult cu foarte mici modificări care ţin de tehnica legislativă. Vă rog să continuaţi ceea ce foarte bine aţi început şi să finalizaţi dezbaterile asupra acestei legi în regim de urgenţă, aceasta fiind salvarea pentru foarte mulţi împrumutaţi sufocaţi de ratele bancare.
Vă mai rog să urgentaţi discuţiile şi să votaţi legea conversiei creditelor din valută în lei, cu aplicarea unui discount pe sold substanţial, care să acopere prejudiciul adus debitorilor bancari prin practicile comerciale înşelătoare ale băncilor, respectiv cele prin care au promovat creditele în CHF referindu-se la stabilitatea monedei, precum şi cele prin care ne-au fost introduse în contracte clauze abuzive, sporind şi mai mult prejudiciul suportat de către noi, astfel încât, în momentul de faţă, suntem în starea de sclavi ai băncilor. În condiţiile în care o bancă ce operează în România a acordat clienţilor săi, fără probleme, o reducere cumulată de peste 35% (discount pe sold de 22,5% plus returnare de comision necuvenit), în cadrul unui program de conversie, considerăm că un discount pe sold de minim 35% este perfect sustenabil.
Consider că aceste două legi sunt vitale pentru a echilibra relaţia client-bancă, Legea conversiei venind în completarea Legii dării în plată”.
Consumatorii au cerut o întâlnire şi premierului Dacian Cioloş. Aseară, până la închiderea ediţiei, purtătorul său de cuvânt, Dan Suciu, pe care l-am contactat, nu ne-a transmis dacă primul ministru intenţionează să discute cu împrumutaţii în CHF.
Legea dării în plată a produs un adevărat război între sistemul bancar (inclusiv BNR), pe de o parte, şi iniţiatori şi consumatori, pe de altă parte.
Adversarii s-au acuzat reciproc, ajungându-se la ameninţarea cu DNA-ul şi la dezvăluirea unor credite pe care le au diverşi reprezentanţi ai ambelor părţi.

 

CEH A INTRAT IN INSOLVENTA!

7 ian.

Tribunalul Hunedoara a decis joi, 7 ianuarie, intrarea Complexului Energetic Hunedoara în insolvenţă.

Administrator judiciar a fost desemnat GMC SPRL Craiova, deşi statul român, proprietarul CEH a dorit să fie numit EuroInsol, controlată de Remus Borza, administratorul judiar de la Hidroelectrica. Complexul Energetic Hunedoara este un colos cu picioare de lut, o companie înfiinţată în 2012 prin comasarea a patru mine de huilă considerate viabile, Lonea, Lupeni, Vulcan şi Livezeni, şi două centrale electrice care ard huilă, Paroşeni şi Mintia Deva.

Scopul înfiinţării societăţii a fost acela de a se renunţa la gaura neagră numită Compania Naţională a Huilei, cel mai mare restanţier la statul român, însă în doar doi ani de funcţionare, CEH a ajuns să devină ea însăşi o mare datornică la bugetele statului.

CEH înregistra la finele lunii martie 2015 datorii de 942,2 milioane lei, din care datorii restante în suma de 432,8 milioane lei. La sfârşitul anului 2014, CEH raporta pierderi de 356 milioane lei. CEH produce curentul cu cheltuieli uriaşe, cele mai mari din ţară, iar cărbunele din Valea Jiului nu poate fi transportat mai mult de 100 de km din raţiuni economice. Singurele centrale unde poate fi ars sunt tocmai cele două deţinute de CEH: Mintia şi Paroşeni. CEH a depus la finele lunii decembrie 2015 la Tribunalul Hunedoara o cerere pentru deschiderea procedurii de intrare în insolvenţă.

„Aceasta a fost singura măsură care se putea lua pentru evitarea intrării companiei în faliment. Există 19 cereri de intrare în insolvenţă depuse împotriva Complexului Energetic Hunedoara, iar aceasta era singura formă de protecţie pentru a propune un plan de restructurare şi de reorganizare a companiei”, au declarat reprezentanţi ai Ministerului Energiei, citaţi de Agerpres.

 

BRACONAJ LA CUPLUL PENAL KLAUS SI CARMEN JOHANNIS!

7 ian.

“Cred că aveţi nişte consilieri dezastruoşi, stimate domnule Preşedinte, din moment ce, la doar un an după o alegere triumfală, aţi ajuns în ochiul unui ciclon ce se anunţă devastator pentru dumneavoastră!”

Aşa aş începe o scrisoare adresată Preşedintelui României, Klaus Iohannis, dacă aş avea minime temeiuri să cred că l-ar interesa, câtuşi de puţin, opiniile unui anonim îngrijorat de deriva ţării.

Cum însă nu pare a fi cazul, voi adresa gândurile ce urmează cititorilor mei statornici, puţini la număr dar foarte preţioşi pentru mine.

Este aproape incredibil ce asalt s-a pornit de la o vreme, adică după instalarea guvernului Cioloş, împotriva preşedintelui Iohannis.

Eu, care numai de simpatii iohanniste nu pot fi bănuit, simt făcătura, recunosc mâna, adulmec hăitaşii şi sunt uluit cât de fără perdea a început să se braconeze la preşedinte, sub nasul unui popor cu simţurile amorţite şi cu identitatea zdrenţe.

Iar de la Cotroceni, tăcere!

Cristoiu, prin oglindirea în paralel a mai multor stări de fapt (coincidenţe?) creează holograma preşedintelui – complice, principal organizator şi beneficiar al tragediei de la Colectiv (“comportamentul lui Klaus Iohannis după Tragedia de la Colectiv din 30 octombrie 2015 lasă bizara impresie că președintele a dat curs unui Scenariu știut de el, dacă nu chiar scris de el cu mult dinaintea Incendiului”). Chilian aruncă anatema într-un mod mult mai categoric şi infamant: “Aceasta, cele 63 de morminte si sutele de raniti sunt opera ta si rezultatul direct al ordinului pe care tu l-ai dat pentru ca sa cada Guvernul Ponta si pentru tu sa ai Guvernul tau! Nu, nu mai am nici un fel de dubiu! Tu Iohannis esti vinovatul principal! Ar trebui sa fi anchetat, judecat si condamnat pentru crima, pentru genocid si inpuscat ca Ceausescu la Targoviste”. Până şi Nistorescu tresare la vederea, pe Internet, a incendiului avansând vijelios pe direcţia lui Iohannis: “Klaus Iohannis şi-a dat foc la case! A stârnit sau a tolerat un foc de bănuieli şi s-a mişcat greoi până când ele ameninţă să devină vâlvătaie. Pe cât de uşor s-a ales cu demisia lui Victor Ponta, pe atât de repede a intrat sub zodia unor bănuieli cumplite. La această oră, o mare parte din populaţia României îl crede amestecat cel puţin în căderea guvernului Ponta şi în încropirea guvernului Cioloş, dacă nu şi în alte lucruri legate de acest eveniment tragic”.

Şi asta e doar reacţia internă. Căci şi diaspora, ca la un semn, s-a pus în mişcare. “Dezamăgire profundă”, “Un preşedinte pierdut”, Ne-ai înşelat” – iată doar câteva titluri de scrisori, articole ori comentarii anti Iohannis publicate în presa apărută după Anul Nou.

Apoi mişcarea stranie a DNA de includere, într-un referat făcut după aceea public, a stenogramelor convorbirilor telefonice ale ofiţerului STS de la Guvern, stenograme care nu aveau nicio legătură cu infracţiunea de care respectivul ofiţer era suspectat în dosar dar care, în schimb, lansau bomba “focului pus” la Colectiv. Acest gest al Laurei Kovesi a fost comentat în articolul de ieri. Pare inspirat de un subtil bobârnac licuricesc şi ar putea fi oricând, la nevoie, asociat cu declaraţia necugetată a lui Klaus Iohannis “A fost nevoie sa moară oameni ca aceasta demisie să se producă”.

Şi în toată această canonadă îndreptată împotriva lui, Klaus Iohannis tace. Părând a nu şti că şi tăcerea vorbeşte. Vorbeşte, dar altfel decât prin cuvinte. Vorbeşte folosind o limbă codificată, pe care fiecare o înţelege cum poate sau cum este ajutat să poată. Unii traduc tăcerea lui Iohannis prin aroganţă, prin sfidare, prin dispreţ. Alţii prin frică. Alţii prin lipsă de argumente. Alţii, pur şi simplu, prin prostie. Sau iresponsabilitate. Sau lene.

Este vreuna din traducerile de mai sus favorabilă lui, Preşedintelui? Niciuna!

Cu fiecare zi în plus de muţenie, Klaus Iohannis se scufundă. Tace şi pierde. Tace şi în ochii lumii devine tot mai vinovat. Tace şi nimeni nu va găsi vreun motiv să-i sară în apărare, la o adică, dacă el însuşi nu o face. Tace şi este scos din joc încetul cu încetul, ca la fotbal. Tace şi este, literalmente, lăsat în offside.

“Treziţi-vă, odată, teutonul din sângele strămoşesc, domnule preşedinte contemplativ şi moleşit prin ardelenizare. Ţara v-a votat să-i fiţi preşedinte, nu muscă ţeţe; să-i daţi încredere şi imbold nu stinghereala de-a fi condusă de o marionetă.

Treziţi-vă! Aţi avea atâtea lucruri bune de făcut pentru poporul acesta. Chiar v-au încălecat cowboy-i? Chiar v-au pus botniţa ursarii cu epoleţi? Credeţi că merită să ne părăsiţi pe noi, cei mulţi, măsuraţi şi dăinuitori pentru ei, cei puţini, lacomi şi vremelnici?

Treziţi-vă şi trăiţi-vă cu onoare clipa de glorie ce v-a fost dată. Şi închipuiţi-vă, neavând copii, că noi suntem copiii dumneavoastră. Cei fără putere dar cu dreptatea de partea lor. Doamna Rarinca şi nu doamna Stanciu, domnul Mencinicopschi şi nu doamna Kovesi, cei 7 milioane care am votat suspendarea la referendum şi nu suspendatul pe care oameni ce depind de semnătura dumneavoastră l-au lăsat, în mod fraudulos, să ne batjocorească până în ultima zi de mandat şi chiar şi după aceea.

Treziţi-vă şi, dacă e nevoie, jertfiţi-vă! Asta înseamnă destin stelar, de lider ce merită să rămână în istorie.

Treziţi-vă! Dar nu maine, nu la capatul mandatului, acum!”

http://www.conteledesaintgermain.ro/braconaj-la-presedinte/06-01-2016

 

BINOMUL MERKEL &CIOLOS: SPATIUL SCHENGEN TREBUIE PASTRAT!

7 ian.

Dacian Cioloş şi cancelarul german, Angela Merkel, au susţinut o conferinţă comună de presă, la Berlin, în contextul vizite oficiale în Germania a premierului român.

Ajuns la Berlin, Cioloş a fost întâmpinat la sediul Cancelariei Federale de omologul său apoi a participat la un dejun de lucru alături de aceasta.

După dejunul de lucru şi conferinţa de presă comună, Dacian Cioloş va avea întrevederi şi cu parlamentari germani şi reprezentanţi ai comunităţii române.

Principalele declaraţii ale premierului

„Sunteţi unul dintre partenerii cei mai buni ai României în ceea ce priveşte realţiile ecoomice. Există foarte multe firme germane care lucrează în România, practic Germania este o poartă spre vest a României în acest sens. Noul guvern se va concentra asupra eficientizării reformei, părţii administrative corecte pentru relaţiile bilaterale.
Voi veni încă dată în vizită în Germania. Sunt aproape 600.00 de români care sunt integraţi în Germania şi care creează o punte extraordinară între cele două ţări. Guvernul României doreşte să transforme ţara într-un membru activ în UE – un dialog cât mai bun, o cooperare mai bună între cele două ţări. Este o parte a procesului de transformare a României.
Vreau va România să fie un partener activ, alături de Gremania, în toate procesele UE, ca şi în crearea condiţiilor pentru a intra în Schengen. România îndeplineşte în acest moment toate condiţiile pentru a intra în spaţiul Schengen.
Am discutat şi despre migraţie – pentru a asigura şi mai mult graniţele UE – pentru că fiecare va trebui să îşi îndeplinească rolul lui. În ceea ce priveşte politica externă, ne dorim un parteneriat extraordinar de bun cu UE. Am vorbit pentru o direcţie în continuare europeană a României, alături de celelalte ţări din UER. A fost o vizită de curtoazie în Germania, vor mai fi şi altele”.

La rândul său, cancelarul german a declarat că „avem discuţii cu Ministerul Economiei şi Camera de Comerţ pentru a intensifica relaţiile economice germano-române.

Angela Merkel a mai susţinut că a discutat cu premierul român despre probleme ale UE şi ale mijloacelor care se pot acorda României din partea UE, a graniţelor României şi proceselor care se întâmplă în acest moment în Ucraina. „Am discutat despre asigurarea graniţelor externe ale UE. Deşi România nu este încă membru al UE, dar poate în curând va fi şi este în lcuru această situaţie”, a mai spus Merkel.

Răspunzând unei întrebări, Merkel a susţinut că procesul Schengen este de foarte mare actualitate şi că este foarte importantă rezolvarea problemie migraţiei.
„Aţi îndeplinit condiţiile tehnice de intrare în Schengen, dar mai sunt şi alte condiţii. Schengen este ceva care este foarte apreciat de cetăţenii Europei, dar trebuie să şi asigure acest spaţiu, să rămână cu aceleaşi drepturi şi condiţii. Este corect că România este pregătită şi şi-a asigurat graniţele, dar cred că mai sunt probleme în combaterea corupţiei. Vom aştepta raportul Comisiei – este printre primele puncte, intrarea României în Schengen. Dacă aceste îmbunătăţiri se vor vedea în raportul Comisie intrarea României în Schengen se poate face pas cu pas”, a afirmat cancelarul german.

 

NE-A PARASIT CELMAI ADULAT SI CEL MAI CONTROVERSAT COMPOZITOR SI DIRIJOR AL SEC.-XX -LEA:PIERRE BOULEZ!

7 ian.

La apogeul carierei sale

La apogeul carierei sale

Compozitorul-simbol al secolului al XX-lea, Pierre Boulez, a plecat dintre noi, cu două zile în urmă, la vârsta de 90 de ani, la Baden-Baden.

Muzicianul, născut la Montbrison (Loire), în 1925, afost un desăvârşit reprezentant al avangardei muzicale a secolului trecut, alături de alţi compozitori născuţi în anii ’20, ca italienii Bruno Maderna (1920-1973), Luigi Nono (1924-1990) şi Luciano Berio (1925-2003), germanul Karlheinz Stockhausen (1928-2007), austriacul György Ligeti (1923-2006) şi belgianul Henri Pousseur (1929-2009).

Este unul dintre compozitorii contemporani cei mai celebri şi cei mai controversaţi.

Boulez şi-a scris primele partituri cu aroganţa celui care era sigur că va intra în istorie: “Orice muzician care n-a simţit nevoia unui limbaj dodecafonic este inutil. Pentru că întreaga lui operă se plasează în afara epocii sale”, scria el în 1952.

Pierre Boulez şi Olivier Messiaen

Boulez experimentează, compune o muzică radicală şi nouă. După părerea lui Messiaen, împărtăşită de altfel de mulţi comentatori, Boulez a fost singurul “mare compozitor al muzicii seriale”. Dar oricât de interesante sunt, primele sale compoziţii, caracterizate prin complexitate şi austeritate, nu atrag auditorii.

Dintre contmporanii săi, Boulez a fost cel mai ascultat şi cel mai de temut. Influenţa lui era cu atât mai mare cu cât a fost şi un eminent dirijor, teoretician şi polemist.

Cariera lui este jalonată, încă de la început, de un angajament total şi luări de poziţie violente.

Pierre Boulez a ascultat prima dată muzică simfonică la radio la 5 ani. În anul următor a început studiul pianului şi după trei ani cânta piese de Frédéric Chopin.

În 1943, s-a stabilit la Paris şi, după ce a ratat intrarea la clasa de pian a Conservatoruui, a fost admis la clasa de armonie a lui Olivier Messiaen, care i-a deschis orizonturi nebănuite. În 1945, l-a frecventat pe compozitorul şi teoreticianul René Leibowitz, care l-a iniţiat în muzica şcolii vieneze – Arnold Schoenberg şi discipolii acestuia, Alban Berg şi Anton Webern.

Dirijând Orchestra din Paris în 2011 sub piramida Luvrului

În anul următor compune prima sa Sonată pentru pian, o operă radicală, în timp ce îşi câştiga existenţa la Folies Bergère. Devine curând “şeful” muzicii la Teatrul Renaud-Barrault, unde este şi interpret, dar, mai ales, realizează aranjamente ale partiturilor, dirijează micile ansambluri instrumentale şi compune pentru trupă o partitură, Orestia, în1955. A fost o experienţă importantă pentru compozitor pentru care i-a fost întotdeauna recunoscător lui Jean-Louis Barrault.

În 1957 dirijează pentru prima dată o orchestră simfonică, trebuind să-l înlocuiască pe Hermann Scherchen la interpretarea propriei sale compoziţii, Visage nuptial (1951-1952).

În 1963, adirijat Wozzeck, de Alban Berg, pus în scenă de Jean-Louis Barrault la Opera din Paris, iar în 1965 este invitat să dirijeze Parsifal, de Wagner, la Festivalul de la Bayreuth. Interpretarea lui, analitică şi antiromanică, a povocat un val de articole în presa de specialitate.

Reputaţia lui creşte. Este invitat regulat la pupitrul Orchestrei Simfonice a BBC, al cărei dirijor principal devine, este dirijor invitat principal al Orchestrei din Cleveland, dirijează Orchestra Südwestfunk din Baden-Baden…

Împreună cu Frank Gehry

În anii ’60, relaţiile lui Pierre Boulez cu puterea politică din Franţa au fost furtunoase şi ca urmare, în 1966, s-a exilat la Baden-Baden. Dar instituţiile cele mai prestigioase l-au adulat. În 1971, afost numit director muzical al Orchestrei Filarmonice din New York.

A revenit în Franţa în 1976, unde a fondat Ensemble intercontemporain (EIC), primul grup francez permanent de muzică contemporană, urmat de l’Institut de recherche et de coordination acoustique/musique (Ircam), asociat Centrului Pompidou. Aici se desfăşoară cercetări ştiinţifice. Boulez compune Répons (1981), o piesă fascinantă şi senzuală pentru ansamblu şi “live electronics”, considerată o capodoperă.

În 1979 revine la Opera din Paris, pe care încercase s-o modernizeze înainte cu 12 ani, pentru creaţia mondială a operei Lulu de Alban Berg, în regia lui Patrice Chéreau. Lulu a provocat unul dintre cele mai mari scandaluri, astăzi fiind considerată însă una dintre cele mai importante lecturi din punct de vedere muzical şi teatral ale carierei sale.

În această perioadă devenise un personaj oficial şi de neocolit al vieţii muzicale franceze. Este consultat pentru construcţia Operei Bastille, de care s-a desolidarizat când proiectul lui pentru o sală modulară a fost abandonat şi al cărei director muzical a devenit în 1989, prietenul său, Daniel Barenboim. Cité de la musique din Paris a fost construită la recomandarea lui Boulez, care a susţinut şi construcţia unei săli la La Villette, proiect ce nu s-a realizat.

Pierre Boulez a fost şi un teoretician al muzicii

De la primele înregistări pentru casa Adès, i-a fost lăudată precizia. În anii ’70, discurile lui, înregistrate de CBS în Statele Unite, au instaurat noi criterii în interpretarea muzicii secolului al XX-lea, cea compusă de Debussy, Bartok, Stravinsky, Berg sau Webern.

Repertoriul mai vechi l-a abordat cu precauţie, impunându-se totuşi ca un interpret ideal al muzicii lui Ravel, un paradox fascinant, dacă ne gândim la diferenţa dintre această muzică şi compoziţiile sale.

Începând din 1989, aînregistrat cele mai mari succese ale sale la Deutsche Grammophon, cu compoziţii de Mahler şi Bruckner, şi a continuat să ignore o parte importantă a creaţiei muzicale a secolului al XX-lea, de la Rahmaninov la Britten, de la Sibelius la Şostakovici.

Autoritar, a fost numit “Hitler al Europei muzicale” de către compozitorul american Ned Rorem şi un “stalinist al muzicii” de către Pierre Schaeffer.

Alţii vedeau în el un zid împotriva mediocrităţii gândirii şi a culturii populare, pe care o dezavua regulat: “Cultura pop este ca o hârtie pictată”.

Desigur Pierre Boulez a fost toate aceste reproşuri şi aprecieri la un loc.

 

%d blogeri au apreciat asta: