Arhiva | 5:03 pm

SONDAJUL „AVANGARDE”:KLAUS WERNER JOHANNIS”GLOBETROTTERUL”,IN CADERE LIBERA O INEBUNIT DE FURIE INTRUCAT VICTOR PONTA I-O LUAT FATA!

8 aug.

Președintele Klaus Iohannis a scăzut puternic în topul încrederii pe care românii o au în politicieni. O arată un sondaj „Avangarde”, potrivit căruia actualul șef al statului a pierdut 26 de procente în decurs de un an.

Astfel, șeful statului a pierdut 26 de procente, în intervalul august 2015- august 2016. In momentul de față Klaus Iohannis este cotat la 35%, în timp ce, în urmă cu un an, beneficia de o cotă de încredere de 61%. În prezent, actualul președinte se situează abia pe locul al patrulea în această ierarhie, în timp ce acum un an conducea detașat topul încrederii.

Doi politicieni înregistrează, însă, scoruri mai mari. Este vorba despre Victor Ponta, care a crescut cu patru procente față de august 2015, de la 38% la 42%, dar și despe fostul președinte Traian Băsescu, care a reușit să câștige opt procente, arată B1 TV.

Pe primul loc în clasament se afla insa fostul premier Victor Ponta. Acesta a crescut cu patru procente față de luna august a anului , de la 38% la 42%. De o creștere notabilă beneficiază și fostul președinte Traian Băsescu, care a reușit să câștige opt procente, de la 21 la 29%. Pe locul doi după Victor Ponta, se clasează insa Gabriela Firea, cu 41%, iar al treilea este Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului, cotat la 40% încredere.

Actualul premier, Dacian Cioloș, este abia pe locul al cincilea in acest top, cu 34% cota de incredere. Clasamentul este completat de Ecaterina Andronescu, Nicolae Bănicioiu, Vasile Blaga și Alina Gorghiu. Aceasta din urmă a pierdut un procent față de august 2015.

La intenția de vot, PSD este partidul care ar obține cele mai multe voturi la alegerile legislative, 38%. Social democrații sunt urmați în această ierarhie de PNL, ALDE, PMP și UDMR.

Sondajul a fost efectuat în perioada 25 iulie- 2 august, pe un eșantion reprezentativ la nivel național de 900 de persoane, cu o marjă de eroare de 3,3%.

CINE SE BUCURĂ DE ÎNCREDEREA ROMÂNILOR

1. Victor Ponta 42% – august 2016 38% – august 2015

2. Gabriela Firea 41% – august 2016 40% – august 2015

3. Călin Popescu Tăriceanu 40% – august 2016 35%- august 2015

4. Klaus Iohannis – 35% – august 2016 61% – august 2015

5. Dacian Cioloș- 34% – august 2016

TOPUL PARTIDELOR PENTRU ALEGERILE LEGISLATIVE

1. PSD – 38%

2. PNL – 29%

3. ALDE – 7%

4. PMP – 6%

5. UDMR – 5%

6. USR – 4%

7. PNȚCD și PER – 1%

8. alte partide – 9%

Reclame

MINISTRESA JUSTITIEI RALUCA PRUNA,AMICA MONICAI GHERGHESCU FOSTA MACOVEI,O FACUT „DREPTUL”LA O FACULTATE NEAUTORIZATA-UNIVERSITATEA ECOLOGICA A ESCROCULUI DOLFI DRIMER!

8 aug.

„Nu cumva merităm mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?”, se întreba retoric ministrul Justiției, referindu-se la „un tip pe nume VV Ponta”. Ȋn afară de înălțimea funcției, care e trecătoare, ce altceva îi conferă doamnei Prună autoritatea pentru a pune astfel de etichete?
Născută la 24 septembrie 1969, Raluca Prună a devenit studentă abia în 1990. Adică, la vârsta de 21 de ani, după trei sesiuni de admitere ratate. Ȋn CV-ul domniei sale, disponibil aici,  nu este precizat cu ce anume s-a ocupat în acea perioadă, însă e trecută facultatea la care a reușit să intre actualul ministru al Justiției: Facultatea de Drept din Universitatea Ecologică București.
Puțini sunt cei care își mai amintesc de începuturile învățământului superior privat din România. De facultățile neacreditate și de scandalul diplomelor false. „Totul a început ca o escrocherie, a unuia, Dolfi Drimer!”, povestea profesorul Ion Coja într-un interviu din 2012. „În februarie 1990 a anunțat că el înființează o universitate, că primește studenți în anul I la medicină – era facultatea cea mai căutată pe vremea aceea, îi primește fără examen de admitere, dar, firește, cu o taxă substanțială! A încropit un sediu, un corp profesoral și i-a dat drumul! Universitatea Ecologică!…”.
Pe lângă Facultatea de Medicină, Universitatea Ecologică avea și o Facultate de Drept. Aici a fost studentă și Raluca Prună până în 1994, când a absolvit. Ȋnsă Facultatea de Drept cu pricina a primit autorizația de funcționare provizorie abia în august 1995, prin Hotărârea nr. 568/1995 cu privire la acordarea autorizației de funcționare provizorie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor.
Și, uite așa, abia prin februarie 1996, după ce această hotărâre de Guvern a intrat în vigoare, Raluca Prună s-a putut înscrie și ea la examenul pentru obținerea licenței. Nu a mers la Facultatea de Drept a Universității București (pe care Ponta, cel numit de ea „rebut intelectual”, o absolvise deja în 1995), ci s-a dus tocmai la Universitatea Al. I. Cuza din Iași.
Devenită licențiată în drept la vârsta de 27 de ani, după doar o lună Prună a plecat, bursier TEMPUS, la Universitatea Paris VII Nanterre (Departamentul de Filosofie), iar apoi a  devenit asistent universitar la Facultatea de Filosofie și la Școala Națională de Studii Politice și Administrative – Facultatea de Științe Politice din Universitatea București.
Ȋn noiembrie 1996, la nouă luni după ce și-a dat examenul de licență la Iași, Raluca Prună a devenit și avocat în Baroul București. Universitatea Ecologică din București a fost însă acreditată instituțional abia în 26 iunie 2003, prin Legea nr.282/2003.
„Poate își ia un avocat neintrat pe ușa din dos în barou”
„Un tip pe nume VV Ponta ma face stalinistă. Din nou, a suta oară. Mai bate câmpii si cum ca as fi membru ISIS. Am predat filosofie politica, nu voi zăbovi: l-as fi pus sa repete anul. Pentru delir ideologic. Suntem însă in alt joc si el e (încă) in politica mare. Il anunț public – ca avocat intrat pe bune in profesie, ca pentru toate calomniile il voi invita de azi înainte sa probeze in instanța astfel de afirmații. Poate își ia un avocat neintrat pe usa din dos in barou, ca argumentele formulate de unul singur nu conving oameni raționali, care au silogismul acasă si care cunosc rigorile legii.
Pe cei mulți, scârbiți de cum sunteți reprezentati, de aici si de aiurea de prin exilul global, va invit la reflecție: nu cumva meritam mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?! Hai sa dam delete, putem, e o chestie utilitarista (pt VV Ponta, asta e o chestie legată de număr, va explic gratis)”, scria Raluca Prună zilele trecute, pe pagina personală de Facebook.
Să recapitulăm: Ponta a devenit, la 19 ani, student la Drept, la o facultate de stat. Prună a fost admisă la 21 de ani, la o facultate de Drept privată și neautorizată. După absolvirea facultății cu examen de licență, Ponta a devenit procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, iar între 1998 și 2002, procuror al Parchetului General, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică.
După absolvirea facultății, Raluca Prună a fost nevoită să aștepte 2 ani, până ce Universitatea Ecologică a primit o autorizație de funcționare provizorie, ca să-și poată da și ea licența. La Iași.

În iulie 2003, Ponta a obținut titlul de doctor în drept, cu o teză despre care s-a stabilit că e un plagiat. Monica Macovei solicită acum Baroului București excluderea lui Victor Ponta, motivând că, prin Decizia nr. 644 din 07.01.2005, acesta ar fi fost admis ca avocat cu scutire de examen, pe baza diplomei de doctor în drept.
Ȋn 2005 însă, Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat preciza, la art. 16. alin.(2), că „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept”, dar și „cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.”
Baroul București e singurul în măsură să decidă dacă Ponta a intrat sau nu în avocatură „pe ușa din dos”, așa cum sugerează azi și Raluca Prună. Solicitarea Monicăi Macovei va fi analizată la 23 august, în Consiliul Baroului București, care „va decide prin vot dacă sunt documente suficiente și dacă toată lumea este lămurită sau dacă se va desemna un raportor, în cazul în care sunt necesare verificări suplimentare, de exemplu, dacă ordinul a fost sau nu comunicat, dacă a fost sau nu contestat sau suspendat”, după cum a precizat decanul Baroului București, Ion Dragne.
Până când Consiliul Baroului București va da o decizie în cazul lui Ponta, antepronunțarea Ralucăi Prună ne arată cât drept (fie el și învățat într-o universitate neacreditată) și câtă filosofie a facebook-ului încap în declarațiile publice ale unui ministru al Justiției.

Incident la Templul evreiesc. Pus să vorbească după Ponta, Iohannis a refuzat să își mai țină discursul

JOCURILE OLIMPICE DE LA RIO: CATALINA PONOR S-A CALIFICAT IN FINALA LA BARNA!

8 aug.

Jocurile Olimpice de la Rio: Cătălina Ponor s-a calificat în finala la bârnă.

Astfel, Cătălina Ponor s-a calificat în finală la bârnă, dar a ratat calificarea la sol. Cătălina Ponor a avut un exerciţiu foarte bun la bârnă în calificări şi se află printre marile favorite la cucerirea unei medalii olimpice în finala acestei probe.

Gimnasta din România a fost notată cu 14.900, unul dintre cele mai bune punctaje din concurs, informează Romaniatv.net

La sol, Cătălina Ponor a prezentat un exerciţiu de siguranţă, primind nota 14.200, care nu i-a permis şansa de a se califica în finala aparatului.

Robert Glinţă a reuşit o calificare de senzaţie în finala olimpică de la 100 m spate.

Înotătorul român a concurat în cea de a doua semifinală, pe care a încheiat-o pe locul 4, cu 53,34 secunde (record naţional). Rezultatul i-a adus o prezenţă între primii opt sportivi la această probă, care are finala programată mâine. La numai 19 ani, Glinţă este cel mai tânăr dintre cei opt finalişti.

Robert Glinţă: ”Calificarea în finală înseamnă pentru mine enorm de mult. Este mai mult decât ce m-am aşteptat eu la prima mea participare la Jocurile Olimpice. Eu am sperat la cel puţin o semifinală, dar a fost mai mult. Mi-am îmbunătăţit recordul naţional, care era tot al meu. Cu gândul acesta am venit aici, să-mi îmbunătăţesc propriile performanţe, am reuşit să fac asta şi sunt extrem de mulţumit. Sunt între printre opt din lume. La finală putem spera la o îmbuntăţire a timpului din semifinală şi o clasare cât mai bună”.

INTR-UN ARTICOL PUBLICAT IN PROJECT SYNDICATE,JOSEPH E.STIGLITZ,LAUREAT AL PREMIULUI NOBEL PENTRU ECONOMIE SI PROFESOR LA UNIVERSITATEA COLUMBIA DIN USA:”NEOLIBERALII AR TREBUI SA FACA VIZITA LA UN PSIHIATRU!”

8 aug.

În urmă cu 15 ani am scris o o carte intitulată “Globalizarea şi nemulţumirile ei” în care descriam opoziţia crescândă din lumea în curs de dezvoltare la reformele impuse de globalizare. Părea să fie un mister: populaţiei din ţările în curs de dezvoltare i s-a spus că globalizarea va duce la sporirea bunăstării. De ce atât de mulţi oameni au devenit ostili?„, se întreabă Joseph E. Stiglitz, laureat al Nobelului pentru Economie şi profesor la Columbia University, într-un articol pentru Project Syndicate.

Acum, cei care se opun globalizării în pieţele emergente şi în ţările în curs de dezvoltare s-au unit cu zecile de milioane din ţările dezvoltate. Sondajele de opinie, inclusiv un studiu al Stanley Greenberg şi al asociaţilor săi de la Roosevelt Institute arată ca acum comerţul este printre principalele surse de nemulţumire pentru o mare parte dintre americani. În Europa, viziunile sunt aparent similare.

Cum poate fi atât de ponegrit un lucru despre care liderii noştri politici şi mulţi economişti au spus că va aduce mult bine pentru toata lumea?

Un răspuns pe care îl aud uneori din partea economiştilor neoliberali care au susţinut aceste politici este că oamenii o duc mai bine. Doar că nu ştiu. Nemulţumirea lor este o problema pentru pshihiatri, nu pentru economişti.

Însă datele despre venituri arată ca neoliberalii ar fi cei care ar trebui supuşi acestei terapii. Segmente mari din populaţia ţărilor avansate nu o duc deloc mai bine: în SUA, cei mai săraci 90% suferă de 30 de ani din cauza stagnării. Venitul mediu pentru bărbaţii care lucrează cu normă întreagă este mai redus (ajustat la inflaţie) decât era în urmă cu 42 de ani. La nivelul cel mai de jos, salariile reale sunt comparabile cu cele din urmă cu 60 de ani.

Efectele durerilor economice şi ale dislocării pe care o trăiesc multi americani se reflectă chiar şi în statisticile legate de sănătate. De exemplu, economiştii Anne Case şi Angus Deaton, laureaţii Nobelului din acest an, au arătat că speranţa de viaţă a albilor dibn America se reduce.

Lucrurile stau puţin mai bine in Europa. Dar doar puţin mai bine.

“Inegalitatea Globală: o nouă abordare a Erei Globalizării”, noua carte a lui Branko Milanovici, îi analizează pe marii câştigători si marii pierzători în termeni de venituri în ultimele două decenii, din 1988 până în 2008. Printre câştigători îi avem pe cei 1%, plutocraţii globali, dar şi clasa mijlocie din ţările în curs de dezvoltare. Printre pierzători – cei care au câştigat puţin sau nimic – îi avem pe cei mai săraci, precum şi clasa mijlocie şi clasa muncitoare din ţările dezvoltate. Globalizarea nu este singurul, dar este unul dintre motive.

Presupunând că pieţele sunt perfecte (ca în majoritatea analizelor economice neoliberale), liberul schimb uniformizează salariile muncitorilor necalificaţi din lume. Comerţul înlocuieşte circulaţia oamenilor. Produsele importate din China – bunuri care necesită multă mână de lucru necalificată – reduce cererea pentru muncitori necalificaţi în Europa şi SUA.

Această forţă este atât de puternică încât, daca nu ar exista costurile transportului şi dacă SUA şi Europa nu ar avea avantaj competitiv în alte zone precum tehnologia, lucrurile ar arăta ca şi cum muncitorii chinezi ar migra mereu spre SUA şi Europa până când diferenţele ar dispărea cu totul. Nu e deloc suprinzător că neoliberalii nu au vorbit despre consecinţele liberalizării comerţului atunci când au susţinut – am putea spune ca au minţit – că toţi vor beneficia de pe urma acestei liberalizări.

Eşecul globalizării de a îndeplini promisiunile partidelor tradiţionale a subminat încrederea în “establishment”. Iar împrumuturile generoase ale guvernelor acordate băncilor care au dus la criza din 2008, în timp ce cetăţenii obişnuiţi erau lăsaţi să se protejeze de unii singuri, au întărit viziunea cum că acest eşec nu ţine doar de erori economice.

În SUA, republicanii din Congres s-au opus până şi ajutoarelor pentru cei direct loviţi de globalizare. Aparent, neoliberalii s-au temut de efectele adverse şi s-au opus măsurilor pentru protejarea celorlaltţi.

Pentru ca toata lumea să beneficieze de globalizare, trebuie să ai măsuri puternice pentru protecţia socială. Scandinavii şi-au dat seama de asta cu mult timp înainte; asta a fost parte din contractul social care a menţinut o societate deschisă – deschisă către globalizare, către schimbările în tehnologie.

Neoliberalii de prin alte părţi nu au făcut asta, iar acum, la alegerile din SUA şi Europa, îşi primesc pedeapsa.

Desigur, globalizarea este doar o parte a fenomenelor ce au loc. O altă parte este inovaţia tehnologică. Însă toate aceste fenomene ar fi trebuit să ne facă mai bogaţi, iar ţările avansate ar fi trebuit să apeleze la politici care să asigure împărţirea echitabilă a beneficiilor.

În schimb, ţările avansate au apelat la politici care au restructurat pieţele într-un mod care a sporit inegalitatea şi a subminat performanţa economica generală; creşterea este acum încetinită din cauză că regulile jocului sunt rescrise pentru a apăra interesele băncilor şi ale corporaţiilor – cei bogati şi puternici – în dauna tuturor celorlalţi. Puterea clasei muncitoare s-a redus; cel puţin în SUA legile concurenţei nu ţin pasul cu vremurile; legislaţia existentă nu se aplică în mod adecvat. Financializarea a continuat în ritm alert, iar guvernanţa corporatistă a devenit mai rea.

Acum, după cum scriam în volumul “Rescrierea regulilor economiei americane”, regulile jocului trebuie schimbate din nou – iar aici trebuie incluse şi măsurile care să îmblânzească globalizarea. Cele două noi mari acorduri pentru care a militat preşedintele Barack Obama – Parteneriatul Transpacific dintre SUA şi 11 tari pacifice şi Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii dintre UE şi SUA – sunt o mişcare în direcţia greşită.

Principalul mesaj al volumului “Globalizarea şi nemultumirile ei” era că problema nu ţine de globalizare, ci de cum estea ea gestionată. Din nefericire, modul în care a fost gestionată nu s-a schimbat. Dupa 15 ani, noile nemulţumiri au adus acest mesaj chiar în ţările avansate.”

CONSILIUL REGAL SI CRUDUL ADEVAR CE SE VA AFLA CAT DE CURAND.UN COLEGIU FORMAT DIN 5 MEDICI AU DAT VERDICTUL.MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMANIEI NU POATE VENI LA FUNERALIILE REGINEI ANA DE ROMANIA!

8 aug.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu va fi prezent la funeraliile defunctei Sale soții, Majestatea Sa Regina Ana

Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu va fi prezent la funeraliile defunctei Sale soții, Majestatea Sa Regina Ana.

Un comunicat oficial transmis, luni, de serviciul de presă al Casei Regale a României, a anunțat că, la recomandarea medicilor, Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu va fi prezent la funeraliile soției Sale, Majestatea Sa Regina Ana:

Un colegiu alcătuit din cinci medici curanți ai Regelui Mihai I, de diverse specialități, au făcut recomandări împotriva participării Majestății Sale la funeraliile Majestății Sale Defuncte Regina Ana. Regele Mihai I va rămâne pe perioada Funeraliilor Regale în reședința din Elveția, alături de prieteni și apropiați, de angajați ai Casei Majestății Sale și de două maici ortodoxe detașate la reședință. Această decizie a fost luată cu mare părere de rău.

La funeraliile Majestății Sale Defuncte Regina Ana vor lua parte ASR Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei române, ASR Principele Radu, ASR Principesa Elena, ES domnul Alexander Philips Nixon, ASR Principesa Sofia, ASR Principesa Maria, domnul Nicolae Medforth-Mills și domnișoara Elisabeta Maria Biarneix.

La funeralii și-au anunțat prezența membri ai Familiilor Regale străine. Numele lor vor fi anunțate joi, 11 august 2016.”

SCRISOAREA APADOR-CH SI ALTE TREI ONG-URI SOROSISTE vs.PROIECTUL SRI!

8 aug.

Patru organizaţii neguvernamentale au trimis luni o scrisoare deschisă mai multor instituţii naţionale şi europene, prin care cer anularea unui proiect al SRI, finanţat din fonduri europene, despre care susţin că ar fi unul „de supraveghere în masă”, anunţă APADOR-CH.

Scrisoarea APADOR-CH.

APADOR-CH împreună cu alte trei organizații neguvernamentale a trimis astăzi această scrisoare deschisă mai multor instituții naționale și europene ( Comisia Europeană, Ministerul Fondurilor Europene, Primul Ministru, MCSI, Comisia de control a SRI, CSAT), exprimându-și îngrijorarea cu privire la un proiect de supraveghere în masă implementat de Serviciul Român de Informații, cu o finanțare europeană.

SRI a câștigat un proiect pe fonduri europene (axa 2 – OS 2.3. Creșterea utilizării sistemelor de e-guvernare) prin care intenționează să achiziționeze software și hardware de 25 de milioane de Euro pentru „consolidare și asigurarea interoperabilității sistemelor informatice”.

Proiectul, numit „SII Analytics”, are un potențial de supraveghere generalizată a întregii populații a României – un adevărat sistem informatic Big Brother – fără a avea prevăzută vreo măsură de garantare a drepturilor cetățenești sau de limitare a accesului SRI sau al altor instituții publice la datele personale colectate și integrate în acest sistem, scăpare ce încalcă serios drepturile fundamentale.

Principalele probleme ale proiectului:

1. Supraveghere generalizată prin combinarea bazelor de date

Proiectul își propune să aducă împreună baze de date de la majoritatea instituțiilor publice românești și să permită căutarea avansată în acestea a oricăror informații despre toți cetățenii. De exemplu prin capitolul de „analiză comportamentală”, orice cetățean ar putea avea o fișă „de bună purtare” (constituită din informații adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecători, procurori sau antreprenori, fișe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informații publice (de ex. Informațiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale.

2. Lipsa oricăror garanții și potențialul de abuz

Prin agregarea bazelor de date, SRI va avea acces necontrolat la orice informație despre toți cetățenii, o chestiune nereglementată în acest moment în legislația română. Legea de funcționare a SRI datează din 1991 și ea nu prevede mecanisme eficiente de control prin care să se garanteze că riscul abuzurilor de orice fel este redus și că atunci când se produc abuzuri ele vor putea fi sancționate, iar victimele despăgubite.
Acest proiect, de exemplu prevede că informațiile despre cetățeni pot fi accesate de pe un număr uriaș de terminale (peste 750), deci practic orice persoană din cele peste 1000 ce vor avea acces la sistem va avea posibilitatea să îl folosească și în orice scop personal, fără a putea fi controlate efectiv sau fără ca cetățeanul să știe.

3. Bani europeni pentru încălcarea drepturilor europene

Proiectul a fost depus pe 9.06.2016, la o zi după ce apelul pentru fondurile europene structurale (axa 2 – OS 2.3) a fost lansat public, și a fost aprobat foarte repede, în ciuda faptului că acesta încalcă în mod flagrant documentele constitutive ale Uniunii Europene, în speță dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal (Art 7 și 8) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest moment SRI derulează deja o licitație pentru achiziția echipamentelor necesare și a softurilor.

4. Rolul SRI în eGuvernare & scopul ascuns al proiectului

Conform legii, SRI nu are nicio competență pe domeniul eGuvernării sau pe „dezvoltarea funcției de prevenție, detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică”, așa cum sunt scopurile declarate ale proiectului. Mai mult, anumite părți din proiect (vezi capitolele de „Recunoaștere facială” sau „Interceptarea comunicațiilor” din documentul explicativ) ne indică faptul că proiectul are de fapt și un scop nedeclarat – acela de supraveghere generalizată a întregii populații. De exemplu, baza de date de recunoaștere facială cu aproximativ 50-60 de milioane de imagini frontale (gen carte de identitate sau pașapoarte), la care SRI are acces nelimitat și nesupravegheat, nu are nici o utilitate/justificare în „prevenirea fraudei”, așa cum pretinde SRI în descrierea proiectului, fiind de fapt o formă de spionare a vieții private a tuturor cetățenilor.

O analiză de interpretare a caietului de sarcini care ne ridică aceste suspiciuni majore o regăsiți în acest document explicativ.

Semnatarii acestei scrisori publice, ce a fost adresată atât autorităților române cât și celor europene, solicită de urgență:

  • anularea licitației și a proiectului care încalcă drepturile fundamentale;
  • includerea în condițiile de accesare a fondurilor europene, explicit, a interdicției folosirii acestora pentru încălcarea sau limitarea drepturilor cetățenilor.
  • dezbaterea publică a rolului exact al SRI în societatea românească, inclusiv a legislației conexe, ca și a garanțiilor eficiente pentru stoparea abuzurilor de acest tip și transparenței instituționale pentru orice proiect care depășește cadrul original de securitate națională.
  • monitorizat2

    SRI primește fonduri europene într-un proiect de supraveghere generalizată a cetățenilor, deghizat în eGuvernare

    APADOR-CH împreună cu alte trei organizații neguvernamentale a trimis astăzi această scrisoare deschisă mai multor instituții naționale și europene ( Comisia Europeană, Ministerul Fondurilor Europene, Primul Ministru, MCSI, Comisia de control a SRI, CSAT), exprimându-și îngrijorarea cu privire la un proiect de supraveghere în masă implementat de Serviciul Român de Informații, cu o finanțare europeană. 
     

    SRI a câștigat un proiect pe fonduri europene (axa 2 – OS 2.3. Creșterea utilizării sistemelor de e-guvernare) prin care intenționează să achiziționeze software și hardware de 25 de milioane de Euro pentru „consolidare și asigurarea interoperabilității sistemelor informatice”.

    Proiectul, numit „SII Analytics”, are un potențial de supraveghere generalizată a întregii populații a României – un adevărat sistem informatic Big Brother – fără a avea prevăzută vreo măsură de garantare a drepturilor cetățenești sau de limitare a accesului SRI sau al altor instituții publice la datele personale colectate și integrate în acest sistem, scăpare ce încalcă serios drepturile fundamentale.

    Principalele probleme ale proiectului:

    1. Supraveghere generalizată prin combinarea bazelor de date

    Proiectul își propune să aducă împreună baze de date de la majoritatea instituțiilor publice românești și să permită căutarea avansată în acestea a oricăror informații despre toți cetățenii. De exemplu prin capitolul de „analiză comportamentală”, orice cetățean ar putea avea o fișă „de bună purtare” (constituită din informații adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecători, procurori sau antreprenori, fișe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informații publice (de ex. Informațiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale.

    2. Lipsa oricăror garanții și potențialul de abuz

    Prin agregarea bazelor de date, SRI va avea acces necontrolat la orice informație despre toți cetățenii, o chestiune nereglementată în acest moment în legislația română. Legea de funcționare a SRI datează din 1991 și ea nu prevede mecanisme eficiente de control prin care să se garanteze că riscul abuzurilor de orice fel este redus și că atunci când se produc abuzuri ele vor putea fi sancționate, iar victimele despăgubite.
    Acest proiect, de exemplu prevede că informațiile despre cetățeni pot fi accesate de pe un număr uriaș de terminale (peste 750), deci practic orice persoană din cele peste 1000 ce vor avea acces la sistem va avea posibilitatea să îl folosească și în orice scop personal, fără a putea fi controlate efectiv sau fără ca cetățeanul să știe.

    3. Bani europeni pentru încălcarea drepturilor europene

    Proiectul a fost depus pe 9.06.2016, la o zi după ce apelul pentru fondurile europene structurale (axa 2 – OS 2.3) a fost lansat public, și a fost aprobat foarte repede, în ciuda faptului că acesta încalcă în mod flagrant documentele constitutive ale Uniunii Europene, în speță dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal (Art 7 și 8) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest moment SRI derulează deja o licitație pentru achiziția echipamentelor necesare și a softurilor.

    4. Rolul SRI în eGuvernare & scopul ascuns al proiectului

    Conform legii, SRI nu are nicio competență pe domeniul eGuvernării sau pe „dezvoltarea funcției de prevenție, detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică”, așa cum sunt scopurile declarate ale proiectului. Mai mult, anumite părți din proiect (vezi capitolele de „Recunoaștere facială” sau „Interceptarea comunicațiilor” din documentul explicativ) ne indică faptul că proiectul are de fapt și un scop nedeclarat – acela de supraveghere generalizată a întregii populații. De exemplu, baza de date de recunoaștere facială cu aproximativ 50-60 de milioane de imagini frontale (gen carte de identitate sau pașapoarte), la care SRI are acces nelimitat și nesupravegheat, nu are nici o utilitate/justificare în „prevenirea fraudei”, așa cum pretinde SRI în descrierea proiectului, fiind de fapt o formă de spionare a vieții private a tuturor cetățenilor.

    O analiză de interpretare a caietului de sarcini care ne ridică aceste suspiciuni majore o regăsiți în acest document explicativ.

    Semnatarii acestei scrisori publice, ce a fost adresată atât autorităților române cât și celor europene, solicită de urgență:

    • anularea licitației și a proiectului care încalcă drepturile fundamentale;
    • includerea în condițiile de accesare a fondurilor europene, explicit, a interdicției folosirii acestora pentru încălcarea sau limitarea drepturilor cetățenilor.
    • dezbaterea publică a rolului exact al SRI în societatea românească, inclusiv a legislației conexe, ca și a garanțiilor eficiente pentru stoparea abuzurilor de acest tip și transparenței instituționale pentru orice proiect care depășește cadrul original de securitate națională.

    Semnatari

    ActiveWatch
    Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – APADOR -CH
    Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
    Centrul de Resurse Juridice

    Demers susținut și de:

    Miliția Spirituală

Mustafa Kemal Atatürk și formarea Turciei moderne

8 aug.

11iunie.ro

Sursă foto: beliefnet.com

Mustafa Kemal Atatürk s-a născut în 1881 în Salonic, Grecia (astăzi). Chiar dacă nu se știe cu exactitate data când acesta s-a născut, la nașterea sa utilizându-se în cadrul imperiului două calendare: Hijri și Rumî, Mustafa Kemal Atatürk s-a născut fără îndoială „la momentul potrivit”. Surprinzător, chiar el va fi cel care va introduce câțiva ani mai târziu calendarul gregorian în statul pe care îl va fonda. Chiar dacă există mai multe teorii privitoare la data nașterii lui Mustafa Kemal Atatürk, mama sa îi povestea că acesta s-a născut într-o zi de primăvară, alegând o dată simbolică, cea de 19 mai. Destinul său pare a fi fost stabilit dinainte dacă privim la coincidența debutului „Războiului de Independență” al Turciei tot într-o zi de 19 mai, ce-i drept cu 38 de ani mai târziu, însă sub coordonarea sa.

Copilăria și tinerețea lui Mustafa Kemal

Indiferent de anotimp, „independența”…

Vezi articolul original 2.464 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: