Arhiva | 5:02 pm

TRAIAN BASESCU,MENTORUL PENAL ,PENSIE MAI MARE DECAT SALARIUL DISCIPOLULUI SAU PENAL KLAUS JOHANNIS!

12 feb.

Fostul presedinte Traian Basescu ar urma sa ia o pensie mai mare decat salariul actualului presedinte Klaus Iohannis.

Traian Basescu are deja o pensie din contributiile la stat de 2.500 de lei. Acesteia i se adauga o indemnizatie de fost presedinte de 11.000 de lei. Iar in calitate de fost parlamentar ar putea sa obtina pentru doua mandate inca o pensie speciala de 2.500 de lei.

Astfel Traian Basescu ar urma sa obtina lunar un total de 16.000 de lei, in timp ce Iohannis are o indemnizatie de aproximativ 15.000 de lei.

Intr-o declaratie pentru Romania TV, Basescu a declarat ca nu a facut o cerere pentru pensia de parlamentar si ca nu este momentan preocupat de acest lucru.

 

AFLAT IN INSOLVENTA,COMBINATUL OLTCHIMA REALIZAT IN 2015 UN PROFIT URIAS!

12 feb.

Combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea a înregistrat în 2015 cele mai bune rezultate economico-financiare de la deschiderea procedurii de insolvenţă şi cel mai bun rezultat economico-financiar operaţional al indicatorului EBITDA (câştigul înainte de dobânzi, rate, depreciere şi amortizare) din anul 2008 până în prezent. Conform unui raport trimis Bursei de Valori, combinatul a scos un profit net preliminat de 2,308 miliarde de lei, determinat de anularea datoriilor, în principal a creanţelor chirografare, urmare a conformării Planului de reorganizare de către judecătorul sindic. Legea insolvenţei şi Codul Fiscal stipulează că anularea datoriilor reprezintă venit scriptic al perioadei, care influenţează rezultatul înregistrat.

Rezultatul include un rezultat brut scriptic de 2,371 miliarde lei, determinat de anularea datoriilor, ca urmare a confirmării planului de reorganizare, venituri din vânzările de certificatele de emisii de CO2 de 5 milioane lei, din care s-a scăzut un impozit de 32 milioane lei pe profitul obţinut ca urmare a înregistrării de venituri din anularea de datorii şi alte 36 milioane lei rezultat din activitatea curentă a societăţii. Indicatorul EBITDA a fost anul trecut de 42,8 milioane lei, semnificând o îmbunătăţire a profitabilităţii, comparativ cu perioada 2013-2014, când a înregistrat valori negative.

Cifra de afaceri preliminată a Oltchim a crescut anul trecut cu 18%, la 742,39 milioane lei, de la 627,53 milioane lei în anul 2014. „Creşterea cifrei de afaceri a fost determinată de creşterea cantitativă a vânzărilor la principalele produse fabricate. Astfel, la polioli-polieteri, produsul finit cu o pondere de 66% în cifra de afaceri, vânzările cantitative au crescut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar vânzările de produse clorosodice, a doua grupă de produse ca pondere, au înregistrat o creştere cu 3%”, se spune în comunicatul Oltchim.

Valoarea exportului şi a vânzărilor pe piaţa intracomunitară realizate de Oltchim în 2015 a fost de 125,1 milioane euro, în creştere cu 25%, respectiv cu 25,1 milioane euro, faţă de anul 2014 şi cu 80%, respectiv cu 55,7 milioane euro faţă de anul 2013. Ponderea exportului în cifra de afaceri a crescut de la 62% în 2013 la 71% în 2014 şi la 75% în anul 2015. Exportul s-a realizat, în principal, în UE (76%), restul Europei (9%) şi Orientul Mijlociu (inclusiv Turcia): 13%.

Pierderea totoală brută din activitatea curentă a combinatului chimic în anul 2015 a fost de 36,3 milioane lei, reprezentând o diminuare cu 154 milioane lei comparativ cu cea din anul 2014 şi cu 283,7 milioane lei faţă de pierderea din anul 2013.

Compania de stat din Râmnicu Vâlcea se află în insolvenţă din ianuarie 2013, iar planul de reorganizare prevede vânzarea combinatului pentru minim 307 milioane euro. Combinatul este deţinut de stat prin Ministerul Economiei, cu 54,8% din acţiuni, PCC SE cu 32,34% şi de alţi acţionari, cu 12,85%.

Combinatul Oltchim Rm. Vâlcea estimează că va încheia anul 2016 cu un profit net fiscalizat de 110 milioane de euro, a anunţat avocatul Gheorghe Piperea, reprezentantul Rominsolv, administratorul judiciar al societăţii. „În acest an, vom obține profit pe total activitate, adică fiscalizat, pentru prima dată în ultimii 10 ani. Estimăm un profit net de 110 milioane de euro”, a precizat Piperea, într-o conferință de presă. Conform acestuia, compania petrochimică va creşte capacitatea de funcţionare de la 30% cât este în prezent la 35% şi va începe producţia şi comercializarea unui plastifiant, produs nou, folosit în prelucrarea PVC-ului, după ce va retehnologiza o instalaţie de pe platforma industrială de la Rm. Vâlcea.

Piperea susţine că aşteaptă răspunsul Comisiei Europene cu privire la un posibil ajutor de stat pentru a transfera activele viabile ale societăţii, contractele și angajații într-o nouă companie care să nu fie grevată de datorii. „Transferul efectiv și toate actele ne costă acum între 800.000 și 1.000.000 de euro și preferăm să alocăm pentru investiții acești bani și să așteptăm consolidarea rezultatelor”, a declarat Piperea. Conform strategiei, compania nou formată, curată, va fi prvatizată. Piperea a spus că investitorul privat ce va veni la Rm. Vâlcea va putea atrage credite de la bănci pentru continuarea activității la aceleași standarde. „Ne-am dori ca noua companie viabilă, acel Oltchim 2, să conțină și instalațiile de pe platforma Arpechim de la Pitești. Acum avem costuri de 5-6 milioane de euro pe an pentru conservarea lor, însă pe măsură ce timpul trece cresc șansele ca aceste instalații să se degradeze”, a afirmat Piperea.

Ieşirea din insolvenţă a combinatului este prevăzută peste trei ani. Din 2013 şi până acum, Oltchim a disponibilizat 1.200 de salariați, pe care însă speră să-i reangajeze odată cu relansarea producției. Acum, în cadrul combinatului lucrează 1.936 de angajați.

Compania Junlun Petroleum din China, un consorţiu de firme din România şi una de pe piaţa de capital autohtonă au trimis trei scrisori de intenţie pentru cumpărarea combunatului Oltchim Rm. Vâlcea. „Compania chineză Junlun nu şi-a pierdut interesul pentru a achiziţiona Oltchim. Ei cunosc foarte bine starea combinatului şi ce se întâmplă aici. Însă au nevoie de un investitor care, credem noi, încă nu a luat o decizie finală. Pe de altă parte, partea chineză preferă să nu se facă publice prea multe aspecte înainte de a se întâmpla ceva concret pe această temă. Însă interesul încă există şi vor veni în luna martie într-o vizită la Vâlcea”, a declarat Nicolae Bălan, reprezentantul BDO Business Restructuring, una din companiile care asigură administrarea judiciară a Oltchim. Avocatul Gheorghe Piperea, reprezentantul Rominsolv, celălalt administrator judiciar, a spus că mai există alte două firme româneşti interesate de preluarea combinatului, un consorţiu de companii şi de o firmă de pe piaţa de capital. „În afară de aceşti investitori, care au trimis scrisori de intenţie, nu s-a mai arătat nimeni interesat să preia Oltchim. Doar cei trei”, a mai afirmat Piperea.

Una dintre firmele autohotone este Chimcomplex Borzeşti, controlată de omul de afaceri Ştefan Vuza. Acţionarii societăţii au fost convocaţi în Adunare Generală Extraordinară pe 14 martie pentru a aproba participarea combinatului la procesul de achiziţionare a activelor Olcthim SA sau a părţilor sociale ale Oltchim SPV SRL. De asemenea, acţionarii trebuie să aprobe atragerea de către Chimcomplex a unor împrumuturi în vederea completării fondurilor necesare achiziţionării Oltchim, prin contractarea unor împrumuturi în valoare maximă de 95 mil. euro. În 2012, Ştefan Vuza a pierdut licitaţia pentru Oltchim Râmnicu Vâlcea, care a fost câştigată de Dan Diaconescu, dar Oltchim a rămas nepreluat, pentru că Diaconescu nu a venit cu banii pe care i-a promis.

 

PREMIERUL BIROCRAT ,JULIEN CIOLOS VIZITA LA BRUXELLES!

12 feb.

Premierul Dacian Cioloș efectuează, în perioada 15-16 februarie, o vizită la Bruxelles, unde va avea o serie de întrevederi cu înalți reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Parlamentului European, dar și cu lideri ai grupurilor din Parlamentul European, anunță Guvernul într-un comunicat.
Cioloș se va întâlni cu Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, cu președintele Parlamentului European, Martin Schulz, cu membri ai Executivului european și va avea un dejun de lucru cu președintele Partidului Popular European, Joseph Daul, precum și întrevederi cu liderii grupurilor Popular European și Social Democrat din legislativul european.

„Premierul va prezenta prioritățile actualului guvern, viziunea de dezvoltare economică, programul de reformă administrativă, modul în care România își propune să se implice în dezbaterile actuale europene, dar și prioritățile de țară din perspectiva semestrului european. Discuțiile vor viza, de asemenea, fenomenul migrației, Uniunea Energiei și securitatea energetică, progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare evidențiate în cel mai recent raport al Comisiei Europene, precum și perspectivele țării noastre de aderare la Spațiul Schengen”, se menționează în comunicatul Guvernului.
Executivul mai precizează că vizita oferă și oportunitatea întâlnirii cu europarlamentari români și cu români care ocupă poziții de conducere în instituții europene.
Din delegație fac parte ministrul Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu, şi şeful Cancelariei primului-ministru, Dragoş Tudorache.

 

DONALD TRUMP ATAC DUR LA ANGELA MERKEL CARE A FACUT O „GRESEALA TRAGICA”,CU PUTIN „PUTEM AVEA RELATII FOARTE BUNE!”

12 feb.

Decizia Germaniei de a accepta ”puhoiul” de imigranți ar putea însemna sfârșitul Europei, spune Donald Trump, până acum favoritul republican pentru prezidențialele americane.

”Cred că Angela Merkel a făcut o greșeală tragică cu imigranții”, a spus Trump într-un interviu pentru revista franceză Valeurs Actuelles. ”Dacă nu tratați situația cu competență și fermitate, da, este sfârșitul Europei. Puteți să vă confruntati cu revoluții adevarate”.

”Ce se întâmplă în Europa poate duce la prăbușirea ei. Ce a lăsat Merkel să se întâmple este dramatic, acest puhoi”, a spus Trump. Miliardarul crede că imigratia trebuie tratată într-un mod ”inteligent, rapid și energic”, altfel Europa putând să se confrunte cu revolte la o scară inimaginabilă.

Vorbind despre dreptul de a purta armă, pe care il susține foarte ferm, Trump a luat cazul atacurilor teroriste de la Paris. Pentru el, masacrul de la sala de spectacole Bataclan a fost o ”vânătoare de porumbei”, pentru că teroriștii erau singurii ce aveau arme asupra lor. ”Eu am mereu o armă la mine. Daca aș fi fost la Bataclan sau într-unul din barurile acelea, sigur aș fi deschis focul. Probabil aș fi fost ucis, dar cel puțin aș fi tras. Cel mai rău lucru este neputința de a reacționa în fața celor care vor să te ucidă”. Trump a mai spus că ”din păcate, Franța nu mai este ce era, nici Parisul”.

Trump și-a manifestat din nou admirația pentru Vladimir Putin. ”El a spus despre mine că sunt genial. Asta denotă o anumită inteligență”, a spus Trump. Candidatul republican s-a declarat convins că ”putem avea relații foarte bune” cu Putin.

 

GUVERNUL CANADEI A VANDUT APROAPE INTREAGA REZERVA DE AUR!

12 feb.

Guvernul Canadei a vândut aproape jumătate din rezervele de aur în ultimele săptămâni. Potrivit serviciului de statistică al FMI, Canada deținea rezerve de doar 3 tone de aur la finalul anului 2015.

Cele mai recente date, publicate săptămâna trecută, arată că acum rezervele de aur ale guvernului sunt de doar 1,7 tone, ceea ce ar reprezenta doar 0,1% din rezervele totale ale țării, care includ obligațiuni si valuta. Statele Unite au rezerve de aur de 8.133 de tone.

Un purtător de cuvânt de la Bank of Canada spune că decizia de a vinde aurul aparține Ministerului de Finanțe. ”Rezervele de aur aparțin guvernului și sunt deținute în numele Ministerului de Finanțe. Deciziile legate de aur sunt luate de ministrul Finanțelor”, a spus el.

Un purtător de cuvânt al ministerului a declarat că decizia de a vinde aurul ”nu este legată de un anumit preț al aurului și vânzarea a avut loc într-un mod controlat și gândit în perspectivă”.

Potrivit lui Ian Lee, de la Sprott School of Business de la Universitatea Carleton, Canada nu are alte motive în afară de tradiție să dețină o cantitate mare de rezrve în aur, scrie Global News. ”În vechiul sistem, aurul susținea moneda. Dolarul american era legat de aur. În 1971, din rațiuni în ale căror detalii nu intru, Richard Nixon a renunțat la etalonul aur”. Din acel moment, în sistemul financiar modern acest metal nu mai este considerat o monedă. ”Este un metal prețios, ca și argintul, pot să-l vândă ca pe orice alt bun”.

Rezervele de aur ale guvernului canadian au scăzut constant începând din anii 1960, câmnd țara avea rezerve de circa 1.000 de tone. Jumătate au fost vândute în 1985, iar apoi aproape întreaga cantitate rămasă a fost vândută în intervalul 1990-2002.

La prețul actual, valoarea celor 1,7 tone rămase se ridica la doar 100 de milioane de dolari canadieni, o parte infimă din totalul rezervelor canadiene.

Economistul amintit spune că decizia guvernului canadian este una bună. ”Le dă o flexibilitate strategică mai mare, pentru că vând aur, obțin bani și îi investesc în obligațiuni ale guvernului american sau al celui britanic, francez sau german”. ”Băncile centrale pot detine obligațiuni ale oricărui alt guvern și dețin și dolari. Banca centrală chineză are sute de miliarde de dolari. Dolarii sunt foarte lichizi, la fel și obligațiunile, în special cele emise de o țară occidentală”.

PROIECTUL – STOP BARNEVERNET PE MAȘINI, ÎN TOATĂ LUMEA

12 feb.

POPAS PENTRU SUFLET

Am vorbit cu Pastorul Alin Bob pentru demararea acțiunii. Poate comanda și compania să trimită afișele magnetice la adresa dumneavoastră.

Minim 4 afișe pe comandă!

Costul este de $20 pe afiș, iar cel poștal de $25 (ideea este să se comande cât mai multe)

Puteți cere fratelui Alin imaginea de pe afiș în high resolution să o comandați la un shop în zona dumneavoastră!

Pastor Alin Bob Alin13013@yahoo.com

SAU DIRECT LA:

Artisan Graphics Co. – Signs, Vehicle Graphics, Printing, Displays – My WordPress Blog

http://ovi@artisan-graphics.com/

Pentru SUA se poate prin comandă. Pentru Europa (România), vom oferi o soluție în curând)

Vezi articolul original

Statul norvegian a mai distrus o familie de români, de data aceasta ortodocşi

12 feb.

Vremuritulburi

Cazul familiei Bodnariu, rămasă fără cei cinci copii luaţi de autorităţile norvegiene, a declanşat un val de susţinere fără precedent. Reacţia miilor de oameni care s-au solidarizat cu familia Bodnariu le-a dat curaj şi altor români din Norvegia, care trec, prin acelaşi coşmar. Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de credincioşi ortodocşi, originară din Maramureş, a rămas fără doi copii. MAE confirmă cazul.

Norvegia a mai nenorocit o
familie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o
pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”

Marius şi Ruth Bodnariu, familia rămasă fără copiii luaţi de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia nu sunt singurii care trăiesc acest coşmar. În mass-media au apărut informaţii şi despre alte cazuri, dar părinţilor le-a fost teamă să-şi facă publică situaţia. Familia Nan, Mihaela (37 de ani) şi Dumitru (44 de ani), care a rămas fără copii în 27 octombrie, înainte de a se declanşa cazul Bodnariu, a tăcut până acum. Cei doi soţi, creştini ortodocşi originari din Maramureş, s-au mutat în Norvegia în urmă cu cinci…

Vezi articolul original 1.189 de cuvinte mai mult

Cazul Bodnariu vs. Cazul Kiriş – Statul Roman vs. Statul Turc

12 feb.

Vremuritulburi

În data de 16 noiembrie, cetăţeanul român Marius Bodnariu se pregătea ca de obicei să meargă la muncă, în Norvegia. Părea una din zilele obişnuite din ultimii zece ani, petrecuţi în această ţară. Numai că, ulterior, destinul său avea să se schimbe radical.

Barnevernet

S-a trezit la serviciu cu Poliţia locală pe cap, care l-a invitat la secţie să dea declaraţii despre “abuzurile” împotriva propriilor copii. În aceeaşi zi, “Barnevernet”, temutul Serviciu norvegian de protecţie a copilului, îi prelua în custodie, direct de la şcoală, cele două fete, iar de acasă, îi ridica cei doi băieţi de 2 şi 5 ani. Ziua următoare, Barnevernet îi prelua în custodie şi bebeluşul de 4 luni.

57 de zile mai târziu, preşedintele României, Klaus Iohannis, avea prima reacţie în acest caz, imediat după întoarcerea dintr-un lung concediu în Florida. El preciza într-o postare de patru rânduri pe Facebook că urmăreşte “cu mare atenţie şi…

Vezi articolul original 948 de cuvinte mai mult

Povestea familiei Avrămescu Cruz care a câștigat procesul cu Barnevernet, dar copiii nu s-au întors la familie nici după un an. Mama lor e pe cale să fie expulzată din Norvegia

12 feb.

Vremuritulburi

Povestea familiei Avrămescu Cruz – doi soți cu dizabilități auditive ai căror copii, luați de Barnevernet, nu s-au întors acasă nici măcar după ce instanța a dat câștig de cauză părinților – a fost prezentată de digi24.ro la mijlocul lunii ianuarie.

O româncă a câștigat procesul cu Barnevernet, iar copiii nu s-au întors la familie nici după un an. Mama lor e pe cale să fie expulzată din Norvegia

De atunci încoace, nu doar că soții nu au reușit să-și ia înapoi băieții de 5, respectiv 6 ani, dar mama a primit înștiințare că a fost deschisă împotriva sa procedura expulzării. Motivul invocat de Poliție? Presupunerea că există „circumstanțe personale care reprezintă o amenințare reală, imediată și suficient de gravă împotriva considerentelor sociale de bază”.

Roberto și Adrian au fost luați de lângă părinții lor, Andreea Sorina (cetățean român) și Roberto Cruz (cetățean norvegian), pe 19 martie 2014, după ce ar fi povestit la grădiniță că au fost bătuți acasă. Pe numele soților Avrămescu Cruz au fost deschise două procese. Unul privind îngrijirea copiilor, altul penal, pentru acuzația…

Vezi articolul original 778 de cuvinte mai mult

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,VALERIU ZGONEA IL LASA FARA OBIECTUL MUNCII PE GAULEITERUL NAZI,KLAUS JOHANNIS-CIOLANNIS:”PLANUL DE TARA VA FI FACUT DE COMISIA DE VIITOR!”TINTA:INTRAREA TARII IN OECD!

12 feb.

România, dacă vrea să fie o țară puternică și bogată, trebuie să intre în rândul statelor OECD-Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică- susține președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea. 

„România are în aceste momente niște oportunități extraordinare. Ne aflăm într-un hub, sub umbrela NATO și protecția directivelor europene, ne afirmăm prin competența pe care o are forța de muncă în România, avem o factură de energie mult mai ieftină decât în alte state europene și posibilitatea ca aceste produse competitive să fie vândute și în Orientul Mijlociu, și în alte piețe.

Pe de altă parte, există posibilitatea ca o parte dintre lucrurile care vin din Asia către Europa, care consumă 25% din produsele mondiale, să ajungă în occident prin România. Dacă România va înțelege această fereastă de oportunitate va avea acea bunăstare pe care și-a dorit-o în momentul în care a acceptat să intre în UE și în NATO. Am spus întotdeauna că dacă vrem să fim o țară puternică și bogată trebuie să intrăm și noi în rândul statelor OECD, a precizat Valeriu Zgonea la Interviurile DCNews live.

Comisia pentru viitor va stabili planul de țară

„Una dintre măsurile pe care le voi propune Parlamentului este Comisia pentru viitor, așa cum este denumită în UE, în care să discutăm toate politicile publice naționale și un plan de țară. Liderii care cer votul românilor trebuie să se așeze la masa discuțiilor, într-o comisie permanentă, să stabilească toate politicile publice care sunt în interesul României pe termen mediu și pe termen lung. În această comisie, proiectul de țară trebuie să fie transpus într-o legislație coerentă și în care să înțelegem și noi ce, și când și cum votăm. Statele democratice au acest instrument și la masa respectivă sunt președinții de partide, sunt liderii grupurilor parlamentare, care creează o majoritate pentru votarea unui proiect legislativ, dar care exercită și un control asupra guvernelor, a anunțat Valeriu Zgonea. Acest instrument este extrem de important pentru un stat care se consideră democratic, care consideră că are valori democratice și care vrea să aibă un proiect de țară pentru următorii 20  de ani, a spus președintele Camerei.

OECD deține 60% din economia mondială

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic Co-operation and Development — OECD), înființată oficial la 30 septembrie 1961, reprezintă un for interguvernamental dedicat identificării, aplicării și evaluării politicilor publice dedicate dezvoltării economice și stabilității sociale. OECD asigură un cadru apolitic format din peste 250 de comitete și grupuri de lucru, care facilitează dezbateri între experți în diferite domenii: investiții, agricultură, anticorupție, transporturi etc.

Cele 34 de state membre OCDE dețin împreună aproximativ 60 la sută din economia mondială, 70 la sută din comerțul mondial și 20 la sută din populația lumii.

 

DEPUTATUL NICOLAE PAUN :”DUPA CE IES DIN PUSCARIE BAG CUTITU’IN PROCURORI!”

12 feb.

Dosarul de 5.000 de pagini al lui Mădălin Voicu conține un volum din 19 plin cu interceptări și un limbaj foarte colorat.

Dovadă stă o declarație din stenograme făcută de Nicolae Păun: „După ce ies din puşcărie, bag cuțitul în procurori și mă p*ș pe ei”, informează Rtv. Conform sursei citate, afirmația a fost făcută după ce deputatul a aflat că este urmărit de procurorii DNA.

„Legea penală nu pedepsește ceea ce gândim, dar în momentul în care începi să te exprimi, practic intri pe terenul legii penale. Nu știu dacă ar fi neapărat vorba de un ultraj pentru că la ultraj trebuie să fie o amenințare directă și cu scopul de a fi recepționată de către destinatar. Chiar și așa, astfel de declarații ar putea cântări foarte greu în fața magistraților pentru că atunci când se stabilește o pedeapsă, se ține cont foarte mult de persoana în cauză”, a spus un avocat la Rtv.

DNA a trimis către Camera Deputaţilor solicitarea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputaților Mădălin Voicu şi Nicolae Păun. Cei doi sunt acuzaţi de deturnare de fonduri, trafic de înfluenţă şi spălare de bani, în legătură cu proiecte de incluziune socială a romilor, finanţate cu milioane de euro din bani europeni. Prejudiciul calculat de procurori se ridică la 6 milioane de euro.

În dosarul celor doi sunt anchetaţi şi foştii şefi ai ANAF. Dacian Cioloş l-a demis joi pe Gelu Ştefan Diaconu, şeful ANAF, după ce iniţial acesta din urmă refuzase să-şi dea demisia, aşa cum i-a cerut ministrul Finanţelor, Anca Dragu. Premierul l-a demis şi pe vicepreşedintele ANAF. Cei doi sunt urmăriţi penal în cazul Mădălin Voicu – Nicolae Păun. În locul lui Diaconu conducerea ANAF va fi asigurată de Daniel Diaconescu, potrivit unor surse guvernamentale.

 

JURNALISTUL VICTOR CIUTACU ATAC DUR LA ADRESA GUVERNULUI DE LA BRUXELLES DESPRE DISTRUGEREA ROMANIEI!

12 feb.

Victor Ciutacu a avut, joi seară, o ediție specială în care a avut ca invitați militari în rezervă, membri ai uniunilor de creație, compozitori, muzicanți și nu numai, oameni cărora tehnicrații le-au aputat pensiile, pe șest, fără îi anunțe nimeni.

(w670)

„Vă ofer o ediție eveniment despre cum este distrusă România bucată cu bucată”, a zis Victor Ciutacu în debutul emisiunii sale de la România TV.

„Aceștia sunt oamenii (n.r. – fanfara militară din platou) care au cântat prohodul regimului Mihai Răzvan Ungureanu. Pe 6 martie îi veți vedea cântând prohodul regimului Cioloș”, a spus Mircea Dogaru.

(w670)

Dumitru Andrei a intervenit: „După ce ni s-a oprit indemnizația… cu stupoare, habar nu am avut de ce ni s-au oprit banii. Ne-au băgat mâna în buzunar. Mi-a venit spre finalul lunii, pe 26, o înștiințare din partea casei sectoriale a MAPN ca începând cu 5 ianuarie nu mai beneficiem de indemnizație pentru că nu mai facem parte din sistemuk public de pensii. Am fost puși în fața unui fapt care nu ne mai permite să ne desfășurăm viața de zi cu zi. Am fost recunoscuți de Casele de creație pentru că meritam, pentru că de-a lungul întregii activități am desfășurat numai activități artistice și culturale. Eu am lucrat 37 de ani în sistemul militar ca muzicant. Vorbesc de mine, dar vorbesc în numele a tot ce există în țara asta pensionar militar muzicant. Am fost în permanență colaboratori cu instituțiile civile de artă. Toate activitățile din viața civilă s-au desfășurat cu ajutorul muzicanților militari. Merit? Am 37 de ani de muncă… mi-am îndeplinit cu cinste ceea ce
trebuia să fac în calitate de muzician. Mi-au luat demnitatea”.

 

DOCUMENTAR. 11 FEBRUARIE 1866 DETRONAREA DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA DE „MONSTRUOASA COALITIE!”

12 feb.

Unul dintre evenimentele importante ale istoriei moderne a României rămâne momentul 11 februarie 1866, când a avut loc lovitura de stat prin care o alianță a forțelor politice de factură conservatoare și liberal-radicală, denumită cu o sintagmă care a făcut carieră în istoriografia noastră, monstruoasa coaliție, l-a obligat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza să abdice și să părăsească țara. Cauzele acestui complot au fost multiple și generate, în principal, de atitudinea tot mai dictatorială a lui Cuza, de reformele sale, apreciate ca fiind prea radicale de către conservatori și insuficiente ori moderate de către liberalii roșii, de afacerile camarilei sale, dar și de elemente delicate ale vieții sale personale (avem în vedere relația extraconjugală cu Maria Obrenovici). Toate aceste elemente au condus în final la înlăturarea forțată a domnitorului de la putere.      

Rețeta complotului, inspirată din practica societăților secrete masonice și carbonare. Într-un studiu de excepție, Les mystères de Marseille: secret et sociétés secrètes à Marseille et dans le Vaucluse en 1841[1], Jean-Noël Tardy a analizat economia societăților secrete de inspirație masonică sau carbonară, precum și modul acestora de a organiza o mișcare. Conform opiniei sale, un complot, dincolo de variatele cauze care îl generează, se bazează pe păstrarea secretului, pe discreție: întâlniri în case conspirative, în cârciumi, restaurante locale, în grupuri restrânse, formate de cele mai multe ori din personaje aparent obscure, existenţa unor semne de recunoaştere, a unor parole etc. Toate aceste elemente pot fi întâlnite și în spațiul românesc, atât în cazul revoluției de la 1848, cât și în cazul complotului din 11 februarie 1866, care a aplicat aceeași rețetă de organizare pașoptistă, folosind elementele descrise mai sus.

Similitudinea se datorează în primul rând faptului că în complotul împotriva domnitorului, C.A. Rosetti și I.C. Brătianu au fost principalii regizori. Masoni declarați, personalități respectate, aureolați de participarea la revoluție, la realizarea unirii, cu o vastă experiență conspirativă, ei erau singurii capabili de a gestiona cu succes un astfel de „eveniment”. Li s-au alăturat și alte personalități ale vieții publice, precum Lascăr Catargi, Ion Ghica, D.A. Sturdza, Nicolae Golescu, Petre Mavrogheni. Dacă tot s-a vorbit de masonerie, trebuie precizat și faptul că un rol important în evenimente l-au avut și câțiva ofițeri opozanți ai lui Cuza (Costescu Anton, Constantin Pillat, spre exemplu), care făceau parte din loja Înțelepții din Heliopolis, creată în 1863 și intrată în adormire între 1867-1873[2]. Lor aveau să li se alăture și alți militari, dar și civili care au contribuit din plin la succesul acțiunii.

După cum povestește ofițerul I. Valentineanu, martor al evenimentelor din 11 februarie 1866, complotul a fost pus la cale încă din anul 1865, când a debutat procesul de atragere a unor militari cu responsabilități în zone cheie pentru reușita acțiunii: garda palatului. Acestora li s-a spus că mișcarea va fi făcută prin scoaterea poporului în stradă, iar rolul lor va fi doar acela de a-l reține pe Cuza. Derularea evenimentelor avea să demonstreze că, de fapt, mulțimea nu a avut niciun rol; doar circa 200 de militari și civili au fost cei care au schimbat cursul istoriei…

Povestea arestării lui Alexandru Ioan Cuza, văzută de un ploieștean participant la eveniment 

În noaptea de 10 februarie – relatează același I. Valentineanu, ofițer fidel lui Cuza – o persoană s-a prezentat la palat și a spus că în acea noapte vor ieși 4.000 de oameni în stradă, că va avea loc o „revoluție” și că palatul va fi atacat. Cuza a replicat că e păzit de „dragii lui vânători” și că e imposibil ca palatul să fie cucerit. Astfel de povești mai circulaseră, dar fără să se materializeze, de aceea nu au fost luate alte măsuri.

Se pare că nimeni nu credea că ofițerii din garda care-l păzea pe domnitor erau de partea conspiratorilor, mai ales că acesta, ofițer la rândul său, arătase o bunăvoință deosebită față de armată. Spre exemplu, lui Alexandru Candiano Popescu – viitorul „republican” ploieștean de la 1870 – domnitorul îi plătise datorii ale familiei, îl promovase în ierarhia militară, iar Candiano i-a mulțumit binefăcătorului său prin implicarea în grupul ofițerilor conspiratori!… Un alt ofiţer, Constantin Pillat, primise aprobarea și sprijinul financiar al lui Cuza pentru a merge la completarea studiilor în străinătate. Aceștia nu au fost însă singurii ofițeri în această ipostază. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă domnitorul dovedea vigilență?

Stan Popescu şi Cuza Vodă

Despre arestarea lui Cuza și drumul său de la București până la vama Predeal se cunosc câteva detalii, păstrate, în general, sub forma unor pagini memorialistice ale unor ofițeri ori oameni politici ai vremii. Acum intră în scenă eroul nostru: Stan Popescu, autorul unei mărturii păstrate în ziarele vremii, sub forma unor articole intitulate „Stan Popescu și Cuza Vodă”, ori în cele câteva rânduri rămase de la el.

O scurtă biografie a acestuia ne arată că Stan Popescu s-a născut la Breaza, județul Prahova, în 1830, că s-a alăturat mișcării liberalilor roșii ploieșteni, că a fost un militant activ pentru unirea din 1859 şi că în 1862 a plecat în Italia și s-a alăturat acțiunii lui Garibaldi. Din Italia, a plecat în Polonia, unde a participat la mișcarea revoluționară de aici, iar în 1864 s-a întors acasă. Pe tot parcursul periplului său a trimis corespondențe despre evenimentele la care a luat parte ziarului „Românul” al lui C.A. Rosetti. Așadar, Stan Popescu, care e cunoscut astăzi mai degrabă ca unul dintre personajele schițelor maestrului Caragiale („Boborul”, „Istoria se repetă”), avea să fie unul dintre oamenii care au jucat un rol important în acțiunea de la 11 februarie. El povestește că, pe 9 februarie, Anton Arion, membru marcant al facțiunii roșiilor, a venit la Ploiești și i-a cerut, în numele lui C.A. Rosetti, să vină urgent la București. În data de 10 februarie au plecat amândoi spre Capitală, iar pe drum Arion l-a informat că urmau să-l ridice pe Cuza din Palat:

„Eu rămăseiu pe gânduri foarte mirat de ciudăţenia planului, mai cu seamă că nici cu-n preţ nu credeam că oştirea e unită cu noi. Discutai cu Arion că, pe cât am putut, am cetit şi eu ceva Istorie şi nu am dat peste asemenea întâmplare. Am găsit domnitori înveninaţi prin băuturi, mâncări, împuşcaţi, răpiţi dupe drum, goniţi etc. Dar să intri în chiar camera din Palatul, aflat în plina lui Putere, păzit de soldaţii cei mai credincioşi (el fiind părintele corpului vânătorilor de gardă), de unde să-l rădici bun sănătos, aşa ceva poate că n-am cetit, n-am auzit…”, avea să mărturisească peste ani Stan Popescu, vorbind despre evenimentele din 11 februarie 1866.

Cuza: „Domnilor, mă omorâţi?”

Cei doi ajunși în București, Stan Popescu a fost trimis la casa lui C.A. Rosetti, unde observă cum persoane implicate în conspirație vin și pleacă, primind diferite misiuni. Iată cum descrie eroul nostru întâlnirea cu C.A. Rosetti: „Pândind un moment, mă apropiai şi cu mare sfială zisăi: Dle Rosetti, în aceste împrejurări foarte grave, daţi-mi voe…. Nici n-apucaiu să închei bine cel din urmă cuvânt, când Rosetti se sculă asupră-mi ca o adevărată furtună, ochii i se aprinse[ră], părul i se rădică şi bătând din mâni şi picere îmi zise necăjit: Şi tu ai venit să mă judeci? Să mergi, să mergi (şi punându-şi amândouă mânele la gât), eu sunt cu nevasta şi copiii în lanţurile morţii, ai înţeles? Înmărmurit, mă închinaiu, răspunzând: «Merg, Dle Rosetti, merg…»”

Împreună cu căpitanul Costescu, Radu Ionescu și Ștefan Fălcoianu, au plecat de la Rosetti cu o trăsură în care au transportat o ladă cu arme și muniții, pe care le-au dus la cazarma din Dealul Spirii. Apoi, Stan Popescu, împreună cu alți conspiratori civili, au așteptat lăsarea nopții în șanțul grădinii Cișmigiu, în spatele palatului, pentru a intra în acțiune. Sub conducerea căpitanului Costescu, grupul de civili și militari a intrat în palat, îndreptându-se spre camera lui Cuza. Ajunși aici, Costescu i-a prezentat actul abdicării, pe care domnitorul l-a semnat sub amenințarea armelor. Povestește mai departe Stan Popescu:

„Cuza cu o voce năbuşită… întreruptă zise: Domnilor, mă omorâţi? I se răspunse: Nu, M-Ta, viaţa vă e sigură. Atunci văzurăm spre sobă o fiinţă ce-şi strângea mereu pe corp o cămăşiuţă destul de subţire, era favorita Obrenovicioaie care plângea cu lacrimi amare… Căpitanul Lipoianu se-nsărcină cu-ngrijirea acestei păcătoase, iar nenorocita şi buna Doamnă Elena, în acele teribile momente, dormea liniştită în apartamentele din dosul palatului.

Îndată după îmbrăcarea lui Cuza, mă trămiseră pe din dos, [unde] era o ulicioară veche, strâmtă. La capătul ei, spre Cişmigiu, aştepta Chiriţă Teodor cu cupeul cu doi cai gata, alergaiu într-acolo, pornirăm iute, dar găsirăm ulicioara înţesată de soldăţime, ne-ncurca trecerea. Sării jos de lângă Chiriţă, dau printre soldaţi peste Căpitanul August Gorjan, îi zic: Amaradia (cuvântul de recunoştere), el dând din umeri mă-ntrebă: Ce-i, Stane? Nu ştia nimic. Alt fior mă cuprinse, întinz revolverul spre căpitan, el să retrage speriat, m-arunc pe capra trăsurii, Chiriţă arse caii cu biciul, în fuga şi răpăitul potcovelor pe pietre, soldaţii, zăpăciţi, neştiind ce se petrece, ne făcu loc ca să nu-i calce trăsura în sborul cailor. În curtea palatului mişuiau în fierbere ofiţeri şi soldaţi, traserăm înaintea intrării celei mari din faţa Palatului, Cuza era scos afară lângă uşe, d-o dată mai multe mâini se repeziră pe mânerul portiţei cupeului, aşa că de zor mare ce era, pe când unii învârtea ivărul spre deschidere, alţii-l încuia. În sfârşit, Cuza gâfâind şi oftând din greu fu pus în cupeu, în fund, alături cu Costescu. Eu luai loc în faţa lor dinainte. Uşa trăsurii se-nchise, Chiriţă mînă caii dupe capră împreună cu-n altul şi pornirăm în fuga mare, în minutul plecării se auzi în curte: uraaa… şi o detunare de pistol, semnal dat de maiorul Leca despre faptele săvârşite”.

Dacă, mai devreme, aminteam despre regulile unei conspirații, iată că Amaradia – cuvântul parolă şi focul de armă – semnalul maiorului Lecca sunt două elemente care confirmă „economia conspirației”, gândite de liderii pașoptiști.

 „Eu n-am fost să fiu Domn, aici trebuia altfel de om”

De la Palat, Cuza a fost dus la locuința lui Constantin Ciocârlan, unde a fost ținut pe parcursul zilei de 11 februarie. Stan Popescu descrie cele câteva ore petrecute aici; el interacţionează acum cu domnitorul, care îl întreabă cine este, dar mai ales cine erau capii conspiratorilor: „Şi cine mai sunt amestecaţi în treaba asta? «- Sunt M-ta, mai toţi capii oştirei, colonelul Creţulescu…» – «Şi el?» – «Şi el M-ta, apoi Leca, Pilat, Candiano…» – «dar lui Candiano şi la alţii le-am plătit straiele, i-am ajutat şi cu bani». După puţin, «şi cine e la guvern acum?» – «Sunt Măria-Ta, Nicolae Golescu, Haralambie şi Lascăr Catargiu» – «Lascarache Catargiu? Aţi pus Domnia Voastră acolo pe acel violent?» – «eu nu pot cunoaşte M-Ta, eu sunt trimis de Rosetti şi Brătianu» – «Rosetachi şi Brătianu sunt patrioţi, însă ideile lor mi se par subversive; dar să vedem ce va zice puterile Europei despre faptul aista» – «Eu M-Ta, nu mă pricep în diplomaţie, dar cred că dacă M-Ta nu vei protesta, n-are ce să facă puterile» – «aveţi să vedeţi că n-am să fac nimic, las lucrurile aşa cum s-au întâmplat», «Să trăieşti M-ta». Aveam Ziarul «Românul» care să tipărise în noaptea spre 11 februarie, voiam să-l înmânez lui Cuza, el refuză, zicând: «nu citesc gazette». Rămasei gândindu-mă cum a putut Domni acest om dacă n-a cetit nicio gazetă”.

În aceeași zi, în casa unde domnitorul se afla reținut a venit și consulul francez, care i-ar fi oferit sprijin lui Cuza. Acesta a refuzat. Interesant este și faptul că o delegație de ofițeri a venit la Cuza și i-a prezentat decretul Locotenenței prin care era declarat prizonier de stat, iar reacția domnitorului, descrisă de aceeași sursă, a fost: „«Ce era trebuinţă să mă declare şi prizonier de Stat, să-mi dea drumul peste Graniţă, n-aveţi nicio teamă» – «de, M-Ta, poate că tot raţiuni de Stat a făcut ca să se ia şi această măsură»”. După o pauză: „«şi vezi pe cine mi-a trimis? Pe ofiţerii care nu pot să-i mai sufăr» – «de, M-Ta, credincioşii M-Tale» – «Bine zici, frate Popăscule! Eu n-am fost să fiu Domn, aici trebuia altfel de om, cât despre boeri eu am oprit pe Mihalache, i-am zis: Mai ho, mă Cogălnicene. Mie nu-mi pare de nimic rău, decât numai că m-aţi găsit cu păcătoasa ceia acolo»”.

Seara, Cuza a fost dus la Palat, unde s-a întâlnit cu Elena Cuza, cu copiii săi și alte persoane apropiate. De aici, domnitorul a fost urcat într-o trăsură cu destinația Predeal. Stan Popescu povesteşte: „Noi aveam pe numele simplu al acestuia un Pas-port Român, de la care se tăese formula: Noi Alexandru Ioan I, rămânând numai Noi Ministru etc. Când intram în cancelaria punctului pentru vizarea Pas-portului, văzând-i portretul lui Cuza încadrat în perete, zisei căpitanului de serviciu: Daţi-l jos, vedeţi-l în caretă, îl dăm peste graniţă; rămase înmărmurit… Noi avem ordin să-l părăsim la Predeal, la plecare toţi ofiţerii, de la graniţă şi cei ce-l escortase, să grămădise la uşa caretei, Cuza foarte mişcat, cu buzele tremurând, zise ofiţerilor câte-va vorbe şi sfârşi apăsând cuvântul: «Să spălaţi pata după Steag». Îi urarăm călătorie bună şi plecă cu trăsura…”

Stan Popescu avea să se mândrească toată viața cu această întâlnire specială cu domnitorul Cuza. El va povesti cu orice ocazie faptele sale, așa cum reiese din presa vremii sau din memoriile unor contemporani. Pentru faptele sale deosebite, maestrul Caragiale avea să-i ofere recompensa nemuririi, zugrăvindu-l în operele sale: Garibaldianul…, Stan Popescu…

Implicarea unor ofițeri în monstruoasa coaliție a rupt armata în două timp de trei decenii

Consecințele abdicării lui Cuza, văzute cu detașarea dată de trecerea a 149 de ani de la eveniment, s-au dovedit a fi pozitive prin aducerea la cârma țării a lui Carol I, cel care a continuat modernizarea statului și a asigurat o lungă perioadă de pace și prosperitate. Rămân însă întrebările: se poate spune că actul monstruoasei coaliții a fost legitim? Cum au fost priviți în epocă militarii implicați?

În noaptea de 10/11 februarie, o parte dintre ofițerii fideli lui Cuza au fost arestați de către colegii lor angrenați în complot, ordinul fiind dat, cel mai probabil, de C.A. Rosetti. Acest fapt a lăsat urme adânci în armata română. În primul rând, Locotenența domnească i-a avansat în grad pe ofițerii participanți la lovitură, decizie care a creat nemulțumiri în rândul celor care nu participaseră. Era inadmisibil ca ofițeri care-și încălcaseră jurământul militar față de domn, în loc să compară în fața tribunalelor militare, să fie avansați în grad. La scurt timp după instalarea în scaunul domnesc a lui Carol I, generalii Florescu și Manu, alături de alţi 130 de ofițeri din garnizoana București care nu fuseseră implicați în complot au semnat o petiție către acesta în care au cerut pedepsirea celor care au participat la detronare, dar au denunțat şi faptul că aceștia fuseseră avansați ca răsplată pentru trădarea lor. Diplomat, Carol a lăsat să se înțeleagă că era de acord cu ei, „căci datoria soldatului este să susțină Tronul și persoana prințului și nu să se implice în politică”. Le-a promis în schimb că avansările nu se vor mai face decât pe merit în viitor; căci el nu gestionează trecutul, ci viitorul.

Ofițeri ai armatei aveau să mai fie implicați într-un complot similar, dar eșuat de data aceasta: este vorba despre evenimentul numit în istoriografie Republica de la Ploiești și derulat în ziua de 8 august 1870. La procesul participanților la mișcare, singurul condamnat avea să fie ofițerul Comiano. S-a dorit ca prin sentința severă – condamnare la degradare și pedeapsă la ocnă pe viață – să se dea un semnal clar ofițerilor să nu se mai implice în astfel de mișcări care țineau de politică și nu de rolul armatei. După un an, Comiano a fost grațiat.

Rănile trădării militarilor din 11 februarie 1866 nu se vor stinge pe parcursul următoarelor decenii, întrucât ofițerii neimplicați vor vedea cum liberalii, aflați la guvernare din 1876 și până în 1888, îi vor favoriza pe complotiști, ajunși să ocupe cele mai înalte funcții și grade în ierarhia armatei. Acest lucru răzbate în memoriile unor ofițeri leali lui Cuza: I. Valentineanu, Maiorul Polizu. Povestind evenimentele din februarie 1866, principele Nicolae Suțu include în memoriile sale o anecdotă semnificativă pentru starea de spirit ce domnea în armată: unul dintre complotiști, colonelul Haralamb, a fost numit ministru de Război, iar în momentul în care a cerut unui ofițer să-i jure credință lui Carol I, acela ar fi răspuns că face acest lucru, dar că dorea, pentru liniștea lui, să știe dacă în cazul în care purtarea principelui Carol nu ar fi fost conform vederilor sale, îi era permis, fără a se compromite, să-l prindă și să-l silească să abdice, amenințându-l cu pistolul…?

În 1898, ziarul conservator „Epoca” încă vorbește despre ofițerii complotiști de la 1866, Lecca, Pilat, Candiano-Popescu, acuzându-i de trădare a jurământului militar și criticându-i pe liberalii care i-au făcut pe aceștia miniștri sau generali…

 

 

Bibliografie:

Bălăceanu Ion, Amintiri politice şi diplomatice 1848-1903, Bucureşti, Cavaliotti

Candiano-Popescu Alexandru, Amintiri din viaţa-mea, Bucureşti, Editura Eminescu, 1998

„Epoca”, an IV, 9 mai 1898

Memoriile Principelui Nicolae Suţu. 1798-1871, Ediție îngrijită de Georgeta Filitti, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997

Polizu D. Grigore, Memoriile unui mort viu, Bucureşti,Editura Domino, 2007

Stan Popescu, Amintiri din viața-mi, mss

Valentineanu I.G., Din memoriile mele. O pagină de istorie modernă, Bucureşti, 1898

 

 

[1] „Revue d’histoire du XIXe siècle”, Paris, nr. 35 (2007), pp. 91-105.

[2] Vele Ana-Maria, Varga Attila, Diplomaţia franceză şi primii ani de domnie ai lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1875, Cluj Napoca, Argonaut, 2012, p. 246.

Este o întrebare al cărui răspuns se cuvine cunoscut, fiind legată de viaţa primului domnitor al Principatelor Unite, întemeietorul României, sărbătorit de străbuni toată luna lui Gerar şi Făurar. În ajunul pomenitei zilei, la 10 februarie, era vreme de iarnă friguroasă. Îngheţată, lumea se adăpostise în case. Pe uliţele Bucureştilor, încetase aproape orice mişcare. Arareori, mai trecea câte o sanie ori o droşcă ducând acasă, între blăni, întârziaţii la vreun musafirlâc sau joc de cărţi păgubos.

Mare zaiafet era doar la reşedinţa înaltului dregător C.A. Rosetti, vizavi de Curtea Domnească, unde protipendada capitalei petrecea la un mare bal. Ca la orice sindrofie de atunci, cucoanele, aciuate pe fotele canapelelor, într-un capăt al salonului, priveau încântate odraslele dănţuind, îmbătate de amor, în timp ce într-o odaie alăturată, la o masă plină de fişicuri cu galbeni, bărbaţii jucau, în tăcere, cărţi, încasând şi pierzând poturi. Grăbiţi parcă să termine mai repede sau aşteptând ceva, din când în când, unii priveau pendula din perete ori ceasornicele cât nişte cepe, scoase din buzunarele jiletcilor, şi şopteau ceva vecinilor. Le tulbura liniştea doar deputatul Costache Boerescu, încrâncenatul opozant din Adunarea Electivă, care venea şi pleca, şoptind cu gazda şi povestind despre concertul violonistului H. Wieniawsky din salonul „prinţului de Samos”, Ion Ghica, unde se adunase, la fel, o samă de boieri.

Nemulţumirile boierilor: legea electorală şi cea rurală

Cauza acestor sindrofii avea s-o dezlege poetul Cezar Bolliac. Aflase că un grup de politicieni radicali şi mari latifundiari, revoltaţi de reformele lui Cuza, „făcute în răspăr”, cum ziceau ei, peste voinţa lor, precum aceea electorală ce-i punea în rând cu toţi terchea-berchea îndrituiţi să voteze, ca şi aceea rurală, care îi despuia de o parte din moşii, ticluiseră, în noaptea aceea, detronarea sa.

Petrecerile erau doar mascarade de ascunziş ale autorilor, unul fiind Ion Ghica şi altul, C.A. Rosetti, însemnaţi dregători ai ţării. Atrăseseră de partea lor pe colonelul Nicolae Haralambie, comandantul artileriei şi al trupelor de gardă, pe maiorul Dimitrie Lecca, comandantul batalionului de vânători şi al corpului de pază al Palatului Domnesc (viitor ministru de război), pe căpitanul Mălinescu şi alţi câţiva ofiţeri năimiţi cu viitoare măriri, drept răsplată pentru marea lor faptă ”patriotică”.

Socotind că domnitorul trebuie să fie informat de mişeleasca uneltire, poetul Cezar Bolliac i-a trimis în timpul nopţii o scrisoare prin tânărul ardelean Gheorghe I. Dogărescu, prieten de încredere şi capabil să pătrundă în palat.

Avertizări neluate în seamă de Cuza

Mai fiind şi alte avertizări, de la consulii străini, neluate în seamă, domnitorul a chemat pe comandantul Pieţii capitalei, pe şeful Siguranţei şi prefectul de Poliţie, Alexandru Beldiman, cărora le-a spus cele auzite. Negând existenţa unei asemenea acţiuni, primii doi au plecat să se intereseze, iar prefectul, după ce a săvârşit o sumară cercetare, ordonând agenţilor poliţiei să taie funiile clopotelor bisericilor, spre a nu se putea chema mahalagii la presupusa răzmeriţă, s-a dus la balul de peste drum, să vadă ce se petrece acolo. Intrând în jocul de cărţi şi lăsat să câştige, a uitat de atribuţii şi de gândul de a cerceta ce se mai întâmplă pe afară.

Târziu, după ce Domnitorul s-a culcat, iar Doamna, îngrijorată, s-a retras în apartamentul ei, unde locuia cu copiii Alexandru şi Dimitrie, în curtea Palatului a început o tainică foială. Prin poarta din dos, intrau o trupă de soldaţi din regimentul 7 de linie şi două baterii de ateliere cu roţile bandajate în paie şi saci, ca să nu facă zgomot, iar mai în spate, spre Cişmigiu, poposise o trăsură misterioasă cu roţile pe tălpici. Acestea fiind pregătite, cu ajutorul lui Lecca, în zorii dimineţii ofiţerii Anton Costescu, Alexandru Lipoianu, Constantin Pilat şi alţi câţiva intrau în dormitorul domnitorului, prin uşa deschisă sau forţată cu baionetele – nu se mai ştie – şi cu pistoalele în mână îl somau să semneze actul de abdicare, adus de dânşii.

Liniştit, fără să riposteze, deşi avea pistoalele pe noptieră cu care s-ar fi putut opune, a acceptat cererea şi, fiindcă nu era la îndemână un pupitru, l-a semnat pe spatele căpitanului Pilat care avea să se fălească mai târziu de misiune şi apoi să se ruşineze, regretând fapta. Le spusese doar să citească conţinutul: „Noi, Alexandru Ioan Cuza I, conform dorinţei naţiunii întregi şi angajamentului ce am luat la suirea pe tron, depun, astăzi 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenenţe Domneşti şi a unui minister ales de popor”.

Evenimentul, numit „abdicarea domnitorului Cuza”, se petrecea în dimineaţa zilei de 11 februarie stil vechi, 23 februarie stil nou, 1866, pe la ceasurile 5, fiind apoi făcut cunoscut ţării, prin telegraf.

Locotenenţa, alcătuită de complotişti, avea în componenţă pe generalul Nicolae Golescu, ca reprezentant al Munteniei, pe Lascăr Catargiu, al Moldovei, şi pe colonelul Nicolae Haralambie, din partea Armatei.

Îmbrăcat în haine civile şi însoţit de ofiţerii conjuraţi, Alexandru Ioan Cuza a fost scos din palat, trecut printre soldaţii de gardă întorşi cu faţa la perete, urcat în trăsura ce venise de la Cişmigiu – a lui Ion Ghica, numit prim-ministru – şi dus sub pază, într-o direcţie necunoscută.

La pornirea trăsurii, căpitanul Costescu trăgea un foc de pistol, pentru ca cei interesaţi să ştie că acţiunea s-a încheiat cu succes.

Cuza avea de gând să abdice în martie

Auzind pocnetul, petrecăreţii din casa de vizavi au transformat balul într-un mare banchet cu urale, cupe de şampanie, toasturi, ocări şi cereri de pedepsire a arestatului, pentru îndepărtarea căruia emisarii lor, în frunte cu Anastasie Panu, se plânseseră, fără efect, pe la înaltele scaune europeneşti încă de prin 1864 şi cheltuiseră o mulţime de galbeni, punând la cale felurite mişcări.

Unul din comploturi a fost răzmeriţa sângeroasă din Bucureşti, petrecută în zilele de 3/15 august 1865, când Cuza era plecat pentru un tratament medical, la Ems, în Prusia. „Tiranul, semeţ, autorul criminalelor legiuiri ce stricase obiceiul pământului” şi îndrăznise să le atingă puternicia politică şi economică era în mâinile lor şi se întreceau să-i găsească vinovăţii. ~l doreau judecat, dar se opuneau corifeii militari, mustraţi de fapta lor şi liniştea cu care Cuza tratase evenimentul, de parcă îl aşteptase. La 9/21 octombrie 1865, scriind împăratului Napoleon, îi mărturisise intenţia de abdicare, aceeaşi dorinţă arătând-o şi în mesajul adresat Parlamentului la 5 /17 decembrie. Socotind că îşi încheiase misiunea, dorea să se retragă. România era întemeiată pe baze temeinice şi democratice, cu şcoli şi universităţi, organizare administrativă, juridică şi militară modernă, cu bogăţiile şi pământul ţării înstrăinat de foştii domnitori recuperat şi cu milioanele de ţărani foşti clăcaşi, eliberaţi din robie. Îşi propusese să abdice la începutul lui martie şi să lase conducerea ţării unui nou ales.

În aceeaşi zi, la prânz, guvernul convoca Senatul şi Camera şi anunţa abdicarea şi formarea Locotenenţei, propunând la domnie pe contele de Flandra, din familia domnitoare belgiană cu numele Filip I, care, refuzând onoarea, era înlocuit apoi cu Carol de Hohenzollern. Ieşenii primeau evenimentul cu consternare, deşi pentru liniştirea lor fusese numit prefect Vasile Pogor.

La rândul său arestată, Doamna Elena Cuza găsea apoi adăpost în casa doctorului Carol Davilla, de unde încerca apoi să ia contact cu soţul dus în casa negustorului Costache Ciocârlan, în Piaţa Sfântul Gheorghe, omul de încredere al lui C.A. Rosetti. Fiindcă unii dintre consuli îi ceruseră primului ministru Ion Ghica să-l vadă, ieşind zvonul că ar fi fost ucis, arestatul era dus apoi în Palatul Cotroceni, sub supravegherea căpitanului Anton Costescu. Acolo se învoia vizita Doamnei Elena, a secretarului său, Baligot de Beyne, a consulul francez F. Tillos, venind şi cerinţa colonelul Ion Solomon, comandantul escadroanelor de cavalerie, şi a altor ofiţeri grupaţi în jurul generalului Ion Florescu, care cereau a li se îngădui să curme trădarea şi să înlăture complotiştii.

„Nu greşelile lui l-au detronat, ci faptele lui mari”

Opunându-se categoric la asemenea acţiuni, dăunătoare ţării, fostul domnitor solicita generalului Golescu să-i grăbească plecarea peste graniţă pentru a nu se activa spiritele antiunioniste. Aceasta se întâmpla în seara zilei de 13/25 februarie, pe la ora 6, în prezenţa membrilor Locotenenţei şi ai guvernului, sosiţi la Cotroceni ca să fie de faţă.

Plecând, le-a spus: „Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Trăiască România.”

Urcat într-un poştalion, păzit de căpitanii Costescu şi Mălinescu cu un subofiţer şi însoţiţi de un grup de ostaşi, înfrunta frigul nopţii parcurgând drumul spre Predeal, pentru a trece graniţa de atunci a Principatelor. Ajungea astfel la Braşov, trecea prin Sibiu, Deva, Lugoj, Timişoara, întâmpinat cu dragoste de românii ardeleni şi bănăţeni, de acolo plecând cu trenul spre Viena şi Paris.

Rămânea în exil şapte ani, departe de ţară, ducându-i dorul. Se pierdea în ziua de 3/15 mai 1873 la Heidelberg, de unde se întorcea acasă pe catafalc, într-un vagon îndoliat, la 15/27 mai, întâmpinat în gara Cernăuţi cu onor de un corp militar austriac, la Iţcani de mulţimea sucevenilor şi arhiereul V. Suhopan care a săvârşit o scurtă slujbă, iar de la Burdujeni, pe tot parcursul, până la Ruginoasa, de mulţimea ţăranilor cu femei şi copii înlăcrimaţi.

În plânsetul participanţilor la înmormântare, prieteni, tovarăşi de luptă, oficiali, ostaşi, ţărani şi poporime, aflaţi alături de doamna Elena, în ziua de 17/29 mai, Mihail Kogălniceau rostea emoţionat cuvintele: „Nu greşelile lui l-au detronat, ci faptele lui mari. Alexandru Ioan Cuza nu a murit. Rămâne veşnic între noi!”

Ion Mitican

 

PREMIERUL POLONIEI BEATA SZYDLO,AFLATA IN VIZITA OFICIALA LA BELIN I-O CERUT CANCELARULUI GERMAN ANGELA MERKEL,SCHIMBAREA POLITICII IMIGRATIEI!

12 feb.

Șefa executivului polonez, Beata Szydlo, aflată în vizită la Berlin, i-a cerut cancelarului german Angela Merkel, o schimbare de direcție în politica privind migrația, într-un interviu apărut vineri în cotidianul Bild, citat de AFP.

‘Calea aleasă nu ne va duce departe. Avem nevoie de o schimbare de direcție’, a afirmat dna Szydlo, aflată la conducerea guvernului conservator din Polonia, estimând că pericolul reprezentat de afluxul de refugiați a fost ‘subestimat’. ‘Zi de zi, auzim despre acte de violență în care au fost implicați migranți’, a spus premierul polonez, menționând în acest context ‘atacurile teroriste de la Paris’ și ‘agresiunile sexuale din noaptea de Anul Nou de la Koln’.

Referitor la politica Angelei Merkel în materie de migranți, șefa executivului polonez a afirmat: ‘Trebuie să recunoaștem că s-au făcut greșeli’. ‘Situația la frontierele externe ale Uniunii Europene a scăpat de sub control’, a mai estimat ea, adăugând: ‘avem nevoie astăzi de noi soluții’.

Guvernul dnei Szydlo s-a declarat pregătit să ajute refugiații, dar în afara granițelor UE, în timp ce precedentul guvern centrist acceptase ca Polonia să găzduiască în jur de 7.000 de refugiați, în conformitate cu cotele de repartizare a migranților între statele membre UE.

AGERPRES

THE BOSSHOSS ft. THE COMMON LINNETS – JOLENE!

12 feb.

%d blogeri au apreciat: