De 25 de ani, politica externă a României se află sub paradigma că țara noastră, prin șeful ei de trib, trebuie musai să fie slugă la ”cineva”. Lui Ion Iliescu i s-a spus că ”cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”, de parcă Bush ar fi fost vreo ”lumină”.
Când Emil Constantinescu a devenit președinte, s-a spus că, gata cu servitutea către Rusia, ne băgăm iobagi la americani, doar-doar vom intra în NATO. N-a fost să fie, decât din a doua, a treia încercare, când le-a convenit ”lor”. Ba, mai mult, Constantinescu a semnat și un dubios acord cu Ucraina, la Neptun!? În fine, Traian Băsescu și-a făcut un titlu de glorie din dorința de a o ”suge de la Marele Licurici, nu de la cel mic” și de a urî cu fervoare Rusia. Dacă asumăm că cel mic e Germania, cam știm cum stăm astăzi.
Vezi articolul original 363 de cuvinte mai mult
INTELEPCIUNE SI ADEVAR