LAUREATUL NOBEL PENTRU ECONOMIE SI PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN COLUMBIA,JOSEPH E.STIGLITZ IN ARTICOLUL PUBLICAT IN PROJECT SYNDICATE TRAGE UN SEMNAL DE ALARMA:”PRAPASTIA DINTRE GENERATII!”

21 mart.

Se întâmplă ceva interesant în comportamentul electoral de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului: tinerii votează într-un mod total diferit faţă de cei mai în vârstă. Se pare că s-a deschis o prăpastie, nu datorită veniturilor, educaţiei şi genului, ci generaţiilor”, scrie Joseph E. Stiglitz, laureat al Nobelului pentru Economie şi profesor la Columbia University, într-un articol pentru Project Syndicate.

Există motive pentru această sciziune. Vieţile tinerilor şi ale celor în vârstă sunt diferite. Trecutul lor este diferit, la fel sunt şi perspectivele.

De exemplu, Războiul Rece se încheiase încă înainte ca unii dintre cei tineri să se fi născut sau erau copii. Cuvinte precum “socialism” nu mai au înţelesul pe care îl aveau cândva. Dacă socialism înseamnă să creezi o societate unde preocupările comune nu sunt tratate superficial, unde oamenilor le pasă mai mult de ceilalţi şi de mediul în care trăiesc, atunci aşa să fie. Da, se poate să fi existat experimente ratate în urmă cu un sfert de secol sau jumătate de secol, însă experimentele de azi nu seamănă cu acelea. Aşadar, eşecul acelor experimente nu spune nimic despre cele noi.

Cei mai vârstinici din clasa de mijloc din America şi din Europa au avut o viaţa bună. Când au intrat în câmpul muncii îi aşteptau slujbe bine plătite. Se întrebau doar ce doresc să lucreze, nu cât timp vor locui cu părinţii până să găsească o slujbă care sa le permită să se mute.

Această generaţie s-a aşteptat să aibă siguranţa unui loc de muncă, să se căsătorească repede, să cumpere o casă, poate şi o casă de vacanţă şi, în cele din urmă, să aibă o pensie bună. În mare, s-au aşteptat să trăiască mai bine decât părinţii.

Generaţia vârstnică de astăzi s-a lovit de greutăţi de-a lungul vieţii, însă în cea mai mare parte aşteptările s-au împlinit. Poate că au câştigat mai mult de pe urma casei lor decât de pe urma muncii în sine. Cu siguranţă că lucrul ăsta li s-a părut ciudat, însă l-au acceptat ca pe un dar al pieţelor speculative şi au ajuns să se felicite că au cumpărat unde trebuie şi când a trebuit.

Astăzi, aşteptările tinerilor, indiferent unde s-ar afla pe scara veniturilor, sunt la polul opus. Se confruntă cu nesiguranţa locului de muncă şi o vor face de-a lungul întregii vieţi. În medie, mulţi absolvenţi de studii superioare vor căuta luni de zile o slujbă, iar asta doar după ce au fost stagiari neplătiţi o vreme. Şi încă pot spune că sunt norocoşi – colegii lor mai săraci, care poate că au avut rezultate mai bune la şcoală, nu îşi pot permite să caute o slujbă stând un an sau mai mult fără un venit şi nu au relaţiile necesare pentru a face un stagiu undeva.

Astăzi, tinerii absolvenţi de universităţi sunt foarte îndatoraţi – cu cât sunt mai săraci, cu atât datorează mai mult creditorilor. Prin urmare, ei nu cer slujba pe care o vor, ci pur si simplu cer o slujbă care să le permită să-şi plătească creditul pentru studii, care deseori se întinde pe 20 de ani sau mai mult. Cât despre cumpărarea unei case, acesta este un vis îndepărtat.

Această luptă arată că tinerii nu se gândesc prea mult la pensie. Dacă o fac, atunci se sperie de cât de mult vor trebui să muncească pentru a duce un trai decent (dincolo de mica asigurare socială), având în vedere că dobânzile aproape zero se vor menţine pe termen lung.

Pe scurt, tinerii de astăzi vad lumea prin prisma corectitudinii intergeneraţionale. Copiii celor bogaţi ar putea să ajungă mai bine în cele din urmă, pentru că vor moşteni averea părinţilor lor. Poate că nu le va plăcea acest soi de dependenţă, însă cu siguranţă le va displăcea şi mai mult alternativa: “un nou început”, în care cărţile sunt impotriva atingerii a orice poate fi considerat drept nivelul minim al clasei de mijloc.

Aceste inegalităţi nu pot fi explicate uşor. Nu înseamnă că aceşti tineri nu lucrează din greu: aceste greutăţi îi afectează pe cei care au petrecut multe ore învăţând, care au fost buni la şcoală şi care au făcut totul “cum trebuie”. Sentimentul injustiţiei sociale – faptul că jocul economic este trucat – este cu atât mai pregnant cu cât îi vad pe bancherii care au adus criza financiară, cauza problemelor economice, cum pleacă cu mega-bonusuri şi cum aproape niciunul dintre ei nu este tras la răspundere. Au fost comise fraude masive şi nimeni nu a fost urmărit pentru asta. Elitele politice au promis că “reformele” vor aduce o prosperitate fără precedent. Şi asa a fost, însă doar pentru cei mai bogaţi 1%. Toti ceilalţi, inclusiv tinerii, s-au ales cu o nesiguranţă fără precedent.

Aceste trei realităţi – injustiţia socială la o scară fără precedent, inegalităţile uriaşe şi pierderea încrederii în elite – definesc acest moment politic, şi este firesc să fie aşa.

Să fie la fel ca până acum nu este o soluţie. De aceea pierd partidele de centru-stânga şi centru-dreapta din Europa. America este într-o situaţie ciudată: în timp ce candidaţii republicani se întrec în demagogie, cu promisiuni prost concepute şi care ar înrăutăţi şi mai mult lucrurile, ambii candidaţi democrati propun schimbări care – dacă ar trece de Congres – ar face diferenţa.

Dacă reformele propuse de Hillary Clinton şi Bernie Sanders ar fi adoptate, s-ar reduce capacitatea sistemului financiar de a-i îngropa pe cei care deja duc un trai precar. Amândoi candidaţii au propuneri pentru reforme profunde care ar schimba modul în care America finanţează educaţia superioară.

Însă mai sunt multe de făcut pentru a permite ca proprietari de locuinţe să nu fie doar cei care primesc banii jos de la părinţi, la fel şi în cazul pensiilor. Cel mai important, tinerii nu vor putea intra uşor pe piaţa muncii decât în cazul unei economii care va merge mult mai bine. Rata “oficială” a şomajului în Statele Unite este de 4,9%, dar ea maschează un nivel mai mare, datorat şomajului deghizat, care ţine salariile la un nivel redus.

Nu vom fi capabili să rezolvăm problemele dacă nu le recunoaştem. Tinerii noştri le recunosc. Ei percep lipsa justiţiei intergeneraţionale şi au dreptul să fie furioşi.

 

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: