Reținerea viceguvernatorului BNR, Bogdan Olteanu,  a lansat unde de șoc în opinia publică, mai ales din perspectiva apartenenței acestuia la o instituție ce părea intangibilă, dar și originilor sale.
Mai pe scurt, Bogdan Olteanu este nepotul Ghizelei Vass(foto), bolșevică de origine evreiască. Ghizela Vass, fostă croitoreasă, a ajuns membru titular al CC al PMR/PCR, dar și șef-adjunct al Secției Externe a Comitetului Central.
Practic, Bogdan Olteanu este primul reprezentant sau descendent direct al unui reprezentant al nomenclaturii aduse de tancurile sovietice pentru a comuniza România, care are probleme penale.
În acest sens, este relevant de remarcat că deși regimurile Dej și Ceaușescu au realizat o „epurare” din sistem a comuniștilor fideli sovieticilor, majoritatea fiind alogeni, niciunul dintre aceștia nu a suferit vreo condamnare. Chiar Ghizela Vass, după ce a fost trasă pe linie moartă, a beneficiat de toate avantajele nomenclaturii comuniste, după cum recunoștea chiar nepotul, Bogdan Olteanu în EVZ: „Aș fi un ticălos să nu recunosc că am avut o viață mai ușoară decât cei mai mulți dintre români. Pentru mine a fost o șansă faptul că am avut, în vremurile acelea (înainte de Revoluția din 1989 n. red.), măcar acces la informații de mai multe feluri, Probabil că, la începutul anilor ’90, am avut relaxarea, liniștea materială care să îmi permită să nu încerc neapărat să îmi găsesc o slujbă sau o meserie cu care să plec din țară. (…) În ceea ce mă privește, eu mi-o asum ca bunică (pe Ghizela Vass n. red.) și îmi asum viața mea pentru mine”.
Bogdan Olteanu este doar unul dintre cei care au beneficiat direct de privilegiile noii nomenklaturi instalate în 1947. Un alt reprezentant, și mai notoriu, este fostul premier Petre Roman. Acesta este fiul bolșevicului Walter Roman -, pe numele real Erno Neulander.
Un alt beneficiar al „vieții mai ușoare” de dinainte de 1989, așa cum spunea Bogdan Olteanu, este Vladimir Tismăneanu, fiul lui Leon și al Herminei Tesmenețki. În mod ciudat, acesta a fost însărcinat, după 1989, să fie

 președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, dar și presedintele Consiliului Stiintific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).
Din aceeași categorie mai fac parte un Horia Roman Patapievici, fiul lui Denis și al Odarcăi Patapievici, cuplu aflat în slujba NKVD-ului, pe teritoriul URSS,  precusoarea KGB-ului. Ulterior, HRP a ajuns președintele Institutului Cultural Român.
De asemenea, un reprezentant de seamă al staliniștilor aduși de tancurile sovietice, este Silviu Brucan, pe numele real Saul Bruckner. Acesta a avut un rol activ în condamnarea lui Ion Antonescu la execuție în 1946, dar și în condamnarea la moarte a lui Nicolae Ceaușescu în 1989. Conform istoricului Alex Mihai Stoenescu, Brucan a fost „creierul” operațiunilor de dezinformare realizate de Televiziunea Română în decembrie 1989 și agent sovietic dovedit. După 1990 a fost invitat permanent la PRO TV, unde l-a „crescut” pe Lucian Mândruță, și consilier al președintelui Iliescu, poziție din care ironiza manifestanții pentru democrație din Piața Universității.
Printre alte personalități, îl regăsim și pe Andrei Cornea, fiul lui Paul Cornea, comunist de etnie evreiască. Andrei Cornea ține lecții de deontologie în Revista 22, deși este fiul unui om despre care Vladimir Tismăneanu scria: „În anii 50, Paul Cornea a detinut functii importante in cadrul CC al UTM, apoi in Ministerul Culturii si, in fine, in fruntea Directiei Generale a Cinematografiei (voi reveni asupra paginilor despre Lica Gheorghiu)”.
Lista este mult mai mare.