Fostul diplomat și parlamentar european, Adrian Severin, a lansat o ipoteză surprinzătoare despre situația parteneriatului strategic americano-român, scriind pe blog că americanii își pregătesc ieșirea din România, prin ieșiri care să antagonizeze opinia publică românească.
Severin notează că SUA ar putea să influențeze mersul politicii dâmbovițene fără să intervină fățiș, dar totuși preferă să o facă, încălcând astfel prevederile dreptului internațional referitoare la relațiile diplomatice și „s-ar evita rănirea inutilă a orgoliului românesc”.
„Ipoteza ce poate fi avansată este aceea că, urmând să abandoneze aliniamentul românesc, SUA gestioneză sentimentele românilor în așa fel încât retragerea lor din România să nu creeze probleme, fiind acceptată cu bucurie; dar mai ales ca acordul privind cedarea influenței asupra României către un alt jucător regional sau global să nu se lovească de obstacole psihopolitice locale. Ca orice ipoteză, nici aceasta nu este greșită; ea trebuie însă demonstrată”, scrie Severin.
Pentru a-și demonstra ipoteza, Severin apelează la curente de gândire de peste Ocean care, în opinia sa, ar demonstra validitatea punctului său de vedere.
Astfel, autorul citează agenția Stratfor care afirmă că americanii nu își mai permite rolul de jandarm mondial și va lăsa păstrarea ordinii globale unor puteri regionale aflate în contrapondere una față de cealaltă.
„De aceea, în deceniul următor America va lăsa păstrarea ordinii globale pe seama unor puteri locale sau regionale plasate în contrapondere una față de alta, astfel încât pax americana să fie asigurată printr-un mecanism de echilibru între puteri neamericane. SUA vor interveni efectiv numai acolo unde reglarea echilibrului o va impune cu necesitate făcând prezența lor pe teren indispensabilă. Energiile astfel economisite vor fi folosite pentru propria dezvoltare și pentru rezolvarea din ce în ce mai gravelor dezechilibre interne.
Prin urmare, SUA se vor retrage din Europa. Nu înainte, însă, de a amplasa aici mici „borcane cu scorpioni” care să se supravegheze între ei nepermițând vreunuia să controleze întregul continent sau, și mai rău, Eurasia. Dincolo de profețiile privind prăbușirea UE (pe cale de a fi confirmate iar după părerea unora, chiar ajutate să se confirme), școala de gândire la care ne referim preconizează deschis crearea unui sistem continental de contraponderi. În cadrul acestuia prezența unei puteri-tampon plurale formată din statele Europei central-orientale de la Marea Baltică la Marea Neagră, având în flanc Turcia, ca bastion rusosceptic complementar, ar trebui să împiedice atât stricarea echilibrului precar dintre Rusia și Germania în favoarea vreuneia dintre ele cât și transformarea opoziției lor în alianță.
Un asemenea intermarium, din care România nu are cum lipsi, poate fi pus în pericol de orgoliile naționale ale participanților, altminteri foarte diferiți între ei din punct de vedere cultural, etnic, temperamental etc. Plasând Polonia și respectiv Turcia în rolul de forțe de comandă ale acestor structuri geo-strategice, proiectul american amintit îi lasă României misiunea unei puteri de completare (auxiliară) aflată în subordine; dintre toți caii pe care Washingtonul ar paria ea fiind cel mai puțin nărăvaș. Prin urmare, românii trebuie să se obișnuiască cu ideea că nu vor mai putea conta pe americani. Atunci, mai mult de nevoie decât de plăcere, vor accepta intrarea într-o orchestră strategică subregională în care nu vor fi decât vioara a doua. Acolo vor cânta până la epuizare, după indicațiile dirijorului transatlantic, partitura scrisă tot de acesta.
Comportamentul ambasadei SUA la București este perfect compatibil cu o atare teorie. Așa se explică de ce colonizarea României nu poate rămâne o realitate complet ocultată de o suveranitate simbolică ci trebuie și formalizată prin gesturi publice. Doar o asemenea terapie de șoc îi poate face pe românii de rând să conchidă în masă că integrarea într-o ordine subcontinentală pe care altfel, ca parteneri strategici ai americanilor, ar fi considerat-o inadmisibilă întrucât le conferă un statut inferior vocației lor de lider regional și aspirațiilor lor naționale, a devenit inevitabilă”, scrie Severin.
Conform lui Severin, cealaltă teorie, a neoconilor americani, este aceea că SUA trebuie să se angajeze într-un război total cu China, cea care îi amenință statutul de unică superputere globală. Pentru a face asta, afirmă Severin, America trebuie să aibă pace-n Europa, ceea ce implică aranjamente privind securitatea Europei de Est și a Balcanilor. În acest caz, România are a se teme că va deveni monedă de schimb între SUA, Germania și Rusia.
Astfel, România ar putea câștiga Basarabia sau într-un alt scenariu, ar pierde o parte din Moldova, pentru a avea graniță directă cu Rusia. România ar reveni astfel, în sfera de influență ruso-germană.
„Că o fi una, că o fi alta, odată Romania readusă, la propriu și la figurat, în vecinătatea imediată a Rusiei, soarta ei va fi aceeași: mai mare sau mai mică sub aspect teritorial, livrată direct sau prin interpus, ea va rămâne o parte a lumii euro-asiatice”, notează fostul europarlamentar.
Pentru a-și îndeplini acest deziderat, Severin susține că America are nevoie să-și atragă antipatia românilor, astfel încât viitorii „stăpâni”, indiferent cine ar fi aceștia, să nu privească țara noastră ca pe un „dar otrăvit”. Fostul șef al diplomației de la București afirmă că aceste lucruri i s-au confirmat de la Washington.
„SUA vor ca românii să achieseze din tot sufletul la noua lor linie politică în Europa. Pentru asta românii tebuie să înceteze sincer a-i iubi pe americani. Numai așa ei vor merge în direcția în care de fapt nu vor să meargă, tocmai pentru că americanii formal le spun să nu meargă acolo. (După aceea li se va putea reproșa românilor că ei au vrut-o.) Numai așa românii vor începe să îi susțină pe liderii considerați a fi rusofili pecetluind astfel o înțelegere americano-rusă (directă sau promovată pe filieră germană) aptă a permite reorientarea strategică a Washingtonului.
După ce analiza m-a condus prin deducție la concluziile expuse anterior, am încercat să mă verific căutând informații la sursă, în SUA. Prietenii mei de acolo, bine informați, m-au lăsat să înțeleg că presupunerile mele ar putea fi corecte. În plus, au sugerat că și dacă are resurse să apere frontul estic al NATO, Americii i-ar fi mult mai greu să scoată România sau să vadă rostul efortului uriaș pentru scoaterea ei din cleștele geopolitic ruso-maghiar care se închide în prezent, inclusiv cu ajutor german. De aceea ar prefera să iasă singură din încercuire”, conchide Adrian Severin.