ANTICORUPTIA MIORITICA DE PE PLAIUL ROMANESC,INCASEAZA O LOVITURA PUTERNICA SUB BARBIE!

25 iul.

 

Cu ochii în aceste zile mai mult la schimbările din SRI, anticorupția mioritică și ai săi susținători devotați încasează o lovitură cumplită de unde se așteptau mai puțin: de peste granițe. Una indirectă, dar nu mai puțin teribilă, pentru că dă peste cap cel mai important argument folosit în amestecul grosolan în bătălia politică al structurilor anticorupție, din ultimii ani.

Așa cum au punctat nenumărați observatori ai scenei politice, de-a lungul timpului, DNA a dus o politică de eliminare a unor lideri incomozi de pe scena publică, prin metoda deschiderii de dosare penale într-un mod suspect de selectiv. Marea problemă a procurorilor și a forțelor oculte din spatele lor este că un proces durează foarte mult, iar eliminarea anumitor lideri politici este mult mai urgentă, cel mai adesea. Soluția a fost trîmbițarea prin toate trompetele acoperite din media a principiului de necontestat și universal valabil conform căruia orice politician pus fie și numai sub anchetă penală trebuie să demisioneze urgent din funcție, cu prezumția de nevinovăție cu tot.

În special distinși ambasadori străini s-au chinuit să bage românilor în cap respectivul principiu prin povețele livrate sistematic în interviuri și luări de poziție.

Punerea sub anchetă ori trimiterea în judecată a dus numai în ultima perioadă la căderea guvernului Ponta, la scoaterea din politică a unui lider de mare partid parlamentar, Gabriel Oprea, la scoaterea lui Traian Băsescu din cursa pentru primărie, iar acum se încearcă eliminarea din politică a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Niciunul dintre ei nu a fost condamnat încă, dar a contat prea puțin.

Iată că, în aceste zile, se produce un ”mic” accident, la cel mai înalt nivel posibil: Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, va apărea în fața unei instanțe judecătorești într-un dosar de arbitraj ce datează din perioada în care aceasta ocupa funcția de ministru francez al Economiei.

Christine Lagarde va trebui să apară în fața Curții de Justiție a Republicii Franceze (CJR), singura instanță abilitată să ancheteze foști membri ai Guvernului francez pentru fapte comise în timpul mandatului lor. Patrick Maisonneuve, avocatul lui Christine Lagarde, și-a exprimat regretul, conform Agerpres, în privința deciziei și a afirmat că este convins că instanța va arăta nevinovăția clientei sale.

În luna decembrie a anului trecut, magistrații de la CJR au decis să o trimită în judecată pe Christine Lagarde într-un proces pentru “neglijență”, însă fostul ministru al Economiei a făcut recurs la Curtea de Casație, care i-a fost respins.

Lagarde riscă închisoarea și o amendă de 15.000 de euro.

Fostului ministru al Economiei i se reproșează că a recurs la un arbitraj privat, în loc să meargă în justiție, pentru un litigiu între omul de afaceri Bernard Tapie și Credit Lyonnais.

Litigiul viza o tranzacție ce a avut loc în 1993, când Tapie a vândut băncii franceze participația pe care o deținea la producătorul german de îmbrăcăminte și echipamente sportive Adidas. Mai târziu, banca a vândut pachetul cu un profit semnificativ, iar Tapie a început o acțiune în justiție, susținând că a fost fraudat. În urma judecării cazului într-o comisie de arbitraj, Tapie a obținut de la stat despăgubiri de 420 milioane euro, cu mult mai ridicate decât ar fi putut primi în justiție.

Tapie, un soi de Dinu Patriciu francez, condamnat la închisoare cîndva pentru corupție, a fost un mare susținător, trebuie spus, al președintelui Nicolas Sarkozi, în al cărui mandat Lagarde a fost ministru. Simple coincidențe? Nu, din moment ce anchetatorii înșiși suspectează existența unei înțelegeri între Sarkozi, Lagarde și Tapie.

După cum se vede, neglijența – ori mai grav de atît – de care a dat dovadă Lagarde, dacă e găsită vinovată, a costat statul francez sute de milioane de euro.

Un fleac.

Cu toate acestea, lui Lagarde nici prin cap nu i-a trecut să demisioneze și nici nu o va face, după cum reiese din declarația optimistă a avocatului său.

Lagarde a ajuns în fruntea FMI în primul rînd cu sprijinul SUA și al Germaniei, exact statele ai căror ambasadori țin cel mai des prelegeri românilor despre decența cu care politicienii români anchetați ar trebui să demisioneze urgent din fncțiile deținute.

Îi vor cere SUA și Germania șefei FMI să demisioneze pentru a nu proiecta întreaga imagine a Fondului într-o lumină penală?

Evident că nu, ar fi trebuit deja să o facă pînă acum.

Lagarde, important de reamintit, i-a succedat în funcție lui Dominique Strauss Kahn, care a fost nevoit să demisioneze după ce a fost acuzat de hărțuirea sexuală a unei cameriste, în final înșiși procurorii renunțînd la acuzațiile din proces.

Pentru un mizilic de sute de milioane de euro din banii statului, noua șefă a FMI rămîne, cu sprijinul marilor puteri, pe post.

”Decupaje” politice se fac, iată, și la nivel înalt.

Pînă se va lămuri, însă, misterul diferenței între ce vorbesc și ce fumează, vorba lui Arghezi, marile guverne, anticorupția mioritică va avea de depășit propriile probleme, de aici încolo.

Între care modul în care va mai ”trage” împotriva liderilor politici autohtoni care nu se vor grăbi să demisioneze din funcții imediat ce vreunui procuror de la DNA i se năzare să deschidă un dosar.

http://inpolitics.ro/anticoruptia-romaneasca-incaseaza-o-directa-napraznica-in-barbie_18434005.html

Bogdan Tiberiu Iacob

Anticorupţia românească încasează o directă năpraznică în bărbie

24 iulie 2016

Cu ochii în aceste zile mai mult la schimbările din SRI, anticorupția mioritică și ai săi susținători devotați încasează o lovitură cumplită de unde se așteptau mai puțin: de peste granițe. Una indirectă, dar nu mai puțin teribilă, pentru că dă peste cap cel mai important argument folosit în amestecul grosolan în bătălia politică al structurilor anticorupție, din ultimii ani.

Așa cum au punctat nenumărați observatori ai scenei politice, de-a lungul timpului, DNA a dus o politică de eliminare a unor lideri incomozi de pe scena publică, prin metoda deschiderii de dosare penale într-un mod suspect de selectiv. Marea problemă a procurorilor și a forțelor oculte din spatele lor este că un proces durează foarte mult, iar eliminarea anumitor lideri politici este mult mai urgentă, cel mai adesea. Soluția a fost trîmbițarea prin toate trompetele acoperite din media a principiului de necontestat și universal valabil conform căruia orice politician pus fie și numai sub anchetă penală trebuie să demisioneze urgent din funcție, cu prezumția de nevinovăție cu tot.

În special distinși ambasadori străini s-au chinuit să bage românilor în cap respectivul principiu prin povețele livrate sistematic în interviuri și luări de poziție.

Punerea sub anchetă ori trimiterea în judecată a dus numai în ultima perioadă la căderea guvernului Ponta, la scoaterea din politică a unui lider de mare partid parlamentar, Gabriel Oprea, la scoaterea lui Traian Băsescu din cursa pentru primărie, iar acum se încearcă eliminarea din politică a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
Niciunul dintre ei nu a fost condamnat încă, dar a contat prea puțin.

Iată că, în aceste zile, se produce un ”mic” accident, la cel mai înalt nivel posibil: Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, va apărea în fața unei instanțe judecătorești într-un dosar de arbitraj ce datează din perioada în care aceasta ocupa funcția de ministru francez al Economiei.

Christine Lagarde va trebui să apară în fața Curții de Justiție a Republicii Franceze (CJR), singura instanță abilitată să ancheteze foști membri ai Guvernului francez pentru fapte comise în timpul mandatului lor. Patrick Maisonneuve, avocatul lui Christine Lagarde, și-a exprimat regretul, conform Agerpres, în privința deciziei și a afirmat că este convins că instanța va arăta nevinovăția clientei sale.

În luna decembrie a anului trecut, magistrații de la CJR au decis să o trimită în judecată pe Christine Lagarde într-un proces pentru “neglijență”, însă fostul ministru al Economiei a făcut recurs la Curtea de Casație, care i-a fost respins.
Lagarde riscă închisoarea și o amendă de 15.000 de euro.

Fostului ministru al Economiei i se reproșează că a recurs la un arbitraj privat, în loc să meargă în justiție, pentru un litigiu între omul de afaceri Bernard Tapie și Credit Lyonnais.

Litigiul viza o tranzacție ce a avut loc în 1993, când Tapie a vândut băncii franceze participația pe care o deținea la producătorul german de îmbrăcăminte și echipamente sportive Adidas. Mai târziu, banca a vândut pachetul cu un profit semnificativ, iar Tapie a început o acțiune în justiție, susținând că a fost fraudat. În urma judecării cazului într-o comisie de arbitraj, Tapie a obținut de la stat despăgubiri de 420 milioane euro, cu mult mai ridicate decât ar fi putut primi în justiție.
Tapie, un soi de Dinu Patriciu francez, condamnat la închisoare cîndva pentru corupție, a fost un mare susținător, trebuie spus, al președintelui Nicolas Sarkozi, în al cărui mandat Lagarde a fost ministru. Simple coincidențe? Nu, din moment ce anchetatorii înșiși suspectează existența unei înțelegeri între Sarkozi, Lagarde și Tapie.

După cum se vede, neglijența – ori mai grav de atît – de care a dat dovadă Lagarde, dacă e găsită vinovată, a costat statul francez sute de milioane de euro.

Un fleac.
Cu toate acestea, lui Lagarde nici prin cap nu i-a trecut să demisioneze și nici nu o va face, după cum reiese din declarația optimistă a avocatului său.

Lagarde a ajuns în fruntea FMI în primul rînd cu sprijinul SUA și al Germaniei, exact statele ai căror ambasadori țin cel mai des prelegeri românilor despre decența cu care politicienii români anchetați ar trebui să demisioneze urgent din fncțiile deținute.

Îi vor cere SUA și Germania șefei FMI să demisioneze pentru a nu proiecta întreaga imagine a Fondului într-o lumină penală?

Evident că nu, ar fi trebuit deja să o facă pînă acum.

Lagarde, important de reamintit, i-a succedat în funcție lui Dominique Strauss Kahn, care a fost nevoit să demisioneze după ce a fost acuzat de hărțuirea sexuală a unei cameriste, în final înșiși procurorii renunțînd la acuzațiile din proces.

Pentru un mizilic de sute de milioane de euro din banii statului, noua șefă a FMI rămîne, cu sprijinul marilor puteri, pe post.

”Decupaje” politice se fac, iată, și la nivel înalt.

Pînă se va lămuri, însă, misterul diferenței între ce vorbesc și ce fumează, vorba lui Arghezi, marile guverne, anticorupția mioritică va avea de depășit propriile probleme, de aici încolo.
Între care modul în care va mai ”trage” împotriva liderilor politici autohtoni care nu se vor grăbi să demisioneze din funcții imediat ce vreunui procuror de la DNA i se năzare să deschidă un dosar.

http://inpolitics.ro/anticoruptia-romaneasca-incaseaza-o-directa-napraznica-in-barbie_18434005.html

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: