Arhiva | 5:03 pm

SONDAJUL „AVANGARDE”:KLAUS WERNER JOHANNIS”GLOBETROTTERUL”,IN CADERE LIBERA O INEBUNIT DE FURIE INTRUCAT VICTOR PONTA I-O LUAT FATA!

8 aug.

Președintele Klaus Iohannis a scăzut puternic în topul încrederii pe care românii o au în politicieni. O arată un sondaj „Avangarde”, potrivit căruia actualul șef al statului a pierdut 26 de procente în decurs de un an.

Astfel, șeful statului a pierdut 26 de procente, în intervalul august 2015- august 2016. In momentul de față Klaus Iohannis este cotat la 35%, în timp ce, în urmă cu un an, beneficia de o cotă de încredere de 61%. În prezent, actualul președinte se situează abia pe locul al patrulea în această ierarhie, în timp ce acum un an conducea detașat topul încrederii.

Doi politicieni înregistrează, însă, scoruri mai mari. Este vorba despre Victor Ponta, care a crescut cu patru procente față de august 2015, de la 38% la 42%, dar și despe fostul președinte Traian Băsescu, care a reușit să câștige opt procente, arată B1 TV.

Pe primul loc în clasament se afla insa fostul premier Victor Ponta. Acesta a crescut cu patru procente față de luna august a anului , de la 38% la 42%. De o creștere notabilă beneficiază și fostul președinte Traian Băsescu, care a reușit să câștige opt procente, de la 21 la 29%. Pe locul doi după Victor Ponta, se clasează insa Gabriela Firea, cu 41%, iar al treilea este Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului, cotat la 40% încredere.

Actualul premier, Dacian Cioloș, este abia pe locul al cincilea in acest top, cu 34% cota de incredere. Clasamentul este completat de Ecaterina Andronescu, Nicolae Bănicioiu, Vasile Blaga și Alina Gorghiu. Aceasta din urmă a pierdut un procent față de august 2015.

La intenția de vot, PSD este partidul care ar obține cele mai multe voturi la alegerile legislative, 38%. Social democrații sunt urmați în această ierarhie de PNL, ALDE, PMP și UDMR.

Sondajul a fost efectuat în perioada 25 iulie- 2 august, pe un eșantion reprezentativ la nivel național de 900 de persoane, cu o marjă de eroare de 3,3%.

CINE SE BUCURĂ DE ÎNCREDEREA ROMÂNILOR

1. Victor Ponta 42% – august 2016 38% – august 2015

2. Gabriela Firea 41% – august 2016 40% – august 2015

3. Călin Popescu Tăriceanu 40% – august 2016 35%- august 2015

4. Klaus Iohannis – 35% – august 2016 61% – august 2015

5. Dacian Cioloș- 34% – august 2016

TOPUL PARTIDELOR PENTRU ALEGERILE LEGISLATIVE

1. PSD – 38%

2. PNL – 29%

3. ALDE – 7%

4. PMP – 6%

5. UDMR – 5%

6. USR – 4%

7. PNȚCD și PER – 1%

8. alte partide – 9%

MINISTRESA JUSTITIEI RALUCA PRUNA,AMICA MONICAI GHERGHESCU FOSTA MACOVEI,O FACUT „DREPTUL”LA O FACULTATE NEAUTORIZATA-UNIVERSITATEA ECOLOGICA A ESCROCULUI DOLFI DRIMER!

8 aug.

„Nu cumva merităm mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?”, se întreba retoric ministrul Justiției, referindu-se la „un tip pe nume VV Ponta”. Ȋn afară de înălțimea funcției, care e trecătoare, ce altceva îi conferă doamnei Prună autoritatea pentru a pune astfel de etichete?
Născută la 24 septembrie 1969, Raluca Prună a devenit studentă abia în 1990. Adică, la vârsta de 21 de ani, după trei sesiuni de admitere ratate. Ȋn CV-ul domniei sale, disponibil aici,  nu este precizat cu ce anume s-a ocupat în acea perioadă, însă e trecută facultatea la care a reușit să intre actualul ministru al Justiției: Facultatea de Drept din Universitatea Ecologică București.
Puțini sunt cei care își mai amintesc de începuturile învățământului superior privat din România. De facultățile neacreditate și de scandalul diplomelor false. „Totul a început ca o escrocherie, a unuia, Dolfi Drimer!”, povestea profesorul Ion Coja într-un interviu din 2012. „În februarie 1990 a anunțat că el înființează o universitate, că primește studenți în anul I la medicină – era facultatea cea mai căutată pe vremea aceea, îi primește fără examen de admitere, dar, firește, cu o taxă substanțială! A încropit un sediu, un corp profesoral și i-a dat drumul! Universitatea Ecologică!…”.
Pe lângă Facultatea de Medicină, Universitatea Ecologică avea și o Facultate de Drept. Aici a fost studentă și Raluca Prună până în 1994, când a absolvit. Ȋnsă Facultatea de Drept cu pricina a primit autorizația de funcționare provizorie abia în august 1995, prin Hotărârea nr. 568/1995 cu privire la acordarea autorizației de funcționare provizorie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor.
Și, uite așa, abia prin februarie 1996, după ce această hotărâre de Guvern a intrat în vigoare, Raluca Prună s-a putut înscrie și ea la examenul pentru obținerea licenței. Nu a mers la Facultatea de Drept a Universității București (pe care Ponta, cel numit de ea „rebut intelectual”, o absolvise deja în 1995), ci s-a dus tocmai la Universitatea Al. I. Cuza din Iași.
Devenită licențiată în drept la vârsta de 27 de ani, după doar o lună Prună a plecat, bursier TEMPUS, la Universitatea Paris VII Nanterre (Departamentul de Filosofie), iar apoi a  devenit asistent universitar la Facultatea de Filosofie și la Școala Națională de Studii Politice și Administrative – Facultatea de Științe Politice din Universitatea București.
Ȋn noiembrie 1996, la nouă luni după ce și-a dat examenul de licență la Iași, Raluca Prună a devenit și avocat în Baroul București. Universitatea Ecologică din București a fost însă acreditată instituțional abia în 26 iunie 2003, prin Legea nr.282/2003.
„Poate își ia un avocat neintrat pe ușa din dos în barou”
„Un tip pe nume VV Ponta ma face stalinistă. Din nou, a suta oară. Mai bate câmpii si cum ca as fi membru ISIS. Am predat filosofie politica, nu voi zăbovi: l-as fi pus sa repete anul. Pentru delir ideologic. Suntem însă in alt joc si el e (încă) in politica mare. Il anunț public – ca avocat intrat pe bune in profesie, ca pentru toate calomniile il voi invita de azi înainte sa probeze in instanța astfel de afirmații. Poate își ia un avocat neintrat pe usa din dos in barou, ca argumentele formulate de unul singur nu conving oameni raționali, care au silogismul acasă si care cunosc rigorile legii.
Pe cei mulți, scârbiți de cum sunteți reprezentati, de aici si de aiurea de prin exilul global, va invit la reflecție: nu cumva meritam mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?! Hai sa dam delete, putem, e o chestie utilitarista (pt VV Ponta, asta e o chestie legată de număr, va explic gratis)”, scria Raluca Prună zilele trecute, pe pagina personală de Facebook.
Să recapitulăm: Ponta a devenit, la 19 ani, student la Drept, la o facultate de stat. Prună a fost admisă la 21 de ani, la o facultate de Drept privată și neautorizată. După absolvirea facultății cu examen de licență, Ponta a devenit procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, iar între 1998 și 2002, procuror al Parchetului General, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică.
După absolvirea facultății, Raluca Prună a fost nevoită să aștepte 2 ani, până ce Universitatea Ecologică a primit o autorizație de funcționare provizorie, ca să-și poată da și ea licența. La Iași.

În iulie 2003, Ponta a obținut titlul de doctor în drept, cu o teză despre care s-a stabilit că e un plagiat. Monica Macovei solicită acum Baroului București excluderea lui Victor Ponta, motivând că, prin Decizia nr. 644 din 07.01.2005, acesta ar fi fost admis ca avocat cu scutire de examen, pe baza diplomei de doctor în drept.
Ȋn 2005 însă, Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat preciza, la art. 16. alin.(2), că „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept”, dar și „cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.”
Baroul București e singurul în măsură să decidă dacă Ponta a intrat sau nu în avocatură „pe ușa din dos”, așa cum sugerează azi și Raluca Prună. Solicitarea Monicăi Macovei va fi analizată la 23 august, în Consiliul Baroului București, care „va decide prin vot dacă sunt documente suficiente și dacă toată lumea este lămurită sau dacă se va desemna un raportor, în cazul în care sunt necesare verificări suplimentare, de exemplu, dacă ordinul a fost sau nu comunicat, dacă a fost sau nu contestat sau suspendat”, după cum a precizat decanul Baroului București, Ion Dragne.
Până când Consiliul Baroului București va da o decizie în cazul lui Ponta, antepronunțarea Ralucăi Prună ne arată cât drept (fie el și învățat într-o universitate neacreditată) și câtă filosofie a facebook-ului încap în declarațiile publice ale unui ministru al Justiției.

Incident la Templul evreiesc. Pus să vorbească după Ponta, Iohannis a refuzat să își mai țină discursul

JOCURILE OLIMPICE DE LA RIO: CATALINA PONOR S-A CALIFICAT IN FINALA LA BARNA!

8 aug.

Jocurile Olimpice de la Rio: Cătălina Ponor s-a calificat în finala la bârnă.

Astfel, Cătălina Ponor s-a calificat în finală la bârnă, dar a ratat calificarea la sol. Cătălina Ponor a avut un exerciţiu foarte bun la bârnă în calificări şi se află printre marile favorite la cucerirea unei medalii olimpice în finala acestei probe.

Gimnasta din România a fost notată cu 14.900, unul dintre cele mai bune punctaje din concurs, informează Romaniatv.net

La sol, Cătălina Ponor a prezentat un exerciţiu de siguranţă, primind nota 14.200, care nu i-a permis şansa de a se califica în finala aparatului.

Robert Glinţă a reuşit o calificare de senzaţie în finala olimpică de la 100 m spate.

Înotătorul român a concurat în cea de a doua semifinală, pe care a încheiat-o pe locul 4, cu 53,34 secunde (record naţional). Rezultatul i-a adus o prezenţă între primii opt sportivi la această probă, care are finala programată mâine. La numai 19 ani, Glinţă este cel mai tânăr dintre cei opt finalişti.

Robert Glinţă: ”Calificarea în finală înseamnă pentru mine enorm de mult. Este mai mult decât ce m-am aşteptat eu la prima mea participare la Jocurile Olimpice. Eu am sperat la cel puţin o semifinală, dar a fost mai mult. Mi-am îmbunătăţit recordul naţional, care era tot al meu. Cu gândul acesta am venit aici, să-mi îmbunătăţesc propriile performanţe, am reuşit să fac asta şi sunt extrem de mulţumit. Sunt între printre opt din lume. La finală putem spera la o îmbuntăţire a timpului din semifinală şi o clasare cât mai bună”.

INTR-UN ARTICOL PUBLICAT IN PROJECT SYNDICATE,JOSEPH E.STIGLITZ,LAUREAT AL PREMIULUI NOBEL PENTRU ECONOMIE SI PROFESOR LA UNIVERSITATEA COLUMBIA DIN USA:”NEOLIBERALII AR TREBUI SA FACA VIZITA LA UN PSIHIATRU!”

8 aug.

În urmă cu 15 ani am scris o o carte intitulată “Globalizarea şi nemulţumirile ei” în care descriam opoziţia crescândă din lumea în curs de dezvoltare la reformele impuse de globalizare. Părea să fie un mister: populaţiei din ţările în curs de dezvoltare i s-a spus că globalizarea va duce la sporirea bunăstării. De ce atât de mulţi oameni au devenit ostili?„, se întreabă Joseph E. Stiglitz, laureat al Nobelului pentru Economie şi profesor la Columbia University, într-un articol pentru Project Syndicate.

Acum, cei care se opun globalizării în pieţele emergente şi în ţările în curs de dezvoltare s-au unit cu zecile de milioane din ţările dezvoltate. Sondajele de opinie, inclusiv un studiu al Stanley Greenberg şi al asociaţilor săi de la Roosevelt Institute arată ca acum comerţul este printre principalele surse de nemulţumire pentru o mare parte dintre americani. În Europa, viziunile sunt aparent similare.

Cum poate fi atât de ponegrit un lucru despre care liderii noştri politici şi mulţi economişti au spus că va aduce mult bine pentru toata lumea?

Un răspuns pe care îl aud uneori din partea economiştilor neoliberali care au susţinut aceste politici este că oamenii o duc mai bine. Doar că nu ştiu. Nemulţumirea lor este o problema pentru pshihiatri, nu pentru economişti.

Însă datele despre venituri arată ca neoliberalii ar fi cei care ar trebui supuşi acestei terapii. Segmente mari din populaţia ţărilor avansate nu o duc deloc mai bine: în SUA, cei mai săraci 90% suferă de 30 de ani din cauza stagnării. Venitul mediu pentru bărbaţii care lucrează cu normă întreagă este mai redus (ajustat la inflaţie) decât era în urmă cu 42 de ani. La nivelul cel mai de jos, salariile reale sunt comparabile cu cele din urmă cu 60 de ani.

Efectele durerilor economice şi ale dislocării pe care o trăiesc multi americani se reflectă chiar şi în statisticile legate de sănătate. De exemplu, economiştii Anne Case şi Angus Deaton, laureaţii Nobelului din acest an, au arătat că speranţa de viaţă a albilor dibn America se reduce.

Lucrurile stau puţin mai bine in Europa. Dar doar puţin mai bine.

“Inegalitatea Globală: o nouă abordare a Erei Globalizării”, noua carte a lui Branko Milanovici, îi analizează pe marii câştigători si marii pierzători în termeni de venituri în ultimele două decenii, din 1988 până în 2008. Printre câştigători îi avem pe cei 1%, plutocraţii globali, dar şi clasa mijlocie din ţările în curs de dezvoltare. Printre pierzători – cei care au câştigat puţin sau nimic – îi avem pe cei mai săraci, precum şi clasa mijlocie şi clasa muncitoare din ţările dezvoltate. Globalizarea nu este singurul, dar este unul dintre motive.

Presupunând că pieţele sunt perfecte (ca în majoritatea analizelor economice neoliberale), liberul schimb uniformizează salariile muncitorilor necalificaţi din lume. Comerţul înlocuieşte circulaţia oamenilor. Produsele importate din China – bunuri care necesită multă mână de lucru necalificată – reduce cererea pentru muncitori necalificaţi în Europa şi SUA.

Această forţă este atât de puternică încât, daca nu ar exista costurile transportului şi dacă SUA şi Europa nu ar avea avantaj competitiv în alte zone precum tehnologia, lucrurile ar arăta ca şi cum muncitorii chinezi ar migra mereu spre SUA şi Europa până când diferenţele ar dispărea cu totul. Nu e deloc suprinzător că neoliberalii nu au vorbit despre consecinţele liberalizării comerţului atunci când au susţinut – am putea spune ca au minţit – că toţi vor beneficia de pe urma acestei liberalizări.

Eşecul globalizării de a îndeplini promisiunile partidelor tradiţionale a subminat încrederea în “establishment”. Iar împrumuturile generoase ale guvernelor acordate băncilor care au dus la criza din 2008, în timp ce cetăţenii obişnuiţi erau lăsaţi să se protejeze de unii singuri, au întărit viziunea cum că acest eşec nu ţine doar de erori economice.

În SUA, republicanii din Congres s-au opus până şi ajutoarelor pentru cei direct loviţi de globalizare. Aparent, neoliberalii s-au temut de efectele adverse şi s-au opus măsurilor pentru protejarea celorlaltţi.

Pentru ca toata lumea să beneficieze de globalizare, trebuie să ai măsuri puternice pentru protecţia socială. Scandinavii şi-au dat seama de asta cu mult timp înainte; asta a fost parte din contractul social care a menţinut o societate deschisă – deschisă către globalizare, către schimbările în tehnologie.

Neoliberalii de prin alte părţi nu au făcut asta, iar acum, la alegerile din SUA şi Europa, îşi primesc pedeapsa.

Desigur, globalizarea este doar o parte a fenomenelor ce au loc. O altă parte este inovaţia tehnologică. Însă toate aceste fenomene ar fi trebuit să ne facă mai bogaţi, iar ţările avansate ar fi trebuit să apeleze la politici care să asigure împărţirea echitabilă a beneficiilor.

În schimb, ţările avansate au apelat la politici care au restructurat pieţele într-un mod care a sporit inegalitatea şi a subminat performanţa economica generală; creşterea este acum încetinită din cauză că regulile jocului sunt rescrise pentru a apăra interesele băncilor şi ale corporaţiilor – cei bogati şi puternici – în dauna tuturor celorlalţi. Puterea clasei muncitoare s-a redus; cel puţin în SUA legile concurenţei nu ţin pasul cu vremurile; legislaţia existentă nu se aplică în mod adecvat. Financializarea a continuat în ritm alert, iar guvernanţa corporatistă a devenit mai rea.

Acum, după cum scriam în volumul “Rescrierea regulilor economiei americane”, regulile jocului trebuie schimbate din nou – iar aici trebuie incluse şi măsurile care să îmblânzească globalizarea. Cele două noi mari acorduri pentru care a militat preşedintele Barack Obama – Parteneriatul Transpacific dintre SUA şi 11 tari pacifice şi Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii dintre UE şi SUA – sunt o mişcare în direcţia greşită.

Principalul mesaj al volumului “Globalizarea şi nemultumirile ei” era că problema nu ţine de globalizare, ci de cum estea ea gestionată. Din nefericire, modul în care a fost gestionată nu s-a schimbat. Dupa 15 ani, noile nemulţumiri au adus acest mesaj chiar în ţările avansate.”

CONSILIUL REGAL SI CRUDUL ADEVAR CE SE VA AFLA CAT DE CURAND.UN COLEGIU FORMAT DIN 5 MEDICI AU DAT VERDICTUL.MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMANIEI NU POATE VENI LA FUNERALIILE REGINEI ANA DE ROMANIA!

8 aug.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu va fi prezent la funeraliile defunctei Sale soții, Majestatea Sa Regina Ana

Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu va fi prezent la funeraliile defunctei Sale soții, Majestatea Sa Regina Ana.

Un comunicat oficial transmis, luni, de serviciul de presă al Casei Regale a României, a anunțat că, la recomandarea medicilor, Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu va fi prezent la funeraliile soției Sale, Majestatea Sa Regina Ana:

Un colegiu alcătuit din cinci medici curanți ai Regelui Mihai I, de diverse specialități, au făcut recomandări împotriva participării Majestății Sale la funeraliile Majestății Sale Defuncte Regina Ana. Regele Mihai I va rămâne pe perioada Funeraliilor Regale în reședința din Elveția, alături de prieteni și apropiați, de angajați ai Casei Majestății Sale și de două maici ortodoxe detașate la reședință. Această decizie a fost luată cu mare părere de rău.

La funeraliile Majestății Sale Defuncte Regina Ana vor lua parte ASR Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei române, ASR Principele Radu, ASR Principesa Elena, ES domnul Alexander Philips Nixon, ASR Principesa Sofia, ASR Principesa Maria, domnul Nicolae Medforth-Mills și domnișoara Elisabeta Maria Biarneix.

La funeralii și-au anunțat prezența membri ai Familiilor Regale străine. Numele lor vor fi anunțate joi, 11 august 2016.”

SCRISOAREA APADOR-CH SI ALTE TREI ONG-URI SOROSISTE vs.PROIECTUL SRI!

8 aug.

Patru organizaţii neguvernamentale au trimis luni o scrisoare deschisă mai multor instituţii naţionale şi europene, prin care cer anularea unui proiect al SRI, finanţat din fonduri europene, despre care susţin că ar fi unul „de supraveghere în masă”, anunţă APADOR-CH.

Scrisoarea APADOR-CH.

APADOR-CH împreună cu alte trei organizații neguvernamentale a trimis astăzi această scrisoare deschisă mai multor instituții naționale și europene ( Comisia Europeană, Ministerul Fondurilor Europene, Primul Ministru, MCSI, Comisia de control a SRI, CSAT), exprimându-și îngrijorarea cu privire la un proiect de supraveghere în masă implementat de Serviciul Român de Informații, cu o finanțare europeană.

SRI a câștigat un proiect pe fonduri europene (axa 2 – OS 2.3. Creșterea utilizării sistemelor de e-guvernare) prin care intenționează să achiziționeze software și hardware de 25 de milioane de Euro pentru „consolidare și asigurarea interoperabilității sistemelor informatice”.

Proiectul, numit „SII Analytics”, are un potențial de supraveghere generalizată a întregii populații a României – un adevărat sistem informatic Big Brother – fără a avea prevăzută vreo măsură de garantare a drepturilor cetățenești sau de limitare a accesului SRI sau al altor instituții publice la datele personale colectate și integrate în acest sistem, scăpare ce încalcă serios drepturile fundamentale.

Principalele probleme ale proiectului:

1. Supraveghere generalizată prin combinarea bazelor de date

Proiectul își propune să aducă împreună baze de date de la majoritatea instituțiilor publice românești și să permită căutarea avansată în acestea a oricăror informații despre toți cetățenii. De exemplu prin capitolul de „analiză comportamentală”, orice cetățean ar putea avea o fișă „de bună purtare” (constituită din informații adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecători, procurori sau antreprenori, fișe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informații publice (de ex. Informațiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale.

2. Lipsa oricăror garanții și potențialul de abuz

Prin agregarea bazelor de date, SRI va avea acces necontrolat la orice informație despre toți cetățenii, o chestiune nereglementată în acest moment în legislația română. Legea de funcționare a SRI datează din 1991 și ea nu prevede mecanisme eficiente de control prin care să se garanteze că riscul abuzurilor de orice fel este redus și că atunci când se produc abuzuri ele vor putea fi sancționate, iar victimele despăgubite.
Acest proiect, de exemplu prevede că informațiile despre cetățeni pot fi accesate de pe un număr uriaș de terminale (peste 750), deci practic orice persoană din cele peste 1000 ce vor avea acces la sistem va avea posibilitatea să îl folosească și în orice scop personal, fără a putea fi controlate efectiv sau fără ca cetățeanul să știe.

3. Bani europeni pentru încălcarea drepturilor europene

Proiectul a fost depus pe 9.06.2016, la o zi după ce apelul pentru fondurile europene structurale (axa 2 – OS 2.3) a fost lansat public, și a fost aprobat foarte repede, în ciuda faptului că acesta încalcă în mod flagrant documentele constitutive ale Uniunii Europene, în speță dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal (Art 7 și 8) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest moment SRI derulează deja o licitație pentru achiziția echipamentelor necesare și a softurilor.

4. Rolul SRI în eGuvernare & scopul ascuns al proiectului

Conform legii, SRI nu are nicio competență pe domeniul eGuvernării sau pe „dezvoltarea funcției de prevenție, detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică”, așa cum sunt scopurile declarate ale proiectului. Mai mult, anumite părți din proiect (vezi capitolele de „Recunoaștere facială” sau „Interceptarea comunicațiilor” din documentul explicativ) ne indică faptul că proiectul are de fapt și un scop nedeclarat – acela de supraveghere generalizată a întregii populații. De exemplu, baza de date de recunoaștere facială cu aproximativ 50-60 de milioane de imagini frontale (gen carte de identitate sau pașapoarte), la care SRI are acces nelimitat și nesupravegheat, nu are nici o utilitate/justificare în „prevenirea fraudei”, așa cum pretinde SRI în descrierea proiectului, fiind de fapt o formă de spionare a vieții private a tuturor cetățenilor.

O analiză de interpretare a caietului de sarcini care ne ridică aceste suspiciuni majore o regăsiți în acest document explicativ.

Semnatarii acestei scrisori publice, ce a fost adresată atât autorităților române cât și celor europene, solicită de urgență:

  • anularea licitației și a proiectului care încalcă drepturile fundamentale;
  • includerea în condițiile de accesare a fondurilor europene, explicit, a interdicției folosirii acestora pentru încălcarea sau limitarea drepturilor cetățenilor.
  • dezbaterea publică a rolului exact al SRI în societatea românească, inclusiv a legislației conexe, ca și a garanțiilor eficiente pentru stoparea abuzurilor de acest tip și transparenței instituționale pentru orice proiect care depășește cadrul original de securitate națională.
  • monitorizat2

    SRI primește fonduri europene într-un proiect de supraveghere generalizată a cetățenilor, deghizat în eGuvernare

    APADOR-CH împreună cu alte trei organizații neguvernamentale a trimis astăzi această scrisoare deschisă mai multor instituții naționale și europene ( Comisia Europeană, Ministerul Fondurilor Europene, Primul Ministru, MCSI, Comisia de control a SRI, CSAT), exprimându-și îngrijorarea cu privire la un proiect de supraveghere în masă implementat de Serviciul Român de Informații, cu o finanțare europeană. 
     

    SRI a câștigat un proiect pe fonduri europene (axa 2 – OS 2.3. Creșterea utilizării sistemelor de e-guvernare) prin care intenționează să achiziționeze software și hardware de 25 de milioane de Euro pentru „consolidare și asigurarea interoperabilității sistemelor informatice”.

    Proiectul, numit „SII Analytics”, are un potențial de supraveghere generalizată a întregii populații a României – un adevărat sistem informatic Big Brother – fără a avea prevăzută vreo măsură de garantare a drepturilor cetățenești sau de limitare a accesului SRI sau al altor instituții publice la datele personale colectate și integrate în acest sistem, scăpare ce încalcă serios drepturile fundamentale.

    Principalele probleme ale proiectului:

    1. Supraveghere generalizată prin combinarea bazelor de date

    Proiectul își propune să aducă împreună baze de date de la majoritatea instituțiilor publice românești și să permită căutarea avansată în acestea a oricăror informații despre toți cetățenii. De exemplu prin capitolul de „analiză comportamentală”, orice cetățean ar putea avea o fișă „de bună purtare” (constituită din informații adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecători, procurori sau antreprenori, fișe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informații publice (de ex. Informațiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale.

    2. Lipsa oricăror garanții și potențialul de abuz

    Prin agregarea bazelor de date, SRI va avea acces necontrolat la orice informație despre toți cetățenii, o chestiune nereglementată în acest moment în legislația română. Legea de funcționare a SRI datează din 1991 și ea nu prevede mecanisme eficiente de control prin care să se garanteze că riscul abuzurilor de orice fel este redus și că atunci când se produc abuzuri ele vor putea fi sancționate, iar victimele despăgubite.
    Acest proiect, de exemplu prevede că informațiile despre cetățeni pot fi accesate de pe un număr uriaș de terminale (peste 750), deci practic orice persoană din cele peste 1000 ce vor avea acces la sistem va avea posibilitatea să îl folosească și în orice scop personal, fără a putea fi controlate efectiv sau fără ca cetățeanul să știe.

    3. Bani europeni pentru încălcarea drepturilor europene

    Proiectul a fost depus pe 9.06.2016, la o zi după ce apelul pentru fondurile europene structurale (axa 2 – OS 2.3) a fost lansat public, și a fost aprobat foarte repede, în ciuda faptului că acesta încalcă în mod flagrant documentele constitutive ale Uniunii Europene, în speță dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal (Art 7 și 8) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest moment SRI derulează deja o licitație pentru achiziția echipamentelor necesare și a softurilor.

    4. Rolul SRI în eGuvernare & scopul ascuns al proiectului

    Conform legii, SRI nu are nicio competență pe domeniul eGuvernării sau pe „dezvoltarea funcției de prevenție, detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică”, așa cum sunt scopurile declarate ale proiectului. Mai mult, anumite părți din proiect (vezi capitolele de „Recunoaștere facială” sau „Interceptarea comunicațiilor” din documentul explicativ) ne indică faptul că proiectul are de fapt și un scop nedeclarat – acela de supraveghere generalizată a întregii populații. De exemplu, baza de date de recunoaștere facială cu aproximativ 50-60 de milioane de imagini frontale (gen carte de identitate sau pașapoarte), la care SRI are acces nelimitat și nesupravegheat, nu are nici o utilitate/justificare în „prevenirea fraudei”, așa cum pretinde SRI în descrierea proiectului, fiind de fapt o formă de spionare a vieții private a tuturor cetățenilor.

    O analiză de interpretare a caietului de sarcini care ne ridică aceste suspiciuni majore o regăsiți în acest document explicativ.

    Semnatarii acestei scrisori publice, ce a fost adresată atât autorităților române cât și celor europene, solicită de urgență:

    • anularea licitației și a proiectului care încalcă drepturile fundamentale;
    • includerea în condițiile de accesare a fondurilor europene, explicit, a interdicției folosirii acestora pentru încălcarea sau limitarea drepturilor cetățenilor.
    • dezbaterea publică a rolului exact al SRI în societatea românească, inclusiv a legislației conexe, ca și a garanțiilor eficiente pentru stoparea abuzurilor de acest tip și transparenței instituționale pentru orice proiect care depășește cadrul original de securitate națională.

    Semnatari

    ActiveWatch
    Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – APADOR -CH
    Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
    Centrul de Resurse Juridice

    Demers susținut și de:

    Miliția Spirituală

Mustafa Kemal Atatürk și formarea Turciei moderne

8 aug.

11iunie.ro

Sursă foto: beliefnet.com

Mustafa Kemal Atatürk s-a născut în 1881 în Salonic, Grecia (astăzi). Chiar dacă nu se știe cu exactitate data când acesta s-a născut, la nașterea sa utilizându-se în cadrul imperiului două calendare: Hijri și Rumî, Mustafa Kemal Atatürk s-a născut fără îndoială „la momentul potrivit”. Surprinzător, chiar el va fi cel care va introduce câțiva ani mai târziu calendarul gregorian în statul pe care îl va fonda. Chiar dacă există mai multe teorii privitoare la data nașterii lui Mustafa Kemal Atatürk, mama sa îi povestea că acesta s-a născut într-o zi de primăvară, alegând o dată simbolică, cea de 19 mai. Destinul său pare a fi fost stabilit dinainte dacă privim la coincidența debutului „Războiului de Independență” al Turciei tot într-o zi de 19 mai, ce-i drept cu 38 de ani mai târziu, însă sub coordonarea sa.

Copilăria și tinerețea lui Mustafa Kemal

Indiferent de anotimp, „independența”…

Vezi articolul original 2.464 de cuvinte mai mult

GENERALUL PAHONTU,BASESCU SI JOHANNIS – TAINUITORI DE CRIMA!

8 aug.

Cum au ascuns procurorii și polițiștii o vânătoare a generalului Pahonțu? . De ce a tăinuit Traian Băsescu accidentul mortal din Pădurea Turbatu? . De ce este generalul Pahonțu un protejat de doi președinți? . Un ofițer SRI dă în vileag crima tăinuită la Parchet și la Cotroceni.

Nenorocire mare la Cotroceni şi la SPP. La urma urmelor, nici Parchetul Militar, nici SRI-ul nu stau mai bine. Au tăinuit un accident încheiat cu moartea unui om. Au încălcat legea aplicabilă în asemenea cazuri şi au acceptat difuzarea unei ştiri cusute cu aţă albă. Adică au participat la contrafacerea ei. Mai ales Poliţia, SPP-ul, Parchetul Militar şi preşedintele Traian Băsescu. Cine crede că generalul Pahonţu, împreună cu colonelul Soare s-au trezit ca din întâmplare la o vânătoare de iepuri în judeţul Prahova?Poate un surdomut din Egipt. A pornit generalul Pahonţu ca un apucat prin pădurea de la Drăgăneşti, doar-doar o da peste o coadă de iepure? Şi ca să nu se sperie de umbre sau alte sălbăticiuni sau de vreun urecheat cu dinţii mari, a luat cu el un colonel, responsabilul de judeţ şi o puşcă de omorât mistreţ, cerb, bour, taur şi chiar elefant. Să se fi întâlnit generalul cu patru stele cu o ceată de hăitaşi şi cu un grup de oameni de afaceri plecaţi şi ei după iepuri şi să se fi hotărât să unească grupele, pe ideea că dacă au noroc să pună împreună de o tocăniţă? Greu de crezut! Chiar imposibil!

Generalii de teapa şi anvergura lui Lucian Pahonţu (om cu o greutate egală cu a directorului SRI sau a ministrului de Interne) nu se alătură cu una cu două unor necunoscuţi. Mai rămâne o variantă. Vânătoarea de la Drăgăneşti, cea din 4 ianuarie 2012, a fost organizată special pentru generalul Pahonţu. După atâta muncă şi gândire, după atâtea şpriţuri de Crăciun şi Anul Nou, generalul Pahonţu s-a trezit cu o poftă nebună de aer curat şi a cerut o mică vânătoare. Doar nu vor fi organizat oamenii de afaceri o partidă şi-l vor fi întâlnit întâmplător sau îl vor fi invitat cu ei pe generalul de la Bucureşti? Probabil că bietul colonel Soare, reprezentantul SPP în judeţul Prahova, a primit comanda şi tot el a dat sfoară în ţară printre cunoscuţi şi prieteni.

– Cum să-i facem lui Pahonţu o vânătoare pentru dezmorţeala de după revelion?

Aşa a ajuns ”transportatorul Ioan Popa” (prieten cu colonelul Soare) să participle la partida de vânătoare. E de bănuit că prin el au fost convocaţi şi ceilalţi oameni de afaceri şi tot prin intermediul acestora sau al poliţiei judeţene sau al altor notabilităţi locale s-a organizat şi echipa de gonaci.
Toma Soare este mai nou în SPP. El a venit în serviciul condus de Lucian Pahonţu prin 2008 prin transfer de la SRI. Avem aşadar de-a face cu un ofiţer de informaţii, deloc căzut din lună. Numele de Soare ne trimite cu gândul la celebrul căpitan Soare, cel care a fost surprins în scandalul de urmărire a lui Horia-Roman Patapievici, despre care incident mulţi zic că n-a fost decât o operaţiune de legendare a ciudatului filosof devenit agent de influenţă a lui Traian Băsescu.

Prezenţa colonelului Toma Soare la vânătoarea de la Drăgăneşti are o logică. Îşi însoţea şeful pe teren. Indiferent că era în misiune, în concediu sau în agapă. SPP-ul (Serviciul de Protecţie şi Pază, căci paza propriu-zisă o execută unităţile de jandarmi) are cel puţin un ofiţer în fiecare judeţ. În cazul în care în respectiva unitate teritorială soseşte un demnitar important, acesta asigură legătura cu factorii locali şi cu ceilalţi reprezentanţi ai unităţilor de forţă şi informaţii. Colonelul Soare, fost ofiţer SRI, era şeful grupului SPP de Prahova. Şef de grup pentru că în judeţul Prahova erau necesari mai mulţi, fiind vorba de Valea Prahovei. Aici se înghesuie mereu demnitarii cei mai importanţi, preşedintele şi premierul, oaspeţii din străinătate, delegaţii de mare importanţă, unele chiar dificil de protejat.
Colonelul Petre Soare sau altcineva de la SPP a iniţiat la ordin partida de vânătoare. Evident, fiind român fără puşcă, neinteresat de vânătoare, colonelul Soare nu putea decât să execute o comandă primită direct de la comandantul său sau de la unul dintre subordonaţii acestuia.

Ipoteza că oamenii de afaceri din Prahova au pus de o partidă la care generalul Pahonţu şi subordonatul său din teritoriu s-au lipit întâmplător este exclusă. Din păcate şi extrem de grăitor, nimeni n-a cercetat evenimentul în detaliu, de la început până la sfârşit. Vânătoarea de la Drăgăneşti arată a fi fost organizată pentru Lucian Pahonţu, la cererea sau cu acordul acestuia. Acest fapt ar explica toată desfăşurarea şi tot comportamenul straniu care a urmat accidentului mortal.

Nu intenţionăm o abordare în detalii a unui accident de vânătoare. Este treaba anchetatorilor şi a experţilor. Pentru publicul larg, un lucru este clar. Generalul Lucian Pahonţu a părăsit locul accidentului fără să aştepte sosirea poliţiştilor şi a procurorilor. Mai mult, nu a predat armele pentru expertiza obligatorie, n-a anunţat autorităţile şi, din câte spune colonelul Petre Soare, a instigat la tăinuirea desfăşurării accidentului precum şi la inducerea în eroare a cercetărilor. Nu ştim dacă au fost interogaţi toţi participanţii la vânătoare, inclusiv martorii şi gonacii.

Vânătoarea-petrecere organizată pentru generalul Lucian Pahonţu a sfârşit prost şi moartea unui participant a fost cercetată neatent, ca să nu spun superficial, în ciuda faptului că de ea au aflat procurori, preşedintele României şi alţi ofiţeri SPP. Faptul că generalul Pahonţu a tăinuit prezenţa sa la locul accidentului şi a plecat imediat fără să mai anunţe şi explice acest lucru ne trimite cu gândul la o intenţie clară de acoperire a unor fapte. De la felul în care a fost făcută cercetarea, de la prelevarea probelor, de la interogarea şi audierea martorilor până la felul în care a fost comunicat incidentul, toate ne arată că funcţionarii publici au suferit amnezii, au comis greşeli inexplicabile, loviţi parcă de damblaua măsluirii acestei investigaţii.

Presa a fost dezinformată de cei care au relatat, comunicatele poliţiei prahovene par a fi fost alcătuite spre dezinformare de un expert sau chiar de conducerea SPP-ului, disperată să îşi apere şeful de răspundere într-o tragedie petrecută la o vânătoare organizată la cererea sa sau făcută cadou pentru destinderea sa post-sărbătorile de iarnă.

De ce a crezut generalul Pahonţu că desfăşurarea accidentului şi a vânătorii ar putea fi dreasă din condei, dacă nu chiar muşamalizată? De ce a crezut şi colonelul Petre Soare că poate ascunde incidentul? De ce a tăcut Lucian Pahonţu şi n-a anunţat imediat crima petrecută în pădure? De ce Traian Băsescu, informat de Lucian Pahonţu, în loc să-l suspende şi să ceară o cercetare laborioasă, a tăcut şi l-a păstrat în funcţie? De ce adjunctul SPP, generalul Alexandru Burian, nu a insistat pentru lămurirea accidentului mortal? Ceva îi uneşte pe toţi. Generalul cu patru stele Lucian Pahonţu a fost înainte de 1989 tânăr ofiţer în trupele de securitate. Generalul Alexandru Burian, cel care conduce zona de informaţii şi care a făcut din SPP un serviciu de protecţie şi informaţii, este şi el un fost ofiţer de securitate la Direcţia a IV-a a Securităţii, adică la contrainformaţii militare. Apoi a lucrat la informaţiile de la MAI, fiind la 0215 unul din oamenii importanţi în serviciul lui Virgil Ardelean zis Vulpea. Despre Traian Băsescu şi securitatea, adică CIE şi Securitatea statului, nu are rost să mai vorbim. Şi Petre Soare, transferat de la SRI, a putut să-şi imagineze că lucrurile se pot aranja. Au mai fost acoperiţi care au murit şi s-a rezolvat. Ştia bine că au mai fost aranjate şi multe altele. Toţi vin dintre ofiţerii de securitate cu experienţe în muşamalizări de incidente, cu raportări drese din condei, cu măsluiri, mistificări şi dezinformări la activ.

Cum se explică însă faptul că nici un procuror, nici un poliţist, nici un expert, nici un ofiţer SRI sau SPP nu au spart zidul de tăcere? Nu ne rămân decât două explicaţii care să ascundă încălcarea legii în scandalul cu Petre Soare şi generalul Pahonţu. Ori frica tuturor de a se amesteca în dezlegarea unei crime, ori un ordin (sau recomandare) primit de sus. Mai de sus de nivelul generalului Pahonţu!
Lucrurile se complică şi mai mult când ajungem la situaţia generalului Pahonţu după instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Nu a aflat noul preşedinte de rolul de martor al generalului Pahonţu în incidentul încheiat cu o crimă în pădurea de la Drăgăneşti Prahova? Nu i-a transmis Traian Băsescu despre legătura generalului cu accidentul de vânătoare? Cum se explică faptul că doi preşedinţi ştiu de prezenţa generalului la locul crimei şi nici unul nu decide suspendarea şi o cercetare amănunţită? Era vorba de comandantul unui serviciu special, subordonat direct preşedintelui ţării. De ce l-a menţinut preşedintele Iohannis pe Lucian Pahonţu în aceeaşi poziţie, ştiut fiind că, de regulă, orice şef de stat părăseşte funcţia împreună cu ”câinele” său de încredere? Nicăieri şi aproape niciodată un şef de stat nu a preluat omul de încredere al preşedintelui înlocuit!

Ce îi datora Traian Băsescu generalului Lucian Pahonţu (pe care l-a avansat în grad după accidentul de vânătoare)? Dar Klaus Iohannis? Ipoteze pot fi nenumărate. Casa de la Sibiu a familiei Iohannis ar fi fost declarată obiectiv de pază al SPP şi va fi amenajată pe banii serviciului. Sau SPP-ul (cum spuneam, devenit între timp serviciu de protecţie, informaţii şi diversiuni) a scos la bătaie serviciul special din Dealul Mitropoliei, alcătuit din oameni de urmărire şi de diversiuni. Cei 120 de ofiţeri ai SPP-ului de la Mitropolie au jucat un rol hotărâtor în anvergura demonstraţiilor stradale de după accidentul de la Colectiv şi au contribuit astfel la debarcarea guvernului Ponta? A fost participarea acestui grup atât de important într-o operaţiune cunoscută de Klaus Iohannis încât preşedintele să se considere dator generalului Pahonţu şi să amâne cât poate o suspendare şi o cercetare temeinică?

Fără a lăsa să se înţeleagă cine ar putea fi responsbil de moartea unui om în pădurea Turbatu (judeţul Prahova), nu putem să nu subliniem incoerenţa modului în care a fost abordată o crimă la cel mai înalt nivel din România! Să sperăm că zilele următoare ne vor aduce toate lămuririle necesare!

Cornel Nistorescu.

DANIEL HORODNICEANU,SEFUL DIICOT DESPRE ARTICOLUL DIN SKY NEWS,CU PRIVIRE LA TRAFICUL DE ARME!

8 aug.

Daniel Horodniceanu

Daniel Horodniceanu a declarat luni, în legătură cu materialul prezentat de Sky News, că nu exclude o tentativă de discreditare.

Armele par a fi de vânătoare și este de „invidiat norocul unor jurnaliști” care filmează traficanți mascați, a spus procurorul-șef al DIICOT.

„Cu un ochi de nespecialist, am văzut armamentul prezentat de jurnaliștii britanici și, la o primă vedere, iarăși repet cu un ochi de nespecialist, nu par a fi arme de război. Par arme de vânătoare. În al doilea rând, este de invidiat norocul unor jurnaliști care filmează efectiv cu camera în față trei traficanți mascați, despre care spun în principiu că le-au preluat telefoanele și le-au încuiat în mașină, deși inițial nu aveau semnal la telefon. Nu excludem niciuna dintre variante. Am luat legătura cu partenerii noștri instituționali, atât din serviciile de informații, cât și din Poliție. Ne vom face treaba în ceea ce privește această chestiune, dar nu excludem nici o tentativă de discreditare. Nu s-a dovedit nicăieri în vestul Europei unde au existat atentate, spre deosebire de România, că armamentul ar proveni vreodată din estul Europei”, a afirmat Horodniceanu, la sediul DIICOT, răspunzând unor întrebări puse de jurnaliști.

El a precizat că procurorii nu au deschis deocamdată un dosar penal în acest caz, însă DIICOT va lua legătura cu partenerii săi instituționali din străinătate.

Procurorul-șef al DIICOT a adăugat că nu a avut, luni dimineața, discuții cu cei de la serviciile de informații cu privire la un posibil trafic de armament în nordul României.

Jurnaliști de investigație de la Sky News au venit în România pentru a se întâlni cu traficanți, care, spune televiziunea, s-au arătat dispuși să vândă armament oricui, inclusiv teroriștilor.

”Nu este niciun subterfugiu aici. Ei știau că noi suntem o instituție de presă care dorește să ilustreze modul relativ ușor de procurare a unei arme și credeau că vom cumpăra arme. Noi nu am făcut asta, ceea ce a complicat puțin lucrurile. Ceea ce este esențial este că lor nu le păsa dacă eram pregătiți să plătim. În timpul întâlnirii noastre ne-au spus clar că ar vinde absolut oricui — celor ce jefuiesc bănci, criminalilor în masă sau teroriștilor, fără nicio deosebire”, a explicat unul dintre jurnaliștii britanici.

ECONOMISTUL DE LA BNR,CEZAR BOTEL VA REPREZENTA ROMANIA LA FMI!

8 aug.

Cezar Boțel va reprezenta România la Fondul Monetar Internaţional începând cu luna septembrie, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

„El şi-a început cariera la BNR în anii ’90, a mers apoi în Statele Unite unde şi-a luat un doctorat de succes, a predat şi la o universitate americană, a revenit la începutul anilor 2000 în BNR şi a format o direcţie din tineri specialişti, Direcţia de Modelare”, a spus guvernatorul.

Potrivit acestuia, funcţia de director al Direcţiei de Modelare va fi preluată, după plecarea lui Cezar Boţel, de către Tudor Grosu.

OMUL DE AFACERI CU UN IQ RIDICAT,SORIN OVIDIU VANTU CATRE SECURISTUL DE LA STEFAN GHEORGHIU LIVIU MIHAIU ,PLATIT CU PESTE 5.MILIOANE DE ROL,INAINTE DE A DEVENI GUVERNATOR AL DELTEI:”O SA-TI EXPLIC CAND NE VEDEM FRAIERE!”

8 aug.

Ovidiu Vîntu

O discuție între Sorin Ovidiu Vîntu și Liviu Mihaiu din 2008 a fost lansată în spațiul public de către jurnalista Ionela Arcanu, în contextul în care SOV este acuzat de către procurorii DNA că i-ar fi oferit un milion de euro lui Bogdan Olteanu pentru a-l numi pe Mihaiu guvernator al Deltei Dunării, potrivit stiripesurse.ro, scrie b1.ro.

„SOV: Da, Liviu?
Mihaiu: Zii, mă, se prinde sau nu se prinde?
SOV: De abia acum dăm la ştiucă.
Mihaiu: Am înţeles, nu te ţin mult! (…) Sorinelu, uite, am vorbit şi cu Enache….
SOV: Da.

Mihaiu: Am vorbit şi eu cu băieţii, le-am spus că nu ies eu.. Ei oricum la anul vor să iasă, nu asta e problema. Uite care e, dacă mă asculţi un minut…
SOV: Da. Facem, facem aşa, acum, ieşim acum, şi prorata, când ies şi băieţii la anul în martie pe astea opt luni mai rămâne să încasez când ies şi băieţii.
SOV: Nu!
Mihaiu: Păi de ce nu?
SOV: O să-ţi explic când ne vedem, fraiere. Nu! Ieşi acum la cât este, punct!
Mihaiu: Da, mă, Sorinelu, dar eu pierd opt luni.
SOV: Nu pierzi, ma, nici o p..ă, du-te dracu, faci cum îţi spun eu!
Mihaiu: Da.. bine, dacă tu…
SOV: Deci ai ieşit acum, la cât e azi şi cu asta basta! Astea sunt actele oficiale! Punct!
Mihaiu: Bine, atunci nu mai vorbim!
SOV: Bravo!
Mihaiu: Normal, nu mai vorbim, că ne înţelegem… din priviri.
SOV: Bravo!
Mihaiu: M-am uitat în ochii tăi.
SOV: Ha, ha… Mi-ai văzut ochii albaştri, nu?
Mihaiu: Ţi-am văzut ochii albaştri şi nu mai zicem nimic.
SOV: Şi ai văzut şi casca de pe ureche a securistului, ha, ha, ha..
Mihaiu: Da, f.. le muma-n c.. , că ascultă şi telefoanele şi mailurile şi tot. Înţelegi*
SOV: Mă, asta e treaba lor, de aia îi plătim.
Mihaiu: d-aia sunt plătiţi, da, corect, ai dreptate.
SOV: Bine, mă, Livione.
Mihaiu: Bine, bine.
SOV: Te pup, golane, pa, pa, pa!”.

BIOGRAFIA NEROMANTATA A OMULUI DE AFACERI SORIN OVIDIU VANTU „TATICUL FNI!”,CARE PRIN SRI-UL FNI,A REUSIT SA COMPROMITA POLITICIENI,JURNALISTI,ANALISTI ECONOMICI,CREAND STATUL MAFIOT DIN ROMANIA PE CARE IL CONDUCE SI ASTAZI CHIAR DACA ESTE IN „BECIUL DOMNESC!”

8 aug.

 

Continuăm publicarea succintă a principalelor puncte fierbinți ale biografiei lui SOV. Episodul acesta vizează principalele dosare in care a fost condamnat.

Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat la doi ani de închisoare cu executare pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul privind favorizarea lui Nicolae Popa. Curtea de Apel a menţinut sentinţa dată de Tribunalul Bucureşti. Pe fond, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru favorizarea infractorului, de către magistraţii Tribunalului Bucureşti.

Reamintim că pe 2 octombrie 2012, Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la doi ani de închisoare cu executare, în dosarul privind fuga din ţară a fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, condamnat în dosarele FNA şi FNI. Omul de afaceri a fost condamnat pentru că i-a trimis varii sume de bani în Indonezia lui Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI pentru ca acesta să poată sta ascuns.

Bogdan Olteanu a ajuns acasă, la vilă, că de tânăr a câștigat bine. La fel de bine ca și unii jurnaliști, analiști și politicieni care-i freacă acum ridichea pe la televizor sau pe Facebook lui Sorin Ovidiu Vîntu, uitând că au fost în staful lui sau și-au făcut viața frumoasă pe bănișorii Tăticului FNI.

Acum, în fața plutonului e scos Liviu Mihaiu, dar am văzut unii pe rețeaua de socializare care dau cu piatra în loc să-și scuipe-n sân și să fugă la biserică, să aprindă o lumânare. E drept, am mai rămas puțini prin presă care ne amintim de anii 2000-2010, când grupuri de jurnaliști și politicieni alergau în Deltă ca să fumeze trabuce și să bea Whisky sau Campari cu Mister Vîntu. Dar pe undeva mai există arhive. O dată, SRI – cred eu! – ne-a strecurat o informație alarmistă, de a sărit presa în aer. S-a zis că SOV a avut un accident grav cu șalupa în Deltă. O banalitate, dar așa s-a aflat că acolo era un anume grup de invitați. Îi avea la picioare pe aproape toți oamenii de influență.

Rareș Bogdan, ziarist la Cluj în acea vreme, ne anunță că Vîntu amenință că aruncă România în aer chiar din pușcărie. Are casete filmate cu „prietenii” care-l vizitau în Deltă, în vila de lângă Corbeanca și în cea din strada Paris, acolo unde se dusese Geoană la „SPA” înainte de confruntarea cu Băsescu. Asta înseamnă că SOV sau Sorinche, cum auzeam că-i zic apropiații, vrea să-și facă propria justiție. Nu aia din Codul penal, ci aia din codul moralității unui golănaș care nu accceptă să ia bătaie de la membrii bandei pe care i-a crescut, i-a făcut mari și apoi s-au răzvrătit împotriva lui. S-ar putea să și câștige fiindcă, de ceva timp, poporului îi place mai mult hăcuirea victimei decât țintuirea călăului ticălos la stâlpul infamiei. Jurnaliștii au uitat și ei de probe sau de prezumția de nevinovăție și fac rapid execuții publice pe Facebook, invocând dreptul la opinie sau înghițind pe nerăsuflate acuzațiile aduse de Poliție sau de Parchet sau de un informator/denunțător. Ohoho, câte erori am întâlnit în viața mea de ziarist! Nu numai eu, ci și colegi din presă, dar lucrurile astea par să nu mai conteze.
Bogdan Olteanu doarme acum acasă, chiar dacă pe noptieră stă mandatul de arestare la domiciliu. Habar n-am dacă a luat milionul de euro de la Vîntu, fiindcă procurorii nu ne-au indicat nicio altă probă decât denunțurile a doi pușcăriași cu conturi în Cipru și afaceri dubioase. Însăși decizia instanței de a nu-l băga la carceră pe Bogdan Olteanu lasă loc suspiciunii că la dosar nu sunt dovezi clare. Totuși, au trecut 8 ani! Mă întreb de ce n-or fi făcut procurorii nicio percheziție la el acasă?
Nu-l cred Albă-ca-Zăpada pe Bogdan Olteanu. N-avea cum să acumuleze așa avere în câțiva ani. Căci și dacă ar fi câștigat un salariu de 15.000 de euro pe lună la BNR, în cei 6 ani de când e acolo tot n-ar fi putut să strângă bani ca să construiască trei vile și să întrețină o familie cu doi copii. Dar pentru asta sunt alte instituții care să-i evalueze cinstea. Cancerul corupției e peste tot, metastazele lui înfloresc în fiecare colț al societății. Nu de acum, ci de 26 de ani, de când organismul României a început să fie supus unui tratament greșit cu citostatice comunistoide. Dar cred că ar trebui să ne oprim din greșeala de a lăsa să ne trateze un vraci în locul unui medic competent.
Ca jurnalist, mă interesează la modul serios dacă liberalul, care în 2008 era președintele Camerei Deputaților, a luat punga cu un milion de euro de la omul lui Vîntu ca să-i înlesnească afacerile din Deltă. Vreau să aflu de la procurori dacă sunt probe că și Călin Popescu Tăricenu a primit tainul de la SOV. Că altminteri, rămâne în picioare scenariul că PNL a forțat îndepărtarea lui Bogdan Olteanu, omul lor în Consiliul de la BNR, pentru a-l pune în locul lui pe Lucian Isar, soțul președintei PNL! În momentul de față, cred însă că Alina Gorghiu tocmai i-a închis consortului în nas ușa Băncii Naționale. Și mai cred că golănașul Sorinache se bucură că măcar ceva i-a ieșit cap-coadă.

 

Prin intermediul lui Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian, i-ar fi transmis lui Nicolae Popa 70.000 euro, în două tranşe. 50.000 de euro ar fi fost transferaţi pentru SOV de către Octavian Ţurcan, iar pe 11 noiembrie 2009, alţi 20.000 de euro au plecat spre Indonezia via Alexandru Stoian.

De asemenea, după ce Nicolae Popa a fost arestat în Indonezia, pe 2 decembrie 2009, Vântu şi Alexandru Stoian l-au sprijinit pe acesta, vizând îngreunarea procedurii de extrădare a lui Popa în România, mai susţin procurorii.

 

2015 – DOSARUL PRĂBUȘIRII FNI

Sorin Ovidiu Vîntu a folosit inginerii financiare aparent legale prin care a „reciclat” sumele din delapidarea FNI, reuşind să ascundă banii prin creditări ale societăţilor sale, prin achiziţionarea unor imobile şi vânzări repetate, potrivit motivării deciziei de condamnare a omului de afaceri.

Tribunalul Bucureşti l-a condamnat, în 9 februarie, pe Sorin Ovidiu Vîntu la şase ani şi patru luni de închisoare, în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI).

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

 

Cum a a ascuns SOV banii din delapidare

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

2016 – DOSARUL DELAPIDĂRII PETROMSERVICE

Vîntu a fost condamnat de instanţa de fond la 6 ani şi 2 luni de închisoare, iar cei din conducerea companiei au primit pedepse cuprinse 6 şi 9 ani de închisoare. Sindicalistul Liviu Luca a primit șase ani de închisoare.

În septembrie 2012, Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca, Octavian Ţurcan şi foştii directori ai Petromservice Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnastopol au fost trimişi în judecată pentru spălare de bani şi delapidarea companiei, prejudiciul produs fiind de peste 83,5 milioane de euro.

Liviu Luca, Sorin Mihai, Gheorghe Şupeală, Bogdan Negrutzi, Ioan Bolhâlţeanu, Zizi Anagnastopol, Graziano Rino Raichovich au fost trimişi în judecată pentru delapidare, iar Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan, pentru complicitate la delapidare şi spălare a banilor.

Potrivit procurorilor, în cursul anului 2005, Liviu Luca a devenit, în mod indirect, acţionarul majoritar al SC Petromservice SA, prin achiziţia a 49,35% din acţiunile societăţii realizată prin intermediul companiei Elbahold Ltd (înmatriculată în Cipru), la care avea calitatea de beneficiar real în sensul prevăzut de Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi de Directiva 2005/60/CE.

„În acest mod, inculpatul Luca Liviu a controlat activitatea ulterioară desfăşurată de SC Petromservice SA, prin exercitarea dreptului de vot al Elbahold Ltd în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, ceea ce i-a permis desemnarea unor persoane apropiate în funcţiile de membri ai Consiliului de Administraţie, director general şi director financiar”, a arătat Parchetul instanţei supreme.

SOV îl ajuta pe Liviu Luca în administrarea companiei

Anchetatorii au stabilit că Liviu Luca era ajutat la administrarea companiei de către Sorin Ovidiu Vîntu, care a finanţat preluarea pachetului de acţiuni.

Un rol important în administrarea SC Petromservice SA avea şi Octavian Ţurcan, persoană apropiată de Vîntu, care intermedia relaţia inculpaţilor cu companiile înmatriculate în Cipru pe care le controlau şi cu băncile din această ţară, au precizat procurorii

În cursul anului 2007, SC Petromservice SA a vândut activitatea de servicii petroliere, în schimbul căreia a primit suma totală de aproximativ 325 milioane euro.

„Întrucât, în aceeaşi perioadă, împotriva societăţii erau în curs de desfăşurare numeroase proceduri de executare silită pentru drepturile salariale restante obţinute de către angajaţi prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti, inculpatul Luca Liviu a hotărât ca lichidităţile societăţii să fie transferate în patrimoniul unor companii controlate de Vîntu Sorin Ovidiu, pentru a evita ca aceste sume să ajungă în posesia salariaţilor sau să fie distribuite ca dividende acţionarilor minoritari”, au precizat procurorii DIICOT.

2006 – SOV intră în consultanță politică printr-un parteneriat cu Gușă

Omul de afaceri spune că firma în care e partener cu Guşă face „proiecte pentru municipalităţile locale”. Sorin Ovidiu Vîntu vine cu precizări în privinţa firmei pe care a înfiinţat-o cu „prietenul Guşă”, proaspătul consilier al preşedintelui PSD Mircea Geoană.

Firma va oferi consultanţă privind atragerea de fonduri europene. Într-un interviu pentru Hotnews.ro., SOV se exprimă foarte plastic privind expertiza lui Cozmin Guşă în domeniul atragerii de bani europeni. „Domnul Guşă aleargă, eu gândesc. Vă convine?”, a răspuns Vîntu vizibil iritat. Acesta susţine că firma sa va face „proiecte pentru municipalităţile locale”.

 

S-a răzgândit

Vîntu a contrazis astfel ceea ce afirmase cu câteva ore înainte partenerul său. „Firma pe care am înfiinţat- o cu Sorin şi în care suntem parteneri cu câte 50% din acţiuni se ocupă de proiecte private de business, după cum îi spune şi numele, SOCO Management&Dezvoltare S.A. Această firmă nu are ca obiect de activitate acordarea de consultanţă politică, electorală. De asemenea, această firmă nu va face afaceri cu statul român şi are în vedere doar afaceri performante în mediul privat”, a declarat Cozmin Guşă pentru Mediafax.

Într-un alt interviu, acordat revistei „Q Magazine”, Vîntu spunea că a înfiinţat firma „pentru a mai face nişte bănuţi”. „Nu eu l-am luat pe domnul Guşă, ci aş spune, mai degrabă, că el m-a luat pe mine… În orice caz, mă bazez pe vasta experienţă managerială a Domniei Sale pentru a derula o activitate cât mai profitabilă, de consultanţă”, a declarat Vîntu revistei citate.

 

 
Precizările celor doi privind firma de consultanţă au apărut în contextul speculaţiilor făcute de presă privind implicarea lui Vîntu în campania electorală a lui Mircea Geoană. Preşedintele PSD a anunţat în urmă cu o zi că l-a luat pe Guşă pe postul de consilier pe zona Transilvania. Neoficial, susţin surse din PSD, Guşă va conduce campania lui Geoană pentru alegerile prezidenţiale. Scopul acestui parteneriat declarat chiar de Guşă este acela ca, „în 2009, România să aibă un alt preşedinte” decât Traian Băsescu.

2007 – CTP se leapădă de SOV

Jurnalistul a decis sa inceteze contractul cu postul TV, dupa declaratiile lui Sorin Ovidiu Vintu referitoare la peisajul politic romanesc.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, directorul cotidianului „Gandul”, a incetat orice relatie contractuala cu postul de stiri Realitatea TV. Popescu a declarat pentru EVZ ca a luat aceasta decizie din cauza ultimelor declaratii in presa ale patronului postului, Sorin Ovidiu Vintu, care denota „intrarea sa in forta pe scena politica”. Popescu va fi prezent pe postul Realitatea TV doar ca invitat.

„Criteriul de neimplicare politica nu mai este valabil”

Sorin Ovidiu Vintu a declarat, luni, intr-un interviu acordat ziarului „Bursa”, ca nu ii place pe Traian Basescu si Adrian Nastase, dar ca ii admira pe Dan Voiculescu si Valeriu Stoica.

CTP afirmase, atunci cand Vintu a recunoscut oficial implicarea sa in proiectul Realitatea TV, ca va urmari in continuare evolutia politica a postului si a patronului sau. Jurnalistul a precizat ca nu a avut nimic de reprosat membrilor echipei Realitatii pentru felul in care s-a desfasurat colaborarea. „Dupa aceste declaratii, consider ca acest criteriu de neimplicare politica nu mai este valabil. Nu ma intereseaza continutul vorbelor, ci caracterul lor implicat politic”, a mai spus Popescu.

Simplu invitat

Jurnalistul va aparea in continuare ca invitat la emisiunile sau jurnalele Realitatii TV, ca la orice alta televiziune, fara a avea insa un contract cu postul.

„Am avut contract pentru emisiunea „Cap si pajura” pana in luna iunie si inca un contract pentru aparitii. Ambele au incetat pe cale amiabila, incepand de ieri (miercuri – n.r.)”, a confirmat CT Popescu.

El a mentionat ca nu va mai avea vreo relatie contractuala cu Realitatea TV cat timp Sorin Ovidiu Vintu va fi patronul postului.
C.T. Popescu a renuntat, alaturi de Emil Hurezeanu, la formatul „Cap si pajura” de pe Realitatea TV inainte de Craciun, dar a ales sa nu-si rezilieze contractul, in eventualitatea unui nou proiect.

2009 – Filmul trucat cu lovirea unui copil de către Băsescu, opera lui Vîntu și Patriciu

Miercuri 25 noiembrie – Realitatea TV organizează o ediţie specială, în care Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu vorbesc explicit despre simpatiile şi antipatiile lor politice, pentru turul II. În acest context Dinu Patriciu îşi susţine argumentaţia declarând că „îl urăşte pe Traian Băsescu pentru că a lovit, cu pumnul un copil”. Moderatorul îi cere lui Patriciu declaraţii suplimentare, singurul detaliu pe care acesta îl dezvăluie fiind acela că incidentul s-a consumat în noiembrie 2004, la un miting electoral al PDL, la Ploieşti.

Joi, 26 noiembrie – Traian Băsescu acceptă invitaţia la Realitatea TV, pentru ora 20.00 în cadrul emisiunii lui Răzvan Dumitrescu. Invitaţia a fost adresată preşedintelui joi, la prânz.

Ora 20.00 – Traian Băsescu participă la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu. Imediat după ce emisiunea a început, Curtea Constituţională a confirmat validarea scrutinului din turul I, şi implicit, prin aceasta, a dat startul campaniei electorale pentru turul al II-lea.

Ora 20.10 – Pe pagina www.gardianul.ro, apare filmul în care prezintă momentul în care Traian Băsescu ar lovi copilul. În mod excepţional postarea pe site-ul Gardianul a fost făcută la ora 20.00. Actualizarea paginii virtuale a ziarului are loc, în fiecare seară, în jurul orelor 22.00.
Ora 20.15 – Răzvan Dumitrescu pomeneşte de existenţa filmului în câteva rânduri, cu precizarea că „materialul rulează pe toate televiziunile”.
Filmul este difuzat în timpul întâlnirii cu Traian Băsescu şi de nenumărate ori, după plecarea acestuia din studioul Realitatea TV.
Ziarul Gardianul pune la dispoziţia Realitatea TV, filmul original, de o calitatea superioară celui postat pe site, care poate fi difuzat la o rezoluţie mai buna, iar Antena 3 preia şi difuzează imaginile RTV.

La finalul emisiunii de la RTV, la plecarea lui Traian Băsescu, un reporter de la Antena 3 se află la sediul Realităţii şi solicită declaraţii preşedintelui.

Ulterior se va dovedi că scena lovirii copilului a fost trucată!

2009 – Dezbaterea Băsescu – Geoană

„V-a plăcut întâlnirea cu Vîntu de azi-noapte?”, l-a întrebat Băsescu pe Geoană la dezbaterea din turul II pentru prezidenţiale.

„Aşa cum dvs aţi avut zeci de întâlniri. A fost un lucru decent. M-a sunat după ce am dat un interviu în care spuneam că este malefic..”, a mărturisit Mircea Geoană.

Disputa a apărut în urma fotografiilor publicate de Hotnews, potrivit cărora liderul social-democrat Mircea Geoană l-ar fi vizitat, miercuri noapte, pe omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, la reşedinţa acestuia.

Contactat de presă astăzi, Vântu a declarat că refuză să facă orice declaraţie până pe 7 decembrie. Însă, în această seară Mircea Geoană a declarat că într-adevăr i-a făcut o vizită afaceristului aseară.

În dezbatere, Traian Băsescu s-a referit şi la coincidenţa dintre vizita nocturnă a lui Geoană şi arestarea lui Popa Nicolae, cel care a gestionat Gelsor şi FNI.

„Ieri a fost arestat domnul Popa Nicolae, care a devalizat în numele domnului Vântu Gelsor. (…) Vîntu are o problemă. Un martor a fost arestat. Cunosc panica unui om care, probabil, l-a sprijinit să iasă din ţară”, a spus şeful statului.

Acest moment este considerat crucial în pierderea alegerilor prezidențiale de către Geoană.

 

Continuăm descrierea succintă a controversatelor afaceri care au marcat biografia ultimilor 26 de ani a lui Sorin Ovidiu Vîntu. De la primele afaceri făcute în Roman, până la conturarea sa ca mogul media. Așa cum le-a descris EvZ de-a lungul acestor ani.

Afacerea

În martie 1990, a deschis o consignaţie, iar până la sfârşitul anului avea deja o reţea de magazine, baruri, restaurante şi o antepriză de construcţii. Cum a făcut primul milion? „Aveam un video pe care-l închiriam Casei de Cultură cu 600 de lei pe săptămână. Ziarul mă costa 23 de bani bucata şi îl vindeam cu 5 lei. Vindeam 25.000 de ziare săptămânal. În vremea aceea, nu era niciun control, nimic”, mărturisea Vântu în acelaşi articol din Capital.

În Bucureşti a ajuns în `93, unde a adus prima firmă înregistrată la Roman, Gelsor. Un an mai târziu a început comerţul cu certificate de proprietate. O fostă secretară îşi amintea că, pe vremea aceea, cei aproximativ cinci angajaţi mâncau împreună, dintr-o farfurie de plastic: „Câteva roşii, parizer, pâine, cumpărate în grabă”. În 1994 avea 6 milioane de certificate de proprietate, însă în scurt timp a hotărât să vândă tot. „Nu mai aveam entuziasm. Vroiam să mă reprofilez pe alte afaceri. Guvernanţii îmi puseseră eticheta de mafiot. Controale peste controale veneau pe capul meu”, le-a mai spus jurnaliştilor.


 

Un al treilea episod din biografia neromanțată a lui SOV include câteva momente importante din istoria ultimilor ani, așa cum le-a consemnat, la acel moment EvZ. Am păstrat pentru savoarea lecturii nealterate referințele temporale și comentariile făcute de ziariștii cotidianului nostru. 


Apogeul 

Sorin Ovidiu Vîntu nu era străin lumii afacerilor în anul 2000. Să ne gândim doar că episodul Bancorex se încheiase cu un an mai devreme, iar Vîntu fusese multă vreme acţionar al companiei de asigurări Omniasig. Însă, în 2000, afaceristul a avut parte de o intensă mediatizare, asociată prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii (FNI). Fondul, o structură de tip piramidal în care depunătorii de pe nivelele superioare (primii) câştigau enorm din depunerile depunătorilor de pe nivelele inferioare, a 301.000 de români, care visau la câştiguri fabuloase. Aceştia au depus sume uriaşe de bani între 1995 şi 2000. A rămas în amintire o reclamă a acelor vremuri, difuzată la toate televiziunile, în care o voce calmă le spunea telespectatorilor „Dormi liniştit când FNI lucrează pentru tine”.

Nu a rămas însă în amintire o declaraţie a lui Mugur Isărescu. Guvernatorul BNR explica simplu prăbuşirea unui fond care promitea randamente de cinci ori mai mari decât orice altă bancă din România vremii: „La câştiguri mari, oamenii trebuie să se aştepte la riscuri mai mari. Cei care nu au învăţat, îmi pare rău că o învaţă pe propriul buzunar”.

Vîntu s-a lepădat de povestea FNI printr-o „inginerie”. Înainte de prăbuşire, i-a vândut compania care administra fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas. Aceasta a fost condamnată iniţial la 20 de ani de închisoare, apoi la 10, pentru ca în final să ispăşească o pedeapsă de aproape opt ani. În octombrie 2010, Vlas a fost eliberată din penitenciarul Târgşor. Cât despre Vîntu, după cinci ani de procese, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, dar faptele i-au fost prescrise. Cu alte cuvinte, a ieşit „curat” din afacerea FNI. Paguba din buzunarul celor peste 300.000 de români a fost estimată la 300 de milioane de dolari.

 

Colaboratorii

Într-o analiză făcută în 2000, Europa Liberă arăta că SOV stabilise legături cu diverşi ofiţeri de Securitate de dinainte de Revoluţie. „Încă din 1997, şeful SRI, Costin Georgescu, afirma în Parlament că grupul Gelsor, care cuprindea 27 de firme, lucrează în proporţie de 90% cu ofiţeri ai fostei Securităţi sau ai actualului SRI”, se arată în respectivul material. Printre exemple erau daţi: Dan Hornea, directorul FNI Constanţa, fost şef al Serviciului de Contrainformaţii din Marina Militară; directorul FNI Mureş, Alexandru Pogăceanu, ofiţer SRI până în 1998, directorul FNI Cluj, Viorel Şopterean, ofiţer al SRI până la 1 martie 1999 sau directorul FNI Covasna, Gheorghe Cornea, fusese până în 1990 ofiţer de contrainformaţii economice Buzău.

Pentru a cumpăra cât mai multe  cupoane, Gelsor avea o reţea de peste 40 de centre în toată ţara. Sub conducerea lui Nicolae Popa, Gelsor devenise grup financiar cu activităţi de brokeraj şi pe piaţa fondurilor de investiţii, prin care se derulau şi tranzacţiile cu unităţi de fond de la FNI.   „Nu există instituţia financiară în lumea asta care să nu angajeze foşti ofiţeri de Securitate. Dintre cei 8.000 de salariaţi ai Gelsor, 47 erau foşti ofiţeri de securitate, poliţie sau alte servicii de informaţii, pensionaţi. […] Cât am lucrat cu ofiţeri de Securitate, nu am avut probleme. Când am avut încredere în alţii, au apărut problemele” – Sorin Ovidiu Vîntu, 7 ianuarie 2002, la Marius Tucă Show.

Sindicaliştii 

Procurorii au susţinut că o parte din sumele pe care SOV le-ar fi trimis fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, în Indonezia, ar fi urmat un traseu transfrontalier şi ar fi provenit din afacerile pe care Liviu Luca, unul dintre şefii sindicaliştilor, le-ar fi derulat pe spatele Petromservice, o companie înfiinţată de angajaţii Petrom.

Contul offshore al firmei Comac Ltd. din Nicosia, deţinută de Vîntu, cel prin care condamnatul Popa primea regulat bani, a fost capitalizat în perioada 2003 – 2007, cînd echipa Vîntu – Luca făcea avere asigurând mentenanţa companiei Petrom. Serviciile erau prestate prin intermediul Petromservice, firmă înfiinţată de sindicaliştii Petrom conduşi de Luca şi preluată apoi de Vîntu. Alte sume care au luat calea contului din Nicosia provin din participaţiile Petromservice în diverse firme, inclusiv în Banca Romexterra, sau din implicarea Asociaţiei Salariaţilor din Petrom în afacerile SOV-Luca.

Circuitul financiar a fost gândit de Sorin Ovidiu Vîntu. Pe 10 decembrie 2003, la Casa Sindicatelor din Ploieşti a avut loc Adunarea Generală a Acţionarilor Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom, condusă de Luca. La acea şedinţă s-a cerut şi „abilitarea preşedintelui Consiliului Director, Liviu Luca, de a negocia şi încheia contracte de management în numele Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom SA, în calitate de beneficiar, cu societatea Comac Limited”. Dispoziţiile lui Luca au fost puse în aplicare imediat, iar compania salariaţiilor Petrom a început să plătească offshore-ul lui Vîntu.

Mediatizarea

Până în 2002, Vîntu nu a apărut în presă, nu a avut declaraţii ample despre scandalurile FNI, Banca Română de Scont (BRS) şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID). O făcea pentru întâia dată la „Marius Tucă Show”, emisiune cu o audienţă uriaşă la acea vreme. Emisiunea, difuzată dintr-un studio improvizat, din afara Antenei 1 (nu se ştie unde), începea cu prezentarea lui Tucă şi cu următoarele cuvinte ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, care îşi motiva ieşirea în media:

„Mă simt dator, faţă de salariaţii mei, faţă de copiii mei, faţă de toţi cei care mă cunosc, şi în ochii cărora în ultimele luni mi-a fost jenă să mă uit, ca urmare a unor campanii de presă care m-au transformat, din punct de vedere mediatic, într-un soi de monstru, piaza rea, simbolul corupţiei societăţii româneşti. Am decis că este momentul să apar la un post de televiziuni şi să dau explicaţiile pe care, din nefericire, nu le-am dat la momentul potrivit. Şi nu le-am dat pentru că am apreciat, am avut încredere în permanenţă în bunul simţ şi în capacitate de analiză a poporului român. Am gândit că cetăţenii României îşi vor da seama că e o campanie de presa la adresa lui SOV, omului de afaceri SOV. Scuzaţi-mi dicţia, nu m-am obişnuit cu dantura”.

„Asasinul” 

Pus de Marius Tucă, într-un interviu controversta prin absența întrebărilor-cheie, să comenteze zvonurile din presă, potrivit cărora ar fi ordonat asasinarea lui Cătălin Harnagea (director al SIE între 1997 şi 2001), Sorin Ovidiu Vîntu a râs de aceste acuzaţii (formulate de Petre Mihai Băcanu în „România Liberă”), spunând că „până la asasinat e o cale foarte lungă”. „Eu nu sunt un asasin, ştie dumnealui mai bine dacă are probleme de acest gen”, a spus Vîntu. Ulterior, a adăugat: „Eu nu asasinez, eu sunt om de afaceri”. Cert este că Parchetul General a făcut o anchetă superficială la accea vreme. Evenimentele ulterioare vor dovedi că SOV avea apucături de acest fel

În aceeaşi emisiune, Vîntu a fixat câteva repere ale ascensiunii sale financiare: de la apartamentul cu patru camere, „cu chirie”, din decembrie 1989, la cele 27 de milioane de dolari din momentul 1995, când au demarat acţiunile FNI. În urma fondului, a câştigat 3 milioane de dolari, susţine Vîntu, care se consideră mai degrabă păgubit de FNI. „Dacă investeam în bancă”, spunea Vîntu, cele „15 milioane de dolari investite în FNI”, „aş fi câştigat 6,8 milioane, aşa am câştigat doar 3 milioane”. Apoi, a întârit spusele: „Nu eu o spun, documentele o spun”.

Divorţul 

După 14 ani de căsătorie, din care a rezultat şi un copil, soţii Vântu, Angelica şi Sorin, decid să divorţeze în 2001. Fosta soţie ceruse jumătate din averea soţului, estimată neoficial la o sumă de aproximativ 50 de milioane de euro. Aceasta spunea că soţul ei avea 136 de case şi apartamente.La momentul divorţului, SOV pusese la Judecătorie o listă cu bunurile comune ale familiei, printre care era trecute în jur de 25 de societăţi comerciale. În cele din urmă, soția a fost de acord să primească o casă, să primească custodia copilului şi o pensie alimentară lunară de 2.000 de dolari.

În ciuda divorţului, afacerile lui SOV prosperau. În anii 2002 şi 2003, SOV era pe locul 5 în topul „Cei mai bogaţi 10 români”, realizat de Capital, cu o avere estimată la 400 – 500 de milioane de dolari.

Amorul 

În vara lui 2002, Vântu intra din nou în atenţia mass media, după ce suferise un accident grav cu şalupa în Delta Dunării. Ambarcaţiunea „Vifor” s-a ciocnit de o dragă pe canalul Caraorman, la aproximativ 30 de kilometri de Tulcea. SOV şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportat de urgenţă cu un elicopter la spital.
După accident şi divorţ, controversatul afacerist o întâlneşte pe Graţiela Mihaela Giolu, cunoscută publicului drept fata de la contrabas din formaţia Amadeus. Graţiela e cu 30 de ani mai tânără decât Vîntu.

Caracterizarea 

Îi place să îşi petreacă timpul liber pescuind în Delta Dunării, unde merge în fiecare weekend: „Iubesc Delta. Merg acolo şi pescuiesc din când în când, dar întotdeauna arunc peștii pe care îi prind înapoi în apă”. Apropiaţii îl caracterizează ca fiind un om complex: intuitiv, tenace, dar şi impulsiv, avid de cunoştinţe, acuzat uneori de sindromul Ceauşescu, dornic să ţină în mâini toate deciziile, ambiţios şi încăpăţânat, cu puterea de a reveni asupra hotărârilor luate deja. Cum îl caracterizau jurnaliştii într-un articol apărut în Capital, în 2001? „Tanti Lenuţa, bucătăreasa pe care a adus-o cu el de la Roman, îi găteşte ardei umpluţi. Este servit fără pretenţii. Lângă farfurioara cu smântână stă una cu mămăliguţă.Este îmbrăcat în blugi, cu un pulover de lână. Fireşte, nu poate renunţa la jocul teatral care, de altfel, îl caracterizaează.” Tot acestora le spunea că: „98% din ceea ce am realizat este rezultatul gândirii altora. Restul de 2% este capacitatea mea de a da viaţă viselor oamenilor de lângă mine”.

MOGUL DE PRESĂ

La patru ani dupa scandalul FNI, in 2004, Sorin Ovidiu Vintu a inceput sa faca achizitii importante in presa, unele fiind asumate public, altele, tinute „in umbra”.

Daca proprietatea asupra postului de televiziune Realitatea si-a asumat-o in 2005, Vintu nu a recunoscut niciodata ca detine cotidianele „Ziua” si „Gardianul”. Cele doua publicatii au fost cumparate de la Sorin Rosca Stanescu si Dinu Patriciu, si respectiv familia senatorului PSD Aristide Roibu, prin doua companii off-shore, detinute prin intermediari de „Parintele FNI”.

La nici un an distanta, afaceristul a vandut cele doua cotidiane catre Petromservice, companie infiintata de sindicalistii din Petrom, dar controlata de Vintu tot printr-un off-shore.

 

Tot în primavara lui 2006 a fost anuntata public cea mai spectaculoasa miscare a anului de pe piata media: Sorin Ovidiu Vintu prelua Grupul Catavencu, care aduna publicatii serioase si respectate: „Cotidianul”, „Academia Catavencu”, „Idei in dialog”, „Bucataria pentru toti”, „Aventuri la pescuit”, „24FUN” sau „Tabu”.

Trustul de presa nou format, Realitatea-Catavencu, a facut si alte miscari interesante. A lansat televiziunea de nisa The Money Channel, a preluat Romantica TV, a deschis Agentia de presa NewsIn sau a lansat cotidianul economic „Business Standard” si revista „Money Express”.

CAZUL REALITATEA TV și începutul sfârșitului

Din 2004 până în 2011, televiziunea de stiri apartine in majoritate lui Sorin Ovidiu Vintu, care avea 54,9 % din Realitatea Media SA, societatea care detine licenta TV. Dupa modificarea actului constitutiv al firmei si transformarea acesteia in societate pe actiuni, Federatia sindicalistilor din Petrom detine un pachet de 25% din actiuni.

La rândul lor, Global Video Media SRL si Petromservice SA stapanesc fiecare cate 10 %. Restul de 0,003% din actiuni sunt impartite frateste de Liviu Luca, Gheorghe Toroipan si Eugen Luha. Pe de alta parte, Petromservice a ajuns sa controleze si Global Video Media. De aici vor începe problemele sale.

 

Rămas fără bani, SOV îi încredințează managementul Realității TV lui Sebastian Ghiță. Numai că cei doi ajung să nu se mai înțeleagă, iar în 2010 are loc prima arestare a lui SOV, ca urmare a unei plângeri făcută de Sebastian Ghiță.

Potrivit referatului întocmit de procurori privind propunerea arestării preventive a lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru acuzaţia de şantaj se confirmă că în acest caz a fost vorba de un flagrant în care Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV, îi dă lui Cezar Ilie Ion, complice cu Vîntu în acest caz, 150 de mii de euro pentru ca SOV să renunţe la rezilierea contractului de management a Realităţii TV.

În continuare vă prezentăm o mostră de „lecţie de viaţă” oferită de Sorin Ovidiu Vîntu lui Sebastian Ghiţă, convorbire interceptată de procurori şi aflată în referatul privind propunerea de arestare.

Ultima discuţie interceptată (este vorba despre una ambientală) de procurori redă o discuţie între Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă purtată cu puţin timp înaintea reţinerii patronului Realitatea Media.

„S. O. VÎNTU: Ca să ştii. Iniţial, pe cuvântul meu că am vrut să-ţi administrez lecţia maximă, ca să termin şi să dau o lecţie tuturor.
S. G: Să mă îngropaţi?
S. O. VÎNTU: Bă, puştiule, la mine aşa ceva nu înseamnă teritoriu interzis, la mine face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de apărat. Eu nu glumesc cu asta …
S. O. VÎNTU: Eu nu transmit mesaje la maniera că băi, băieţi, vă rog frumos. Am spus: Ce-a promis G. că vă livrează, vă livrez, staţi liniştiţi, nu-l mai încurajaţi în prostie. Ăsta e mesajul pe care l-am trimis. Ce-a promis G. că vi se livrează, vi se va livra, nu îl împingeţi la prostii. Ăsta e tipul de mesaj, nu  te-am umilit nici acolo. Şi de aia am ales altă strategie, să te împing în interiorul legii. N-am, tati, n-am venit aici cu…, stai liniştit, că eu nu fac de-astea. Ţi-am spus că te-am graţiat. Am decis să aplic altă strategie, să te împing în interiorul legii, pe lege, unde sugi p…, pentru că ai fost atât de imprudent încât nu ţi-ai luat nicio măsură de precauţie, crezând, bazându-te pe chestii de-astea de golan. Nu ţi-ai luat niciun fel de precauţie. Şi am decis, domnule, dacă acum e atât de vulnerabil şi pot să-l fac pe băiat să devină doar casier plătitor, a întârziat 6 zile, a pierdut 10 milioane. De ce p… mea să mă apuc să-i fac eu, îl împing în lege şi îl f… de nu se vede. Deci, acum eşti în interiorul legii, S., unde eşti vulnerabil 100%. S., îţi jur pe copiii mei, este ultima discuţie serioasă pe care o mai port cu tine şi fără să mă ascund în vreun fel, fără vreun interes, pentru că ţi-o spun deschis, sunt călare pe situaţie, sunt călare pe tine şi cred că ţi-ai dat seama de lucrul ăsta. În faţa altora, spune ce vrei. Sunt călare pe tine, că, dacă am strâns puţin din pinteni ţi-ai dat duhul. Te ridiculizez în tot târgul, te fac de c…, vei deveni un personaj penibil, eu ştiu să fac mişto şi cu intrări în presă. Ştiu să te fac de c…, îţi izolez toţi partenerii de afaceri. În timpul unui scandal, tu n-ai de unde să ştii, fug toţi ca potârnichile. De-aia am venit acolo, ca să fie scandal, că, dacă nu veneam acolo nu prea era scandal. Venirea mea acolo…, tu vroiai scandal, nu, eu vroiam scandal. Te-am lăsat pe tine şi tu să-l faci, să-ţi arăt cum se joacă cu adevărat cu creierul, nu cu hormonii. Deci, în timpul unui scandal, toţi cei care te-au susţinut se dau deoparte, chiar dacă se bat cu pumnii în piept, fratele nostru, sau G., sau S., că e aia, aia sau au alte interese, se vor da deoparte… Pe ei îi doare în p…, că ai dreptate, că n-ai dreptate, că am eu, îi doare fix în p… Îi interesează să profite fără să fie atinşi de c… Or, când a apărut, am dat drumul la ventilator şi am început să arunc stropi de c… acolo, s-a făcut linişte. Întotdeauna am avut grijă să am un şir de contacte, din când în când mai scot câte un şeptar. Primul lucru care se face când începe un război, se dă atacul la resurse. Eu asta te învăţ. Identifici resursele duşmanului tău şi începi să-i anulezi resursele. Rămâi fără contracte, nu mai împingi bani, ai ieşit din business, până la sfârşitul anului eşti falit. Dar falit, falit. … „

„S. O. VÎNTU: Şi-ţi spun: e opţiunea 1 – îţi dau banii şi ai plecat, e opţiunea 2 – denunţ eu contractul şi ne judecăm, opţiunea 3 – ne înţelegem şi, dacă nu te ţii de cuvânt, îţi dau cu p… în gură. Nu în braţe, în gură.
S.G.: Hai să discutăm opţiunea 3. Alealalte două sunt nişte chestii de nediscutat, adică cine o face, o face.
S. O. VÎNTU: Deci nu mai e loc să te joci.
S.G.: N-a fost loc niciodată.”

„…S. O. VÎNTU: Încă o chestie, stop. Să nu te bazezi nicio clipă şi să nu-ţi doreşti ca eu în două luni să fiu arestat. De ce? În ziua în care sunt arestat, ţi se reziliază ţie contractul de management şi ai zburat de acolo cu fulgi cu tot.
S.G.: Da.
S. O. VÎNTU: Deci roagă-te de sănătatea mea, cum mă rog şi eu de a ta.
S.G.: Am înţeles. Mi-aţi dat o temă.”
….S.G.: Da, nu am nicio problemă.
S. O. VÎNTU: Ţi-o respect puştiule, eu nu-mi bat joc de banii oamenilor, nu fur banii oamenilor, nu-mi bat joc de ei, e dreptul tău, banii tăi. Deci ţi-am dat, iubitul meu prieten, tot ce nici măcar nu ţi-ai dorit, inclusiv CA-ul. Mai mult decât atât, iubitule, n-am ce să-ţi  mai dau. Dacă mă mai f… la cap cu stări de nesiguranţă, băi, termină-te dracului, că nu vreau să-ţi fac ceva. Mie îmi convine ca cineva să nu doarmă noaptea de grija salariilor.
S.G.: Da.
S. O. VÎNTU: Păi şi atunci de ce? Băi, băiatule, tu crezi că mă f… în propriul c… cu propria p…. ?
S.G.: Nu, dar….
S. O. VÎNTU: Eu am reacţionat doar când am avut senzaţia că vrei să iei ce nu-i alt tău, atât.
S.G.: N-am ce să iau şi am mai zis-o încă o dată, de-aia a fost o senzaţie….
S. O. VÎNTU: Copilu’, a fost singura dată când am reacţionat, cu duritate, într-adevăr, că sunt un tip dur, nu sunt dus la biserică, dar am reacţionat doar în momentul în care m-am simţit ameninţat, în rest mi-am văzut de ale mele.
S.G.: A. rezolvă problema cu Ion şi suntem clean.
…. S.O.VÎNTU: Ai vreo nemulţumire, aveţi vreo tensiune, ieşiţi de-acolo în faţa blocului şi certaţi-vă cât vreţi.
S.G.: O singură dată am zis eu faţă de E. de o sută cinci…, dar n-am zis…..
S.O.VÎNTU: Copilu’ nu mai băgaţi tensiune între oameni!
…. S.O.VÎNTU: Bun, îţi mai dau nişte…, îţi spun acum nişte chestii în afara….
S.G.: Da.
S.O.VÎNTU: Tu ai intrat într-un joc, ale cărui reguli nu le ştii. Ai intrat între…, ca un naiv, că eşti încă un naiv, eşti prea mic, ai intrat între două grupări uriaşe.
S.G.: Adică?!
………S.O.VÎNTU: Vezi-ţi doar de business!
S.G.: Păi, nu m-am băgat.
S.O.VÎNTU: Că-ţi rupem gâtul ori gruparea mea, ori gruparea  lui C. îţi rupem gâtul dacă ne-ncurci, dacă vom considera că ne-aduce un avantaj strategic în războiul nostru, ca la….. …….. Prietenul meu, puştiule, ţi-am spus că vreau să te cresc. Nu mai am această intenţie după întâmplările din ultima vreme, dar măcar un sfat dezinteresat îţi dau. Nu te băga într-un război care nu îţi aparţine. Nu ştii, habar n-ai despre ce e vorba, cine e în chestia asta, care sunt regulile unui joc de genul ăsta. Nu le ştii. Ai să ai nevoie de un 20 de ani să le înveţi.
S.G.: Mai învăţ.
S.O.VÎNTU: Nu, asta nu se învaţă în două zile, în două luni, în doi ani.
S.G.: Mai învăţ.
S.O.VÎNTU: Nu se învaţă în timp scurt. După ce ai să ai tot corpul brăzdat de cicatrici, cu răni sângerânde pe tine, după aia o să înţelegi şi tu cum se joacă un joc  d-ăsta. E fără mamă, fără tată şi fără prizonieri.
…………S.O.VÎNTU: R, din moment ce am stabilit cu tine şi l-am pus pe Ion ca păstrător al acestei înţelegeri acolo, R. a ieşit din preocupările mele. Cât ar fi, eu nu am miză acum. Iar când va fi miză, când vor începe marile negocieri, ţi-am spus, ne întâlnim…
……S.O.VÎNTU: Nu numai că ştiu, dar diferenţa o plătesc eu, alea trei luni de zile diferenţa o  plătesc eu, nu numai că ştiu, mă şi costă.
S.G.: Peste o sută cincizeci? Mă rog, e o exagerare.
S.O.VÎNTU: Bine.”.

În acest dosar, în 2012 SOV a primit un an de închisoare cu executare.

Scriitorul 

După arestarea din 2010, Mircea Dinescu a sărit în apărarea lui Sorin Ovidiu Vîntu. Relaţia dintre cei doi este una mai complicată, legată de ziarul „Gândul”. Creat de ziarişti demisionari de la „Adevărul”, în frunte cu Cristian Tudor Popescu, „Gândul” a fost pus pe picioare cu un milion de euro de la Mircea Dinescu. S-a zvonit că banii aceştia ar fi provenit de la Vîntu, dar nimic nu a fost confirmat. Cert este că, în 2010, Dinescu era şocat de drama prin care trece Sorin Ovidiu Vîntu, reţinut 29 de zile pentru „favorizarea infractorului” Nicolae Popa.

Atunci, Dinescu ţinea să stabilească statutul cultural al lui SOV şi a spus că acesta e un soi de intelectual. Jurnaliştii de la Kamikaze (săptămânal de umor fondat anul trecut, de un grup de jurnalişti care au demisionat de la Academia Caţavencu, publicaţie care a fost controlată de SOV prin Realitatea Media) au aflat câte ceva despre trecutul literar al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Potrivit acestora, Vîntu, absolvent al liceului „Roman-Vodă” din Roman, era şi este prieten cu fiul profesorului de română din liceu, iar cei doi scriau poezii, pasiune pe care SOV şi-a dezvoltat-o până la începutul anilor ’80, când a fost arestat pentru delapidare.

SOV a scris chiar şi o nuvelă, scria Kamikaze, dar nu a adus nici o dovadă în acets sens, contribuind la mitologia personajului.. S-a întâmplat la scurt timp după ce a cunoscut-o pe Angelica – femeia care avea să-i devină soţie şi apoi fostă soţie (cei doi s-au căsătorit, apoi au divorţat). Nuvela a fost o răzbunarea împotriva unei chelneriţe de la o pizzerie din Roman (în Roman, a existat o pizzerie deschisă în comunism), care i-ar fi servit cam cu sictir pe Sorin şi Angelica.

Dinescu, în luare de poziţie faţă de arestarea „comandată politic” a lui Vîntu, a spus că Vîntu „a scris poezii” şi „are o bibliotecă impresionantă”.

 

Sorin Ovidiu Vântu a început să fure de vremea lui Ceaușescu. De-a lungul vremii, EvZ a publicat mai multe articole ce-l vizau pe Sorin Ovidiu Vîntu, încercând să deslușească meandrele biografiei sale. În acest prim episod vă redăm fragmente publicate în urmă cu câțiva ani din anchetele jurnalistice ce aduceau lămuriri importante la evoluția celui care este considerat a fi cel mai mare „inginer” financiar din istoria României, delapidările în care a fost implicat păgubind sute de mii de oameni. Iar pe el transformându-l într-un deținut de drept comun.


 

Continuăm descrierea succintă a controversatelor afaceri care au marcat biografia ultimilor 26 de ani a lui Sorin Ovidiu Vîntu. De la primele afaceri făcute în Roman, până la conturarea sa ca mogul media. Așa cum le-a descris EvZ de-a lungul acestor ani. 


Copilăria

SOV are 60 de ani şi s-a născut în Roman, judeţul Neamţ, într-un bloc din apropierea magazinului Gulliver, foarte popular în oraş. După moartea tatălui său biologic, mama sa, infirmieră la Spitalul Municipal, se căsătoreşte cu un alt bărbat. După ce a participat la un avort provocat ilegal, mama actualului om de afaceri a fost dată afară din serviciu și s-a angajat ca femeie de serviciu.

Despre tatăl vitreg, vecinii care l-au văzut copil pe Vântu spun că el e cel care l-a iniţiat în afaceri, Constantin Ursaru, soţul Eugeniei Vîntu, care a stat alături de ea în ultimii ani de viaţă, se știe că era un membru respectat în comunitatea țigănească din Roman. “Omul trăieşte aici, în Roman, l-am văzut pe la mormânt. E bătrân, se mişcă cu greu. Pe el, când i-o veni vremea, tot aici o să-l îngropăm”, destăinuia groparul cimitirului din Roman în urmă cu câțiva ani.

SOV a absolvit Liceul „Roman Vodă” din oraş. A declarat că a început trei facultăţi, dar le-a abandonat pe toate trei, fapt greu de verificat în zilele de astăzi. Toate erau cu profil umanist. Întrebat dacă l-a ajutat şcoala în afaceri, a spus că „decisiv, m-a învăţat să gândesc”. Nu a explicat la ce școală se referă, într-un este doar absolventul a 12 clase.

 

Puşcăria

La începutul anilor 80, SOV a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani şi 8 luni. Potrivit dosarului penal judecat la Judecătoria Roman în 1981, în perioada iunie80 – februarie `81, inculpatul Vântu Sorin Ovidiu era „funcţionar la serviciul contabilităţii” al Întreprinderii Comerciale de Stat pentru Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică (ICSMAAP) Roman”. Acesta, împreună cu două gestionare de chioşcuri a „înlesnit însuşirea unor importante sume de bani” provenite din vânzarea produselor alimentare primite, în special cele de cofetărie. Toată operaţiunea era îmbârligată în tertipuri contabiliceşti, gândite de SOV. Banii se pierdeau pe drumul avizelor de expediţie, în „centralizatoare” şi „note de predare –restituire”.

POVESTEA DELAPIDĂRII

Peste 50.000 de lei din produse de cofetarie

Orasul Roman, judetul Neamt, 1 august 1981. Judecatoria locala se pronunta in cazul inculpatilor Maria Averescu, Maricica Levarda si Sorin Ovidiu Vintu. La acea vreme, cunoscutul om de afaceri de astazi avea 25 de ani, lucra ca functionar la serviciul contabilitate al Intreprinderii comerciale de stat pentru marfuri alimentare si alimentatie publica din Roman si era descris, dupa modelul militaresc, drept un „cetatean roman, absolvent de liceu teoretic, de profesie functionar, inapt serviciului militar, casatorit, nu are copii, nu poseda cazier judiciar”.

„Falsuri, sustragere, distrugere de acte…”

Potrivit magistratilor, calitatea oficiala detinuta de SOV in 1981 il desemna pe acesta sa se ocupe de „inregistrarea documentelor privind produsele alimentare ce se desfaceau prin chioscurile nr. 236 si 246, gestionate de catre una din celelalte doua inculpate”. In perioada iunie 1980-februarie 1981, in urma unei intelegeri cu cele doua femei, Sorin Ovidiu Vintu a facilitat insusirea de catre acestea a unor importante sume de bani din vanzarea produselor alimentare primite, in special de cofetarie (in textul motivarii se aduce vorba doar despre niste „branzoaice”), „prin falsuri, sustragere si distrugere de acte oficiale”.

 

SOV a organizat totul

Concret, Vintu, identificat de magistrati ca persoana care „a conceput activitatea infractionala”, sustragea sau distrugea avizele de expeditie a produselor (exemplarul original pe care-l primea de la unitatea furnizoare si exemplarul aflat la gestionar) si modifica valoarea din centralizatoarele zilnice, pe care, de asemenea, le avea asupra sa. In acest fel, concluzionau magistratii, se crea valoric „un plus ce nu era evidentiat si care urma sa fie insusit”.

Cu alte cuvinte, plusul de produse de cofetarie care rezulta in urma modificarii actelor contabile era vandut de una dintre inculpate, Maria Averescu, prin chioscul alimentar gestionat de aceasta. Sumele rezultate in acest fel erau impartite frateste intre ea si actualul magnat. Prejudiciul total: 53.662 lei.

Decizia

Cinci ani si zece luni de detentie

Banii ajungeau la SOV prin intermediul sotiei sale de la acea vreme, Aurelia, care era trimisa la chiosc, unde primea, de fiecare data, cate 1.300 de lei. Pretextul lui SOV ar fi fost, potrivit sotiei, recuperarea unor datorii a celei alaturi de care pusese la cale intregul plan, o datorie ce ar fi datat de dinaintea casatoriei lor.

Biletelul din calendar

„Schema chioscului” a fost intarita de o perchezitie efectuata la imobil, atunci cand, pe spatele unui calendar lipit de perete s-a gasit un biletel scris de SOV catre una dintre inculpate, in care acesta o anunta ca a venit dupa bani, insa nu a gasit-o. De asemenea, la imobilul unde locuia mama lui Vintu a fost gasit un alt inscris personal, din continutul caruia, spun magistratii, „rezulta clar cum erau impartiti banii”.

In timpul procesului, Vintu si-a recunoscut faptele, oferind chiar declaratii elocvente magistratilor. Astfel, spunea acesta, el a fost cel care a pus la punct intregul sistem, gandind inca de la inceput cum aveau sa decurga lucrurile. Singura problema a intampinat-o in convingerea celor doua complice. In aceasta privinta, Vintu declara ca nu l-au interesat anumiti oameni, ci doar „cineva alaturi de care sa lucreze, indiferent cine ar fi fost acestia”.

Condamnat pentru patru infractiuni

Intrucat au luat in considerare si aportul sotiei sale, magistratii au hotarat sa o oblige pe Aurelia Vintu la plata, in solidar, a daunelor, precum si instituirea unui sechestru asigurator pe bunurile mobile ale celor doi soti. Cat despre SOV, acesta urma sa fie condamnat pentru fiecare dintre infractiuni: complicitate la infractiunea de delapidare continuata (cinci ani si 10 luni de inchisoare si trei ani interzicerea drepturilor civile), sustragere si distrugere de documente oficiale (trei ani de inchisoare), fals intelectual (trei ani de inchisoare) si uz de fals (un an de inchisoare). Ramanea de executat pedeapsa cea mai mare: cinci ani si 10 luni.

RECURSUL

„Inculpatul dovedeste staruinta in activitati ilicite”

Recursul s-a judecat la Tribunalul Judetean Neamt, pe 14 septembrie 1981. Prezent in sala personal si asistat de avocat, Vintu cere gratierea partiala, acceptata si de procurorul de sedinta. Dupa o scurta reluare a motivelor ce au stat la baza condamnarii sale de Judecatoria Roman, magistratii consimt reducerea pedepsei, principalul motiv fiind starea de boala invocata de inculpat.

Pe de alta parte insa, judecatorii Tribunalului Neamt considera intemeiate parerile omologilor de la Roman, in privinta pericolului social implicat de faptele lui SOV. Astfel, spun acestia, faptul ca „inculpatul a fost initiatorul si organizatorul activitatii infractionale, in sfera careia a mai atras alte doua persoane, dupa ce incercase mai inainte acelasi lucru cu altele, demonstreaza staruinta pentru realizarea activitatilor ilicite”.

Tinand cont si de faptul ca Sorin Ovidiu Vintu s-a folosit de functia detinuta pentru a distruge si falsifica acte deosebit de importante, magistratii concluzioneaza: „In asemenea conditii, faptele prezinta particularitati deosebite, si pentru realizarea scopului reeducarii si prevenirii savarsirii altor infractiuni, pedepsele nu trebuie reconsiderate”.

Raman patru ani si 23 de zile

Tragand linie, instanta admite recursul lui SOV si decide gratierea in intregime a pedepselor de trei si un an de inchisoare. De asemenea, decide gratierea partiala, cu 1/6 a pedepsei celei mai mari, cea de cinci ani si zece luni de inchisoare pentru complicitate la delapidare continuata. Concluzia: Sorin Ovidiu Vintu va sta patru ani si 23 de zile in spatele gratiilor. Prin adresa numarul 19807/12.XI.1982, penitenciarul din Bacau confirma executarea pedepsei, de la 12 noiembrie 1982, pana la 7 septembrie 1987, cu mentiunea: „Se scad 27 de zile”.

Securitatea

În presă au apărut informaţii cum că SOV ar fi semnat un angajament cu fosta Securitate şi avea nume de cod Nuş. Acesta ar fi început colaborarea în 83, în timp ce se afla în penitenciar şi a încheiat-o în88. Potrivit jurnaliştilor de la Kamikaze, Vîntu a fost ales dintre mai mulţi candidaţi, a fost calificat „cel mai corespunzător” şi „dispune de posibilităţi de informare în rândul deţinuţilor de pe punctul de lucru şi are un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ”. Legăturile lui SOV cu Securitatea au fost făcute pe baza unor note făcute despre el de ofiţerii care îl supravegheau. Într-o notă, în timp ce se afla la Peniternciarul din Bacău, la punctul de de lucru „Lăzi – Conserve”, ofiţerul spunea: „În perioada cât a fost în legătură, a furnizat materiale care au stat la baza informării comandantului, o parte din acestea fiind exploatate şi în cunoaşterea şi documentarea activităţii elementelor din baza de lucru, aşa cum a fost obiectivul Bucu, Toader, Gelu, Geo şi alţii”, citează jurnaliştii de la Kamikaze din respectivele note. De partea cealaltă, Vîntu a spus că e o făcătură şi nu e nimic adevărat.

ZARA LARSSON – LUSH LIFE!

8 aug.

ALESSIA CARA – WILD THINGS!

8 aug.

RUTH B – LOST BOY!

8 aug.

%d blogeri au apreciat: