„Există un dosar la CNSAS pe numele lui Marian Munteanu”, a „confirmat”pentru presă Dinu Zamfirescu, proeminent membru al CNSAS, la momentul zarvei declanșate de o angajată a puscăriașului DIICOT Cristian Burci de la ziarul „Adevărul”, Ramona Ursu.
Dinu Zamfirescu, fost membru de rang înalt al PNL și un cunoscător al secretelor Securității a lăsat astfel să se înțeleagă că dosarul respectiv ar fi unul de informator, „confirmând” indirect acuzele false, demontate ulterior de ziaristii de la „Cotidianul”. Dinu Zamfirescu, ca cunoscător, putea să precizeze dacă este un dosar de rețea (R), unul informativ (I) sau unul de urmărire informativă (DUI). Tot așa cum putea să precizeze, timp de 55 de ani, sau măcar în ultimii 26 de ani de la căderea regimului comunist, în 22 decembrie 1989, că el însuși este protagonistul mai multor dosare de Rețea dar și Informative. Mai concret: că, de fapt, chiar el a fost informator al Securității.
22 decembrie nu reprezintă pentru Dinu Zamfirescu, fost deținut politic manșurtizat în Occident, ziua eliberării de trecutul comunist ci, conform documentelor Securității, acum ale CNSAS, data când, în urmă cu 55 de ani, la 22.12.1961, membrul Colegiului CNSAS era recrutat de Departamentul Securității Statului primind numele conspirativ de „Victor Sterescu”.
Deși membru al Colegiului CNSAS din octombrie 2012, venerabilul Dinu Zamfirescu a fost cercetat de proprii săi colegi de abia după doi ani, chestiune care sfidează însăși Legea CNSAS, fiind găsit informator dar, „normal”, nu și „lucrător sau colaborator al Securității, în sensul legii”. Se pune întrebarea logică: dacă era găsit „în sensul legii”? Ce se întâmpla cu toate „sentințele” CNSAS din cei doi ani și întreaga activitate a Colegiului CNSAS bazată pe vot? Se ducea direct la vasul de WC, evident! Și toate acestea pe banii noștri, membrii Colegiului CNSAS fiind răsplătiți regește de regimurile trecute cu rang de secretari de stat, cu salariul și beneficiile cunoscute noilor nomenklaturiști ai democraturii.
Dinu Zamfirescu, alias „sursa conspirativă” „Victor Sterescu”, uimește în primul rând prin lunga amnezie de 55 de ani, perioadă cu trecere de veacuri, în care niciodată nu și-a găsit răstimpul – fie în exilul „liber” sau în România democratică, unde a revenit în 1994, în tabăra liberalilor „roșii” strânși sub pulpana lui Dinu Patriciu – să mărturisească public, asemenea altor colegi ai săi liberali – dintre care se detașează însuși președintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, un informator prodigios al Securității – că a fost și el „silit” de odioasa Securitate să-și toarne prietenii, cunoștințele întâmplătoare sau tovarășii de drum. Informările sale date timp de cel puțin trei ani sunt penibile, ce-i drept: că unul „posedă o cabană pe malul lacului Snagov”, că una „este căsătorită cu un evreu”, că altul vrea să plece din țară, etc, etc, etc. Dar sunt Note Informative consemnate ca atare de ofițerul recrutor (Dosarul Fond Informativ I 233891 din Arhiva CNSAS).
Pentru a evidenția nevoia de anamneză subliniem că din propria-i biografie romanțată, disponibilă chiar pe site-ul CNSAS lipsește cu desăvârșire această informație, importantă, credem noi, cel puțin din punct de vedere al moralității celor care judecă și dau sentințe de bună sau rea purtare, în funcție de intereselor lor politice sau de grup. Normal ar fi fost ca Dinu Zamfirescu să anunțe public această intersecție până la congruență cu organele de Securitate chiar la numirea sa ca membru al Colegiul CNSAS, lăsând apoi documentele să vorbească: a fost sau nu a fost informator „potrivit legii”. Așa ar fi eliminat suspiciunea automată că de fapt a intrat în Colegiul CNSAS cu speranța că va reuși să-și elimine datele compromițătoare din trecutul său. Nu ar fi prima oară în istoria CNSAS: în mandate trecute Andrei Pleșu și Mircea Dinescu, foști propagandiști ai PCR, au intrat în Colegiu încălcând „legea Ticu” care interzicea foștilor membri ai Partidului Comunist să facă parte din CNSAS. Ulterior s-a aflat că soția lui Andrei Pleșu, Catrinel Pleșu, fusese de asemenea recrutată de fosta DIE a Securității.
Revenind la „sursa” STERESCU, alias ZAMFIRESCU, poate n-am fi știut, nici noi, nici cititorii noștri, nimic din toate acestea, dacă n-am fi descoperit întâmplător Adeverința Nr.1434/10.06.2014, îngropată în site-ul CNSAS, unde Dinu Zamfirescu apare sub numele real, respectiv acela de Zamfirescu Gabriel Toma Nicolae Constantin. O punem la dispoziția publicului larg, atașată aici, în format PDF. 
Dinu Zamfirescu, fost deținut politic (timp de șase luni, conform Dosarului Penal P 13 din Arhiva CNSAS), fost membru în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România a lui Mihnea Berindei și cosemnatar al „Declarației de la Budapesta” concepută de acesta, este fondatorul și președintele Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER); a fost și președinte al Senatului de onoare al liberalilor, vicepreședinte al Fundației ”Horia Rusu”; din 2012, este membru în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Comunismului (CNSAS), din partea PNL; tot în 2012, a fost numit Președintele Consiliului Științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Consultat de ActiveNews privind activitatea din exil a lui Dinu Zamfirescu, cunoscutul opozant anticomunist Jean Varlam ne-a declarat într-un interviu video că Dinu Zamfirescu a fost mult mai mult decât ce rezultă din hârtia CNSAS: „a fost un agent de influență”, afirmă Varlam, fost deținut politic închis de la 14 ani (!).
Tot Varlam mai afirmă că un alt membru al Colegiului CNSAS este un impostor științific, conform unor specialiști militari care i-au depus mărturie. Din alte surse se prezintă indicii că mai există cel puțin un alt „lucrător” al fostei Securități în actualul Colegiul CNSAS. Despre aceasta, în curând, în exclusivitate, pe ActiveNews. Ancheta este în derulare.