Arhiva | 5:13 pm

UE dă o lovitură României

25 iun.

http://www.bilderberger.ch/wp-content/uploads/eu_police_portrait.jpg UE dă o lovitură României: Străinii, undă verde să cumpere nestingheriți teren agricol. UE a

respins proiectul Romaniei ce prevedea limitarea vanzarii si cumpararii de terenuri agricole de catre persoane fizice la 100 de hectare, motivand ca aceeasi limita nu se aplica si companiilor. UE a respins si crearea unei institutii care sa intervina in relatia dintre cumparator si vanzator si sa avizeze pretul si tranzactia.

In consecinta, strainii pot cumpara „la liber” terenuri agricole in Romania

Sursa
Mă întreb dacă din 2014  şi Chevron va cumpara teren agricol în România pe nimic asa cum o vor face corporatile sa pună monopol ! E ceva pe care nu îl înţeleg prea bine în propaganda băsistă. Se spune adesea că timp de 23 de ani comuniştii au furat această ţară. Dar de ce comuniştii nu au furat ţara şi pe vremea lui Ceauşescu??? De ce atunci au construit atâtea lucruri în…

Vezi articolul original 2.930 de cuvinte mai mult

Reclame

PRESEDINTELE CCIR,MIHAI DARABAN A DECLARAT CA ROMANIA POATE SA PROFITE DE OPORTUNITATEA BREXITULUI!

25 iun.

 

”Această criză numită Brexit are în ea o mulțime de oportunități”, a spus președintele României, după consultările cu partidele politice și Banca Națională.  Care ar fi oportunitățile pentru țara noastră, și ce ar trebui să facă România ca să le fructifice? Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, a dat răspunsuri la aceste întrebări, într-o declarație făcută DCNews.

”Ponderea capitalului britanic în economia țării noastre nu este nici pe jumătate cât a celui elen, a spus președintele Mihai Daraban. Dacă am avut emoții când se vorbea despre Grexit, mai ales din perspectiva băncilor grecești active în România, Brexit-ul nu ar trebui să aibă un impact imediat. Iar oportunitățile există. Capitalul nu are sentimente patriotice: este foarte posibil ca investitorii britanici să-și mute afacerile în interiorul Uniunii Europene, pentru a evita taxele vamale. Fie că vorbim de plasamente financiare, fie de investiții în producție, va începe o competiție între statele UE pentru atragerea acestora.

Sperăm, deci, relocarea unor fabrici din Anglia în România, sau investiții greenfield. Dar acestea nu vor veni dacă nu ne îndeplinim  obligațiile. Autoritățile, centrale sau locale, trebuie să fie pregătite să pună la dispoziția investitorilor terenul, cu utilitățile și infrastructura la cheie, și să negocieze facilități, în funcție de numărul de locuri de muncă creat. Guvernul și Parlamentul ar trebui să stabilească o grilă, în acest sens. Știm din experiență ce se întâmplă dacă nu facem asta. În 2006, am pierdut o investiție uriașă în industria siderurgică, fiindcă guvernul de la acea vreme a trimis grupul austriac Voest Alpine să-și caute teren pe piața imobiliară. Niciun investitor în producție, care crează locuri de muncă, nu vrea să fie la mâna speculatorilor imobiliari.

România trebuie să lanseze către britanici, în cel mai scurt timp, o ”Cartă  albă pentru investitori”, care  să conțină informații concrete despre ceea ce oferim în fiecare zonă: teren pus la dispoziție, infrastructură, forță de muncă disponibilă, facilități. De asemenea, trebuie votată, de urgență, Legea Parteneriatului Public-Privat, care a trecut de câteva ori prin Parlament, a fost la președinție, la CCR, iar acum așteaptă prin sertarele Camerei”, a precizat Mihai  Daraban.

BREXIT DETONEAZA BOMBA.PARTIDUL FORTA NATIONALA CERE REFERENDUM PENTRU „ROEXIT!”

25 iun.

După aflarea rezultatelor referendumului din Marea Britanie, în România se cere organizarea unui referendum.

Partidul Forța Națională cere organizarea unui referendum prin care „să ne afirmăm dorința imperativă de a avea drepturi egale în UE”.

„Brexitul este reacția firească a națiunii suverane în fața pretenției comisarilor UE de a-i dicta întregii Europe. Supremația Bruxelles-ului a luat sfârșit, iar pentru România e momentul să își afirme interesele și suveranitatea și să pună piciorul în prag: nu mai acceptăm să fim țară de mâna a doua în Uniunea Europeană! Forța Națională cere de aceea referendum și în România prin care să ne afirmăm dorința imperativă de a avea drepturi egale în UE. Bruxelles-ul nu va mai putea refuza voința poporului român de a fi tratat cu respect în interiorul Uniunii.

Popoarele Europei au dat de mult semnalul că nu mai vor să fie tratate ca niște mase de manevră pentru interesele multinaționalelor, piese de domino în jocuri globale obscure. Brexitul reprezintă palma dată de ideea națională încercării nefericite de a aglutina popoarele Europei și de a le transforma în populații.

Poporul român trebuie să ceară acum de la clasa politică să nu mai facă sluj la Bruxelles, ci să aibă curajul să obțină drepturile acestei națiuni: suveranitate, economie proprie și interese strategice.

Forța Națională consideră că Uniunea Europeană va mai supraviețui numai pe baza colaborării între state suverane, cu respectarea specificului fiecăruia și cu anularea dreptului comisarilor europeni de a-i mai dicta fiecărei țări ce are și ce nu are voie să producă sau să consume și cum să trăiască.

Nimeni nu mai are dreptul de astăzi înainte să ne impună cote obligatorii de imigranți, cote dezavantajoase de producție agricolă sau limitarea dreptului la politică economică și externă proprie, în avantajul nostru.

Este timpul că România să își recapete dreptul de a exista, locul pe care trebuie să îl ocupe în Europa și să își ia destinul în propriile mâini”, se arată într-un comunicat de presă.

LUXEMBURGHEZUL JEAN -CLAUDE JUNCKER,INTR-UN INTERVIU ACORDAT COTIDIANULUI GERMAN BILD:”SCHIMBAREA LA FA!,BERLINUL VA JUCA UN „ROL CENTRAL”IN CADRUL UE!

25 iun.

 

Presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a afirmat sambata intr-un interviu acordat cotidianului german Bild ca Berlinul va juca un „rol central” in cadrul UE Brexit.

„Germania va continua sa joace un rol central, chiar si mai important in cadrul Uniunii Europene”, a declarat Jean-Claude Juncker pentru Bild, in timp ce cancelarul Angela Merkel i-a invitat deja luni la Berlin pe presedintele francez, Francois Hollande, premierul italian, Matteo Renzi, si pe presedintele Consiliului European, Donald Tusk.

Cu siguranta, UE nu este perfecta, dar „este ce avem mai bun pentru a aduna toate tarile Europei la aceeasi masa si a gasi compromisuri pentru ca oamenii sa traiasca acolo in pace, libertate si prosperitate”, a mai afirmat Jean-Claude Juncker. Marea Britanie „ne va lipsi la aceasta masa de familie”, a continuat el.

 

Presedintele Comisiei Europene nu a exclus ipoteza unor noi referendumuri in alte tari ale UE, in masura in care „populistii (…) nu pierd nicio ocazie pentru a-si face auzite cu zgomot mare ideile lor politice anti-europene”.

„Efectele referendumului britanic ar putea aduce sfarsitul acestei grosolane agitatii dusmanoase. S-ar putea dovedi rapid ca Marea Britanie a dus-o mai bine atunci cand era in UE”, a tinut el sa adauge, potrivit hotnews.ro.

INCEPUTUL SFARSITULUI UNEI ILUZII!

25 iun.

Se poate discuta mult și bine despre greutățile economice care vor rezulta din actuala decizie a britanicilor, despre efectul de domino, despre forțele politice nu neapărat foarte simpatice care sunt pe cale să profite de actualul faliment al clasei politice europene. Dar un lucru este cert: Anglia a oferit lumii guvernarea reprezentativă. UE, în schimb, este o tehnocrație nereprezentativă. Anglia a optat, conservator, pentru propria ei tradiție, nu pentru un viitor (din ce în ce mai) nebulos.

Din ce ne arată istoria până acum, guvernarea reprezentativă nu a fost posibilă decât în cadrul statului național, nu și în cadrul structurilor (federațiilor) supranaționale. Abandonarea statului național, și odată cu el a reprezentativității, în favoarea UE, s-a făcut pe baza argumentului că UE, așa nereprezentativă cum e, poate rezolva problemele pe care statul național nu le poate rezolva. Nu știm cât de rău ar fi fost fără UE și cât de rău va fi fără ea, dar cert este, și nu este greu de înțeles de ce, că popoarele europene nu sunt mulțumite de felul în care UE le rezolvă problemele după ce le-a izbăvit de povara responsabilității de a se autoguverna. Una peste alta, lucrurile merg din ce în ce mai rău.

Dacă structurile transnaționale îți promit marea cu sarea, izbăvirea de vitregiile sorții și, odată cu ea, de necesitatea actului politic, avantajul statului național și al regimului reprezentativ este acela de a genera o clasă politică responsabilă în fața electoratului pentru felul în care gestionează vitregiile sorții, de care (realitate cu care trebuie să te împaci) nu te poate izbăvi nimeni printr-o soluție magică. Eventual, poți progresa, încetul cu încetul, pe baze sigure, fiind actorul propriului tău progres, atât cât este acesta posibil. Pentru a folosi o comparație, e ca și cum UE ți-ar promite că dacă devii membru al ei n-o să mai fie inundații, că are Comisa o soluție magică de transformare radicală a climei, iar atunci când vin inundațiile iar Comisia te lasă să te îneci, dacă nu cumva te afundă și mai rău, iar tu cauți responsabili pentru proasta gestionare a crizei, tot Comisia îți spune că lipsa reprezentării, și deci a responsabilității politice, e parte inerentă din procesul de transformare radicală a climei care se va desăvârși cândva, în viitor, eventual când vor prelua puterea adevărații progresiști în toate statele Uniunii Europene. Și atunci nu îți mai rămâne decât opțiunea să crezi mai departe în povestea asta, cam în același fel în care se aștepta desăvârșirea socialismului în URSS, sau să-ți faci bagajele și să pleci, așa cum au plecat în cele din urmă și popoarele din URSS, fiecare să-și vadă de viața lui, care chiar dacă nu e mai confortabilă, e, oricum ar fi, în propriile sale mâini.

Astfel, în cadrul statului național (bineînțeles, dacă acesta este democratic, lucru care nu este de la sine garantat), nu îți mai promite nimeni marea cu sarea, ci ți se dă dreptul să-i alegi și să-i dai jos pe cei mandatați să gestioneze probleme care apar, chiar să-ți faci și rău, dar să ți-o faci cu mâna ta, cu posibilitatea de a trage concluziile și de a te corecta. Uniunea Europeană este, așadar, produsul hybris-ului și expresia dorinței iluzorii de a evada în paradisul post-istoric în care politica a fost înlocuită de administrație. Acum că dezmembrarea UE a început, nu știu dacă ne vom întoarce, pas cu pas, la normalitate, sau dacă, din contră, evadarea din UE va iniția o dinamică politică de tip catastrofal, într-atât de dureroasă încât, abia din ruinele ei să se nască varianta finală a Turnului Babel. Cert este că eu, ca cetățean român, nu mai vreau la Cotroceni și Parlament aplaudaci care umblă cu sărut-mâna pe la ambasade, ci politicieni care să înceapă să gândească soarta României pe termen lung, a unei Românii pregătită să stea pe propriile picioare, așa cum o putea, luând în calcul toate vitregiile sorții, printre care și din ce în ce mai plauzibila dezmembrare a Uniunii Europene.

https://alexandruracu.wordpress.com/2016/06/24/inceputul-sfarsitului-unei-iluzii/

MAFIA CELOR SAPTE TARI FONDATOARE A UE,GRABESTE LONDRA SA FACA DEMERSURILE CAT MAI RAPIDE PENTRU A PARASI U.E.!

25 iun.

Cele șase țări fondatoare ale Uniunii Europene i-au cerut sâmbătă Regatului Unit să angajeze ”cât mai repede posibil” procedura de ieșire din blocul comunitar, Franța subliniind ”urgența” desemnării unui noi premier britanic, relatează AFP, potrivit Agerpres.

”Spunem aici, împreună, că acest proces trebuie să înceapă cât mai repede posibil, pentru a evita un blocaj”, a declarat la Berlin ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, încadrat de omologii săi: Jean-Marc Ayrault (Franța), Bert Koenders (Olanda), Paolo Gentiloni (Italia), Didier Reynders (Belgia) și Jean Asselborn (Luxemburg).

”Trebuie să avem posibilitatea de a ne ocupa de viitorul Europei”, a adăugat șeful diplomației germane, cerând punerea în practică a articolului 50 al Tratatului de la Lisabona, respectiv clauza privind retragerea voluntară și unilaterală din UE.

La rândul său, Jean-Marc Ayrault a făcut apel ca un nou premier să-l înlocuiască pe David Cameron, după ce șeful executivului de la Londra a anunțat că va rămâne în funcție până în octombrie și că-i va lăsa succesorului său sarcina de a negocia ieșirea Regatului Unit din UE.

MAREA GRESEALA A UNIUNII SOVIETICE EUROPENE CARE A DUS LA BREXIT:”TENTATIVA DE DISTRUGERE A ELEMENTULUI NATIONAL AL STATELOR EUROPENE!

25 iun.

Cine a fost la Parlamentul European a văzut, desigur, expresia unei birocraţii imense în acele mii de birouri, cu zeci de mii de funcţionari anonimi, care duceau inutile tone de hîrtie de ici colo. Poate părea surprinzător, dar în această structură birocratică se află adevăratul motiv pentru care Marea Britanie a votat BREXIT, iniţiind un fenomen care nu se va opri aici.

Din păcate, presa din România, aproape inexistentă în adevărata sa definiţie, a fost invadată de „marii specialişti” născuţi din ONG-urile finanţate cu sume uriaşe nu numai pentru a susţine fără discernămînt orice vine de la Bruxelles, ci şi pentru a-i pune la zid pe cei care pledează pentru dezbaterea serioasă a intereselor României în contextul UE.

Cei care au acces la presa din SUA, de pildă, au văzut că mari personalităţi au libertatea de a spune adevăruri incomode, fără să fie taxate că ar sluji cine ştie ce interese, chiar despre politica liderilor americani sau europeni. Iată, spre exemplu, ce declara filosoful Noam Chomsky despre criza din Grecia într-un interviu de la începutul acestui an: „When the Greek government suggested asking the people of Greece to express their opinions on their fate, the reaction of European elites was utter horror at the impudence. How can Greeks dare to regard democracy as a value to be respected in the country of its origin? The ruling Eurocrats reacted with utter sadism, imposing even harsher demands to reduce Greece to ruins meanwhile, no doubt, appropriating what they can for themselves. The target of the sadism is not the Greek people specifically, but anyone who dares to imagine that people might have rights that begin to compare with those of financial institutions and investors”.

Îşi imaginează cineva că vreo personalitate din România ar fi putut să dea un astfel de interviu într-un ziar de la noi, fără să fie taxat că este omul ruşilor sau chiar colaboratorul lui Putin?

BREXIT-ul din Marea Britanie are, în afara conotaţiilor economico-financiare, şi o componentă extrem de importantă, chiar dacă în spaţiul public aceasta este evitată: elementul naţional al fiecăreia dintre ţările Uniunii Europene! Ori de cîte ori apărea vreun politician care să vorbească în public despre specificul naţional al ţării sale, era taxat ca naţionalist şi pus la zid, astfel încît nimeni să nu îndrăznească să procedeze la fel.

O vreme a ţinut această strategie, dar se pare că, mocnit, ceva lucra pe dedesubt, toate ţările avînd în spate o istorie, o tradiţie şi un set de valori la care nu par dispuse să renunţe prin decizii luate de funcţionarii de la Bruxelles. De altfel, cu cît părea mai intransigentă poziţia oficialilor UE împotriva celor care pledau pentru valorile naţionale ale ţărilor lor, cu atît creştea susţinerea populară a acestor forţe politice taxate ca fiind „naţionaliste”!

Aşa au luat amploare, în ciuda atacurilor venite din partea numeroaselor site-uri finanţate de UE, „Frontul Naţional” din Franţa, condus de Marine Le Pen, „Podemos” în Spania, „Syriza” în Grecia sau chiar „Frontul Patriotic” din Bulgaria! Toate acestea nu sînt partide anti-sistem, ci partide naţionaliste, a căror creştere în alegeri nu se datorează neapărat ideologiilor naţionaliste, ci, mai degrabă, ofensivei anti-naţionale impusă de la Bruxelles!

Acest lucru era cît se poate de previzibil, căci în toate şcolile din ţările Uniunii Europene se predă istoria! Această materie nu este, din fericire, predată după preceptele UE, ci ia în discuţie trecutul fiecărei ţări în parte, cu bunele şi relele lui! Astfel, francezii îl au pe Napoleon ca vector al eroismului lor, ceea ce pentru englezi este o blasfemie, căci ei îl preaslăvesc pe ducele Wellington, aşa cum fac şi nemţii cu feldmareșalul prusac von Blücher, aceştia fiind cei care l-au bătut pe Napoleon la Waterloo, punînd astfel capăt Imperiului napoleonian! Aşa e cu istoria, depinde din ce parte priveşti evenimentele!

Ţările din Uniunea Europeană au fiecare istoria lor, tradiţiile şi valorile lor care nu sînt totdeauna uşor de pus în armonie, iar acestea formează specificul naţional al fiecăreia în parte. Şi nu toate ţările din UE acceptă în genunchi, cum face România, indicaţii care să ducă la legi împotriva propriilor valori, precum acea nefericită Lege 217/2015 de la noi! De aici îşi iau seva partidele aşa-zis extremiste, din tentativa oficialilor UE de a minimaliza valorile naţionale ale fiecărei ţări în parte, în favoarea unei nivelări care, la nivelul simbolurilor, nu are decît efecte contrare!

Am scris cîndva că, atîta timp cît forţe politice de sorginte naţionalistă se vor dezvolta doar în ţările mici, nu va fi o problemă pentru UE, însă totul se va schimba radical atunci cînd un astfel de fenomen se va dezvolta în ţările puternice ale UE! Şi, iată, în Franţa partidul lui Le Pen era gata să cîştige ultimele alegeri, iar în Marea Britanie, BREXIT a fost cîştigat de UKIP, partid etichetat ca fiind eurofob!

Efectul BREXIT se va difuza rapid în toate ţările UE, chiar dacă în multe dintre acestea nu se va pune problema ieşirii din această structură, dar sentimentul naţional va face să vibreze peste tot. Oamenii se vor întreba în mod firesc: de ce avem noi atîţia europarlamentari la Bruxelles, cu un aparat stufos la dispoziţie, din moment ce activitatea lor în folosul nostru este zero?

Să luăm exemplul României, care a trimis la Bruxelles 32 de europarlamentari. O simplă privire pe fişa postului acestora ne arată că preocupările lor concrete n-au nici o legătură cu România! Astfel:

– Maria Grapini este membru în Delegația pentru relațiile cu Peninsula Coreeană,

– Damian Drăghici este membru în Delegația la comitetele parlamentare de cooperare UE-Armenia și UE-Azerbaidjan și la Comitetul parlamentar de asociere UE-Georgia

– Daciana Sârbu este membru în Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud-Est și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est

– Ioan Mircea Paşcu în Delegația pentru relațiile cu Japonia

– Viorica Dăncilă în Delegația pentru relațiile cu Peninsula Arabică

– Victor Boştinaru în Delegația pentru relațiile cu Republica Populară Chineză

– Claudiu Tanasescu în Delegația pentru relațiile cu Canada

– Ana Claudia Ţapardel în Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud

– Ramona Mănescu în Delegația pentru relațiile cu țările din Mashrek

– Renate Weber în Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Chile

– Theodor Stolojan în Delegația pentru relațiile cu Africa de Sud (Congo)

– Marian-Jean Marinescu în Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Serbia

– Daniel Buda în Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Muntenegru

– Cristian Preda în Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud

– Siegfried Muresan în Delegația pentru relațiile cu India.

Mai sînt cîţiva privilegiaţi care au activitate în delegaţii pentru SUA, însă toţi aceştia au salarii uriaşe pentru a tăia frunze la cîini! Fiecare europarlamentar are un cabinet format din cîteva persoane, cheltuind zeci de mii de euro în fiecare lună fără nici un folos în afară de cel personal.

De la nici unul dintre europarlamentarii noştri nu am auzit nici măcar o silabă despre interesul României, din contră, aşa cum este cazul Monicăi Macovei, am avut parte doar de intervenţii împotriva ţării, ca în timpul Referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu! Practic, ca să dăm şi exemple, toţi banii tocaţi de aceşti europarlamentari sînt pierderi asumate pentru ca fostul iubit al Oanei Zăvoranu să aibă slujbă la cabinetul Noricăi Nicolai sau Dragoş Bucurenci să-şi pună fundul la bătaie în cabinetul Corinei Creţu!

În aceste condiţii, şi în România, ca în multe alte ţări, populaţia nu se simte reprezentată cu adevărat în Parlamentul European şi, în timp, s-a creat această stare de spirit care generează resentimentul faţă de UE, faptul că există cîţiva lideri care dictează pentru toate ţările în folosul marilor puteri, toţi ceilalţi europarlamentari nefiind altceva decît pioni care să simuleze democraţia UE!

De aici vine ostilitatea unei număr mare de cetăţeni ai UE faţă de această structură stufoasă, aşa cum s-a dovedit acum în cazul Marii Britanii! Toată lumea vorbeşte despre consecinţele economice, dar puţini sînt aceia care înţeleg că în spatele acestora se află un puternic sentiment de frustrare care ţine de spectrul dez-naţionalizării popoarelor, tendinţa de a face din Europa un „sat universal” după modelul unei mai vechi utopii.

În realitate, marile puteri ale Europei joacă totul în interesul lor, pentru cei mai mici rămînînd regulile de tăierea porcilor de Crăciun, lupta cu corupţia şi, eventual, căsătoriile între cuplurile gay. În rest, s-au creat nenumărate ONG-uri şi site-uri de presă finanţate chiar din banii UE, a căror menire este să întreţină obiectivele Uniunii şi să facă din valorile acestor ţări mici ceva de care ele ar putea să se debaraseze! Ca demonstraţie, uitaţi-vă ce stipendii primeşte acea aşa-zisa „elită”, pe unde şi de unde primeşte burse, catedre, premii sau decoraţii!

Personal, eu sînt pentru o Uniune Europeană puternică, dar una reformată din temelii, în care piaţa concurenţială să fie obiectivul principal (de altfel aşa a şi fost gîndită iniţial!), iar fiecare ţară să vină în această structură cu valorile sale culturale, păstrîndu-şi specificul, tradiţiile şi istoria! Altfel, să nu mai mire pe nimeni ce gîndeşte fiecare român, de pildă, cînd vede că fascistul Horthy Miklos poate fi omagiat în România, în timp ce se dă jos de pe soclu statuia lui Mircea Vulcănescu! Ca să nu mai spunem despre obligaţia de a recunoaşte holocaustul din România, de parcă Hitler ar fi fost şeful guvernului de la Bucureşti, nu Fürerul Germaniei. Să nu vă imaginaţi că englezii au uitat ce au păţit în al doilea război mondial şi că acest BREXIT nu ar avea legătură cu statutul de forţă a Germaniei în cadrul UE!

Românii îşi aduc aminte că în 2012, tot printr-un referendum, 7,4 milioane de români au decis ca Traian Băsescu să fie demis, iar José Manuel Barroso, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, îi transmitea Premierul român 10 puncte obligatorii de urmat, care au fost în realitate tot atîtea palme date românilor! Cine este astăzi acest Barosso? Nimeni!

Toate aceste lucruri mărunte, adunate în timp (toate ţările au trecut prin astfel de decizii stupefiante), au generat în toată Uniunea Europeană resentimente puternice faţă de acest mod de lucru „imperial” al structurilor UE. Nu te poţi juca aşa uşor cu ţara lui Platon şi Aristotel, cum s-a încercat cu puţin timp în urmă cu Grecia, şi nici cu ţara lui Shakespeare, cum se întîmplă acum cu Marea Britanie. Şi cum, probabil, va fi cîndva cu ţara lui Cervantes, a lui Dante, a lui Balzac sau poate chiar a lui Eminescu! Europa nu este America de dinaintea descălecării lui Vespuci, ci un pămînt peste care istoria a trecut lăsînd urme adînci care nu pot fi şterse de interesele economice ale unor multinaţionale care conduc politica UE de acum!

Construind artifical tot felul de structuri politice antisitem, UE s-ar putea să trezească într-un EXIT generalizat. Numai respectînd toate popoarele, poţi să te bazezi pe ţările acestora, într-o construcţie care să folosească tuturor! Elementul naţional al fiecărui popor trebuie să fie nu numai păstrat şi respectat, ci trebuie pus să lucreze pentru ceea ce este Europa în integralitatea ei, adică suma tuturor acestor elemente naţionale! Altfel, că tot se vorbeşte acum despre Marea Britanie, la UE s-ar putea să se audă amplificată întrebarea lui Shakespeare: „To be or not to be”!

%d blogeri au apreciat asta: