Arhiva | 5:02 pm

MUTU’ DE COTROCENI INCEPE SA INSPIRE FRICA DATORITA AFACERII SOVINVEST,FNI,GELSOR,LIVIU MIHAIU-BOGDAN OLTEANU-SOV,INTRUCAT A DAT OK PENTRU CONTINUITATEA IN SISTEM!

3 aug.

 

Președintele Klaus Iohannis începe să prindă și pricepere și putere. Iar bilanțul primilor doi ani de mandat și-l va face en fanfare, cu multe scalpuri atârnate la brăcinar. Cei care s-au avântat să-l trateze ca pe un președinte ratat au început deja să tremure deși se dau cornute turbate pe la Antena3 sau RTV. Iar circumstanțele din „circul politic” îl întăresc pe zi ce trece. Mai ales că nu joacă după modelul Băsescu, adică folosindu-se de intrigi între persoane și sărind cadrul instituțional.

Nu, Iohannis nu s-a băgat în rahaturi de alcov. Chiar și cu Coldea, spun sursele noastre, a avut un dialog civilizat și a stabilit un calendar de ieșire din scenă. Lucru care ar urma să se petreacă după votarea în Parlament a noului Guvern. Adică în prima parte a lui 2017. Mai are STS. Însă, în pofida jocurilor pe care le face Marcel Opriș, un fidel al lui Băsescu, nu s-a grăbit să-l schimbe. Și numai vreun pocinog major l-ar face pe Iohannis să-i radă genuncii în condițțile în care se apropie alegerile generale și STS joacă un rol important. Sau, poate că tocmai de aceea…

Conform estimărilor actuale, Iohannis are deja numele viitorului prim-ministru pe masă. Și multe nume de miniștri noi. Care să completeze viitorul guvern al lui Dacian Cioloș. Nici vorbă de PNL sau oricare alt partid care și-a mai asumat guvernarea până acum! Acesta este scenariul care-i îngrozește pe șobolanii politicii românești. Vor muri de inaniție vânați de procurorii DNA! Asta înseamnă pentru ei încă 4 ani de opoziție.

Reclame

AFACEREA FNI ,PUSA LA CALE DE OMUL DE AFACERI DIABOLIC SORIN OVIDIU VANTU CU AJUTORUL SECURISTILOR LUI CEAUSESCU IN FRUNTE CU GIONI POPESCU,SRI,SIE DEVENITI RETEAUA SRI-ULUI LUI SORIN OVIDIU VANTU CARE CONDUCEA AFACEREA .PAGUBA RIDICANDU-SE LA ORDINUL ZECILOR DE MILIARDE DE DOLARI.IATA CINE CONDUCEAU AFACEREA FNI-GELSOR ,PROFITORI FIIND DIN RANDUL POLITICIENILOR,ANALISTILOR POLITICI,ECONOMICI,JURNALISTILOR!,PERDANTI 300.000 DE OAMENI SIMPLI”DORMI LINISTIT ,FNI VEGHEAZA!”

3 aug.

CUTREMUR/Începe VÂNĂTOAREA de VRĂJITOARE! SRI, cea mai CORUPTĂ instituţie a STATULUI român

Discuţia despre SRI, în contextul controversatei decizii a Curții Constituționale, ar trebui să se desfășoare în sensul curățării, de acum încolo, a acestui puroi care a infectat societatea românească în ultimii 26 de ani. Și noi suntem siguri că, în aceste zile, prin București și teritoriu este zarvă mare printre acești șantajiști nenorociți la care încă mai pun botul cretineii din politică. Pentru că vom vedea adevărata VÂNĂTOARE de VRĂJITOARE. Cei activi îi vor livra pe bandă rulantă pe cei pensionați. Cei tineri pe cei bătrâni. Iar cei bătrâni, pe mulți dintre cei care învârt acum INELELE.

Da, astăzi SRI nu mai este sluga totală a infractorilor gen Sorin Ovidiu Vântu, care primea buletinul informativ zilnic al SRI înaintea şefului statului şi înaintea primului-ministru. În vremea când Radu Timofte, un adevărat trădător de ţară, conducea această instituţie. Dar are la sân un puișor, pe Sebi Ghiță. Ce să vezi, Ghiță a administrat televiziunea lui Vântu până și-a făcut propria cocină TV. Ăstea nu vă dau de gândit, oameni buni? Pe vremea lui Timofte și SOV, sluga care făcea lucrurile murdare era Gioni Popescu. Acum este Coldea. Ăla de zicea Leana că i-a zis lui Cocoș să-i dea lui Ghiță 500.000 de euro pentru televiziune…

Gioni Popescu era un semianalfabet, fost subofiţer înainte de 1989. Şi devenit, peste noapte, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele. O ruşine de ţară am fost. Din care s-a furat sume fabuloase de bani. De ordinul ZECILOR DE MILIARDE DE DOLARI. Care acum sunt ascunse, sub diverse identităţi, în paradisuri fiscale. Sau stau la baza unor aşa-zise poveşti de succes în afaceri gen Tender sau Frank Timiş.

Toţi actualii baroni care se zbat după gratii sau se luptă să nu ajungă după ele sunt creaţia corupţiei din structurile locale şi centrale ale SRI. Au mers mână în mână, frăţeşte, corupţii din structurile SRI locale cu corupţii din structurile administraţiei locale. Au făcut chefuri, afaceri bănoase, toate cu încălcarea sfidătoare a legii, prin coruperea, prin orice mijloace, a procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor.

Acelaşi tablou şi la nivel central. Şi în guverne, dar mai ales în Parlament. Unde cei mai mulţi aşa-zişi aleşi au fost doar nişte butonaţi. Nişte fantoşe care au mimat democraţia.

Ce-o mai fi râs Gioni Popescu! Văzându-şi creaţia la butoane. Manevrându-l pe chiar prim-ministrul ţării! Însă Gioni Popescu nu l-a creat doar pe Sebastian Ghiţă. L-a creat şi pe Gruia Stoica. Personajul dubios căruia păpuşa Victor Ponta a fost cât pe-aci să-i dea pe mână Căile Ferate Române! Unui rrom din Galaţi care a făcut primii bani din furtul de fier vechi! Şi cât a mai insistat! Vă daţi seama că pe această temă se pot scrie tomuri întregi. Şi societatea civilă independentă şi onestă din România ar trebui să aibă acces cât mai urgent la aceste date. Pentru ca SRI să devină, cu adevărat, un scut pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări. Nu o minciună vopsită frumos, ca acum.

Trebuie umblat la arhivele ultimilor 25 de ani. Pentru a şti exact cine a vândut această ţară! Documentele există. Pentru că rapoarte s-au făcut. Şi nu s-au distrus.

SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român. Care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi. Pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori. Câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională. Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!

Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul, cere, aşa cum am spus, tomuri întregi, vă facem o trecere selectivă. Cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.

Ştiaţi că, în performantul şi occidentalul SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, occidentalul SRI?

Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp).

Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu,Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost con­siderat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).

În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filia­lei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv.

Până la condamnarea defi­nitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus  (inaugurat de Ion  Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, in 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română,  se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.

În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-adjunct la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.

Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe generalii Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în ­memoria publică.

Reformarea SRI a continuat, de rezo­nanţă publică fiind trecerea în rezervă în 2008, a influenţilor gene­rali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin, din conducerea SRI.

După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Ins­pectoratului de Contraspionaj, ­Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brateanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Cons­tantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.

SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, doar câteva exemple. Reţeaua a fost mult mai mare…

În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vîntu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vîntu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii. Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de Securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă devenind preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor; Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate şi angajat al trustului Gelsor; Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu; Vasile Doroş, fost colonel de Securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş; Dan Gheorghe, fost ofiţer de Securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne).
A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de Securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Florian Ioan, fost ofiţer de Securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de Securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de Securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Cornel Rudăreanu, fost colonel de Securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vîntu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu.
Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării cederiste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
Răzvan Temeşan, fost ofiţer de Securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut pånă în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Victor Velişcu, fost ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cåt a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne.
Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991 a trecut în rezervă.
În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velişcu, asociatul lui Vîntu.
Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA şi că a încheiat cu Velişcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velişcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Ilie Vrånceanu, fost ofiţer de Securitate, a fost şef al filialei Fondului Naţional de Investiţii din judeţul Bistriţa.
Ion Popescu, cunoscut sub numele de Gioni Popescu, ajuns general şi director adjunct al SRI prin contribuţia financiară substanţială la „puşculiţa“ fostului director Virgil Măgureanu, a girat implicarea CENTROCOOP în afacerea FNI…

Vîntu șef și la doi şi-un sfert

SOV controla principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert“, devenit apoi UM 0962 și apoi DIPI. Relaţia sa specială cu Vulpea, adus de imbecilul de Dejeu pe poziție şi cu colonelul Traian Marinescu – adjunct al comandantului 0962 – a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său.

Uitați ce se întâmplă astăzi cu DIPI. Ajunsă SINECURA lui Gabriel Oprea…

Toţi oficialii români se bat să laude, ca dobitocii, modernul, reformatul, performantul, bla, bla, bla, SRI. Da, SRI 2014 nu mai este SRI 2004. Nu mai este sluga totală a infractorilor gen Sorin Ovidiu Vântu, care primea buletinul informativ zilnic al SRI înaintea şefului statului şi înaintea primului-ministru. În vremea când Radu Timofte, un adevărat trădător de ţară, conducea această instituţie.

Iar Coldea de atunci era Gioni Popescu, un semianalfabet, fost subofiţer înainte de 1989. Şi devenit, peste noapte, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele. O ruşine de ţară am fost. Din care s-a furat sume fabuloase de bani. De ordinul ZECILOR DE MILIARDE DE DOLARI. Care acum sunt ascunse, sub diverse identităţi, în paradisuri fiscale. Sau stau la baza unor aşa-zise poveşti de succes în afaceri gen Tender sau Dan Ioan Popescu.

Toţi actualii baroni care se zbat după gratii sau se luptă să nu ajungă după ele sunt creaţia corupţiei din structurile locale şi centrale ale SRI. Au mers mână în mână, frăţeşte, corupţii din structurile SRI locale cu corupţii din structurile administraţiei locale. Au făcut chefuri, afaceri bănoase, toate cu încălcarea sfidătoare a legii, prin coruperea, prin orice mijloace, a procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor.

Acelaşi tablou şi la nivel central. Şi în guverne, dar mai ales în Parlament. Unde cei mai mulţi aşa-zişi aleşi au fost doar nişte butonaţi. Nişte fantoşe care au mimat democraţia.

Ce-o mai râde acum Gioni Popescu! Văzându-şi creaţia la butoane. Manevrându-l pe chiar prim-ministrul ţării! Însă Gioni Popescu nu l-a creat doar pe Sebastian Ghiţă. L-a creat şi pe Gruia Stoica. Personajul dubios căruia păpuşa Victor Ponta a fost cât pe-aci să-i dea pe mână Căile Ferate Române! Unui rrom din Galaţi care a făcut primii bani din furtul de fier vechi! Şi cât a mai insistat! Vă daţi seama că pe această temă se pot scrie tomuri întregi. Şi societatea civilă independentă şi onestă din România ar trebui să aibă acces cât mai urgent la aceste date. Pentru ca SRI să devină, cu adevărat, un scut pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări. Nu o minciună vopsită frumos, ca acum.

Trebuie umblat la arhivele ultimilor 25 de ani. Pentru a şti exact cine a vândut această ţară! Documentele există. Pentru că rapoarte s-au făcut. Şi nu s-au distrus.

SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român. Care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi. Pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori. Câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională. Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!

Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul, cere, aşa cum am spus, tomuri întregi, vă facem o trecere selectivă. Cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.

Ştiaţi că, în performantul şi occidentalul SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, occidentalul SRI?

Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp).

Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu,Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost con­siderat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).

În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filia­lei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv.

Până la condamnarea defi­nitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus  (inaugurat de Ion  Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, in 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română,  se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.

În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-adjunct la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.

Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe generalii Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în ­memoria publică.

Reformarea SRI a continuat, de rezo­nanţă publică fiind trecerea în rezervă în 2008, a influenţilor gene­rali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin, din conducerea SRI. 

După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Ins­pectoratului de Contraspionaj, ­Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brateanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Cons­tantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.

SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, doar câteva exemple. Reţeaua a fost mult mai mare…

În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vîntu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vîntu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii. Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de Securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă devenind preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor; Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate şi angajat al trustului Gelsor; Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu; Vasile Doroş, fost colonel de Securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş; Dan Gheorghe, fost ofiţer de Securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne).
A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de Securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Florian Ioan, fost ofiţer de Securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de Securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de Securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Cornel Rudăreanu, fost colonel de Securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vîntu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu.
Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării cederiste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
Răzvan Temeşan, fost ofiţer de Securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut pånă în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Victor Velişcu, fost ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cåt a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne.
Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991 a trecut în rezervă.
În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velişcu, asociatul lui Vîntu.
Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA şi că a încheiat cu Velişcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velişcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Ilie Vrånceanu, fost ofiţer de Securitate, a fost şef al filialei Fondului Naţional de Investiţii din judeţul Bistriţa.
Ion Popescu, cunoscut sub numele de Gioni Popescu, ajuns general şi director adjunct al SRI prin contribuţia financiară substanţială la „puşculiţa“ fostului director Virgil Măgureanu, a girat implicarea CENTROCOOP în afacerea FNI…

Vîntu șef și la doi şi-un sfert

SOV controla principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert“, devenit apoi UM 0962. Relaţia sa specială cu Vulpea, adus de imbecilul de Dejeu pe poziție şi cu colonelul Traian Marinescu – adjunct al comandantului 0962 – a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său.

Conotaţiile Cazului Prahova în realităţile din 2015

Corupţia din SRI Prahova a avut însă şi mize mai serioase, ofiţerii de aici fiind implicaţi în mafia petrolului, chiar prin foştii şefi ai secţiei Corneliu Păltânea, şi adjunctul său, Daniel Bucur. Ovidiu Soare şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţională şi Securitatea Economică coordona două dintre cele mai importante unităţi din SRI, direcţiile A şi C care se ocupau cu monitorizarea societăţii civile, a partidelor, a mass-media, şi a mediului politic. Vânzarea de informaţii din interiorul sistemului, acuzaţia cea mai gravă la adresa sa făcea parte din „fişa postului” său.
Soare îl servea direct pe Adrian Năstase şi PSD-ul, SRI-ul devenind un fel de bastion al Regimului pesedist.
Soare si-a impus şi plasat trepăduşii in numeroase puncte ale serviciului, controlând, chiar şi după arestarea sa, o bună parte din activitatea instituției, doar nu degeaba și-a plasat conserve peste tot…

Îl cunoaşteţi pe senatorul Ioan Chelaru?

În 2000, în plin scandal FNI, varianta de „avarie” a lui Vântu a fost să-şi vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacţiei încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eşalonat în 25 de ani. Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susţine că nu a fost interesat să-şi răscumpere afacerea vîndută la subpreţ vechiului său prieten: „Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări”. Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacţia fiind încheiată în mai 2002, dar menţionată la Registrul Comerţului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu îşi mai aminteşte.







Poate că la acest moment, care pare, prin amplitudinea lui, istoric, este bine să trecem în revistă și pe cei care au ajutat, de-a lungul anilor, pe bani mulți și foarte mulți, la intoxicarea acestei țări de către infractori ca Sorin Ovidiu Vântu. Pe cei care toacă zi și noapte la Voiculescu îi avem sub ochi. Însă mulți dintre ei sunt mâncători de căcat pe bani. Dovadă că atunci când s-a stricat treaba la SOV au trecut la Voiculescu și Ghiță!

„Lista lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume“ era anunţul grandoman făcut în martie 2009 chiar de către SOV. Astăzi, Vîntu, în închisoare, îngenunchiat de statul întărit la cererea sa, a scris pe Facebook că regretă banii dați inclusiv jurnaliștilor plătiți „cu mult peste valoarea lor profesională sau umană, creându-le o imagine falsă vizavi de propriile persoane, astfel încât răzbunarea lor, perfect legitimă, a căpătat aspectul unei exorcizari în masă a unui corp cu sute de capete cuprins de convulsii epileptice și cu bale la guri”.

În anul 2010, în ziarul Curentul, Dorina Lascăr dezvăluia numele și sumele încasate de ziariștii și analiștii dependenți de filonul de bani al lui Vîntu.

Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu

Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu. Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor

În cazul lui Silviu Prigoană s-a petrecut un fenomen similar ca şi în cazul lui Cătălin Avramescu. Şi pe Avramescu, şi pe Prigoană Vântu i-a plătit generos în 2007 ca să înjure PSD şi PNL şi să susţină poziţiile PDL şi a preşedintelui Traian Băsescu. Ulterior, pe principiul calului troian, Avramescu a ajuns consilier la Cotroceni, iar Prigoană – deputat PDL.
Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Silviu Prigoană, cel care i-a „pasat“ Realitatea TV controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, a primit de la partenerul său de afaceri, în 2007, 168.147.200 de lei, bani daţi bineînţeles tot pe drepturi de autor. Deşi oficial după încheierea tranzacţiei cei doi nu au mai avut nimic în comun, Silviu Prigoană intrând în Partidul Democrat Liberal şi de acolo în Parlament, acesta a fost văzut de foarte multe ori parcând pe strada Paris, de unde pleca deseori după ore de taifas cu SOV.

Mariana Bitang, pe lista lui SOV

Pe lângă oameni politici sau jurnalişti, pe statele de plată ale lui SOV au intrat şi consilieri din anturajul Cotrocenilor. Conform declaraţiei de avere depuse pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale în luna iunie a lui 2009, consilierul de stat şi marea antrenoare a lotului de gimnastică al României, Mariana Bitang, a încasat în 2008 suma de 21.740.000 lei pe „drepturi de proprietate intelectuală“. Abordată de ziarului „Curentul“ în această chestiune, doamna Bitang ne-a spus că nu a încasat niciun ban de la Realitatea, deşi singură a scris cu mâna ei în acea declaraţie de avere postată pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. „Nu, nu am luat niciun ban. Niciodată. Poate e o greşeală. Poate v-aţi uitat pe site la declaraţia altcuiva“, ne-a contrazis Mariana Bitang. Reamintim că Mariana Bitang deţine funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de sport din anul 2006.

„Poetul-portofel“ Mircea Dinescu se face că nu lucrează la turnătorul Nuş

Un alt nume greu aflat mai dintotdeauna pe lista oamenilor de bază ai lui SOV este membrul Colegiului CNSAS Mircea Dinescu. Alintat de colegul său de breaslă CTP cu apelativul „poetul-portofel“, Dinescu dovedeşte în fiecare zi că îşi merită cu prisosinţă porecla. După ce mai mult a mimat dezgroparea secretelor Securităţii, Mircea „fă-te că lucrezi“ Dinescu nu a avut nicio reţinere în a încasa bănuţi frumoşi de la Vântu pentru a-i înjura împreună cu „deontologul“ Stelian Tănase pe duşmanii mogulului. Conform surselor noastre, Dinescu a băgat în buzunare nu mai puţin de 445.080.600 de lei pentru apariţiile sale poetice din 2008-2009 la Realitatea alternativă a lui Vântu. Deşi nu precizează cât primeşte de la SOV, bardul „anti-securist“ a trecut în declaraţia de avere de pe site-ul CNSAS o sumă de 700.600.000 de lei ca plată pentru prestaţiile sale circo-politice pe la diferite goarne audio-video. Legăturile lui Dinescu cu SOV sunt mult mai vechi. În 1997, Mircea Dinescu a vândut 30% din acţiunile revistei „Academia Caţavencu“ mogulului eolian, care controlează şi grupul de presă Caţavencu. Recent, Dinescu a avut probleme şi cu ANI, care l-a declarat incompatibil cu calitatea sa de membru CNSAS, funcţie ce echivalează cu rangul de secretar de stat. Atunci, ANI a anunţat că Dinescu nu îşi poate exercita funcţia la CNSAS doarece este administrator la o firmă privată. La acel moment, Dinescu, „deconspirat“ ca afacerist privat, spunea: „Nu mă simt în nicio stare de incompatibilitate. Faptul că citesc dosarele Securităţii nu are legătură cu afacerile mele“. Cu toate aceastea, revista „Kamikaze“ a scris că Dinescu ar fi primit de la stat scutiri de taxe în valoare de 2,6 milioane de lei noi.

Adrian Păunescu l-a trecut în testament pe SOV

După ce a intrat într-un con de umbră, Adrian Păunescu a jucat un teatru ieftin, şi ca în zilele Revoluţiei când, huiduit pe stradă, s-a lepădat de Ceauşescu, „poetul de curte“ a anunţat că este pe moarte. Cu lacrimi în ochi şi cu vocea tremurândă, Adrian Păunescu le mulţumea tuturor celor care şi-au amintit de el. Mai mult, pentru a impresiona şi pentru a mai stoarce câţiva bani din buzunarele unor moguli generoşi ca Vântu şi Voiculescu, Adrian Păunescu a scris pe blogul său o scrisoare-testament în care le aduce, aşa cum e obişnuit, osanale controversaţilor oameni de afaceri. „Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.
Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea «Cartea Cărţilor de Poezie?»“, scrie Adrian Păunescu pe blogul său, http://niculinamoisescu.weblog.ro/2010/07/02/testament-adrian-paunescu/.
Dar asta nu e tot, din datele pe care le deţine ziarul „Curentul“, Adrian Păunescu a primit de la Realitatea Media nici mai mult, nici mai puţin decât 3.469.890.000 de lei pentru anii 2008-2009. Contactat telefonic, Adrian Păunescu ne-a declarat că nu ştie şi nici nu-şi aminteşte câţi bani a încasat şi că nu el se ocupă de partea economică. Dar să nu uităm că în Senatul României, „Bardul de la Bârca“ se ocupa de cultură şi de presă în cadrul Comisiei de cultură.

 

Săftoii – luaţi la pachet de familie

Din seria sfetnicilor preşedintelui Traian Băsescu trecuţi cu arme şi bagaje în slujba unor duşmani declaraţi ai acestuia, Adriana Săftoiu se distinge de departe. Supărată foc pe Băsescu după ce „Elvis has left the building“ (Elvis a părăsit clădirea – n.r.), aşa cum le place celor de la SIE să glumească despre plecarea în urma unor gafe de proporţii a incompetentului Claudiu Săftoiu de la conducerea acestei instituţii, Adriana a hotărât să demisioneze din funcţia de purtător de cuvânt al Preşedinţiei la numai 10 zile de la această întâmplare. Cum un om cu un bagaj important de cunoştinţe despre secretele Cotrocenilor nu este tocmai de lepădat, fostul informator al Securităţii, SOV, a înregimentat-o imediat pe Adriana Săftoiu. Potrivit surselor noastre, fosta sfătuitoare prezidenţială a încasat, în 2007, anul demisiei de la Cotroceni, circa 76.000.000 lei vechi de la Realitatea Media pentru diverse servicii prestate. În declaraţia sa de avere de la Camera Deputaţilor depusă în 2008 pentru anul fiscal 2007, Adriana Săftoiu nu a trecut şi zecile de milioane luate de la televiziunea mogului, ci doar banii din drepturile de autor de la Editura Trei, în sumă totală de 194.454.000 de ROL. Mai mult decât atât, acest lucru se poate traduce prin evaziune fiscală, deoarece legile statului român obligă la declararea oricărui venit. Probabil legea nu este valabilă şi pentru doamna Săftoiu, în condiţiile în care nici cu moralitatea nu stă prea bine. Nici cu cea profesională, nici cu cea din viaţa personală. Se pare că trecerea Adrianei Săftoiu în cealaltă tabără a fost făcută de mogulul eolian la pachet cu partenerul său de viaţă. Reamintim că soţul său, Claudiu Săftoiu, fost şef la SIE şi consilier prezidenţial, a fost unul dintre cei mai activi agenţi electorali ai lui SOV în atacarea Cotrocenilor pe parcursul cursei electorale prezidenţiale din toamna trecută. Cu informaţii din interior şi o frustrare imensă, Elvis a lovit mereu în punctele vulnerabile ale instituţiei de la care numai în 2007 a încasat 380.251.000 lei. Pe lângă indemnizaţia de la Cotroceni, bugetarul Elvis a încasat şi 160.757.000 de la SIE pentru cele cinci luni în fruntea spionilor români.

Mădălin Voicu, lăutar la masa Realităţii

Nelipsit din talk-show-urile politice ale Realităţii, pesedistul Mădălin Voicu este unul dintre oamenii acontaţi de SOV pentru interesele sale politice. Potrivit surselor noastre, prietenia dintre SOV şi Voicu este una modestă în plan financiar, politicianul luând de la casieria Realităţii, în perioada 2008-2009, numai 40.061.000 lei. În declaraţia de avere, Mădălin Voicu consemnează că a prestat la concerte, spectacole şi apariţii tv sau intervenţii radio, pentru 10.000-15 000 de euro pe an, fără să precizeze care au fost aceste contracte. Astfel, Mădălin Voicu a luat bani „fără număr, fără număr“ de la toţi cei care aveau nevoie de el pentru o nuntă, un spectacol sau un atac politic, în funcţie de ce doreşte omul cu banul. Mult va mai avea de lucru ANI după ce va reintra în drepturi!

Un fost premier a ajuns şi el slujbaş la SOV

Victor Ciorbea, fostul premier ţărănist, a câştigat de la Realitatea Media, doar în 2009, 238.290.000 lei, pe drepturi de autor. Mogulul Sorin Ovidiu Vântu nu l-a uitat niciodată pe cel care i-a facilitat deschiderea Fondului Naţional de Investiţii şi i-a pus la dispoziţie mai multe pârghii prin care să-i fenteze pe cei care şi-au depus banii în fondul de investiţii. Ce a prestat fostul premier de aceşti bani, doar el ştie. Din apariţiile televizate, Victor Ciorbea a reuşit să-i ducă de nas pe telespectatorii Realităţii prin informaţiile pe care le spunea, apărându-l în felul acesta pe mogulul plătitor şi încercând să facă şi politică. Mai mult, Agenţia de Investigaţii Media (AIM) nota pe site-ul său că fostul premier îşi face partid ecologist pe banii controversatului om de afaceri. „Fostul prim-ministru Victor Ciorbea nu mai vrea ca anul acesta să stea deoparte de viaţa politică. Ca atare, la sfârşitul anului trecut, a demarat discuţiile cu mai mulţi oameni de afaceri în scopul asigurării finanţării şi susţinerii unui nou partid politic. Potrivit informaţiilor aflate în posesia AIM, noua formaţiune politică pe care Victor Ciorbea vrea să o înfiinţeze va fi un partid ecologist a cărui denumire încă nu a fost stabilită. Primul om de afaceri care a răspuns afirmativ la propunerea lui Victor Ciorbea de finanţare a unui nou partid ecologist este Sorin Ovidiu Vântu. Acesta este cunoscut pentru sponsorizările efectuate în domeniul protecţiei mediului şi, totodată, ca un susţinător înfocat al acţiunilor ecologiste“, spun cei de la AIM.
Fostul premier Victor Ciorbea suferă brusc de amnezie. Contactat telefonic, fostul prim-ministru ne-a declarat că nu îşi mai aminteşte dacă a semnat sau nu un contract pe drepturi de autor cu Realitatea Media şi ne-a rugat să nu scriem nimic despre acest lucru cel puţin zece zile, cât are de efectuat o lucrare foarte importantă, care l-a pus în situaţia de a-şi amâna chiar plecarea în Japonia. „Nu mai ştiu dacă am semnat sau nu un contract cu cei de la Realitatea Media. Nu îmi mai amintesc. Am avut o propunere, undeva spre sfârşitul lui 2008, începutul lui 2009. A fost o ofertă, dar nu îmi mai amintesc ce s-a întâmplat. Ştiu că m-am dus la o emisiune, şi ăla cu gunoaiele… aşa, Prigoană, îmi tot cerea să explic nişte chestii, ce am făcut eu cu banii din subvenţiile pentru agricultură. Ne-am certat atunci, emisia s-a întrerupt şi nu mai ştiu dacă contractul a fost reziliat sau nu ori ce s-a întâmplat cu el. Nu îmi mai amintesc nici dacă am luat bani. O să sun la ei acolo, să văd. Vă rog, nu scrieţi până nu clarific şi eu. Dar o să pot să fac asta abia peste 10 zile, aşa cum v-am spus“, a adăugat fostul prim-ministru Victor Ciorbea.

Nonagenar în solda mogulului

Ne întrebăm dacă seniorului penelist Mircea Ionescu-Quintus, care a ajuns în această primăvară la venerabila vârstă de 93 de ani, nu îi este ruşine că a ajuns pe lista de remuneraţi ai lui Vântu. Conform documentelor obţinute de „Curentul“ legate de plata unor politicieni de către mogulul eolian, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, a luat în 2008 suma de 24.140.000 de lei vechi. Quintus a ocupat pe rând funcţiile de ministru al Justiţiei şi de şef al Senatului, dar a fost descoperit ulterior ca fost colaborator al Securităţii de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). „Voi îmbătrâni abia în clipa în care voi crede că nu mai am nimic de făcut“, spunea Quintus, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Aşa este, iar noi credem că mânjirea reputaţiei cu banii lui Vântu nu are limite sau vârstă.

Lotul Sportivilor

Ca orice mogul care se respectă, Vântu are pe lista sa şi oameni importanţi din lumea sportivă. Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, a primit în 2008 de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, 24.150.000 lei. „Am primit acea sumă de bani din partea Realitatea Media deoarece am făcut parte din juriul concursului «10 pentru România». Pe parcurs, s-a renunţat la această colaborare… mai bine aşa“, ne-a declarat Gaţu. Practic, Gaţu a semnat în fals un contract de drepturi de autor, deoarece el a fost plătit să participe într-un juriu, nicidecum pentru o operă de-a sa. Probabil suma a reprezentat un soi de „avans“, având în vedere că Federaţia de Handbal a sponsorizat ştirile sportive de la Realitatea Tv. Un alt personaj din lumea sportului, Cornel Dinu, administrator delegat la FC Dinamo Bucureşti a încasat şi el de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, 34.565.000 lei, în 2008. „Am primit acei bani deoarece am fost colaborator al unei emisiuni a lui Vlad Enăchescu. Totul a fost făcut pe bază de contract, perfect legal“, ne-a declarat Dinu.

Mărunţiş pentru Stere Farmache şi Nicolae Dănilă

În mod surprinzător, pe lista oamenilor plătiţi pe drepturi de autor de către Vântu se află şi doi oameni pentru care banii nu sunt o problemă. Este vorba de fostul preşedinte al Bursei de Valori, Stere Farmache, şi de fostul preşedinte al BCR, Nicolae Dănilă. Stere Farmache a încasat în anul 2008, an în care se afla la conducerea Bursei, 30.240.000 lei pe drepturi de autor de la Realitatea Media. Aceeaşi sumă a încasat-o în acelaşi an şi Dănilă, care ocupă în prezent funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al BNR. „Da, eram membru în juriu la «10 pentru România». Erau nişte jurii pe partea economică, pentru cei mai buni oameni de afaceri. La sfârşitul anului, a fost ales cel mai bun om de afaceri“, ne-a declarat Dănilă, fără să-şi pună problema că a semnat în fals un contract de drepturi de autor, întrucât nu a cedat nicio operă către Realitatea Media aşa cum prevede contractul, ci a participat doar la o jurizare a unui concurs.
Stere Farmache şi-a amintit şi mai greu episodul: „Când ziceaţi, în 2008? Nu mai ţin minte, parcă era vorba de un concurs…
A, da, îmi amintesc, eram cu dl Dănilă. Da, la «10 pentru România»“, a spus Farmache, care se află în aceeaşi situaţie ca şi Dănilă.

Vladimir Pasti „prestidigitatorul“ sondajelor din mâneca lui Vântu

„Domnul Vladimir Pasti, unul dintre membrii fondatori ai INSOMAR-ului şi primul director al acestuia, actualmente membru în Consiliul Director al Institutului, este un fost ideolog comunist, un fost profesor de socialism ştiinţific şi apropiat colaborator al lui Ion Iliescu. El a şlefuit, în 2008, în calitate de consilier special de campanie, mesajele electorale ale candidatului Sorin Oprescu. Evident că domnul Pasti îi va oferi sprijinul în continuare. De asemenea, este cunoscut faptul că domnul Alin Teodorescu, unul dintre fondatorii IMAS-ului, este consilierul domnului Oprescu“, spune Tudor Bârlădeanu, un comentator al unui interviu difuzat pe Hotnews, despre manipularea sondajelor cu ajutorul INSOMAR şi IMAS, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6305312-consilierul-prezidential-sebastian-lazaroiu-despre-sondajul-insomar-care-geoana-invinge-basescu-turul-doi-cadou-vantu.htm. Vladimir Pasti, un bun organizator al rezultatelor sondajelor şi un excelent manipulator, crescut şi specializat în casa lui Vântu, a primit de la acesta pentru prestidigitaţiile sale, în perioada 2007-2008, aproximativ 300.960.000 de lei. Slăbuţă prestaţie, slăbuţă remuneraţie…

Sondaje părtinitoare pe banii mogulului

Maestrul manipulărilor din mass-media românească nu îşi putea desăvârşi opera până ce nu angaja şi o mică armată de sociologi, persoanele cele mai indicate pentru a manipula sondaje de opinie. Acest lucru a fost cel mai vizibil în timpul campaniei electorale pentru Cotroceni atunci când institute de sondaj aflate sub patronajul mogulilor anti-Băsescu au încercat să creeze imaginea că Mircea Geoană este câştigătorul alegerilor prezidenţiale. Unul dintre sociologii plătiţi de Vântu este Mircea Kivu, care a încasat, conform surselor noastre, suma de 76.000.000 de lei vechi în 2009. Într-o declaraţie din decembrie 2009, Kivu încerca să îl pună pe Traian Băsescu în aceeaşi barcă cu Mircea Geoană pentru întâlniri cu SOV. „Episodul cu Vântu a rămas neexplicat de Geoană, dar a ieşit la iveală că şi Băsescu s-a întâlnit cu Vântu“, declara Mircea Kivu în plină campanie electorală.

Iosif Boda, analistul plătit regeşte de Vântu

Unul dintre cei mai bine plătiţi argaţi ai lui SOV este analistul-stângist Iosif Boda, care ne predă cu fiecare ocazie la Realitatea lui Vântu lecţii de democraţie. Obişnuit să atace cu mânie proletară puterea de dreapta, Boda se poate distinge lejer printre invitaţii unor talk-show-uri spălătoare de creier printr-un limbaj de lemn şi multă transpiraţie care îi şiroieşte de pe frunte la fiecare minut. Cu toate acestea, în ultimii ani, Boda a fost ridicat la rang de deţinător al adevărului absolut în materie de politică, fiind cooptat de mai toate televiziunile de ştiri, inclusiv de TVR. Pentru analizele sale, SOV l-a plătit regeşte în cuantum de 4.537.821.000 de lei vechi pentru apariţii din 2007, 2008, 2009.
Contactat telefonic, Iosif Boda ne-a declarat că suma ar putea fi prea mare şi că din punctul său de vedere nu a fost niciodată în conflict de interese pentru că a respectat drepturile de autor, aşa cum sunt ele impuse prin contractul încheiat cu Realitatea Media. „Eu nu mi-am schimbat niciodată opiniile, atunci când am afirmat ceva, aşa a fost până la capăt. Chiar dacă mă duceam la alte televiziuni nu mi-am exprimat alte opinii şi nici nu a îndrăznit cineva să-mi spună ce să zic, aşa cum se mai întâmplă în unele cazuri. Nu aveam un mod distinct de a trata un subiect. De curând am fost acuzat de Cornel Nistorescu că sunt plătit de Băsescu, cum e posibil aşa ceva. S-a descalificat ca jurnalist spunând asta. Atunci când am auzit acest fel de a pune problema m-am ridicat şi am plecat din emisiune. În opinia mea, cel care atacă la comandă şi nu îşi exprimă părerea aşa cum e se descalifică. Totuşi mi se pare prea mare suma de 4 miliarde. Nu pot nici să confirm, nici să o infirm. Sunt plecat din Capitală şi voi verifica la întoarcere contractele. Mi se pare prea mare suma pentru că îmi amintesc că în vara lui 2008 am fost anunţat că mi s-a reziliat contractul cu Realitatea. Nu am aflat nici până acum de ce“, a mai spus analistul Iosif Boda.

Din pelican sportiv a ajuns analist politic

Una dintre cele mai neavizate persoane pentru a ne da lecţii de politică din slujba lui Vântu este fostul comentator sportiv Dumitru Pelin, convertit mai nou în mare analist la televiziunile mogulice. Când nu este la Antena 3, Pelican se prezintă în studiourile iRealităţii. Astfel, tandemul Vântu-Voiculescu îl promovează pe un fost comentator sportiv ca formator de opinie pe probleme socio-economice. Din informaţiile care le avem, „analistul“ Dumitru Pelican, fost director executiv al Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AMOFM) Bucureşti, poziţie pe care a ocupat-o în această agenţie după ce fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu, l-a infiltrat în minister pe post de consilier, se regăseşte şi el pe statele de plată ale Realităţii Media. Conform surselor noastre, Pelican a încasat de la Realitatea Media pentru prestaţiile penibile şi lipsite de orice spirit analitic suma de 33.426.000 de lei în 2009. Deocamdată nu ştim cu cât îl plăteşte celălalt mogul, Dan „Felix“ Voiculescu, dar cert este că a fost înregimentat politic în Partidul Conservator pe funcţia de secretar executiv. Singurul lucru prin care s-a făcut remarcat de când apare pe sticlă este o ceartă în direct cu pedelistul Cristian Boureanu, care l-a acuzat că ar fi în spatele înregistrărilor penibile în care fostul ministru al Muncii, Paul Păcuraru, apare în ipostaze jenante dansând în lenjerie intimă în faţa unui webcam. Contactat de ziarul „Curentul“, Dumitru Pelican ne-a declarat că nu a avut un contract cu Realitatea şi că la un moment dat s-a pus problema semnării unuia, însă nu s-a finalizat.
„Ce importanţă are un drept de autor privat între o persoană fizică şi o societate. În primul rând, nu e vorba că am primit bani, a fost vorba de contract de drepturi de autor şi care nu s-a mai finalizat. Totuşi nu văd rostul discuţiei? A fost vorba de un contract de drepturi de autor şi nu s-a mai finalizat.“ Întrebat dacă în prezent are vreun contract cu Realitatea, Dumitru Pelican ne-a răspuns că nu are „absolut niciunul“. „Nici cu Antena, nici cu vreun alt post nu am niciun contract pe drepturi de autor. Deci s-a pus problema unui contract pe drepturi de autor (cu Realitatea Media -n.red.) dar între timp nu s-a mai finalizat. Asta e declaraţia mea“, a conchis Dumitru Pelican, vizibil stânjenit că a fost devoalată relaţia sa pe bani cu Realitatea lui Vântu.

Mugur Ciuvică: “Aşa am vrut eu şi Realitatea“

Mugur Ciuvică nu a vrut să comenteze informaţiile deţinute de redactorii cotidianului „Curentul“: „Nu e treaba voastră. Nu vă interesează“, aşa ne-a declarat extrem de ofuscat analistul non-stop al mogulilor. „Aşa am vrut eu şi cei de la Realitatea“, a mai adăugat acesta. Probabil supărarea lui Ciuvică este determinată de suma mică zvârlită de Vântu pentru prestaţiile sale la Realitatea TV. Potrivit datelor deţinute de ziarul „Curentul“, Ciuvică a primit, în 2009, de la Realitatea Media, pe drepturi de autor 43.766.400 de lei. Cam puţin, ce-i drept, dar dacă ne gândim la valoarea opiniilor exprimate de Ciuvică putem estima că suma este corectă.

Marius Pieleanu – lăsat repetent de Ana Birchall, răsplătit de Vântu

Sociologul Marius Pieleanu face şi el parte din haremul lui Sorin Ovidiu Vântu. Pentru ce şi pentru cât? Preţul plătit de mogulul de la iRealitatea pentru „specialistul“ în ştiinţe politice este nici mai mult nici mai puţin decât 225.327.400 de lei pentru anii 2007 şi 2008. Marius Pieleanu a devenit celebru în viaţa publică după ce în urmă cu ceva timp presa de scandal a publicat stenogramele unor conversaţii trimise prin SMS deputatei PSD Ana Birchall. Specialistul în ştiinţe politice i-a mărturisit, printr-un SMS, pesedistei că îşi doreşte „să o privească epidermic“, dorinţă tratată cu refuz de către aceasta.

Lecţii de democraţie pe bani

Şeful Pro Democraţia, Crisitian Pârvulescu, s-a dedulcit şi el la banii lui SOV. Potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“, Pârvulescu a încasat de la Realitatea Media, în 2008, 22.691.600 de lei, tot pe drepturi de autor. Din păcate nu am reuşit să discutăm pe această temă cu Cristian Pârvulescu pentru a ne lămuri ce fel de opere a cedat domnia sa către Realitatea Media.

Răzvan Dumitrescu – mai valoros pentru SOV decât Liiceanu şi Pleşu la un loc

Deşi de-a lungul anilor Realitatea TV a încercat să ne scoată ochii frecvent cu valorile pe care le promovează, cu intelectualii rafinaţi care colaborează la această televiziune, faptele demonstrează că Vântu dă doar doi bani pe aceste lucruri. Mult mai valoroase pentru moguli sunt însă tonomatele care răspund la comenzi. Potrivit datelor prezentate de „Kamikaze“, Răzvan Dumitrescu a încasat de la Realitatea Media, prin două firme, 8.391.910.000, în 2008, an electoral important pentru interesele mogulului. Pentru a evalua exact sistemul de valori al lui SOV vă informăm că, potrivit documentelor, rafinaţii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au primit, tot pentru un an de emisiuni la Realitatea TV, câte 428.720.000 fiecare. Cam cât a primit Oana Dobre şi ceva mai puţin decât Ruxandra Săraru, care a primit peste 460.000.000 de lei de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, într-un singur an.

https://i1.wp.com/www.curentul.ro/2010/images/stories/2010/07/26/01-atac.jpg

https://i1.wp.com/www.curentul.ro/2010/images/stories/2010/07/23/01-atac.jpg

https://i1.wp.com/www.curentul.ro/2010/images/stories/2010/07/26/03-atac.jpg

Aşa cum am anunţat, astăzi continuăm lista cu jurnaliştii care pozează zilnic în costumul de independenţi, dar care de ani buni sunt racordaţi la banii lui Sorin Ovidiu Vântu. Pe sume mai mari sau mai mici, aşa cum reiese din documentele aflate în posesia ziarului „Curentul“, ziarişti şi deontologi scorţoşi ai ţării au acceptat fără nicio tresărire morală să fie simbriaşi de rând la curtea lui SOV, spre marea satisfacţie a mogulului care şi-a asigurat astfel, pe bani modeşti, influenţa la nivelul unor importante publicaţii naţionale, precum şi un flux vital de informaţii dinspre trusturile concurente.

Fascinanta poveste a Emiliei Şercan

Emilia Şercan a făcut carieră în presă urcând treaptă cu treaptă, mai întâi în presa locală, apoi în anul 2000 se mută în Bucureşti ca reporter la „Curierul Naţional“, ascensiunea terminându-se la „Evenimentul zilei“ ca şef al departamentului de investigaţii, funcţie pe care a ocupat-o până în ianuarie 2008, când visul său s-a împlinit: pleacă pe postul de şef de departament investigaţii la Grupul Realitatea Caţavencu. Noi o întrebăm pe Emilia, specialista în investigaţii: care grup? Aşa cum scriam cu câteva zile în urmă, Grupul Realitatea Caţavencu nu există din punct de vedere juridic. În România s-a reglementat acest mod de asociere în grup prin Legea 161/2003, care defineşte Grupul de Interes Economic, GIE, înregistrarea fiind obligatorie la Registrul Comerţului. Niciodată firmele Realitatea Media, Caţavencu, Poligraf (editorul „Cotidianului“), Romantica etc. nu au format un GIE la ONRC. Despre educaţia Emiliei Şercan se găsesc doar următoarele informaţii: a urmat cursurile Grupului Şcolar „Vasile Deac“ din Vatra Dornei, promoţia 1995, şi a absolvit în anul 2003 Facultatea de Jurnalism de la Sibiu, probabil o formă de învăţământ la distanţă, având în vedere că locuia din 2000 în Bucureşti, cum ea însăşi declara pe blogul personal.
Bine, o să ne întrebaţi, şi ce-i aşa fascinant la ea? Să vă explicăm: începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis –  deh! blestemele feneiştilor -, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI.

Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână. Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN. No more comments.
Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:

Cătălin Prisecariu
, revista „KAMIKAZE“:

„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează. Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005. Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea. După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare. Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul». De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.

Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul?

Faptul că jurnalistul Emilia Şercan a ales banii lui Vântu pentru a abandona orice anchetă sau investigaţie legată de Vântu reprezintă o opţiune personală, care ar putea fi înţeleasă de dragostea pentru arginţi a oamenilor. Probleme apar atunci când este vorba de Emilia Şercan cea care desfăşoară activităţi didactice la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Potrivit declaraţiilor făcute chiar de Şercan, aceasta le predă studenţilor Tehnici de investigare jurnalistică. Având în vedere traseul său profesional, probabil tehnicile sunt legate de investigarea oamenilor de afaceri care îţi pot asigura un viitor lipsit de griji, după modelul practicat cu succes chiar de ea. În lumina noilor informaţii date acum publicităţii de ziarul „Curentul“, solicităm conducerii FJSC să fie mai selectivă atunci când alege îndrumătorii viitorilor jurnalişti.

CTP şi Marius Niţu, plătiţi şi ei de Vântu

Povestea metamorfozei „Prezent“ – „Gândul“:

22 martie 2005: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu şi Bogdan Chirieac anunţă plecarea de la „Adevărul“. Alături de ei pleacă şi 93 de oameni din redacţie. Orice asemănare cu povestea Turturică –  „Evenimentul zilei“ întâmplată cu două luni înainte este pur întâmplătoare, desigur.

7 aprilie 2005
: Cristian Tudor Popescu&Comp. anunţă că scot un nou ziar, al cărui nume va fi „PREZENT“.
Pardon, spune Turturică. Acesta anunţă că marca PREZENT îi aparţine şi că e înregistrată la OSIM din ianuarie, adică atunci când avocatul lui Vântu îi constituia şi firma Media Analyst, după cum am relatat în episodul 1 .
Turturică declara atunci că gazetarul Cristian Tudor Popescu a luat acest nume, care îi aparţine, fără acordul său, subliniind că nu există nicio legătură între ziarul scos de C.T. Popescu şi cel pe care-l va scoate fosta echipă EvZ.  Ha, ha, ha, ambele echipe dezertoare se băteau pe aceeaşi marcă?

Până la urmă, CTP a cedat şi a scos ziarul „Gândul“. CTP a negat tot timpul că Vântu ar fi în spatele ziarului condus de el. Ziarul condus de CTP, „Gândul“, a înregistrat – conform datelor de la Ministerul de Finanţe – o pierdere în anii 2005-2008, de 20.431.809 RON (aprox. 5,3 milioane EURO). Dar dl Popescu, acţionar fondator, a avut de unde să susţină pierderea. Numai de la Realitatea Media a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“. Bogdan Chirieac, autointitulat „sunt pielea pulii“, nu se dezminte: nu ia niciun drept de autor de la Realitatea. Vântu a considerat că nu are ce drepturi de autor să-i cedeze…

Şi tu, Marius Niţu de la PRO?

Un alt „deontolog“ cu degete fine şi buzunare popeşti este redactorul-şef de la ziarul „Gândul“, Marius Niţu. Împletind armonios jurnalismul politic cu cel sportiv (a doua sau chiar prima lui specializare), editorialistul Niţu, din eşalonul doi al aşa-zişilor formatori de opinie, ne (dez)informează constant despre purgatoriul cotidian în care guvernanţii ne afundă în fiecare zi. Cum o vuvuzea cu potenţial este imediat observată şi cooptată de headhunter-ul SOV, înregimentarea sa în „corul vânătorilor de Băsescu“ nu a fost decât o chestiune de timp. În 2007, Marius Niţu încasează 9.134 RON, în 2008 – 11.853 RON, în 2009 – 17.273 RON. Sumele sunt modeste, generând o medie lunară de aprox. 1.000 de lei. Problema e că pentru aceşti bani, Marius Niţu, angajat al trustului Mediapro, din care face parte ziarul „Gândul“, a semnat în contractul de cesiune de drepturi de autor cu Realitatea Media, din care vă prezentăm doar două dintre obligaţiile CEDENTULUI: „nu întreprinde nimic din ceea ce ar putea prejudicia imaginea sau drepturile Cesionarului“, „are datoria de a respecta şi de a proteja imaginea REALITATEA T.V., atât prin activităţile sale profesionale, cât şi prin prestaţiile sale din afara acesteia“. Aoleu, adicăşi ca redactor-şef la „Gândul“, nu?

Oana Dobre – de la Nuş la Felix

Oana Dobre, acreditată timp îndelungat la CNSAS, nu a fost impresionată de ororile securităţii văzute prin documente, aşa că se plimbă de la turnătorul Nuş la turnătorul Felix.

Încercarea sa de a se acredita ca jurnalistă de război a eşuat lamentabil atunci când, într-un interviu din septembrie 2007 realizat de un reporter al Realităţii TV, Oana a fost prinsă cu temele nefăcute în ceea ce priveşte o lectură minimă vizavi de cărţile celebre despre zonele de conflict. Nici la capitolul politică externă Oana n-a excelat, nefiind în stare să articuleze o poziţie vizavi de intervenţia americană din Irak. Să fie oare slaba pregătire a unui jurnalist care crede că partea teoretică a unui reporter de război este doar o pierdere de timp? Sau poate superficialitatea şi indiferenţa care de multe ori sunt percepute ca fiind curaj? Chiar în anul realizării interviului, Oana îşi lua de la  Realitatea Media pe drepturi de autor,  în paralel cu evoluţia sa la EvZ, 427.000.000 de lei vechi. Frumoasă sumă pentru o jurnalistă care a dat chix în tentativa de a face o emisiune cu Mihai Tatulici!

Pentru comparaţie, Adelin Petrişor, un adevărat jurnalist de război, a încasat de la Realitatea Media în 2009 162.167 RON şi în 2008 127.509 RON. Să ne înţelegem, Oana.

Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL de la Realitatea Media

Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu nouă ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige. Un amănunt interesant: după ce Vântu îi lăsa să câştige, Buşcu, Vulpe şi Mihaiu pierdeau toţi banii câştigaţi, tot la poker, în faţa participantului care ne-a relatat cum decurgea jocul. Deh, lăcomia se plăteşte… Dar să-i luăm pe rând.
Doru Buşcu. Acuzat direct de Sergiu Crupenschi, acţionarul Editurii Univers, firma care a cerut falimentul POLIGRAF SA, că a falimentat ziarul „Cotidianul“, fondat de regretatul Ion Raţiu.

„În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: «Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni». Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit. Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa. Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns în insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau factura medie de aproximativ 15.000 de euro pe titlu. Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat. Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa. Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii.“ (Declaraţie pentru paginademedia.ro)

Presa a relatat deja că Buşcu îşi ia pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“. Noi adăugăm şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de Realitatea Media.
Plătit regeşte de Vântu la cele două firme, Buşcu e în stare să spună orice. Iată ce îi declara lui Mihnea Măruţă în martie anul acesta:

– Ai avut două ziare de suflet, pe care le-ai considerat «copiii tăi» din presă: «Caţavencu» şi «Cotidianul». Unul a murit, celălalt pare că-şi pierde aura. Ce-ţi reproşezi în fiecare dintre cele două cazuri?
– La «Cotidianul» îmi reproşez pripa în care l-am construit“
.

Buşcule, chiar ai face orice pentru bani? TU AI CONSTRUIT „COTIDIANUL“? Se răsuceşte domnul Raţiu în mormânt. Cred că ai vrut să spui:
– La „Cotidianul“ îmi reproşez pripa în care l-am dărâmat.

Despre caracterul deontologic al lui Doru Buşcu am mai scris.

Ziarul „Curentul“ a scris, în vara lui 2008, cum, după ce a lătrat împotriva chiriaşilor simbolici din vilele RAAPPS, tocmai el, „imaculatul“ jurnalist deontolog Doru Buşcu s-a dedulcit la rahatul de stat. Acesta, împreună cu soţia sa, fosta prezentatoare de la PRO TV, Ioana Moldovan, au profitat din plin de aranjamentele imobiliare ale RAAPPS, având la dispoziţie o vilă cu etaj chiar în buricul Capitalei, în cartierul Dorobanţi.

Obiectul „deontologiei buşciene“ l-a făcut atunci o frumoasă vilă cu un etaj, aflată în totalitate la dispoziţia acestuia. Conform informaţiilor, soţii Ioana Moldovan şi Doru Buşcu au cumpărat apartamentul de la etajul 1 al vilei de la RAAPPS, după care, prin jonglerii imobiliare, au preluat şi contractul de închiriere pentru apartamentul de la parter, de la un personaj extrem de dubios, celebrul „Doctor Moarte“, Adrian Murea, chirurgul de la spitalul Ministerului Administraţiei şi Internelor „Prof. dr. Gerota“ renumit pentru „calitatea“ operaţiilor sale care se finalizau des cu decesul pacienţilor. La acea dată, „Curentul“ a scris că în apartamentul de la parter funcţionează Fundaţia „EuroFilm“, o fundaţie fără niciun fel de activitate, dar care are norocul să aparţină tot Ioanei Moldovan şi lui Doru Buşcu. Cum ar spune Vadim: „hai sictir!“.

Liviu Mihaiu – guvernatorul verde a lui SOV

Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat – n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu – Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!

Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?

Sorin „Şobolanul“ Vulpe – miliardarul curat-murdar

Un alt personaj pitoresc din cadrul „Reţelei Vântu“ este noul director de Dezvoltare Internaţională a grupului Realitatea-Caţavencu, grup care nu e grup. Considerat unul dintre locotenenţii lui Vântu de la „Caţavencu“, Sorin Vulpe, cel alintat de prieteni „Şobolanul“, se va ocupa de identificarea oportunităţilor de extindere a business-ului în afara României (?!). Reamintim că SOV a declarat imediat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră că afacerile din mass-media vor fi conservate în stare de online, iar ţările-ţintă pentru dezvoltarea afacerilor vor fi statele din proximitatea graniţelor României. Cu toate acestea, Vântu l-a folosit pe Vulpe pentru a scăpa şi de câteva produse şi oameni deveniţi între timp indezirabili. Astfel, în vara lui 2009, Vulpe a scăpat de publisherul revistei „Aventuri la pescuit“, Cristi Vezure, publicaţie pe care a cumpărat-o apoi la începutul acestui an de la Vântu cu suma de circa 100.000 mii de euro, conform paginademedia.ro. Considerat de mulţi colegi un manager mediocru, Sorin Vulpe se află în graţiile lui Vântu care îl foloseşte la manevrele interne din cadrul trustului pe care îl patronează. Păi, cred şi eu, la ce bani îşi ia de la Vântu… Numai de la Realitatea Media SA a încasat 4.703.850.000 de lei vechi.

Şi la cererea fanilor… Andreea Creţulescu!

Cum nu are fani? Îl are pe Geoană, care a anagajat-o consiler la Cotroceni. A, pardon, Geoană a pierdut alegerile şi n-a mai angajat-o. A recuperat-o însă Vântu, pentru că e bună. În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON, iar în 2009, 67.528 RON. Vi se par mulţi 125.000 euro? Ei, dar şi soţul ei cică lucrează la SIE.

Arginţii l-au apropiat şi pe Tudor Octavian de Vântu

La cei aproape 71 de ani, Tudor Octavian are încă un condei care surprinde pe toţi cei care i-au citit textele publicate de-a lungul timpului, spun criticii. Acest talent nu-l împiedică, însă, să fie la fel de sarcastic şi, mai mult de atât, manipulator atunci când e vorba despre prostit masele. Da. Tudor Octavian manipulează sau măcar încearcă să o facă pentru cei care se uită la emisiunile tv la care apare aproape în fiecare zi, fiind „omul bun la toate“. Tudor Octavian a şocat cu violenţă verbală şi cu felul în care discuta despre pensii şi pensionari atunci când guvernul a cerut ca aceia care obţin acest drept de la stat, pensia, să nu mai poată lucra în posturi publice. Ce n-a povestit Tudor Octavian la televizor este arta sa de a lua bani de la toţi mogulii, având câte o părere, bine argumentată, pe aceeaşi problemă, pentru fiecare mogul care îl plăteşte. Şi asta chiar dacă opiniile sale exprimate sunt contrare, în funcţie de televiziunea unde se află. Dacă Voiculescu trebuie să aibă dreptate, la prânz spune ce vrea să audă Voiculescu. Dacă scaunul e la Realitatea, subiectul acelaşi, dar mogulul Vântu are altă părere, nu mai contează, iar seara Tudor Octavian infirmă ce a spus în aceeaşi zi.

Ce mai contează adevărul când trebuie să ai portofelul plin? Tudor Octavian scrie editoriale la „Jurnalul Naţional“, apare şi la Antene, dar prestează ori de câte ori este nevoie şi la Realitatea Media de unde a primit pentru perioada 2007-2009, pe drepturi de autor, peste 250 milioane de ROL.

Ziaristul eolian Pavel Lucescu nu refuză nici concurenţa

Pavel Lucescu a fost şi el cooptat în reţeaua Vântu, după ce i-a manipulat pe ieşeni pentru două partide concurente. Ajuns jurnalist de Capitală, Lucescu s-a dedulcit şi el la banii lui SOV, încasând, în 2009, suma de 100 milioane de lei de la Realitatea Media. De ce a ajuns un „ziarist eolian“ spune chiar el pe blogul său: „Licenţiat în Sociologie-Politologie, ediţia ‘95. În prezent, senior-editor la «Cotidianul». Vorbesc despre politică, politici, politicieni şi alte chestii uşor plictisitoare pe la Realitatea TV, dar nu refuz nici «concurenţa» dacă sunt invitat şi-mi convin, în dezordine aleatoare: ora, invitaţii, moderatorul, tema.
Fac presă politică de 14 ani. Am şi un blog pe care-l alimentez cu păreri doar atunci când am şi nu suport să le ţin doar pentru mine“
. Sau poate ai păreri doar când se umflă portofelul?

Şi la final, bomboana de pe colivă:

Victor Ciutacu

Deşi m-a criticat pentru primul meu articol, Grigore Cartianu mi se pare de-a dreptul de bun-simţ, comparativ cu Ciutacu: Cartianu a recunoscut că a luat bani de la Realitatea Media pentru nişte bani mai vechi pe care-i datora firma Telesport şi că a semnat contractul cu Realitatea pentru a-şi putea recupera banii. Am arătat deja aici  că acesta e ca un autodenunţ pentru infracţiunea de evaziune fiscală, suma reprezentând pentru Realitatea Media o cheltuială fictivă.

Dar Victor Ciutacu este de-a dreptul SENZAŢIONAL. Publică azi pe blogul lui următoarele:

„UPDATE şi MAI SENZAŢIONAL: Patriciule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Gregoar a luat bani de la Vântu. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine“.

Şi acum vine lovitura: ŞI CIUTACU A LUAT BANI DE LA REALITATEA MEDIA ÎN 2007: 56.850.000 de ROL.

Acum scriu şi eu: Voiculescule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Ciutacu a luat bani de la VÂNTU. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine.

Până să ne răspundă Ciutacu sau Voiculescu, să spicuim din postările lui Ciutacu de pe blogul personal despre Vântu:
După publicarea dosarului de informator al lui SOV, Ciutacu publica un articolaş pe sub titlul „A jucat Albă-ca-Zăpada în filme porno?“.

Cităm şi un portret creionat de tonomatul Antenelor: „terminaţi dracului cu demonizarea lui Vântu! Omul ăsta este negustor. Cumpără ieftin şi vinde scump; orice, de la active şi titluri de valoare cu potenţial de profit, până la conştiinţe care-i pot aduce (prin manipulare) valoare adăugată. Nu s-a cerut pictat angelic în biserică nici când a spoliat o armată de prostălăi la FNI, nici când şi-a parcat uneltele în toate structurile statului, nici când şi-a pus trustul la dispoziţia/contra diverşilor politicieni. Vrea să câştige numai el şi (pour les connaisseurs) cei pe care-i reprezintă. Şi dacă i l-a predat cu premeditare cinică pe Geoană, ambalat festiv, lui Băsescu (aşa cum cred că s-a întâmplat), atunci a făcut-o nu fiindcă-i vreun trădător de neam şi ţară, ci pentru că aşa (i-)au dictat interesele. SOV e cinic şi punct. N-are nicio vină că soarta unor oameni ca Geoană sau Băsescu – şi, în definitiv, a noastră, a tuturor – a ajuns să depindă de el“.

Auzi, ştii ceva, speak for yourself!

https://i1.wp.com/www.curentul.ro/2010/images/stories/2010/07/20/01-atac.jpg

https://i0.wp.com/www.curentul.ro/2010/images/stories/2010/07/27/01-atac.jpg

 

CE NU VREA SA INTELEAGA CETATEANUL GERMAN JOHANNIS!”

3 aug.

https://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2015/06/article.jpg

Gest provocator fără precedent în Uniunea Europeană

În data de 27 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial (facsimil 1: acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu în 27 februarie 2007).

„În România, statul de drept este funcțional, iar declarațiile unor persoane puse sub învinuire sau trimise în judecată care pun sub semnul întrebării ori contestă acest lucru sunt lipsite de credibilitate. Sunt încrezător în ceea ce fac instituțiile statului”.

Aceasta este noua perlă a președintelui României, și una dintre cele mai clare dovezi că omul nu a înțeles nimic din rolul pe care îl are.

Deci, dacă ești învinuit de ceva, nu mai ești credibil când acuzi, la rândul tău, ceva? Păi, după logica asta, toți evreii transformați în cenușă de Hitler erau “lipsiți de credibilitate” când acuzau atrocitatea care se săvârșea, pentru că statul nazist „era funcțional”, iar Hitler „era încrezător în ceea ce făceau instituțiile statului”.

Ce n-a înțeles președintele României este că fix el trebuie să intervină atunci când climatul democratic pare să fie afectat de ceva. Ăsta e rolul lui: garant al statului de drept. Ori de câte ori apare ceva dubios, sau suspiciuni că lucrurile nu merg cum trebuie, președintele trebuie să intervină. Trebuie să acționeze ca atunci când i-a chemat pe Kovesi şi Ungureanu să-i împace, sau ca atunci când a primit o delegație a tinerilor frumoși care manifestau după #colectiv.

Nu țin cu tot dinadinsul să-l contrazic pe președinte. Nu cred în nevinovăția lui Tăriceanu sau Băsescu și nu zic că statul de drept nu funcționează. Dar nu poți să-i acuzi de lipsă de credibilitate pe unii care au fost foarte prezenți în culisele puterii, doar pentru că nu-i placi. Nu vorbim despre țața Floarea, de la Bolintin, care spune că Iohannis este vândut nemților. Clar, femeia este necredibilă. Băsescu, însă, nu e deloc lipsit de credibilitate, pentru că el chiar știe cum funcționează instituțiile de forță ale statului.

Un ultim exemplu, pentru că am senzația că președintele nostru învață mai bine prin exemple: să zicem că ANRE face un raport superb despre centrala de la Cernavodă, de tip all good. Un angajat cunoscut și cu vechime al centralei nucleare postează pe Facebook câteva informații care vorbesc despre probleme grave în funcționarea Reactorului 1. Ce faci? Verifici dacă ce acuză omul e adevărat, iar raportul oficial e mincinos, sau declari senin că tu ai un raport oficial și că orice alte declarații sunt lipsite de credibilitate?

AL DOILEA DOSAR IN CAZUL BOGDAN OLTEANU: CUM AU CIRCULAT BANII IN CAZUL VANTU-OLTEANU!

3 aug.

urs

Vasile Blaga și Ion Eftime, la nunta din 2008 a lui Eftime Jr.

blaga nunta 1

Banii pe care Bogdan Olteanu i-ar fi primit pentru numirea lui Liviu Mihaiu în funcția de guvernator al Deltei Dunării s-au plimbat prin mai multe companii offshore controlate de Sorin Ovidiu Vîntu. RISE Project a obținut documentele firmei din ale cărei conturi ar fi fost scoasă șpaga cash. Căsuța poștală din Delaware era operată de Ionuț Adrian Eftime, fost angajat al mogulului și denunțător în acest caz.

Încă din martie 2006, Ionuț Adrian Eftime și tatăl său, sindicalistul Ion Eftime, primesc puteri depline de reprezentare și administrare a companiei offshore IT & Media Production, înregistrată în statul american Delaware. Aceasta este căsuța poștală din conturile căreia provine milionul de euro pe care Eftime Jr. i l-ar fi predat lui Bogdan Olteanu în octombrie 2008, la sediul PNL, după numirea lui Liviu Mihaiu în funcția de guvernator al Deltei Dunării.

Procurorii DNA susțin că sursa inițială a banilor a fost un alt offshore, Demera Investments Ltd., înregistrat în Cipru și folosit de tandemul SOV-Liviu Luca în mai multe afaceri.

Circuitul banilor între Demera Investments și IT & Media Production, așa cum îl arată documentele celei din urmă, a presupus mai multe etape de “albire” a banilor.

CUM S-AU ACOPERIT ÎN ACTE

Sorin Ovidiu Vîntu   MediafaxFoto: Liviu UNtaru

Printr-un artificiu care se numește “Tantiemă”, adică o soluție financiară prin care patronii de offshore scot bani lichizi din firme, justificând că sumele reprezintă indemnizații proprii de management. Două astfel de operațiuni pe hârtie au direcționat un milion de euro spre Ionuț Adrian Eftime.

Prima a fost parafată pe 3 ianuarie 2008, prin cooptarea formală a lui Ionuț Adrian Eftime în boardul executiv al unei alte societății offshore (Narfalk Debit Service and Factoring din Cipru). Aceasta s-a angajat să-l plătească pe Eftime cu 400.000 de euro pentru activitatea sa în firmă pe tot anul 2008. Plata urma să fie făcută printr-un offshore diferit – Laveco Group din Noua Zeelandă.

O lună mai târziu, pe 20 februarie 2008, Eftime este băgat și în boardul KLG Debit Service and Factoring Limited (Cipru) și primește 600.000 de euro.

Cele două firme în conducerea cărora a fost introdus Eftime sunt instrumente tradiționale în zeci de scheme evazioniste ale consultanților offshore la care a apelat gruparea SOV. Aceste firme aveau rol de acționar nominal, de fațadă, în mai multe afaceri cu beneficiari diverși, investigate ulterior de Fisc și procurori. Mai mult, Laveco Group, care l-a plătit pe Eftime cu 400.000 de euro, era chiar firma-mamă a strategilor financiari. Prin Laveco își contractau clienții pentru care prestau apoi servicii offshore.

 

DE UNDE VIN BANII

De la Demera Investments Ltd (Cipru), susțin procurorii DNA, iar documentele obținute de RISE arată cum și când s-au întâmplat lucrurile.

Pe 17 septembrie 2008, offshore-ul Demera încheie un contract cu Laveco Group Limited (firma consultanților înregistrată în Noua Zeelandă) prin care prima o angajează pe a doua să intermedieze achiziționarea a 30% din acțiunile societății Conmec SA (Republica Moldova). Comisionul pe care Demera se angaja să-l plătească Laveco era fix de un milion de euro. Aceeași Laveco vira constant bani în contul IT & Media Production din Bulgaria, operat de Ionuț Adrian Eftime.

A doua zi, pe 18 septembrie 2008, Liviu Mihaiu este numit Guvernator al Deltei Dunării.

 A ajuns la Eftime Jr. prin aceleași canale, doar că de data aceasta tranzacția a fost justificată cu titlu de împrumut. Pe 2 decembrie 2008, firma KLG Debit Service and Factoring Ltd își împrumută managerul, pe Ionuț Adrian Eftime, cu 600.000 de euro. Acesta se angajează să-l ramburseze într-un an. Era o sumă egală cu cea încasată deja pentru activitatea lui în companie. În aceeași zi, Eftime mai ia încă un împrumut de 400.000 de euro de la Laveco Group Limited, cu scadența tot la un an. Independent de împrumut, Laveco îl plătise cu aceeași sumă pentru activitatea sa în Narfalk Debit Service.

Aceleași cifre, aceleași firme, aceleași conturi, același circuit. Audiat de procurori, Sorin Ovidiu Vîntu a declarat că Bogdan Olteanu i-ar fi cerut două milioane de euro, din care unul pentru el însuși.

SURSA “DEMERA” ȘI TRANZACȚIILE PENALE

Firma offshore pe care DNA o identifică ca fiind sursa banilor de șpagă a fost înființată în iunie 2006 în Cipru și a fost dizolvată în ianuarie anul acesta. Demera Investment Ltd a tranzacționat mai multe milioane de euro, cumpărând acțiuni la societăți din România și Republica Moldova. Cu prețuri umflate.

În România, la nici trei luni de la înființare, offshore-ul cipriot prelua de la firma Delta Asigurări SA (firma de asigurări a lui SOV) peste patru milioane de acțiuni emise de Romexterra Bank, o bancă în care inițial acționarii majoritari erau angajați ai Petrom, Romgaz si Petromservice. Prețul de achiziție a fost de 6 lei/acțiune. La scurt timp, Demera a intermediat alte peste 300.000 de acțiuni la Romexterra Bank, în numele numele Petromservice (actuala PSV Company).

În Republica Moldova, în 2008, Petromservice a devenit acționar majoritar la banca Investprivatbank. Dacă pe bursă acțiunile valorau puțin peste 6 milioane de euro, Petromservice le-a achiziționat prin Demera Investment  la un preț de șapte ori mai mare. Un an mai târziu, Banca Naţională a Moldovei a retras licenţa de funcționare a Investprivatbank și a numit un lichidator care să-i administreze patrimoniul și să-i îndestuleze pe deponenți prin vânzarea bunurilor băncii. Tot în Moldova, și tot la prețuri supra-evaluate, Demera a cumpărat acțiuni la foste societăți de stat: Magistrala, Conmec, Agat, Mezon, Semnal şi Fabrica de Conserve din Coşniţa.

 

CINE ESTE EFTIME JR.

Vasile Blaga și Ion Eftime, la nunta din 2008 a lui Eftime Jr.

Ionuț Adrian Eftime este fiul lui Ion Eftime, un afacerist ploieștean, fost lider de sindicat la Petrom și fost patron al radio-televiziunii locale Alpha TV. Soția acestuia a lucrat la Palatul Cotroceni până în 2010.

Eftime Jr. a fost arestat prima dată în noiembrie 2010 într-un dosar-mamut de spălare de bani, pentru o gaură de 8 milioane de euro în contabilitatea Petromservice – firma sindicaliștilor din Petrom, preluată de tandemul SOV-Liviu Luca.

Împreună cu Ionuț Adrian Eftimie a fost arestat și consultantul offshore Lazslo Kiss. Eftime Jr. a fost condamnat definitiv la șase ani și patru luni de închisoare în acest caz. Anterior, el fusese desemnat de SOV să administreze trustul Realitatea Media – firmă pe care funcționa inclusiv Realitatea TV. blaga nunta 1

Ionuț Adrian Eftime l-a denunțat pe Bogdan Olteanu la DNA, arătând că s-a întâlnit cu acesta în octombrie 2008, la sediul PNL, unde i-ar fi dat mita cash pentru numirea lui Liviu Mihaiu în post.

Banii fuseseră scoși din conturile bulgărești ale firmei offshore IT & Media Productions Ltd (Delaware), instrument utilizat și în devalizarea fostei Petrom Service. RISE Project a dezvăluit că aproape 2,8 milioane de euro din cele 8 delapidate de la Petromservice au sfârșit în același cont din Bulgaria al IT & Media Productions Ltd.

 

MAȘINA DE SPĂLAT BANI

Toate firmele offshore operate de gruparea SOV au fost înființate de consultanții Laslo Kiss (România) și Ian Taylor (Noua Zeelandă).

Branșată la toate paradisurile fiscale din lume, rețeaua celor doi consultanți este investigată pe mai multe continente pentru trafic de armament în țări supuse sancțiunilor ONU, spălare de bani în beneficiul unui cartel mexican de droguri și a mafiei ruse, evaziune fiscală şi delapidare în Balcani.

În iulie 2015, la București, Laszlo Kiss a fost condamnat definitiv la șase ani și patru luni de închisoare pentru complicitate la delapidare şi spălare de bani în dosarul Petromservice. Kiss e judecat pentru aceleași infracțiuni în dosarul Ultra Pro Computers, cu un prejudiciu de 10 milioane de euro. (Detalii, AICI)

Împotriva lu iBogdan Olteanu, judecătorii au dispus măsura arestului la domiciliu   MediafaxFoto: marian Ilie,

CE SPUN PROCURORII

DNA a cerut vineri arestarea viceguvernatorului BNR pentru trafic de influență în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu. Olteanu recunoaște că a discutat cu mogulul în repetate rânduri, de-a lungul anului 2008, despre Delta Dunării și persoana căreia ar trebui să-i fie încredințată. Totodată, fostul președinte al Camerei Deputaților confirmă că a vorbit despre numirea lui Mihaiu și cu premierul din acea vreme, Călin Popescu Tăriceanu. Olteanu susține însă că a militat pentru numirea jurnalistului din propria convingere, după cum a declarat în fața procurorilor anticorupție.

Referatul prin care aceștia îi cer arestarea notează însă că în perioada iulie – noiembrie 2008, Bogdan Olteanu, în calitate de președinte al Camerei Deputaților, „a solicitat și a primit un milion de euro și sprijin electoral, constând în servicii de marketing și consultanță” pentru demersuri pe lângă membrii Guvernului în vederea numirii lui Mihaiu în funcția de guvernator al Deltei.

Și Sorin Ovidiu Vîntu recunoaște faptele.

Demersurile lui Bogdan Olteanu s-au concretizat la jumătatea lunii septembrie 2008, când politicianul PNL anunța în premieră, la o emisiune TV, că Liviu Mihaiu va fi guvernatorul Deltei. Peste două zile, premierul Tăriceanu semnează hotărârea pentru numirea lui Mihaiu.

O lună mai târziu, arată procurorii, SOV îi livra lui Bogdan Olteanu, prin Eftimie Jr, în sediul PNL, un milion de euro cash.

În referatul pentru arestarea lui Olteanu, DNA susține că interesul lui SOV față de managementul Deltei Dunării era pur economic și că Liviu Mihaiu i-ar fi confirmat mogulului, încă de la început, disponibilitatea sa de a ocupa funcția propusă.

Attila BIRO, Elena DUMITRU, Ana POENARIU

MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMANIEI ,VREA SA VINA LA FUNERALIILE SOTIEI SALE REGINA ANA!

3 aug.

Regele Mihai, care are grave probleme de sănătate, își dorește să participe la funeraliile Reginei Ana, potrivit corespondentului TVR Camelia Csiki aflat în Elveţia. Majestatea Sa este acum în Elveţia.

„Am aflat că Majesatea Sa îşi dorește să vină la funeraliile Reginei Ana din România. Mai mult decât atât, se află într-o stare de sănătate bună, poate zbura, poate călători cu maşina. Nu poate sta foarte mult în picioare. Aşadar, Majestatea Sa este aşteptat să participe la funeralii”, a transmis corespondentul TVR.

Regina Ana, care a decedat pe 1 august, va fi înmormântată pe 13 august la noua Catedrală de la Curtea de Argeș.

PREMIERUL „VARZA A LA BRUXELLES”,JULIEN CIOLOS SI INSTITUTIILE DE INVATAMANT!

3 aug.

Premierul Dacian Cioloș afirmă că și instituțiile de învățământ trebuie să respecte măsurile de simplificare administrativă, invocând în acest sens un ordin al ministrului Educației emis marți prin care se stabilește acceptarea în învățământ a documentelor conform cu originalul, în locul celor autentificate la notariat.

„Am primit multe mesaje în ultima vreme legate de modul în care se concretizează măsurile de simplificare adoptate de Guvern cu aproape o lună în urmă, între care eliminarea copiilor legalizate, mai ales pentru înscrierea la școli și universități. Prin inițiativa de azi a Ministerului Educației subliniem o dată în plus acest aspect: instituțiile de învățământ trebuie și ele să respecte măsurile de simplificare. Astfel, vor fi suficiente copiile conform cu originalul după documente.
Cu siguranță mai sunt multe de clarificat iar Guvernul și ministerele lucrează constant pe acest pachet de măsuri. Drumul către debirocratizare nu este simplu și trebuie parcurs în mod hotărât, cu paşii cei mai potriviți”, a scris Cioloș într-un mesaj publicat pe Facebook.

Ministrul Educației Mircea Dumitru a aprobat marți un ordin care prevede că în cadrul instituțiilor din sistemul de învățământ sunt acceptate în relația cu cetățenii documentele conform cu originalul, în locul celor autentificate notarial.

KHAZARUL TRAIAN BASESCU,ATAC FURIBUND LA ADRESA BISERICII ORTODOXE IN PROBLEMA MOSCHEII!

3 aug.

Traian Băsescu critică Biserica Ortodoxă Română cu privire la negocierile cu Turcia pentru moscheea de la București. Băsescu a declarat într-un interviu acordat ziarului „România Liberă” că în mandatul său, în discuțiile cu președintele turc Erdogan i-a cerut acestuia în schimbul moscheei un teren pentru construcția unei biserici românești la Istanbul, dar Biserica Ortodoxă a spus “ei, să ne dea un loc de pelerinaj, punem și noi de un hotel la Istanbul”.

Iată declarațiile lui Băsescu făcute pe această temă:

Lămuriți povestea cu moscheea care ar urma să se ridice la București: vă mențineți părerea că poate crește riscul de tero­rism? De fapt, ce rol ați jucat dumneavoastră în toată povestea?

T.B.: Trebuie să fim foarte corecți: tot timpul am spus da, cu condiția ca și României să i se acorde un teren la Istanbul pe care să construiască un lăcaș ortodox de cult echivalent. Întotdeauna noi am fi fost pregătiți – sigur, niciodată nu s-a discutat de o mare moschee, ci despre o moschee, iar noi vorbeam de o biserică la Istanbul.

Și când a devenit moscheea o mare moschee?

T.B.: Când s-a dus Victor Ponta, că tot timpul discuția a fost despre o moschee la București contra o biserică ortodoxă la Istanbul. De ce mi s-a părut mie extrem de important? Pentru că, într-o perioadă a mandatului meu, patriarhul ortodox de la Constantinopole era extrem de izolat de autoritățile turce și am simțit nevoia să fiu extrem de tranșant legat de acordarea unui teren pentru o moschee la București contra unui teren pentru o biserică ortodoxă la Istanbul.

Care a fost răspunsul părții turce?

T.B.: Au spus da, dar niciodată nu au pus terenul la dispoziție, ceea ce a însemnat că niciodată noi n-aveam obligația să dăm terenul pentru construcția unei moschei.

Așadar, în toate întâlnirile cu președintele Gül și cu premierul Erdogan, discuția revenea, dar Turcia niciodată nu găsea teren la Istanbul.

T.B.: Numai cu Erdogan aveam discuția asta despre moschee, Gül n-a ridicat problema asta niciodată, ci problema cimi­tirului. Dar în discuțiile cu Erdogan, tot timpul subiectul moscheii revenea și tot timpul răspunsul era “Da, dați-ne teren în Istanbul”. Mai ales că știu că o dată îi argumentam “Păi, ai fost primarul Istanbulului, trebuie să știi unde este un teren pe care să se poată construi o biserică ortodoxă”. Recunosc, recunosc că-mi dădeam seama că nu-i convenea, dar trebuia să fie făcută contraponderea.

Se juca diplomatic, deci.

T.B.: Da, adică nimeni nu refuza pe nimeni, dar nici nu făcea cineva ceva.

Totuși, Victor Ponta a găsit o soluție. Considerați că partea turcă și-a ținut promisiunea?

T.B.: Nu, nu și-a ținut-o.

Totuși, Turcia a oferit un teren pentru un cămin de pelerini și o capelă.

T.B.: Aici nu discutăm despre capelă, discutăm despre simbolistica fundamentală a celor două culte. Gândiți-vă cât de important ar fi pentru România să aibă o biserică ortodoxă sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române în Istanbulul în care Brâncoveanu a fost tras între două cămile pentru că nu s-a lepădat de credința lui. Sau să ai o biserică ortodoxă românească nu foarte departe de Sfânta Sofia sau Biserica Albastră. E o anu­me simbolistică, deci aici nu discutăm de capacități de cazare, facem și noi de un hotel, un loc de pelerinaj, nu, discutăm de simbolistică la nivel de state.

Victor Ponta nu a avut o problemă.

T.B.: Probabil i-a scăpat acest aspect. I-au scăpat simbolistica și profunzimea analizei. Trebuie să fiu foarte deschis: nu mi-a plăcut nici poziția Bisericii Ortodoxe, care a spus “ei, să ne dea un loc de pelerinaj, punem și noi de un hotel la Istanbul”. Aici discutăm de o simbolistică extrem de importantă.

Se va face moscheea la București, considerați în continuare că prezintă un risc?

T.B.: Da! Și nu trebuie să se facă. Ăsta-i punctul meu de vedere.TR

%d blogeri au apreciat asta: