Arhiva | 5:02 pm

KLAUS JOHANNIS IZOLAT LA SUMMIT, A TURBAT DE FURIEIN URMA ATACULUI DUR DIN PARTEA PRESEDINTELUI SENATULUI SI COPRESEDINTE ALDE,CALIN POPESCU TARICEANU CARE L-A ACUZAT CA A INCALCAT CONSTITUTIA PRIN FIXAREA UNUI MANDAT PRIVIND SUMMITUL NATO DE LA VARSOVIA ,FARA CONSULTAREA PARLAMENTULUI!

7 iul.

Copreşedintele ALDE Călin Popescu-Tăriceanu susţine că preşedintele Klaus Iohannis încalcă spiritul Constituţiei prin fixarea unui mandat privind Summitul NATO de la Varşovia fără consultarea Parlamentului.

‘În următoarele zile va avea loc la Varşovia Summitul NATO, unde vor fi luate o serie de decizii politice cu un impact deosebit de important asupra securităţii României. Fără să încalce litera Constituţiei, ci doar spiritul ei, preşedintele Iohannis şi-a fixat un mandat pentru acest summit fără măcar să informeze Parlamentul şi fără măcar să invite pe liderii partidelor parlamentare la o consultare reală. Credibilitatea şi prestigiul României în lume sunt cu atât mai mari cu cât soluţiile, ideile, propunerile cu care ne prezentăm la nivel internaţional sunt rezultatul unui consens al forţelor politice parlamentare şi nu vreo improvizaţie politică sau birocratică de moment’, afirmă Tăriceanu, într-un comunicat remis joi Agerpres.

El constată, în contextul referendumului din Marea Britanie, ‘incapacitatea instituţiilor cu atribuţii decizionale în politica externă în definirea unor poziţii coerente concordante cu interesele naţionale’.

‘Apartenenţa, solidaritatea şi loialitatea noastră faţă de Uniunea Europeană şi faţă de NATO nu trebuie în niciun caz să se rezume la a spune ‘DA’ la orice iniţiativă politică sau birocratică venită dinspre aceste alianţe. Am putea spune că ‘DA’-ul României este singura constantă, singura strategie, în politica noastră europeană şi euroatlantică’, precizează Tăriceanu.

Rezultatul consultărilor despre Brexit

Liderul ALDE arată că, dacă ideea invitării partidelor parlamentare la Cotroceni pentru consultări, imediat după anunţarea rezultatului referendumului din Marea Britanie, a fost bună, rezultatul acestor consultări este îndoielnic.

‘Ar fi existat o finalitate concretă şi utilă după această întâlnire, dacă Preşedinţia şi participanţii ar fi beneficiat de analize temeinice privind consecinţele ieşirii Marii Britanii din UE în plan politic, economic şi al statutului românilor care lucrează sau studiază în această ţară. Aceste analize nu există’, spune Tăriceanu.

El completează că improvizaţiile şi inabilitatea acţiunilor de politică externă au continuat la Consiliul European. ‘Marea victorie diplomatică anunţată de dl Iohannis, o pretinsă promisiune din partea lui David Cameron privitoare la stabilitatea statutului românilor din Marea Britanie, a fost contrazisă chiar de premierul demisionar britanic, care a spus că ‘o reformă a regulilor de liberă circulaţie a persoanelor în Europa constituie cheia relaţiilor viitoare dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană”, afirmă liderul ALDE.

Tăriceanu susţine că nici a doua rundă de consultări cu liderii partidelor parlamentare nu s-a încheiat cu vreun rezultat concret în definirea politicii noastre externe, în noile condiţii generate de referendumul din Marea Britanie.

‘În locul prezentării unei informări de către preşedintele Iohannis a celor discutate la Consiliul European şi, eventual, a unor propuneri din partea Preşedinţiei legate de viitorul relaţiilor dintre UE şi Marea Britanie şi de necesare reforme instituţionale şi de abordare la nivelul Uniunii, preşedintele a ignorat această temă şi a deturnat dezbaterea spre o ordine de zi neanunţată – o problemă de politică internă’, arată el.

GUVERNATORUL COLONIEI ROMANIA LA BUCURESTI,CETATEANUL GERMAN KLAUS WERNER JOHANNIS,STINGHER ,PARTICIPA LA SUMMITUL NATO ORGANIZAT LA VARSOVIA IN POLONIA!

7 iul.

Președintele României, Klaus Iohannis, participă la Summitul NATO organizat la Varșovia, în Polonia.

Administrația Prezidențială a transmis programul președintelui:

Vineri, 8 iulie a.c.:
ora 15:30 (ora României), Stadionul Național – Ceremonia oficială de întâmpinare (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 16:15 (ora României), Stadionul Național – Fotografie de familie (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 16:30 (ora României), Stadionul Național – Prima sesiune de lucru a șefilor de stat și a invitaților – Reuniunea Consiliului Nord-Atlantic (NAC) (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 20:20 (ora României), Stadionul Național – Demonstrație aeriană (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 21:00 (ora României), Palatul Prezidențial – Fotografie de familie (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 21:30 (ora României), Palatul Prezidențial – Cină de lucru cu șefii de stat și/sau de guvern prezenți la Summitul NATO.
Sâmbătă, 9 iulie a.c.:
ora 10:00 (ora României), Stadionul Național – Participare la Reuniunea pe tema Afganistan cu statele participante la misiunea Resolute Support (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 13:00, (ora României), Stadionul Național – Participare la Reuniunea North Atlantic Council la nivel de șefi de stat (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 16:00 (ora României), Stadionul Național – Participare la Reuniunea Comisiei NATO – Ucraina/NUC la nivel de șefi de stat (oportunităţi de imagine pentru pool de presă);
ora 18:15 (ora României), Stadionul Național – Declarații de presă (oportunităţi de imagine pentru toţi jurnaliștii acreditaţi)”, a transmis Administrația Prezidențială.

CINE ESTE TUDOR IONESCU „TUDY”,NOUL VICEPRIMAR AL CAPITALEI!

7 iul.

Mâna dreaptă a primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, va fi un nume controversat, Tudy, pe numele adevărat Tudor Ionescu.

Tudor Ionescu, fost iubit al Oanei Zăvoranu, este noul viceprimar al Capitalei, după ce a fost votat în ședința de joi a Consiliului General.

 

Tudor Ionescu, tânărul cunoscut sub numele de Tudy, a devenit cunoscut în anul 2011, când pe internet a apărut un filmuleţ controversat.

In 2008 s-a inscris in PNLP si le-a trimis CV-ul sau tuturor europarlamentarilor liberali, in cautarea unei slujbe.

A făcut Facultatea de Știinte Politice și un master la Bruxelles. Locuia de mai multi ani in capitala Belgiei, unde tatal sau are mai multe apartamente pe care le inchiriaza.

„In CV aparea ca are studii in domeniul politic, al institutiilor europene si, pentru ca locuia si in Bruxelles in acea perioada, am fost de acord sa faca un stagiu de un an„, a declara Cristian Busoi, europarlamentar PNLP.

A reusit in scurt timp sa atraga simpatia mai multor politicieni, printre care și Norica Nicolai.

„Este un tip care a impresionat pe toata lumea, a locuit mult timp singur aici la Bruxelles. Si a invatat, a facut liceul, facultatea, acum facea un master. Era foarte motivat sa faca o cariera politica, spunea Norica Nicolai, potrivit Știrileprotv.ro

PRESEDINTELE SENATULUI,LIBERALUL CALIN POPESCU TARICEANU ATAC DUR LA ADRESA MINISTRULUI DE EXTERNE AL ROMANIEI CARE TREBUIA SA-L CONVOACE PE AMBASADORUL USA ,HEINZ KLEMM LA DISCUTII!

7 iul.

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a afirmat că Ministerul de Externe ar fi trebuit să îl convoace pe Klemm şi să îi explice limitele statutului său diplomatic, după declaraţiile făcute de oficialul american inclusiv legate de activitatea Parlamentului, scrie MEDIAFAX.

„Cred că Ministerul de Externe ar fi trebuit să-l convoace imediat pe domnul ambasador şi să-i pună în vedere că tocmai statutul său diplomatic îi interzice aceste ieşiri publice şi de aceea îi pune în vedere să se abţină în viitor de la astfel de <<observaţii>>”, a spus Tăriceanu.

Acesta a mai afirmat că şi preşedintele Iohannis, care i-a primit scrisorile de acreditare în calitate de ambasador, „avea obligaţia să intervină prompt şi fără rezerve pentru a stopa umilirea românilor şi a unor autorităţi române de către domnul ambasador”.

Preşedintele Senatului a solicitat pentru prima dată în luna mai ca Ministrul de Externe să „intervină şi să pună lucrurile la punct” după întâlnirea dintre ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

”Nu e normal ca ambasadorii să se amestece în astfel de chestiuni, să vină să acorde sprijin sau patronaj politic. Aceste lucruri nu se fac nicăieri. În niciuna din ţările din jurul României nu se întâmplă astfel de lucruri”, spunea la acea vreme Tăriceanu.

Ultima referire la lupta împotriva corupţiei din România a fost făcută de Hans Klemm la ceremonia organizată cu ocazia Zilei SUA, atunci când i-a îndemnat pe parlamentari să consolideze legislaţia anticorupţie în loc să o submineze.

DOSAR POLITIC.KLAUS JOHANNIS INCEARCA PRIN TRIMITEREA IN JUDECATA DE CATRE BRATUL SAU INARMAT DNA,A PRESEDINTELUI SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU,IN JUDECATA SA INSTAUREZE STATUL NAZIST IN COLONIA ROMANIA!

7 iul.

Președintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu a fost trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului în dosarul Pădurea Snagov și Ferma Băneasa.

Comunicatul DNA informeaza:

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților

POPESCU TĂRICEANU CĂLIN CONSTANTIN ANTON, președinte al Senatului, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de:
– mărturie mincinoasă,
– favorizarea făptuitorului,

MARIAN MARIUS DORIN, cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
La data de 15 aprilie 2016, în cadrul actelor de cercetare efectuate pentru lămurirea cauzei referitoare la retrocedarea presupus nelegală a unei suprafețe din Pădurea Snagov și a Fermei Băneasa, inculpatul Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton, în depoziția luată sub jurământ, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului cu privire la aspecte esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat și nu a spus tot ce știe în legătură cu împrejurări esențiale, urmărind prin aceasta împiedicarea / îngreunarea tragerii la răspundere penală a inculpaților cercetați în dosarul trimis în judecată, mediatizat prin comunicatul nr 654 din 18 mai 2016.

Astfel, inculpatul Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton a menționat în mod nereal că nu a avut cunoștință despre:
– retrocedarea către Paul Philippe Al României a unor suprafețe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) și Snagov (trunchiul de pădure Fundul Sacului),
– implicarea inculpaților Tal Silberstein, Beny Steinmetz, Moshe Agavi și a altor persoane în procedurile de retrocedare,
– actele de vânzare–cumpărare vizând aceste bunuri.

De asemenea, inculpatul Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton a mai făcut declarații necorespunzătoare adevărului și nu a spus tot ce știe în legătură cu relația avută cu inculpații Tal Silberstein, Andronic Dan Cătălin și Truică Remus, în contextul menționat mai sus, întâlnirile și discuțiile purtate cu acesta din urmă referitor la taxele notariale privind tranzacționarea imobilelor menționate mai sus și modalitatea de dobândire și valorificare a bunurilor revendicate.

În același context, inculpatul a mai precizat, că nu a avut o relație apropiată cu inculpatul Marcovici Marius, ascunzând totodată că are cunoștință de relația acestuia din urmă cu inculpatul Tal Silberstein.

Totodată, inculpatul Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton a afirmat în mod nereal că nu l-a prezentat/introdus pe Tal Silberstein altor politicieni din România.

În contextul instrumentării aceleiași cauze, la data de 28 aprilie 2016, inculpatul Marian Marius Dorin a făcut declarații necorespunzătoare adevărului și nu a spus tot ce știe în legătură cu angajarea lui Marcovici Marius Andrei, în calitate de consilier personal la Cancelaria primului ministru Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton, urmare a înțelegerii acestuia din urmă cu Tal Silberstein.

De asemenea, inculpatul Marian Marius Dorin, a afirmat în mod nereal că nu cunoștea activitatea și atribuțiile de serviciu ale lui Marcovici Marius Andrei, în condițiile în care acesta din urmă era cunoscut în cercurile politice ca „omul lui Tal”.

Dosarul a fost trimis spre judecare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță spre judecare, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

SUMMITUL NATO DE LA VARSOVIA SAU COMPROMISUL CU RUSIA PRIVIND INFLUENTA ACESTEIA ASUPRA BLOCULUI RASARITEAN!

7 iul.

Între 1947, anul de botez al sintagmei, şi 1991, cel care marca, după analişti politici şi strategi militari, sfîrşitul său, ”Războiul Rece” a ţinut lumea, împărţită deja în două blocuri economice, militare şi ideologice diferite, într-o poziţie de ”şah etern” menită să asigure pacea şi relativa sa stabilitate. Relativă deoarece nici pe vremea echilibrului de forţe şi a diverselor acorduri de limitare a cursei înarmărilor, civilizaţia actuală n-a fost scutită de episoade punctuale ale războiului cald, ale conflictului armat deschis, consfinţit ca atare sub titulatura generică de război. De două ori în Vietnam şi o dată în Coreea, marile puteri militare rezultate de pe urma ultimei conflagraţii mondiale, SUA şi URSS, şi-au testat, pe teren străin şi influenţele ideologice, şi capacităţile militare la nivelul armelor convenţionale, pentru ca în 1962, odată cu intrarea în era atomică, lumea să cunoască episodul cel mai fierbinte al ameninţării nucleare de pînă acum, cunoscut drept ”Criza rachetelor” din Cuba. În contextul realităţilor şi poziţionărilor postbelice, cu destul ecou în realităţile zilelor noastre cu care se pot face destule similarităţi, poate n-ar fi de neglijat să amintim şi de planul paranoiei staliniste, premergător conflictelor menţionate, plan de cucerire a vestului Europei, zădărnicit doar de moartea intempestivă şi misterioasă a autorului său.

Într-un asemenea echilibru, precar, totuşi, şi cu acest istoric în spate s-a aflat lumea pînă în anul 1991, evoluînd (?) apoi şi făcîndu-ne martorii schimbărilor profunde de paradigmă, de strategii şi potenţial, de poziţionări şi repoziţionări dictate de fapte şi evenimente a căror efecte reverberează pînă în zilele noastre. Destrămarea URSS şi Reunificarea Germaniei, decomunizarea Estului, ieşirea statelor estice din Cortina de Fier şi de sub influenţa nefastă a Imperiului Roşu, aspiraţia de racordare a acestora la o Uniune devenită mult discutată şi discutabilă, ca orice demers aflat pe traseul de la proiect la utopie, terorismul şi reanimarea pînă la paroxism a fundamentalismului islamic, migraţia şi efectele ei, conflictele identitare rezolvate doar pe calea armelor, precum şi asimilarea în proporţii şi viziuni diferite a multipolarităţii lumii de azi, toate au reîncălzit fundamentele ”Războiului Rece” şi îl repun pe tapet. Cu atîtea dovezi şi argumente încît se înmulţesc vocile care spun că, de fapt, ne aflăm, deja, nu doar în plin ”Război Rece” reîncălzit, dar şi în faza de început a celui de-al treilea Război Mondial.

Dintre toate provocările şi ameninţările zonale, cel mai periculos şi imprevizibil impact se dovedeşte a-l avea implozia Imperiului Sovietic şi urmările ei, cu o Rusie care-şi trăieşte revanşard şi ameninţător nostalgia fostului centru de putere care a fost cîndva, pentru un vast teritoriu, o Rusie incapabilă structural de a se deroba de obsesia rolului său mesianic de mare putere militară, de unde şi tendinţa conservării sau extinderii sferelor de influenţă, sfidarea şi agresivitatea cu care o face, raptul teritorial întreprins cu seninătatea faptului împlinit, dincolo de convenţii, tratate şi acorduri.

Summitul NATO de la Varşovia, cu simbolistica sa greu de eludat, ca loc de naştere al fostului Tratat de la Varşovia, reprezintă tocmai răspunsul de ultimă oră al Alianţei Nordatlantice la surzenia şi aroganţa Rusiei în faţa apelurilor la moderaţie, la renunţarea la politica de agresiune şi respectarea dreptului internaţional. Aşteptările nu pot fi mai mari de reafirmarea coeziunii şi solidarităţii şi nici mai consistente decît angajamentele, americane, mai ales, de descurajare a oricărei agresiuni de inspiraţie rusească prin reafirmarea valabilităţii articolului 5 din tratat, dar şi prin sporirea efectivelor, a tehnicii militare şi a nivelului calitativ al acesteia.

Ca niciodată pînă acum, cu o transparenţă meritorie, se cunosc marile direcţii de acţiune şi subiectele politico-militare care vor ţine capul de afiş al reuniunii. Printre ele, cu impact imediat, se regăsesc dezvoltarea planului de contingenţă, înfiinţarea unei brigăzi multinaţionale în România, ca măsură de asigurare a flancului de sud-est, armonizarea viziunilor privind forma sub care se va asigura securitate în Marea Neagră, precum şi securizarea flancului nord-estic al NATO, odată cu instalarea a patru batalioane în Ţările Baltice şi Polonia. Se va vorbi despre controlul politic al Scutului antirachetă de la Deveselu şi despre instituţionalizarea sa, despre războiul hibrid şi informaţional cu componenta sa propagandistică, tot mai evidentă, tot mai agresiv-manipulatorie a Rusiei.

Este de presupus că va fi o reuniune tehnică, ”rece”, cu hărţile pe masă, cu aliniamentele şi mobilitatea acestora etalate la scară redusă, o reuniune care va pune în umbră diplomaţia, care va trece pe planul doi ori chiar va eluda sentimentul, paradoxal, de insecuritate şi îngrijorare a opiniei publice, decurgînd din faptul că linia de demarcaţie a democraţiilor liberale, odată mutată cu mai bine de o mie de kilometri spre est, a crescut exponenţial şi pericolul ca teritoriul ţărilor aflate sub umbrela NATO să devină teatre de conflict. Recrudescenţa îngrijorării este pe cît de reală şi motivată pe cît este şi folosită de propaganda rusească pentru erodarea încrederii şi solidarităţii alianţei. Încît nu este exclus să aflăm, ”pe surse”, de eventuale dezertări, din cele, deja, sugerate, de jocuri la două capete, de ieşiri din front, crîcneli ori trădări pe care doar timpul le va devoala, confirma sau nu.

Ceea ce nu va putea influenţa NATO, în general şi Summitul de la Varşovia, în particular, este felul periculos în care se trăieşte pe planeta Pămînt. Pentru că potenţialul de nesiguranţă şi de conflict este mult mai amplu şi excede spaţiul alianţei nord atlantice, precum şi ”tematica” Summitului de la Varşovia. Presupunînd că raţiunea şi instinctul de conservare al speciei omeneşti, ori ce a mai rămas din ele, vor funcţiona în parametrii normali şi vor face, sub auspiciile conservatoare ale ”Războiului Rece” reîncălzit, inutilizabile arsenalele nucleare, e aproape sigur că armele convenţionale vor continua să se ameninţe şi să se ”latre” de o parte şi de alta a jocurilor hegemonice de putere şi-a intereselor, odată cu reînvierea fantomelor trecutului, a frustrărilor istorice, oricînd capabile să iasă din latenţă şi din înfăţişarea, încă, de hologramă.

Fără a ignora componenta şi valoarea psihologică a Summitului de la Varşovia, ar fi de observat că sîntem, totuşi, nu doar în Europa, pe picior de război, că ne încordăm şi ne arătăm muşchii umflaţi de steroizii geopoliticii, că ne aruncăm, unii altora, pisica, în vreme ce nivelul de trai, starea naţiunilor la nivel global tind şi ele să tragă mîţa de coadă.

Reuniunea de la Varşovia ar putea fi şi prilejul de a reaminti decidenţilor politici şi strategilor militari că în tot acest timp, al ameninţărilor, al înarmării, al reacţiilor şi contrareacţiilor, al calculelor şi al meschinăriilor politico-militare, cîţiva vulcani cu potenţial distructiv mai mare decît tot arsenalul atomic şi convenţional al statelor lumii stau gata, gata să explodeze şi să îngroape civilizaţia actuală, fenomene climatice extreme mătură continente şi ţări, asteroizi neştiuţi ameninţă să repete scenariul devastator al dispariţiei speciei umane.

Numai ochi de văzut, urechi de auzit şi minte de înţeles să fie!

PANICA LA BRUXELLES DUPA SOCUL BREXIT:”DEMOCRATIA TREBUIE APARATA IMPOTRIVA POPORULUI!”

7 iul.

Participarea la referendumul din Marea Britanie a fost un record, 72% din 46 de milioane de alegători s-au prezentat la urne. Rezultatul a fost dramatic: Marea Britanie este prima ţară care va părăsi UE (cu excepţia Groenlandei, care a votat să părăsească Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea UE) şi a facut ca oamenii din întreaga Europă sa se întrebe dacă există vreo limită a democraţiei„, scrie pentru swissinfo.ch Bruno Kaufmann, expert în democraţie directă şi copreşedinte al Forumului Global pentru Democraţie Directă Modernă.

„Într-un articol publicat de The Guardian, autorul belgian David Van Reybrouck a scris că, deşi democraţia presupune în general să investim încredere în aleşii noştri, oamenii sunt deseori prost informaţi, manipulaţi şi nu au ocazia să “discute unii cu alţii pentru a-şi decide împreuna viitorul”.
El se întreabă dacă alegerile făcute de oamenii care se întrunesc pentru a afla mai multe şi a discuta despre un anumit subiect pentru ca apoi să decidă viitoarele acţiuni ar putea duce la rezultate mai bune în situaţii dificile.

Kenneth Rogoff, profesor la Harvard, a scris în Boston Globe că „adevărata nebunie” a votului pentru Brexit nu a fost că a avut loc, ci că a fost necesara doar o majoritate simplă pentru luarea deciziei. “Aceasta nu este democraţie, este o ruletă rusească pentru republici”. Rogoff, fost economist şef la FMI, a mai spus că o asemenea decizie “uriaşă” a fost luată “fără măsurile necesare pentru separaţia puterilor”.

Democraţia trebuie apărată în faţa poporului

În cadrul reacţiilor zgomotoase de după Brexit s-au spus puţine despre dubiile ce înconjurau contextul şi procesul referendumului şi s-a vorbit mai mult despre critica clasică la adresa democraţiei.

Editorialistul indian Rajeev Srinivasan a scris pentru First Post că “democraţia este prea importantă pentru a fi lăsată pe mâna poporului”. Strigătul elitei post-democratice (acel mic grup care ia deciziile dificile) contrastează puternic cu populiştii, care se mândresc că sunt aproape de oamenii “adevăraţi”, la limita spectrului politic tradiţional.

Aceşti oameni acordă puţină atenţie separaţiei puterilor şi ar dori ca puterea să încapă pe mâna poporului suveran. Aceşti populişti de dreapta, precum olandezul Geert Wilders, se bucură pentru decizia Marii Britanii de a părăsi UE. Chiar şi în Elveţia, o ţară care se mândreşte cu democraţia ei directă, a fost o dezbatere legată de votul naţionalist din 2009 pentru interzicerea minaretelor şi de votul din 2014 pentru reducerea imigraţiei din UE. De fiecare dată s-a adus în discuţie, ca şi în articolul lui Rogoff, ideea că oamenii sunt slab informaţi şi că presa nu a făcut o treaba bună.

Cum să procedăm?

Desigur, e firec ca tabăra care a pierdut în aceste situatii să simtă ca nu a fost tratată corect. Nu este însă foarte productiv să pui sub semnul întrebării sistemul politic vechi de secole doar din cauza unui singur scrutin. În plus, emoţiile şi nerăbdarea vor fi împotriva celor care cer reforme.

O abordare mai eficientă ar fi să luăm în serioas tendinţa globală spre mai multă cogestiune în ce priveşte drepturile cetăţenilor, inclusiv votul în chestiuni politice. Acesta lucru îi va pune pe cetăţeni în contextul democraţiei reprezentative şi asta trebuie să ţină cont de principii fundamentale, proceduri şi aplicarea lor.

Este important să menţinem drepturile indivizilor şi ale minorităţilor într-un stat de drept. A da suveranitatea totală poporului este la fel de contraproductiv ca şi cum ai lua de tot poporului dreptul de a lua decizii şi l-ai oferi unui grup elitist. Pentru a înţelege cum pot funcţiona impreună toate aceste elemente este nevoie de practică. Multă practică. Soluţia pentru referendumul Brexit nu putea fi “mai puţine voturi”, ci dimpotriva “mult mai multe voturi”, după cum scria un important cotidian german.

O concluzie care se poate trage din votul Brexit este că până şi o decizie importantă luată de popor poate fi văzută ca o “pre-decizie”. Ea nu este niciodată o chestiune de viaţă şi de moarte. Tabăra care a pierdut are tot dreptul să continue să lupte pentru cauza ei, iar tabăra învingătoare are tot dreptul să-şi reconsidere poziţia şi să se răzgândească.

Panica de după votul Brexit poate fi înţeleasă într-o anumită măsură, dar nu face bine. În realitate, aceste decizii au nevoie de mult timp pentru a fi aplicate, aşa cum am văzut şi în Elveţia de când ţara a votat pentru a limita imigraţia în masă din UE, în 2014. Timpul este important, el permite oamenilor să discute, să delibereze şi să înveţe. Asta pune bazele viitoarelor decizii.”

%d blogeri au apreciat asta: