ADJUDECAT!,LICITATIA PATRIMONIULUI EMIL CIORAN!

24 mart.

Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Eliade

Maica Domnului îndurerată, din licitaţia lui Emil Cioran

Maica Domnului îndurerată, din licitaţia lui Emil Cioran

90% rată de adjudecare, creşteri de 21 de ori a preţului de pornire, tensiune şi adrenalină, aglomeraţie, un Palat Cesianu-Racoviţă neîncăpător, cu pasionaţi de artă şi istorie în permanent vigilenţă, să nu piardă lotul vizat sau locul în sală, şi o atmosferă occidentală la Artmark. Înainte de marţi seară puteam spune că este un scenariu, acum ştim că este realitate. Este realitatea importanţei lui Emil Cioran printre români.

Licitaţia patrimoniului Emil Cioran a debutat cu obiectele de natură religioasă, care şi-au dublat, triplat preţul de pornire. Apogeul a fost atins de Icoana pe sticlă reprezentând Duminica Tuturor Sfinţilor, care a decorat pereţii casei lui Emil Cioran, pentru care un colecţionar a ales să ofere 4.250 euro, altfel spus, de 21 ori mai mult decât preţul de pornire.

Optimismul şi patosul de a avea o amintire pe care a deţinut-o marele Emil Cioran au condus licitaţia pe tot parcursul. Biroul în stil Biedermeier, la care a scris adolescentul Emil Cioran primele sale texte şi idei, şi-a triplat minima estimată, ajungând la 2.500 euro, în timp ce secţiunea de cărţi din biblioteca lui Emil Cioran s-a remarcat prin adjudecările impresionante ale Procesului de Franz Kafka (500 euro de la 35 euro) şi ale Eseului despre Lysis de Platon, de Constantin Noica, exemplar cu dedicaţia olografă a lui Noica către Aurel Cioran, fratele filosofului Emil Cioran (400 euro de la 50 euro).

Cele două cărţi poştale trimise de Emil Cioran părinţilor săi în vremea studiilor la Berlin şi la Paris şi-au triplat fiecare preţul de pornire şi au atins pragul de 700 euro. Selecţia de fotografii a strălucit prin raritatea exemplarelor, fotografia originală cu Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Mircea Eliade, transformată în anii recenţi în afiş, fiind un must-have pentru un colecţionar experimentat. Aceasta a fost adjudecată la valoarea de 800 euro, de 10 ori mai mult decât cea iniţială.

Următoarea licitaţie Artmark va avea loc chiar astăzi, 24 martie, la ora 19.30, la Athénée Palace Hilton, unde se preconizează că operele de artă ale Licitaţiei de Primăvără vor aprinde spiritele tuturor iubitorilor de frumos.

O valoroasă licitaţie de primăvară

Camil Ressu – Vedere din Galaţi, 5500-7500 euro

George Catargi, Micuţa pictoriţă, tablou estimat între 1800-2500 euro

De la o plimbare cu iolele din Veneţia la o plimbare de-a lungul Senei, de la o vizită la Balcic la o rătăcire pe Valea Prahovei, de la o natură statică în atelier la surprinderea unui model în intimitate, de la veselia copiilor la senzualitatea femeilor admirate de marii artişti români, Licitaţia de Primăvară oferă iubitorilor de frumos flash-uri într-o clipită din lumea întreagă şi din toate timpurile. Porniţi într-o aventură a pitorescului!

Din licitaţie fac parte piese ale marilor pictori de prim rang, dar şi lucrări mai puţin cunoscute.

Octav Băncilă – Cană cu trandafir

Cană cu trandafir de Octav Băncilă are o valoare estimativă: € 1.200 – 1.800

Provenienţă: colecţia Marie Jeanne (Diamandy) şi Nicolae Bastaki. Marie Jeanne era fiica Ioanei Pallady din căsătoria acesteia cu Constantin Diamandy, boier şi diplomat român, ministru plenipotenţiar la Petersburg şi, ulterior, ambasadorul României la Paris. Constantin Diamandy a avut cu Ioana, născută Ghika, 3 copii: Marie Jeanne, Magda şi Ion. Marie Jeanne s-a căsătorit cu Neculai Bastaki, inginer agronom cu studii în Belgia, iar sora sa, Magda, cu Emil Sturdza şi mai apoi cu George G. Assan, alături de care a locuit în casa Assan din piaţa Lahovary, astăzi Casa Oamenilor de Ştiinţă.

Iubitoare de artă, Marie Jeanne şi-a început colecţia sub îndrumarea tatălui. Confiscată în anii ‘80, în 2008, în urma deciziei din 2006, opera este restituită de către Muzeul Municipiului Bucureşti către moştenitorii familiei Bastaki.

Corneliu Baba – Regele Nebun, estimat 15000-25000 euro

Rege nebun, Corneliu Baba, ulei pe carton valoare estimativă: € 15.000 – 25.000. Preţul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării.

Ciclul ”Regilor nebuni” este una dintre cele mai expresive teme abordate de Corneliu Baba în întreaga sa carieră. Alături de ”Spaime”, aceste două teme sunt cele ce ating şi alte facturi decât cele evident picturale.

Recunoscut a fi un fin psiholog, Baba ne destăinuie profunde sentimente şi crezuri şi, printr-o abordare originală a complexului vizual, transferă acest univers aparent oniric în pânze de un profund caracter filosofic, din punctul de vedere al analizei umane. Subiectul “regilor” apare în creaţia lui Baba anterior ”Spaimelor”, chiar dacă la o primă vedere aceste motive par înrudite, primul chiar ulterior celui din urmă. În fapt tema regelui îşi găseşte rădăcini într-o abordare regândită a portretului. Acesta este reorganizat, imaginarul reconceput după caracteristici ce accesează un alt nivel de apreciere decât cel eminamente vizual. Formal vorbind, Baba schimbă total complexul pictural în care o imagine şi un mesaj sunt transmise, tocmai pentru a emfaza şi alte calităţi pe care imaginea le poate avea. Începând cu ”Arlechinii” şi continuând cu pictarea “Regilor”, Baba accesează şi întrepătrunde două stări de fapt, pictura şi meditaţia filosofică. Traseul cronologic al celor două teme este logic, dat fiind faptul că pictorul începe să aprecieze laturile profund umane ale personajelor sale. Combinând comicul cu tragicul, arlechinii săi reprezintă primul prag de analiză socială şi psihologică a individului, reprezentant al maselor de mai târziu, surprinse în ”Spaime”. Faţă de subiectul înrudit, ”Regii nebuni” surprind un altfel de “erou”. De această dată nu mai există nimic comic în înfăţişare şi comportament, iar orice stare de relaxare dispare din atmosfera noilor compoziţii. În plus, starea de spirit ce împânzeşte ciclul nu este determinată doar de vizual, ci poate chiar mai mult de trăirile lui Baba. Tema devine o obsesie, care se va perpetua pe durata a mai multor decenii, fiind evident faptul că senzaţiile pictorului sunt şi ele determinante în conceperea compoziţiilor.

Ion Theodorescu Sion, estimat la 5000-8000 euro

Leon Alexandru Biju, Case, 1200-1800 euro

Pod peste Sena de Theodor Pallady este o piesă de excepţie estimată între € 4.000 – 6.000. Preţul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării.

Provenienţă: colecţia Marie Jeanne (Diamandy) şi Nicolae Bastaki.

Nicolae Dărăscu – Bărci la Veneţia

Bărci la Veneţia de Nicolae Dărăscu, un ulei pe pânză cu o valoare estimativă: € 12.000 – 18.000.

Trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Nicolae Dărăscu ni se relevă în special în imaginile senzuale ale Veneţiei anilor ’20 şi ’30. Sub motivaţia impresionistă, pictorul avea să caute peisajul marin încă de la începutul carierei, în perioada în care tehnicile neoimpresioniste îi coordonau limbajul pictural. Încă de la primele vedute cu oraşul lagunar (1911-1913), Dărăscu şi-a asumat o oarecare instanţă pitorească pe care a supus-o însă planului cromatic.

Evoluţia logică pe care o suferă stilul lui Dărăscu avea să fie coordonată de lumină, însă, către interbelic, pictorul va fi preocupat să construiască formele şi volumele în culoare direct din tuşa penelului, dând oarecare plasticitate elementelor componente ale imaginii. Astfel, începând cu anii ’20, Dărăscu reuşeşte să îşi adapteze stilul la necesităţile rezolvării problemelor ce ţin de construirea volumelor. Culoarea guvernează întreaga compoziţie, iar suprafeţele sunt coordonate exclusiv de volumele pictate. Însă complexul cromatic dezvoltat este şi el supus procesului de epurare. Prima călătorie pe care Dărăscu o întreprinde în nordul Italiei, la Veneţia şi Chioggia, se consuma în jurul lui 1910, aceeaşi perioadă în care Gheorghe Petraşcu descoperea şi el vedutele lagunare. Pentru o perioadă de mai bine de 25 de ani, artistul iniţia astfel, asemeni colegului de generaţie, ciclul dedicat canalelelor, lagunelor, pieţelor şi ponturilor Veneţiei şi Chioggiei, etapă în care pictura i s-a modelat şi definitivat sub imperiul culorii.

În interbelic, Dărăscu dedică o bună parte a verilor vizitelor în Italia, una dintre cele mai importante călătorii consumându-se în cursul anului 1926, itinerar materializat un an mai târziu în expoziţia intitulată “Veneţia”, moment ce îl propulsa în elita peisagiştilor. Opera de faţă se integrează lesne în seria “veneţiilor” realizate de Dărăscu între 1926 şi 1933, marcând totodată şi concretizarea unui stil inconfundabil, influenţat profund de atmosfera, cromatica şi peisajul marin oferit de oraşul italian.

Marius Bunescu, estimat 1400-2200 euro

Clopotniţa Mănăstirii de Marius Bunescu, ulei pe carton, cu o valoare estimativă: € 1.200 – 1.800.

În cursul anului 1930, Bunescu întreprinde o călătorie de studii în Bucovina, ţinta principală fiind mănăstirile istorice ale Sucevei. Această călătorie se va concretiza în primele luni ale anului 1931, în expoziţia personală organizată la Muzeul Simu (21 februarie-20 martie), unde, alături de opere realizate în Moldova şi Bucovina, Bunescu expunea şi câteva peisaje bucureştene şi veneţiene.

Margareta Sterian, Lalele, cu o valoare între 2000-3500 euro

Harry Guttman, Crizanteme, evaluat între 450-650 euro

Poveste cu rege şi regină de Mişu Teişanu, ulei pe pânză, 50 ×195 cm, valoare estimativă: € 7.000 – 9.000.

Atras de decorativismul tipic secessionul vienez, Teişanu va face carieră pe perioada anilor ’20 şi ’30 în compoziţii impresionante. Chiar dacă începutul de secol îl găsea în Paris, în acele prime generaţii de artişti şcoliţi în atelierele şi academiile de pe malurile Senei, Teişanu se va simţi mult mai apropiat de un stil coordonat de ilustraţie, într-un parfum propriu, idilic, simbolist şi mereu decorativ. De altfel, alături de cariera importantă atât ca pictor expozant în cadrul Tinerimii Artistice, dar mai ales ca director al Muzeului Aman, Mişu Teişanu va deveni unul dintre cei mai talentaţi ilustratori de carte. Printre succesele cele mai răsunătoare merită amintit faptul că a ilustrat „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, în 1923, basme ale Reginei Mariei, „După melci” a lui Ion Barbu şi un număr însemnat de poveşti pentru copii.

Nicolae Tonitza – o piesă rară, Bluza albastră, estimată între 20000-40000 euro

Bluza albastră de Nicolae Tonitza are o valoare estimativă: € 20.000 – 40.000.

În creaţia lui Tonitza, tema copilului şi a copilăriei/adolescenţei în general a ocupat un loc proeminent, atingând valoarea unui simbol. Tema îl frământă, îl preocupă, îl emoţionează, căutând, ca nimeni altul, acele note specifice ale copilăriei, ca puritatea, naivitatea şi dezorientarea în faţa problematicilor vieţii. Sentimentul de afectivitate paternă va fi sorgintea a numeroase opere care au avut puterea înfăţişării personalităţii artistice a pictorului, prilejuindu-i acestuia experienţa unor raporturi aproape muzicale ale culorilor. Cu sinceritatea-i şi modestia specifică, Tonitza afirma că nu a făcut altceva decât să-şi picteze proprii copii „atâta vreme cât au fost mici. Din leagăn, de la primele lor dibuiri pe podea, din scăpărarea privirilor lor, eu cred – spunea acesta – că nu redam pe pânză decât emoţia unui tată…”. „Am cunoscut copii în straie scumpe, copii hrăniţi cu îmbelşugare şi rafinament, copii încurajaţi de permanente atenţii şi dezmierdări, copii perfect sănătoşi, dar în sufletul cărora, prematur cătrănit, dospeau dureri înăbuşite şi creşteau spăimântătoare agonii.” (1931) (Scrieri despre artă). Primele portrete care acaparează interesul publicului larg, dar mai ales al criticii contemporane lui, apar la a V-a expoziţie a Asociaţiei “Arta Română”, când, din şapte opere, şase erau portrete: “Fata proprietăresei”, “Portretul unui prinţ pribeag”, “Emigranta nostalgică”, “Băiatul florăresei”, “Mulatra” şi “Florăreasa” (conf. cat- alog “Arta Română”, 8 – 30 aprilie 1922, cat. 112-118).

Nicolae Tonitza – Garoafe, estimat la 12000-18000 euro

Elementele ce caracterizează portretele anilor ’20, drept urmare şi cel de faţă (pictat între 1924 şi 1926), se orânduiesc în funcţie de capacitatea lui Tonitza de a picta fie sub imperiul unui decorativism mai accentuat (în special în cazul portretelor pictate în regim scenografic de filon luchianesc), fie sub auspicii expresioniste sau simboliste. Gama chipurilor ce alcătuiesc prima categorie este de cele mai multe ori atribuită copiilor, pictaţi în acea regie plastică scenografică şi decorativă (fundalul înflorat, veşmintele cu buline). Adolescentul/adolescenta apare firesc, odată cu trecerea timpului (propriii copii), însă apar şi în compoziţii în care Tonitza modifică înfăţişarea (îmbătrânind sau întinerind personajele), portrete ce se regăsesc în acea categorie expresionistă amintită mai sus. „Bluza albastră” poate fi lesne integrată acestei ultime categorii, suita de portrete realizate în această perioadă fiind coordonată în special de expresivitatea chipului, chiar dacă nici componenta cromatică nu poate fi ignorată.

O altă piesă de neratat este Garofiţe de Nicolae Tonitza valoare estimativă: € 12.000 – 18.000.

În cursul lunii mai a anului 1935, Tonitza expunea în cadrul Grupului Tonitza-Han-Şirato, prezentând în sălile Fundaţiei Dalles 68 de uleiuri şi desene. Panoul floral de faţă, realizat la Durău, s-a regăsit cel mai probabil în selecţia de 10 „Studii de flori” expuse de Tonitza la categoriile 57-66.

Iosif Iser, Spaniolă, cu o valoare de 12000-16000 euro

Spaniolă de Iosif Iser, guaşă pe hârtie lipită pe carton, valoare estimativă: € 12.000 – 16.000. Opera este reprodusă în monografia „Iser”, Marin Mihalache, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982 la cat. 66.

Spania apare în imaginarul lui Iser către sfârşitul deceniului trei al secolului trecut, când artistul călătoreşte, pe urmele lui Pallady, în peninsula Iberică, unde vizitează muzee şi monumente şi pictează în Madrid, Toledo, Bujedo, Burgos sau Bilbao. Astfel, începând cu 1930, Iser accesează un nou fond figurativ pe care îl va asimila şi reinterpreta ulterior, în funcţie de inspiraţia şi necesitatea compoziţională. Caracterul îl va mâna pe artist spre lumea omului simplu, în profunda lui existenţă, fie prin peisaj, fie prin compoziţii cu personaje. Apar acele vederi tipice, recognoscibile şi atât de lăudate în epocă, însă apar şi construcţiile pitoreşti, evident coordonate de apariţia modelului. Toreadori, dansatoare sau femei costumate în straie specifice alcătuiesc tabloul ce ne ajută să înţelegem universul căutat de Iser, un univers propriu, dacă ne gândim că în toate tipologiile portretistice a căutat ineditul, pitorescul. La mai bine de un deceniu distanţă de la apariţia primelor portrete iberice, Iser reia tema, de astă dată în atelierul din Bucureşti, când peisajul (care dispare fie din cauza războiului, fie din cauza legilor antisemite) este înlocuit de travestiuri ale modelelor bucureştene după tipologii spaniole.

Ion Alin Georghiu, Grădină suspendată, evaluată între 4000-5000 euro

Constantin Piliuţă, Gălbenele

Nicolae Vermont, Rochia de bal, tablou evaluat între 2500-4000 euro

Dintre tablouri etalate în licitaţie spicuim:

Trandafiri de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, ulei pe carton, cu o valoare estimativă: € 1.000 – 1.800. Preţul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării, Rochia de bal de Nicolae Vermont, ulei pe carton, cu o valoare estimativă: € 2.500 – 4.500, Grădină suspendată de Ion Alin Gheorghiu, ulei pe pânză, cu o valoare estimativă: € 4.000 – 5.000, Gălbenele de Constantin Piliuţă, ulei pe pânză, cu o valoare estimativă: € 1.000 – 1.600, Ghiocei de Eugenia Filotti Atanasiu, ulei pe carton, cu o valoare estimativă: € 250 – 450.

 

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: