Arhiva | 5:01 pm

ICR,CONDUS DE RADU BOROIANU SUSTINUT DE ALDE,PROMOVEAZA LA TARGUL INTERNATIONAL DE CARTE DE LA BEIJING,DE SAPTAMANA VIITOARE PE BANI PUBLICI CARTEA „PAS CU PAS” TRADUSA IN LIMBA CHINEZA A LUI KLAUS WERNER JOHANNIS,CAREARE DREPTURI DE AUTOR IN VALOARE DE 20.000 DE EUROI!,DAR CINE I-O SCRIS CARTEA?

16 aug.

Cartea „Pas cu pas” a lui Klaus Iohannis este principalul eveniment pe care ICR îl pregătește pentru Târgul Internațional de Carte de la Beijing, care va avea loc săptămâna viitoare.
Cel putin asta reiese din comunicatul Institutul Cultural Român, care pune cartea lui Iohannis înaintea celor 1.200 de titluri de albume și cărți care vor reprezenta România în China.
Astfel, cartea ”Pas cu pas” va fi tradusă în limba chineză.
Președintele ICR a explicat, într-o intervenție telefonică la Antena 3, că inițiativa acestei traduceri a aparținut în exclusivitate părții chineze, subliniind că Institutul Cultural Român nu face politică.
”Nu a fost alegerea noastră, ci am avut și noi surpriza plăcută că o editură chineză a avut inițiativa particulară de a traduce această carte”, a spus Radu Boroianu, la Antena 3.
Institutul Cultural Român este condus de Radu Boroianu, susținut de ALDE, iar instituția se află sub controlul Parlamentului.

BRAZILIANUL JOAO HAVELANGE,FOSTUL PRESEDINTE AL FIFA,CARE A CONDUS FOTBALUL MONDIAL UN SFERT DE SECOL ,A DECEDAT LA 100 DE ANI!,DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

16 aug.

Brazilianul Joao Havelange, fostul președinte al Federației Internaționale de Fotbal (FIFA), a încetat din viață marți, la vârsta de 100 de ani.

A murit la Rio de Janeiro, orașul sau natal, pentru care s-a luptat să găzduiască Olimpiada din acest an. Joao Havelange a condus FIFA din 1974 până în 1998, când a lăsat federația internațională pe mâna lui Joseph Blatter. Havelange a avut o contribuție deloc de neglijat în procesul de atribuirii organizării Mondialului din 2014 și a Olimpiadei din 2016 țării sale natale. El fusese spitalizat de mai multe ori în ultimii ani din cauza problemelor pulmonare.

Domnia lui Havelange în fruntea fotbalului mondial a fost a doua cea mai longevivă, după Jules Rimet. Havelange a fost de profesie avocat și a fost membru al Comitetului Internațional Olimpic din 1963 și până în 2011. A fost ajutat să rămână în fruntea FIFA de modul în care a reformat Cupa Mondială, extinzând-o în 1982 la 24 de echipe, pentru a fi incluse și naționale din țările africane și asiatice, țări care l-au susținut la șefia FIFA. A demisionat în 2013 din funcția de președinte de onoare al FIFA ca urmare a scandalului de coruptie din jurul drepturilor de marketing pentru Cupa Mondială, în care a fost implicat și ginerele său, Ricardo Teixeira. Președintele consiliului de etică al FIFA, Joachim Eckert, a spus că modul în care Havelange a condus FIFA este ”reproșabil din punct de vedere moral și etic”. Havelange nu a fost penalizat și i s-a permis să se retragă din funcția onorifică.

Havelange a fost înotător de performanță. A luat parte la Olimpiadele de la Berlin și de la Helsinki, în 1952, la polo pe apă. După ce s-a retras din sport a condus Federația braziliană de natație.

Jean-Marie Faustin Godefroid „João” de Havelange împlinise 100 de ani pe data de 8 mai. Cauza morții a fost o pneumonie.

PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA,LIA OLGUTA VASILESCU I-O BANTUIT PE PROCURORI LA CURTEA DE APEL BUCURESTI:” S-O MERS PREA DEPARTE!”

16 aug.

Olguţa Vasilescu

Lia Olguța Vasilescu a susținut, la ieșirea de la Curtea de Apel, că solicitările DNA în cazul său au ajuns prea departe și că, mai nou, nu i se mai aduc jigniri doar ca primar, ci și ca femeie, potrivit b1.ro.

”Controlul judiciar s-a referit la faptul că nu am voie să merg la radio și TV, deși eu sunt o persoană publică. Nu că nu aș avea voie să vorbesc despre proces, ci că nu am voie să apar la TV și radio, ceea ce mi se pare cam mult.

Eu nu am luat legătura cu niciun denunțător. Martori sunt funcționari din primărie cu care vorbesc. Mi se interzice acum să iau legătura cu jumătate de primărie, deci se intră într-un blocaj.

Mi se pare că s-a mers mult prea departe. Denunțătorul a mers și el mult prea departe pentru că deja nu mai sunt jigniri aduse ca primar, ci ca femeie, aluzii cu conotație sexuală, tot felul de jigniri.

Eu nu am dat niciun nume de denunțător și nicio probă din dosar pe parcursul urmăririi penale”, a declarat primarul Craiovei.

Avocatul lui Vasilescu a susținut că este inacceptabil ”să se continue linșajul mediatic” și că s-a gândit să dubleze demersurile făcute până acum în materie penală și cu altele în aceeași linie.

Acesta a mai spus că trebuie să existe un echilibru față de toți și că dacă apărarea a tăcut până acum, e momentul ca presa și instanțele să analizeze dezechilibrul dintre tăcerea părții acuzate și luările de poziție frecvente ale celorlalți.

Curtea de Apel București dezbate marți contestația DNA împotriva deciziei instanței privind neluarea măsurii controlului judiciar față de primarul municipiului Craiova, Lia Olguța Vasilescu.

Tribunalul București a respins pe 9 august solicitarea DNA, decizia fiind ulterior atacată de procurori.

Olguța Vasilescu a fost trimisă în judecată pe 19 iulie, fiind acuzată de luare de mită (patru infracțiuni), folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (două infracțiuni) și spălare de bani (două infracțiuni).

ELENINA NICUT,”CARTITA LUI TRAIAN BASESCU”,CARE PENTRU EA ESTE O „CAPODOPERA „,IL VREA SCOS DIN POLITICA PE FOSTUL PREMIER SI ACTUALUL PRESEDINTE AL SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU!

16 aug.

Pe Călin Popescu Tăriceanu au încercat fără succes să-l scoată din politică doi preşedinţi: Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Ce n-a reuşit nici unul încearcă acum pornografa Elenina Nicuţ, care scria în 2014, pe Facebook, un slogan rămas în analele politicii: „Vă f… în gură!” Aceasta avea să fie denumită de presă „Cîrtiţa lui Băsescu”.

Elenina a depus o plîngere la DNA împotriva lui Tăriceanu, acuzîndu-l că nu a stat la coadă la poliţie pentru a-şi preschimba permisul de conducere, ceea ce, în viziunea petiţionarei, ar însemna încălcarea prevederilor art. 13 din Legea 78/2000, care prevede că Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Întrucît „dreptul la petiţie” este garantat de Constituţie, nu avem ce să comentăm în ceea ce priveşte plîngerea Eleninei Nicuţ. Ceea ce surprinde însă este felul în care această plîngere a fost prezentată în spaţiul public, mai exact modul serios în care s-a dezbătut pe la toate televiziunile, ca şi cînd ar fi fost vorba de o dezvăluire senzaţională.

Pe fond, Tăriceanu este acuzat că nu a stat la o coadă de cîteva sute de persoane care aşteptau la poliţie pentru rezolvarea problemelor personale. Nimeni nu a condamnat proasta organizare de la sediul poliţiei, care-i ţinea pe oameni în soare timp de cîteva ore, ca şi cînd această „coadă” ar fi fost cel mai normal lucru, ci s-au repezit la gîtul lui Tăriceanu, făcînd-o eroină pe Elenina Nicuţ pentru că l-a trimis pe preşedintele Senatului în faţa procurorilor DNA.

Sigur că, dacă ar fi vrut să speculeze politic „coada” de la poliţie, Tăriceanu ar fi putut să stea la rînd, după care să se năpustească pe conducerea Ministerului de Interne condus de tehnocratul Apud Tobă. Aşa, însă, pentru că legea precizează că, la preschimbarea permisului, prezenţa titularului este obligatorie, Tăriceanu a intrat pe uşa din spate, expunîndu-se acestei reacţii populiste, fiind obligat acum să dea cu subsemnatul în faţa procurorilor.

Personal, cred că legea nu acoperă comiterea vreunei infracţiuni de către Tăriceanu, problema ţinînd, mai degrabă, de moralitate. În astfel de chestiuni, scuzele publice sînt de ajuns, căci şi ridicolul are limitele lui. Ce ar fi însemnat, de pildă, ca Tăriceanu să vină cu SPP-iştii la poliţie, să stea toţi la coadă, iar aceştia să aplice acolo, în mulţime, protocolul de protecţie a demnitarului? Dar, pentru că nu a fost inspirat şi nu a profitat de ocazia de a reacţiona în orizontul de aşteptare al populismului, Tăriceanu merită acum să suporte consecinţele!

ÎN CAZUL COLOANEI OFICIALE PENTRU UNCHIUL GABRIEL OPREA, ELENINA SPUNEA CĂ NU E VORBA DE NICI UN ABUZ

Întrebarea care se pune în faţa acestei situaţii penibile este dacă Elenina Nicuţ, autoarea plîngerii penale, este consecventă atunci cînd vorbeşte despre „abuzul în serviciu” al unui demnitar.

Ne-am uitat pe presa din ultima vreme şi am descoperit că, în cazul coloanei oficiale cu care se deplasa Gabriel Oprea, în urma căreia şi-a pierdut viaţa poliţistul Bogdan Gigină, aceeaşi Elenina Nicuţ scria pe Facebook: „Oprea, în dosarul coloanei oficiale – curat şi uscat. Nu a încălcat nicio lege în sensul deciziei CCR, ci regulamentul de aplicare a codului rutier, aprobat prin HG”!

Explicaţia acestei duble măsuri se află în această fotografie publicată de ziarul „Naţional” în urmă cu doi ani:

Este vorba despre „arborele genealogic” al Eleninei Nicuţ, despre care presa a scris următoarele:

– 1. Elenina Nicuţ este fiica fostului primar din Curtea de Argeş, Gheorghe Nicuţ, condamnat la 3 ani şi 4 luni de închisoare în dosarul deturnării de fonduri PHARE, alături de Constantin Nicolescu, fostul preşedinte al CJ Argeş.

– 2. Elenina Nicuţ este, de asemenea, nepoata generalului în rezervă Valeriu Nicuţ, cumnatul lui Gabriel Oprea! Unchiul Eleninei fusese pensionat, însă Victor Ponta l-a reactivat, numindu-l secretar de stat la MApN, ca şef al Departamentului de Politică de Apărare şi Planificare!

Nu sînt adeptul politicii „dosarului de cadre” al cuiva, totuşi, uneori acest tip de relaţii de familie poate explica ascensiunea unora în spaţiul public şi chiar reacţia lor în faţa unor evenimente.

ELENINA – CÎRTIŢA LUI TRAIAN BĂSESCU ÎN „MIŞCAREA POPULARĂ

Supranumele „CÎRTIŢA LUI TRAIAN BĂSESCU”, nu ne aparţine, acesta fiind pus de jurnaliştii de la „Naţional”, cînd au remarcat-o pe Elenina Nicuţ alături de Traian Băsescu, pe atunci încă Preşedintele României, la lansarea oficială a „Mişcării Populare”:

Atunci, Elenina Nicuţ, membru fondator al MP, a fost numită chiar preşedinta organizaţiei Bucureşti a „Mişcării Populare”, din care, ulterior, avea să-şi dea demisia, nu înainte de a le transmite colegilor săi, pe Facebook, tradiţionala urare „Vă f… în gură!

ELENINA NICUŢ: „TRAIAN BĂSESCU ESTE O CAPODOPERĂ”!

În aprilie 2013, imediat după constituirea „Mişcării Populare”, Elenina Nicuţ a acordat un interviu pentru revista „Kamikaze”. Autorul interviului, Alexandru Vărzaru, şi-a amintit că Elenina Nicuţ fusese înainte „observator independent” la Referendumul din 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu, atunci cînd a provocat un imens scandal în comuna Olteni, judeţul Teleorman!

Chair în debutul interviului, reporterul o întreabă pe Elenina: „Cum a fost experienţa de la Teleorman?” Merită să citiţi răspunsul acesteia:

Foarte neplăcută, evident. A fost cu pus băncile în ușă, cu baricadat de cameră. Incidente au fost pe tot parcursul zilei. În primele douăzeci de minute deja mă amenințau că mă dau afară, pentru că intrau cîte doi, soț-soție, în cabine și evident mă opuneam. OK, am înțeles o dată că nu vede, a doua oară că nu aude, a treia oară că nu știe să scrie. În cele din urmă, mi s-a pus în vedere că, dacă mai mîrîi, mă dau afară. Pe urmă veneau și votau cu cartea de alegător, ceea ce era interzis. Sau intrau mai multe persoane decît numărul de cabine, aveam și 50 de persoane deodată în secție. O bulibășeală de nu mai vedeai și era nevoie să vezi ce se întîmplă, pentru că la un moment dat unul dintre membrii secției de votare ștampila buletine pe sub masă, după care a venit un băiat și le-a băgat pe sub tricou. Eu l-am luat de tricou și i-am zis: „Ce faci aici? Lasă-le jos și sîntem în ordine!“ O altă doamnă din secția de vot dădea cîte două buletine în momentul în care se intra în cabină. Cea mai tare a fost cu votul dublu la un individ. Cînd l-am văzut că votează a doua oară, l-am luat de ceafă. Am strigat „Vot dublu, vot dublu!“ și atunci a început revoluția: mă scuipau, mă îmbrînceau…

Rep.: Cei din comisie?

E.N.: Da. Incidentul clar nu a fost întîmplător, pentru că la ora șapte dăduseră năvală, se dăduse semnalul. Intrau valuri-valuri. Eu țipam să iasă că sînt prea mulți, ei intrau cîte cinci-șase. Se umpluse sala. În nebunia asta, cînd am început să țip „Vot dublu!“, a ieșit cu bătaie.

Rep.: Cum a culminat?

E.N.: Pe scurt: m-am baricadat într-o sală de clasă, după ce făcusem proces-verbal de suspendare a votului la ora 19. Erau ca animalele, se auzeau urlete, dădeau cu picioarele în ușă, pumni în geam. M-am apucat să dau telefoane, cu Poliția a fost de groază, au venit abia după 45 de minute. Am sunat în disperare la 112, începuse cucoana aia să mă și repeadă. Într-un tîrziu, au venit polițiștii, vreo trei, și, pentru că erau de față, m-am dus cu tupeu în secția de vot, să fac suspendarea votării. Moment în care m-am trezit cu o mînă în gît, înjurături nu mai zic, și unul, pe la 60 de ani, parcă-l văd, cu o pălărie pe cap și cu un cuțit în mînă pe care-l flutura, mi-a zis că mi s-a urcat apendicita la cap și dacă vreau să mă opereze el. A apărut și dom’ primar, care mi-a promis diverse cu băieții mai deosebiți ai satului. Cu el m-am înjurat parte-n parte. Vorbisem cu polițiștii: „Veniți, măcar unul, și stați cu mine“, că voiam să stau pînă la ora 23. Aveam ambiții mari. Dar primarul mi-a zis: „Tu nu mai intri, îți fac și-ți dreg!“ Moment în care polițistul, plin de onoare, a făcut stînga-mprejur și a plecat. M-a lăsat acolo. Într-un tîrziu, a venit o mașină cu un alt observator și m-a luat, la 21,30. Deja atmosfera era mult mai tensionată, că apăruseră și niște căruțe, cu care transportau alegători”.

Probabil că „Apocalipsa” descrisă de Elenina Nicuţ a avut un rol important în dosarul penal în urma căruia Liviu Dragnea a fost condamnat pentru fraudarea Referendumului din 2012!

Dar, ceea ce trebuie musai să reţinem este răspunsul la întrebarea pusă de reporter: „Cum e Băsescu?. Iată răspunsul antologic al Eleninei Nicuţ: „Am spus-o și o mai spun. O capodoperă. Îmi recunosc simpatia pentru el, de altfel declarată în nenumărate rînduri. Mă uitam la el și întrebam cum pot unii oameni să-l urască atît de tare. E singurul care rîde cu gura pînă la urechi, mai mult decît îmi reușește mie”.

Sper că această reamintire a trecutului politic al avocatei Elenina Nicuţ explică mai bine acţiunea sa de acum, prin care l-a trimis în faţa procurorilor pe Călin Popescu Tăriceanu pentru că nu a stat la coadă pentru a-şi preschimba permisul! Cînd îl consideri pe Traian Băsescu „o capodoperă”, mi se pare normal să calci în picioare ridicolul şi să-i împlineşti „pohta”, mai ales dacă de aceasta s-a molipsit şi succesorul lui de la Cotroceni, Klaus Iohannis, care, la rîndul său, îl vrea pe Tăriceanu scos din viaţa politică!

ALEXANDRU CUMPANASU,ACEST „BISNITAR PUPINCURIST BASIST,CARE A PRIMIT UN MILION DE EUROI DE LA TRAIAN BASESCU SI REGIMUL SAU IL FACE PE VASILE PUSCAS „BRIGAND!”

16 aug.

În ultima sa emisiune de la Realitatea TV, Alexandru Cumpănaşu s-a făcut de rîs, folosind un franţuzism al cărui sens îi este complet necunoscut, generînd o expresie jignitoare la adresa fostului ambasador Vasile Puşcaş. În aceeaşi emisiune, tot Cumpănaşu l-a descris pe Donald Trump, candidatul la preşedinţia SUA, ca fiind un „bişniţar”!

Alexandru Cumpănaşu este un patriotard român care se bate cu cărămida în piept, neînţelegînd că a fi „patriot” înseamnă, în primul rînd, să cunoşti bine limba ţării tale! Altfel, în loc să fii patriot, devii un bufon care nu face altceva decît să provoace rîsul între ascultători, fără să-ţi dai seama că tu însuţi eşti pretextul hazului celor din jur.

La începutul emisiunii sale, Alexandru Cumpănaşu l-a anunţat pe fostul ambasador Vasile Puşcaş ca fiind „una dintre minţile cele mai BRIGANDE ale României”! Ar fi vrut, probabil, să spună „una dintre minţile cele mai BRILIANTE”, adică „strălucitoare”, „sclipitoare”, dar, ca o Chiriţă de tip nou, a folosit cuvîntul „BRIGAND”, a cărui definiţie este cît se poate de clară: „tîlhar de drumul mare”, „hoț”, adică, în sens figurat, „om necinstit”! Cuvîntul „BRIGAND” este preluat din limba franceză, dicţionarele definindu-l astfel: „Homme qui vole et pille à main armée, qui commet des exactions sur une vaste échelle”, adică „Omul care fură și prăduieşte prin jaf armat, care comite atrocități pe scară largă”! Un sinonim al cuvîntului „BRIGAND” este cuvîntul „BANDIT”!

În contextul emisiunii, este limpede că Alexandru Cumpănaşu n-a vrut să spună că Vasile Puşcaş este un bandit sau un tîlhar la drumul mare, numai că aerele sale, generate de faptul că importante instituţii de forţă ale ţării îl susţin financiar de ani de zile, au făcut ca, în încercarea de a deveni un „preţios ridicol”, să ajungă de la o laudă dorită, la o adevărată înjurătură la adresa lui Vasile Puşcaş! Poate că exact acesta este motivul pentru care Vasile Puşcaş nu a mai vrut să intre în emisiune nici măcar prin telefon!

Dar, Alexandru Cumpănaşu nu este primul care s-a lovit de cuvîntul BRIGAND! Însuşi Nicolae Manolescu, chiar în cartea sa de căpătîi, „Istoria critică a literaturii române” (p. 157), citîndu-l pe Jean Jacques ROUSSEAU, scrie că Saint Preux, eroul din „La Nouvelle Heloïse”, ar fi vorbit despre „les hautes et BRIGANDES cascades”, cînd, în realitate, este vorba despre „les hautes et bruyantes cascades”! Iată facsimilul din cartea lui Nicolae Manolescu, unde întîlnim „brigandele cascade”, adică „banditele cascade”:

Şi, iată şi textul lui Jean Jacques ROUSSEAU, unde este vorba despre „zgomotoasele cascade”, ceea ce înseamnă cu totul altceva decît a înţeles Manolescu:

Este foarte probabil ca lui Alexandru Cumpănaşu să-i fi căzut în mînă „Istoria…” lui Nicolae Manolescu, i-a plăcut cum sună expresia „brigantele cascade” şi a crezut că „BRIGAND” este ceva care ţine de frumuseţea unei cascade! Şi, uite-aşa, Vasile Puşcaş a auzit la Realitatea TV că este un „tîlhar la drumul mare”, motiv pentru care n-a mai vrut să dialogheze cu cel care îl jignea în acest fel!

Trebuie spus că, imediat după ce, fără voie, l-a făcut pe Vasile Puşcaş „tîlhar la drumul mare”, Alexandru Cumpănaşu a adăugat: „Eu sînt patriot şi îmi iubesc ţara, iar dacă nu am în spate (în platou, n.n.) drapelul României, îl am în piept, la butonieră”! Cineva ar putea să-i spună lui Cumpănaşu că patriotul îşi iubeşte, într-adevăr, ţara, dar cunoaşte şi limba în care vorbesc oamenii acesteia!

Dar, „brigandul” Alexandru Cumpănaşu nu s-a oprit la „tîlharul” Vasile Puşcaş, ci s-a repezit şi la Donald Trump, candidatul republican la preşedinţia SUA, pe care l-a făcut „BIŞNIŢAR”! În zadar a încercat Bogdan Chirieac, invitat în acea emisiune, să-l stăpînească pe Cumpănaşu, îndemnîndu-l să fie mai prudent, că „brigandul” Realităţii TV nu s-a lăsat, susţinînd că Trump a făcut banii din afacerile cu mafioţii ruşi şi că nu a produs nimic pentru americani. Deci, este BIŞNIŢAR! Am strania senzaţie că, dacă Trump devine preşedintele SUA, primul care-l va ridica în slăvi, la ordinul ambasadei SUA, va fi chiar „brigandul” Alexandru Cumpănaşu!

Despre afacerile „bişniţarului” (cuvînt folosit în accepţiunea strictă a „brigandului” de la Realitatea TV) Alexandru Cumpănaşu, cotidianul.ro a mai scris, aşa încît nu ne rămîne decît să adăugăm că personajul conduce acum Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR), care este formată din:

  1. Președinte – dl. Alexandru Cumpănașu
  2. Vicepreședinte – din partea Asociației Municipiilor din România – dl. Constantin Mitache
  3. Vicepreședinte – din partea Consiliului Național al Rectorilor – dl. Răzvan Teodorescu
  4. Vicepreședinte – din partea Camerei de Comerț și Industrie a României – dl. Mihai Daraban
  5. Vicepreședinte – din partea Federației Sindicatelor Libere din Învățământ – dl. Simion Hancescu
  6. Vicepreședinte – din partea Confederației Națională „MERIDIAN” – dl. Ion Popescu
  7. Vicepreședinte – din partea Federației Naționale Sindicale „ALMA MATER” – dl. Anton Hadăr
  8. Vicepreședinte – din partea Asociației Române pentru Evaluare și Strategie (ARES) – dl. Dan Jurcan
  9. Vicepreședinte – din partea Federației Sindicatelor din Educaţie „SPIRU HARET” – dl. Marius Ovidiu Nistor

10. Vicepreședinte – din partea Centrului pentru Studii Politice, Strategii și Politici de Securitate – dna. Corina Dragotescu

11. Vicepreşedinte – din partea Consorţiului “Universitaria” – dl. Marilen Pirtea

12. Vicepreşedinte – din partea Patronatului Român din Cercetare şi Proiectare – dl. Ion Stănciulescu

13. Vicepreședinte – din partea Institutului pentru Politici Sociale – dl. Marius Ioniţă

14. Vicepreședinte – din partea Uniunii Naționale a Consiliilor Judeţene din România

15. Vicepreședinte – din partea Asociației Comunelor din România – Filiala Constanța – dna Mariana Gâju

16. Vicepreședinte din partea Inițiativei Ecologiste din România – dna Lavinia Șandru

17. Vicepreședinte – din partea Federației Naționale a Sindicatelor din România „SED LEX” – dl. Florin Vîlnei

18. Vicepreședinte – din partea Federației Patronatelor din Turism și Servicii – dna Irina Cîrciumaru

19. Vicepreședinte – din partea Federației Naționale a Sindicatelor din Industria Alimentară (SINDALIMENTA- FSIA) – dl. Dragoș Vasile Frumosu

20. Vicepreşedinte – din partea Institutului National pentru Managementul Conflictelor

21. Vicepreședinte – din partea Asociației „ Viața fără Violență”- dna Mihaela Olaru

22. Vicepreședinte – din partea Fundației Progres pentru Educație – dl. Stelian Fedorca

23. Vicepreședinte – din partea Asociației pentru Bună Guvernare – dl. Alexandru Ferariu

24. Vicepreședinte – din partea Asociației pentru Integritate Publică – dl. Cătălin Prisacariu

25. Vicepreședinte – din partea Academiei “Leaders4 Romania” – dra Cristina Oriță.

Şi ar mai fi ceva de spus: emisiunea lui Alexandru Cumpănaşu este realizată cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie a României! Parcă ar vrea cineva ca România să devină o ţară de „briganzi”, din moment ce tocmai „brigandului” Alexandru Cumpănaşu i s-a încredinţat „modernizarea României”!

31 de citate despre ÎNCREDERE

16 aug.

femeia25+

  1. 21 de citate despreDurerea schimbă oamenii, făcându-i să aibă mai puțină încredere în ceilalți, să gândească mai mult și să se izoleze de alții.

1

2. Încrederea este ca o gumă de șters, se face din ce în ce mai mică cu fiecare greșeală.

2

3. Să nu ai încredere în tot ce vezi. Chiar și sarea arată ca zahărul.

3

4. Ce doare cel mai tare este când crezi în cineva orbește, iar acea persoană îți dovedește că într-adevăr ești orb.

4

5. Atunci când începi să te întrebi dacă poți avea încredere sau nu într-o persoană, atunci este momentul când ar trebui deja să știi că nu poți avea.

5

6. Să nu îți pară rău. Eu am avut încredere în tine. Este greșeala mea, nu a ta.

6

7. O femeie care are probleme de încredere este o femeie care a auzit de prea multe ori „Îți promit că nu te voi răni niciodată” , însă…

Vezi articolul original 488 de cuvinte mai mult

25 de lucruri pe care orice femeie de 25 de ani e MUSAI să le știe

16 aug.

femeia25+

   SINCE 1932

   Atunci când atingi pragul de 25 trebuie să știi, în primul rând, că nu te mai poți comporta chiar ca o adolescentă rebelă și iresponsabilă, dar nici ca o femeie în toată firea. Sună destul de confuz, nu? Păi hai să ne lămurim un pic. Ce ar trebui să știm la 25? Ți-am pregătit o listă de fix 25 de lucruri. Enjoy!

1.Să ai deja un sfert de secol de viață nu este chiar atât de rău

   Ar trebui să realizezi că a avea 25 de ani nu înseamnă că ți-a trecut viața. Din contră. Acum începi să construiești ceva frumos în viața ta, folosindu-te de toate experiențele acumulate până acum. Viața este frumoasă, la urma urmei, indiferent de data nașterii.

2.Te transformi într-o versiune a mamei tale

   Poate că nu obișnuiai să fii de acord cu mama ta și ți se părea că nu…

Vezi articolul original 2.046 de cuvinte mai mult

Eticheta unei femei adevărate

16 aug.

femeia25+

ETICHETA UNEIVola.ro

1. Are clasă.

2. Nu bârfește sau împrăștie zvonuri.

3.Nu folosește colanții pe post de pantaloni.

4.Nu mestecă guma zgomotos.

5.Nu se umilește pentru niciun bărbat.

6.Nu se machiază ca să-și acopere fața, ci să își evidențieze trăsăturile.

7.Își iubește corpul și face efort pentru a-l întreține și îmbunătăți.

8.Întotdeauna își încrucișează picioarele atunci când poartă fustă scurtă și vrea să se așeze.

9.Se respectă. Dacă ea nu face asta, nimeni din jurul ei nu o va face.

10. Zâmbește încrezătoare.

11.Știe că frumusețea este o alegere și știe cum să și-o pună în valoare.

12.Nu transformă pe nimeni în prioritatea ei, atât timp cât ea este doar o alegere a acelei persoane.

13.Nu vrea să fie într-un cuplu de complezență. Ea știe să aștepte pe cineva care să o merite cu adevărat.

14.Nu este răutăcioasă nici măcar atunci când ar putea să fie.

15. Face acte caritabile fără să se…

Vezi articolul original 117 cuvinte mai mult

8 lucruri pe care o femeie sigură pe ea nu le face

16 aug.

femeia25+

 8 lucruri pe care o femeie sigura pe ea nu le-ar face

   Dacă nu ești convinsă de faptul că ești o persoană încrezătoare, ar trebui să verifici lista de mai jos. O femeie sigură pe ea nu ar face niciodată aceste lucruri:

1.Nu evită să facă lucruri de care se tem

   O femeie capabilă știe că pentru a ajunge în viață în stadiul pe care și l-a proiectat deja în mintea sa și pe care este conștientă că îl merită, trebuie, de cele mai multe ori, să facă lucruri de care îi este teamă. Spre exemplu, trebuie să țină un speech în fața a 50 de oameni. Oricine ar avea trac într-o asemenea situație, însă este important să depășești teama de eșec, penibil și să capeți experiența necesară pentru a scăpa la un moment dat de acest inconvenient.

2.Nu amână lucrurile

   Orice plan pus în aplicare, începând de astăzi, poate da rezultate mult mai bune și mult mai…

Vezi articolul original 387 de cuvinte mai mult

Dragoste la distanță -24 de citate pentru fiecare oră de dor nebun

16 aug.

femeia25+

HALLOWEEN

1.Împreună pentru totdeauna, niciodată despărțiți. Câteodată de distanță, dar niciodată de inimă.

4e16319f4126cc498d0316b73743e8d52. Exist în două locuri, aici și acolo unde ești tu.

4f1968a20a1bf3175feeb17dcc9551a13.Va fi ușor? Nu.Va merita? Cu siguranță.

22d3cf23d3a56a2b9ef8d518db8ad7b74. S-ar putea să dureze un an, s-ar putea să dureze o zi. Ceea ce este scris să se întâmple, mereu va găsi o cale.

041a83bd224d2cb0ee109cac8f0533ba5. Este adevărat, la noi nu este atât de ușor ca în cazul unui cuplu obișnuit. Dar noi nu avem o dragoste obișnuită.

86ddd1893fba5ec61747b9f3e9d11fe16.Voi fi acolo. Te voi aștepta.

660b1a7bf83a5866b3cbc8b6038d8c177. Te voi purta în suflet până când voi putea să te port în brațe.

840c45418ada6e99ff36a38236e52ab28. Nu contează cât de dureroasă poate fi distanța, să nu te am în viața mea ar fi mult mai rău.

4053f973872c7363c1470028371700049. Meriți fiecare milă dintre noi.

8518a9ccd4ddcb1dd1a982b9dbbe7ae310. Dragostea învinge distanța.

766501ed0237c96e3897ec3ce90c6b3411. Aș pierde ore de somn doar să te pot auzi.

a8136fc273ba7bd7504a8c54cdbfbe9112. Iubirea mea pentru tine este mult mai mare…

Vezi articolul original 205 cuvinte mai mult

PAUL GOMA:”CEL PUTIN CINCI MINISTRI DIN GUVERNUL LUI JOHANNIS AR FI OFITERI ACOPERITI SIE!”

16 aug.

„Cel puțin cinci miniștri din noul cabinet ar fi ofițeri acoperiți ai SIE – ceea ce nu înseamnă că celelalte servicii nu ar fi reprezentate” – este ipoteza terifiantă, apărută sub forma unui comentariu postat cu numele Paul Goma, la un editorial al lui Cornel Nistorescu, pe site-ul ”Cotidianul”, de duminică seara, potrivit inpolitics.ro.
Postarea semnată cu numele de Paul Goma sună cam așa:
”Guvernul Cioloș, o nouă etapă în acapararea întregii puteri în stat de serviciile de informații; indiciul este prezența a 5 funcționari ai Statului Român, care au ocupat sau ocupă funcții care sunt în atribuirea SIE. De aceea, dacă în România ar exista presă independentă sau ONG-uri fără afilieri necunoscute, acestea ar trebui să întrebe oficial, prin căile la dispoziție, dacă d-nii Motoc, Irimescu, Grigorescu, Stoenescu și Comănescu sunt ofițeri sau colaboratori ai unui serviciu de informații. A bon entendeur, salut!”.

JULIEN CIOLOS SI SOTIA SA VALERIE VILLEMIN SUNT ADEPTI MISA,AMICI CU GREGORIAN BIVOLARU!

16 aug.

Declarativ, actualul premier al României, Dacian Cioloș, nu are nicio orientare religioasă. Pe pagina sa oficială de facebook, rubrica respectivă era trecută între „situație amoroasă” și „sex”. La prima dintre ele, a completat „căsătorit”. La „sex” a scris „masculin”. La „orientare religioasă”, s-a simțit dezorientat și n-a mai trecut nimic, așa că rubrica a dispărut din prezentarea personajului.
E de înțeles… E cam greu să spui ce orientare religioasă ai, atunci când îl consideri pe Iisus Hristos „guru suprem”, și amesteci, de-a valma, creștinismul cu kamasutra.
 „Bivolaru și Cioloș se văd frecvent”
Despre faptul că Dacian Cioloș ar fi membru MISA, grupare condusă de Gregorian Bivolaru, au circulat zvonuri încă de acum trei ani. Ȋn ianuarie 2012, Petru Luhan a organizat o manifestare omagială dedicată lui Mihai Eminescu, iar la evenimentul care era girat de Cioloș a fost invitată să concerteze și trupa Devas. Artiștii, care spun că interpretează „muzică inspirațională pentru suflet”, sunt membrii MISA.
Agenția de Investigații Media a publicat, în 9 ianuarie 2012, un articol în care se preciza că „un grup muzical fondat în cadrul sectei porno MISA de către cursanți de-ai lui Gregorian Bivolaru este capul de afiș al unei manifestări dedicate lui Mihai Eminescu la Parlamentul European. (…) Și pentru ca bomboana să se așeze confortabil pe colivă, sau, dacă vreți, cireașa pe tort, cine credeți că girează manifestarea dedicată lui Eminescu la PE, Sala Yehudi Menuhin? Ei bine, nimeni altul decât Dacian Cioloș, comisar european, fost ministru al agriculturii, dar și cursant MISA. Iată de ce cred că nu se poate vorbi aici despre vreo coincidență. Mai ales că există informații că, și în prezent, Bivolaru și Cioloș se văd frecvent, cel puțin conform marelui guru, care se tot laudă cu faptul că înaltul comisar nu ia decizii importante, înainte de a se sfătui cu el. Mai mult decât atât, Cioloș a participat, în mai 2011, la tabara MISA de la Herculane, iar în perioada 26 decembrie 2010 – 3 ianuarie 2011, la tabăra de „revelare a sinelui” de la Costinești.”
Ȋn aceeași zi în care a apărut articolul, MISA a dat publicității, pe site-ul oficial, un drept la replică în care preciza că „organizatorii acestui eveniment (europarlamentarul Petru Luhan) și invitații (trupa Devas și comisarul european Dacian Cioloș) sunt împroșcați cu noroi pe motivul că ar fi, sau ar fi fost, cursanți ai școlii de yoga MISA sau au legături cu MISA. (…) Cei doi politicieni români din Parlamentul European nu sunt scutiți de limbajul de mahala și nici de imaginația bolnavă a lui Berdeli care face afirmații mincinoase, evident neverificate din minim două surse credibile”. Biroul de presă al MISA nu neagă însă, cu subiect și predicat, că Cioloș ar fi/a fost cursantul lor sau că el s-ar fi întâlnit cu Bivolaru, după ce acesta a fugit din țară. Și nici că Cioloș ar fi participat la vreuna din taberele yoga la care face referire jurnalistul.
 Cioloș evită întrebările legate de MISA
Ȋn 2011, MISA a organizat tabăra de la Herculane, „International Yoga Symposium 2011”, în perioada  29 aprilie – 8 mai. Pe atunci, comisarul european Dacian Cioloș își avea biroul și reședința la Bruxelles. Cum ar fi putut participa el la un eveniment ce avea loc la peste 1600 de km depărtare? Arhiva de pe pagina oficială a Comisiei Europene ne lămurește: „Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală Dacian Cioloș va efectua o vizită în România, la Cluj, în perioada 6 – 7 mai 2011”. De la Cluj la Herculane sunt 300 de km.
A doua zi după apariția articolului în care dezvăluia legăturile dintre Cioloș și MISA, Emil Berdeli a publicat un alt articol, în care arăta faptul că „europarlamentarul Petru Luhan a șters de pe site-ul său postarea în care se lăuda cu spectacolul grupului Devas care urma să aibă loc în PE, fără nicio explicație. Iar ditamai comisarul european Dacian Cioloș a îndepărtat luni seară de pe pagina sa de pe Facebook toate întrebările legate de articolul apărut luni în agentia.org. Și, ca să nu bată la ochi, Cioloș a șters, tot atunci, de pe pagina sa de pe Facebook toate întrebările – chiar dacă se refereau la alte chestiuni și nu la apartenența sa la MISA. Pe Dacian Cioloș îl pot înțelege. Cred că s-a fâstâcit fiindcă nu poate șterge cu buretele, chiar și din poziția de comisar european, atât participarea sa la cursurile MISA, cât și la taberele organizate de secta porno la Herculane și Costinești. Ca să nu mai vorbesc despre amiciția cu „prealuminatul” Bivolaru.”
Nu ar fi singura dată când Dacian Cioloș refuză să lămurească public problema presupusei sale apartenențe la MISA. „L-am întrebat pe propriul wall dacă a facut parte din MISA (sau mai face încă parte). Asta înainte de a fi fost desemnat (n.r. – premier). Răspuns: mesajul a fost șters” povestește unul dintre membrii forumului www.exmisa.org. 
Ȋn cursul zilei de ieri, și reporterii ActiveNews l-au întrebat public pe Cioloș, pe pagina sa oficială de facebook, dacă el și/sau soția sa fac/au făcut parte din gruparea MISA condusă de Gregorian Bivolaru. Reacția a fost deosebit de promptă: întrebarea a dispărut de pe pagină, în secunda doi.
Jurnalist concediat din cauza subiectului
Pe site-ul http://www.exmisa.org, creat de cei care au părăsit mișcarea lui Bivolaru, un jurnalist povestește prin ce a trecut în urmă cu doi ani. Lucra pe atunci la o televiziune. „Aveam informații ca Dacian Cioloș a fost văzut în Belgia alături de Gregorian Bivolaru. Informații dintr-o sursă de mare încredere. Ȋnainte de a publica materialul, am zis să fiu deontolog și să-i iau și lui o opinie. I-am trimis un mesaj lui Cioloș pe pagina sa de facebook. N-am primit niciun răspuns, deși, după mai puțin de două ore, mesajul meu avea sub el bifa de „citit”. A doua zi, am fost chemat până la birou, m-au băgat în ședință și m-au călcat în picioare. E-mail-ul mi-a fost blocat și am fost concediat după 48 de ore, că sâmbătă și duminică HR-ul nu lucra”, povestește jurnalistul.
Sunt dovezi circumstanțiale, vor spune mulți. Simple coincidențe, așa cum e și folosirea de către Cioloș a verbului „a urmări”, în loc de „a încerca”, chiar în discursul prin care el anunța lista noilor miniștri: „am urmărit să fie oameni profesioniști, integri”, „am urmărit să aleg oameni cu competențe”. Verbul „a urmări” ne va mai urmări, pentru că e un soi de regulă în revelarea sinelui… Desigur, toate acestea sunt doar indicii. Sau atacuri „venite din partea unor rău-voitori”. Dar dacă între Dacian Ciloș și MISA ar exista o legătură strânsă și directă chiar acum, când el ocupă funcția de premier interimar al României?
Villemin Marie și Eduard Maya
Numele complet al soției lui Dacian Cioloș este Villemin Valerie Denise Marie. Ȋn 1999, ea își avea domiciliul pe strada Trivale din Pitești. Un an mai târziu, Dacian Cioloș și Villemin Marie s-au căsătorit. Ȋn 2013, doamna Villemin, fost cercetător la Montpellier SupAgro, dar și director la Agence Universitaire de la Francophonie (filiala din Republica Moldova), compunea texte pentru melodiile interpretate de cuplul Edward Maya & Vika Jigulina. A fost un moft artistic sau o favoare între prieteni?
Doi ani mai devreme, presa dezvăluise că Eduard Maya este adept al MISA. Ȋn septembrie 2011, el a fost surprins de fotoreporteri în timp ce participa la deschiderea oficială a noului sezon de cursuri MISA. A negat atunci că ar fi adeptul lui Gregorian Bivolaru și a spus că a învățat să facă yoga de la… Sting. Ȋn aprilie 2013 însă, Eduard Maya a fost fotografiat din nou, în timp ce medita în spirala MISA de la Băile Herculane.
Colaborarea dintre Eduard Maya și Villemin Marie s-a concretizat, în același an, pe plan artistic. E doar o altă coincidență, veți spune…
Soția lui Cioloș reprezintă MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA
Ȋn vara acestui an, la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor a avut loc un eveniment de mare importanță. Știrea este publică, pe site-ul ANP: „Mindfulness, abordări neconvenționale ale cotidianului”. Mai exact, „reprezentanții MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA, col (r) dr. Florin Lazo, dr. Dragomirescu Andreea, dr. Vânatoru Alexandru și d-na Villemin Valerie Denise Marie au susținut o prezentare marți, 14 iulie 2015, la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Activitatea s-a adresat întregului personal al instituției și a abordat idei de bază utilizate în cadrul conceptului MINDFULNESS, precum și o serie de exerciții și tehnici aplicabile în viața fiecăruia”.
Ce înseamnă „MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA” și în ce constau „exercițiile și tehnicile aplicabile în viața fiecăruia”? MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA nu există oficial, în acte, nefiind înregistrată nici ca societate comercială, nici ca ONG. Cei patru reprezentanți ai MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA sunt soția actualului premier al României și alte trei persoane care au legături strânse și dovedite cu MISA.
Col. (r) dr. Florin Lazo este analist de sisteme informaționale și operații militare și co-autor al lucrării „Activitatea statelor majore în viziunea forțelor armate NATO.” A fost unul dintre purtătorii de cuvânt ai MISA și este asociat la SC SANTO RAPHAEL SRL, cea care deține „Steaua Divină”, o afacere cu terapii și produse naturiste (printre care și tehnici Ayurveda sau afrodisiace). SC SANTO RAPHAEL SRL a fost înființată, în 2002, de Ciuciulete Petre-Daniel, unul dintre locotenenții lui Bivolaru.
Dr. Dragomirescu Andreea este asociată la SC RAPHAEL MEDICA SRL, iar dr. Vânatoru Alexandru – fost asociat. Amândoi fac parte din echipa de medici „Steaua Divină” și au participat, în calitate de „vorbitori și invitați”, la „Congresul internațional de yoga”, organizat la București, în decembrie anul trecut, de Federația Internațională de Yoga și Meditație – ATMAN (înființată sub patronajul lui Gregorian Bivolaru) și găzduit de MISA – Mișcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut.
Singura informație a ANP, o adresă de mail
Dorind să aflăm direct de la părțile implicate ce este MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA și ce rol joacă aici soția actualului premier al României, am contactat-o telefonic pe dr. Andreea Dragomirescu. Singura informație furnizată de domnia sa în legătură cu MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA a fost aceea că „am început activitatea de curând” și „doar dl. Lazo poate oferi mai multe date despre asta, atunci când se va întoarce în țară”. Despre prezența doamne Villemin Marie într-o instituție a statului român, în calitate de reprezentant al MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA, doamna Dragomirescu nu a dorit să facă nicio precizare.
Ȋn baza legii privind accesul la informațiile de interes public, ActiveNews a solicitat Adminstrației Naționale a Penitenciarelor să ne comunice cine/ce este MINDFULNESS – TRAININGS ROMÂNIA și în ce a constat prezentarea susținută în cadrul ANP (v. document). Răspunsul oficial al ANP la această solicitare este năucitor: „în vederea obținerii unor informații suplimentare privind activitățile desfășurate de MINDFULNESS-TRAININGS ROMÂNIA, vă rugăm să vă adresați unuia dintre reprezentanții acestei instituții, domnului Florin LAZO la adresa de e-mail: florin.lazo@mindfulness-trainings.ro” (v. document).
Ȋnsă, în răspunsul dat, ANP confirmă încă o dată prezența doamnei Villemin Marie la acel eveniment, în calitate de reprezentant  MINDFULNESS-TRAININGS ROMÂNIA.
Credem că dreptul la libertatea religioasă individuală, unul dintre drepturile fundamentale ale omului, trebuie respectat. Și că fiecare om este liber să se închine la ce zeități dorește și să practice orice activități consideră de cuviință. Inclusiv yoga. Inclusiv în cadrul MISA. Ȋn același timp însă, credem că este dreptul cetățenilor români să primească, de la Dacian Cioloș, toate lămuririle necesare în legătură cu acest aspect din viața sa. Pentru că transparența e unul dintre principiile ce stau la baza exercitării funcției publice.

PEDRAG BALASEVICI,REPREZENTANTUL CELOR 300.000 DE ROMANI DIN VALEA TIMOCULUI,SERBIA,A DECLARAT LA UNIVERSITATEA DE VARA DE LA IZVORU MURESULUI ,CA JOHANNIS SI STATUL ROMAN NU I-A AJUTAT NCIODATA!,NU AVEM BISERICA ORTODOXA ,SCOLI IN LIMBA ROMANA,LUATI-VA DIPLOMATII ACASA!

16 aug.

Guvernul român găsește îi trădează încă o dată pe românii din afara granițelelor, lăsându-i în voia lui Dumnezeu. Este cazul românilor din Serbia, pentru care Departamentul pentru Relația cu Românii din Pretutindeni din cadrul Executivului de la București nu a mai găsit bani mecesari finanțării celor 28 de filiale din Voivodina.
În schimb, anunță site-ul rgnpress.ro, autoritățile române au găsit de cuviință să finanțeze organizații afiliate autorităților sârbe.
Cea mai importantă organizație românească (28 de filiale) din Voivodina și-a supendat activitatea ca urmare a faptului că Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni i-a respins finanțarea, dând bani în schimb organizațiilor afiliate autorităților sârbe.
Mai mult decât atât Episcopul Episcopiei „Dacia Felix” a românilor din Serbia, Daniel Stoenescu, a trădat cauza românească dând o clădire pe care statul român a cumpărat-o special pentru a fi sediu al CRS, unei organizații controlate și finanțate de statul sârb, transmite corespondentul Romanian Global News din Voivodina.
Sâmbătă, 16.01.2016, a avut loc prima ședință a Consiliului de Conducere a Comunității Românilor din Serbia din anul 2016. Ședința a fost prezidată de vicepreședintele CRS dr. Ion Omoran, în prezența a 19 membri din 23 ai Consiliului Central. Din cauza imposibilității utilizării sediului central al CRS (fără curent și încălzire), ședința a fost ținută la Consulatul General al României din Vârșeț. Membrii Consiliul de Conducere CRS țin să mulțumească și pe această cale domnului consul Dan Constantin, se arată într-un comunicat publicat pe pagina CRS(http://www.comunitatea-romanilor.org.rs/) .
„Ședința a început la orele 14:00, fiind deschisă de vicepreședintele CRS dr. Ion Omoran, care a constatat existența cvorumului de lucru (19 din 23 de membri).
La punctul 1 au fost prezentate acțiunile CRS în anul 2015. S-a constatat că în anul 2015 nu a trecut o lună fără care CRS să nu fi organizat vreo activitate, și aici vom enumera doar câteva dintre ele: Marcarea Unirii Principatelor Române, Ziua Mihai Eminescu, organizarea spectacolelor de teatru pentru copiii români la școlile din Satu Nou și Sân Mihai, audieri la Agenția pentru retrocedări privind bunurile colective a românilor din Serbia, marcarea a 250 de ani de la înființarea localității Satu Nou, organizarea Zilei Românilor din Cuvin, participarea la Festivalul Românilor de Pretutindeni din Covăsânț, participarea la zilele orașului Chișineu-Criș, participare la a XIII-a ediție a Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, participare la Festivalul Cântecele Munților din Sibiu, marcarea Zilei Limbii Române, introducerea orelor de limba română la Cuvin, participarea la Gala Premiilor de Excelență ICR din București, marcarea a 25 de ani de existență a CRS printr-un concert Gheorghe Zamfir…
Articolul complet AICI.
Reprezentanții românilor din Timoc rămân ținta prigoanei pe care au instituit-o autoritățile sârbe. Ultimul pe listă, Dușan Pârvulovici, director al Oficiului pentru Drepturile Omului din Negotin, unul dintre cei mai vocali lideri ai românilor din Timoc.
Potrivit Romanian Global News, Dușan Pârvulovici este târât într-un proces politic, dorindu-se discreditarea și eliminarea lui.
Pe baza unei plângeri anonime, Pârvulovici e acuzat pentru modul în care și-a desfășurat activitatea când Consiliul Național al minorității vlahe/române din Timoc era condus de către organizațiile românilor/vlahilor din zonă și când același Consiliu a adoptat hotărârea că limba oficială a românilor/vlahilor din Timoc este limba română literară. Ulterior, prin fraudă și presiuni, autoritățile sârbe au preluat controlul asupa Consiliului, prima măsură fiind anularea hotărârii privind limba română.
Deși toate mărturiile martorilor de la proces demostrează nevinovăția lui Pârvulovici și falsitatea acuzațiilor, procuratura  continuă hărțuirea liderului român, scrie rgnpress.ro. Potrivit sursei citate, o delegatie a Grupului de intelectuali români din Timoc a făcut mai multe demersuri pentru a fi primiți de premierul Alexander Vucici, care, la întâlnirea cu Victor Ponta de la BOR afirma că ușa sa este deschisă oricând românilor din Timoc.
Cel mai cunoscut caz al prigoanei pe la care se dadau autoritățile sârbe este cel al preotului Boian Alexandrovici. Părintele este considerat un erou pentru lupta pe care a dus-o ani la rând cu autoritățile sârbe, care s-au opus cu obstinație ridicării  unei biserici românești în Valea Timocului, unde locuiesc circa 200 mii de români. Biserica Ortodoxă Sârbă s-a opus oficierii în limba română a liturghiei în satele de vlahi, așa cum îi numește Belgradul pe români, însă părintele Boian nu a renunțat nicio clipă, ridicând până astăzi șase biserici.
Predrag Balașevici, reprezentant al românilor din Serbia, a declarat, luni, la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, că statul român nu a sprijinit niciodată românii din Valea Timocului, iar diplomații trimiși acolo le-au făcut mult rău românilor din această țară precum și României, potrivit News.ro.

Vicepreședintele Asociației pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia – Ariadne Filum din Serbia, Predrag Balașevici, a vorbit despre diplomații români trimiși în această țară, care „au făcut mari probleme”.

„Vă rog, luați-i acasă din Serbia, pentru că acești oameni ne-au făcut mult rău nouă. Și au făcut mult rău și României, pentru că atunci când vin și vorbesc împotriva Bisericii Ortodoxe Române, împotriva părintelui Boian Alexandrovici, care a făcut mari sacrificii ca să se țină slujba în limba română în Timoc. Acești oameni nu trebuie să mai fie la posturi”, a spus Balașevici.

Potrivit acestuia, nici alte autorități din țară nu au făcut nimic pentru respectarea drepturilor românilor din Serbia, deși la toate întâlnirile se vorbește despre strategia României față de comunitățile istorice și respectarea drepturilor românilor din jurul României.

„Săptămâna trecută, când s-a inaugurat noul Guvern al Serbiei, premierul l-a invitat în Parlamentul Serbiei pe domnul Victor Ponta. El a fost prezentat ca un prieten bun al Serbiei și al premierului Serbiei. Eu mă întreb, când a fost domnul Ponta premierul României ce a făcut el pentru românii din Timoc? Dar, având în vedere că a fost prezent în Parlamentul Serbiei și s-a vorbit atât de frumos despre el, se pare că el a făcut alte lucruri, care se pare că le plac sârbilor, dar sincer să vă spun, noi nu putem spune nimic bine despre ceea ce a făcut el și alții. Românii din Serbia de Răsărit, din Timoc, nu au nici un drept astăzi: sunt fără școli, fără biserici, fără media. Și mă întreb ce face România ca să sprijine această comunitate, care niciodată în istoria românilor din Timoc nu a fost sprijinită și mă întreb de ce?”, a continuat Predrag Balașevici, care este și liderul Partidului Neamul Românesc din Serbia.

Balașevici vine la Izvoru Mureșului din anul 2000, de când era student, și de fiecare dată a atras atenția asupra situației românilor din Serbia și a problemelor lor.

„Noi suntem astăzi lăsați singuri, suntem lăsați de România. Noi nu mai sperăm nimic. Noi am venit astăzi aici să vă spunem cum sunt lucrurile, dar sincer să vă spun eu nu mai sper nimic. Nu mai aștept nimic din partea României. Timpul trece foarte repede. Noi, românii, fără școli în Timoc, fără Biserică Ortodoxă Română, nu putem să rezistăm să ne păstrăm limba, cultura, identitatea noastră de acolo. Cum am reușit să o păstrăm sute de ani, asta este un miracol și este poate ciudat pentru unii. Dar astăzi, în globalizarea asta în care suntem, există un foarte mare pericol și poate nu atât de curând, dar într-o perioadă mai lungă nu știu dacă o să mai vorbim despre românii din Timoc”, a mai spus reprezentantul românilor din Valea Timocului.

El a acuzat că demnitarii din țara noastră nu susțin drepturile etnicilor români de pe Valea Timocului.

„Eu nu am văzut niciun demnitar român să vorbească ceva despre drepturile românilor din Serbia și să spună noi nu putem să fim de acord să se deschidă capitolele 23, 24, unde este vorba despre justiție și drepturile omului și ale minorităților, până nu vedem concret că Serbia își schimbă poziția și atitudinea față de românii, de vlahii din Timoc. Am văzut doar că România este de acord, cum este de acord de fiecare dată în sprijinirea Serbiei în drumul ei spre UE. Da, noi românii din Serbia dorim ca Serbia să intre în UE, dar dorim să intrăm și noi cu drepturile noastre elementare, să avem școală în limba română, să avem slujbă în limba română și să avem mass-media”, a conchis Predrag Balașevici.

În Valea Timocului trăiesc aproximativ 300.000 de români/vlahi.

Universitatea de Vară se desfășoră la Izvoru Mureșului, în județul Harghita, până în 21 august.

MONICA NICULESCU S-A CALIFICAT IN OPTIMI LA TURNEUL FEMININ WTA CINCINNATI(OHIO)!

16 aug.

Perechea alcătuită din jucătoarea română de tenis Monica Niculescu și americanca Vania King s-a calificat, luni, în optimile de finală ale probei de dublu din cadrul turneului WTA de la Cincinnati (Ohio), dotat cu premii totale de 2.503.250 dolari, după ce a dispus cu 7-6 (4), 6-3 de cuplul chinez Chen Liang/Yafan Wang, potrivit Agerpres.

Cele două și-au asigurat un cec de 9.415 dolari și 105 puncte WTA, iar în optimi vor înfrunta franțuzoaicele Carolina Garcia/Kristina Mladenovic, principalele favorite.

Niculescu și King au mai jucat împreună o dată anul acesta, la începutul anului, la Shenzhen, unde au câștigat titlul.

În proba de dublu, marți, în primul tur, perechea româno-cehă Raluca Olaru/Renata Voracova va întâlni cuplul Sara Errani (Italia)/Carla Suarez-Navarro (Spania).

ACTRITA NATALIE ESTER:”VIATA MA AJUTA SA INTERPRETEZ FIECARE ROL!”

16 aug.

Foto: Radu Caraion

Foto: Radu Caraion

Într-o zi, Natalie Ester îmi spunea: “Sunt un om care poate să aştearnă pe pagină nişte poveşti pe care, ulterior, să le ridic la verticală şi să le văd umblând frumos”.

Pentru mine, totul a început de la un zâmbet al ei, de la o scenă, de la un scenariu pe care îl percepeam ca fiind o bucată de viaţă. Am văzut-o prima oară pe Natalie Ester jucând, anul acesta, în piesa “Băiatul din Brooklyn”. Întruchipa o femeie influentă, stăpână pe sine, jovială. Deloc departe de cea din viaţa de zi cu zi, aş zice eu. O cunoşteam mai demult, din virtual, din întâlniri cu prieteni comuni. Atunci, însă, am văzut-o pe scenă şi, din primele momente, am regretat că aşteptasem atât de mult ca să îi cunosc şi latura aceasta.

Natalie Ester este un amestec de om şi personaj, care te incită să îţi doreşti să o cunoşti, să ştii până unde merg regia în viaţa proprie şi viaţa în spectacolul de teatru. Care îi sunt speranţele, temerile, aşteptările, tristeţile. Căci în spatele oricărui actor există un om. Acel om care influenţează, de fapt, fiecare rol al actorului. Fiecare rol. Fiecare. De fapt, aici n-am făcut decât să îi fur ideea:

– Nu teatrul mă ajută în viaţa de zi cu zi, ci viaţa mă ajută să îmi interpretez fiecare rol. Sunt un om foarte viu şi în afara teatrului. Am datoria de a fi Natalie. De fapt, tot ce am învăţat în viaţa reală mă ajută să aplic în actorie. Adevaraţii profesori de viaţă au fost cei din jurul meu, valorile pe care am încercat să le fur, nu să le copiez. Calităţi pe care nu le-am avut, dar a trebuit să fac rost de ele cumva.

N-am fost niciodată actriţă. Dar ca orice meserie pe care o iubeşti, o furi, o înveţi, totul se rezumă la un tramvai numit dorinţă. De aceea, am încercat să intru, cu întrebările mele, poate indiscrete, în mintea ei. Oare sunt şi dezavantaje în realitatea profesiei ei, dincolo de ceea ce vede un spectator? Mă întrerupe:

– E ca în iubire. Sunt nişte sacrificii pe care le faci. Dar pentru că e iubire, nu putem să le mai numim sacrificii. Nu ştiu dacă să le numesc dezavantaje. Dezavantaje? Poate cele financiare, dacă ar fi să fiu foarte sinceră. Mai aveam un interviu în care spuneam că din ce muncesc, din aia nu se vede. Cam aşa e şi cu răsplata financiară. Dar asta nu este doar în România, ci se întâmplă pretutindeni în lume. În Anglia, de exemplu, un actor o duce tare prost. O duce bine preţ de 2 ani, cât îl ţine un contract, apoi face ospătărie. Şi se chinuie, cu agentul lui cu tot, să mai prindă încă un contract.

Îmi spune că porneşti de la a avea idealuri. Cum ar fi avantajele lui Meryl Streep sau Julia Roberts. Crezi că eşti capabilă de performanţele lor. Pe parcurs, abia, înveţi că nu eşti niciuna dintre ele. Că actriţe ca ele nu se nasc în fiecare zi, în orice colţ al lumii. Şi te adaptezi.

„Nu ştiu dacă iubesc teatrul atât de mult încât să fiu dispusă să fac lucrurile pe care le-am văzut la alţii. Foame mare, culcat noaptea înfometat. Să n-ai un ban în buzunar, să fii mândru, să stai ascuns după alţii într-un autobuz pentru că nu ai avut bani de bilet. Dar care au rămas mereu cu zâmbetul pe buze.”

În timp ce ea vorbea, mă gândeam. Totuşi, visele, pasiunile, viaţa însăşi se întreţin cumva. Financiar. Oarecum jenată, mi-a spus că asta nu o impresionează. E un om lângă care a stat mereu norocul. Poate şi pentru că s-a născut într-o familie frumoasă. Are trei meserii, despre care nu prea discută, în general. Îmi vede nedumerirea.

– Datorită mamei. De la 18 ani, de când mi-am luat viaţa în serios, m-a întrebat: “Natalie, ce faci dacă are loc o prăbuşire?”. Ea îşi dorea să mă vadă profesor şi, cumva, mi-a insuflat dragostea ei pentru copii. Mama, fiind pediatru, am trăit şi copilărit printre copii, fie că stăteam şi făceam gărzi cu ea, fie că îi aducea acasă, umplând casa cu pacienţi. Pedagogia a fost a doua mea meserie, pe care mi-am îngrijit-o tacit. Învăţând copiii, am înţeles că, dacă mâine ar dispărea meseria mea de actor de pe faţa pământului, ar mai exista o meserie pentru mine. Pe care să o iubesc şi căreia să mă dedic.

Foto Radu Caraion

Îi ajută pe cei mici să gândească în limba engleză. Şi, în general, să gândească. Să gândească liber. Să fie ei înşişi. Ceea ce face cu ei se numeşte “drama in education”.

– Nu îi transform în actori. Îi dezvolt pentru toate materiile de la şcoală. Îi învăţ să îşi controleze emoţiile. Să fie sinceri. Să spună ceea ce gândesc. Să pună întrebări. Întrebări inteligente. Îi învăţ să gândească liber. Să nu le fie frică să spună ce gândesc. Să nu se ia după acel “trebuie”, fără să primească o explicaţie. Căci cineva spunea că problema secolului nu este de a gândi, ci de a înţelege.

În timpul acesta, şi eu mă gândeam. Mă gândeam unde este, de fapt, răsplata? În propriile trăiri? În aplauze? În cei care vin din urmă şi cărora le lasă câte puţin din cunoaşterea ei? Îmi spune, râzând, că şi ei, ca oricui, îi place recunoaşterea muncii.

– Îmi place să adun premii. Că le adun pe ale mele sau pe ale altora. De exemplu: festivalul celor 5 teatre/5 licee. Primăria şi UNITER-ul sunt organizatorii. Fiecare teatru are câte un reprezentant în fiecare an, un actor, şi îl trimite să lucreze cu liceenii, aruncându-i, astfel, într-un festival. Un concurs între ei, actorii,şi între licee. Întâlnirea cu tinerii de la Xenopol a fost o mare schimbare şi, împreună, am descoperit câştigul final.

Pe undeva, simt că ezită să spună ceva. Insist. Are şi dezamăgiri. Poate faptul că sunt şi liceeni foarte buni care habar n-au cine a fost John Lennon. Cine a fost The Beatles. Cine a fost Ceauşescu. Ce s-a întâmplat în ’89. I-a unit pe John Lennon cu Ceauşescu şi a ieşit un spectacol-manifest. Un recviem al tinerilor de vârsta lor. Care, în ’89, au murit. Poate fără să ştie pentru ce.

„Tinerii, ca şi noi, sunt manipulabili şi răspund foarte uşor unor scenarii bine scrise. Tinerii se pot deschide uşor, dacă ştii cum să îi deschizi, dacă ai un plan. Iar planul nu trebuie să te reprezinte pe tine, ci să-l reprezinte pe adresantul tău. Şi să îl poţi modifica pe parcurs, în funcţie de interlocutor, la fel ca înt- un interviu.”

O privesc. Îi privesc privirea. În ea, blândeţe. Iubire. Joacă. O permanentă trăire. Zvâc. Nu e puţin lucru pentru un singur om. Un om ce nu poate să trăiască fără teatru. Aşa cum spune şi ea, e ca o boală. Natalie te duce dintr-o parte în alta a emoţiilor prin vorbe. Te face să îi trăieşti amintirile. Momentele spuse cu pasiune. Dedicare. Un om, deja matur, care te întoarce în copilăria ei, când vindea vecinilor bilete cu 1 leu, doar ca să se uite la spectacolul cu prinţese, pe care ea îl regizase. Poate cam cum visam şi eu să fiu jurnalist de investigaţie. Să investighez, oare, vieţile oamenilor şi să îi las să se dezvăluie, încet-încet, este tot jurnalism de investigaţie? Nu ştiu, dar îmi place senzaţia.

Dar să revin la Natalie. Dacă n-ar face teatru, ar face dramaturgie şi ar inventa teatrul. Nu poate să trăiască fără el, respiră teatru prin toţi porii. Atunci când nu se întâmplă nimic spectaculos în viaţa ei, afirmă că se bagă în alte vieţi şi scrie.

– Ce părere ai despre scris? Te-ai apuca de o carte?

Scrisul e o meserie atât de frumoasă şi grea, încât mulţi au impresia că o pot face. Suntem ţara scriitorilor. Dar, chiar dacă am fost pregătită de scriitori englezi, îmi dau seama că sunt departe de a fi scriitor. Da, vreau să scriu o carte. În primul rând, aş scrie o carte pentru copii. Scriitor e Mircea Cărtărescu, dom’le. Noi suntem bloggeri. Dar nici blog nu îmi fac. Sunt activă pe Facebook (râde), pentru că e ca un restaurant deschis non-stop, unde cafeaua e gratis, fiecare spune ce vrea, iluzionându-se că e şi citit. Sunt activă pe Facebook, dar pisica mea are mai mare succes decât mine. (Râde iar)

Am riscat o întrebare:

– Natalie, de fapt, manipulăm? Tu, spectatorii, eu, cititorii?

Ea crede că manipulăm. Nu în sensul negativ. Dar formăm gândiri. Ea, ca actor. Eu, ca jurnalist. Îi îndemnăm pe oameni să înţeleagă. Să vadă ce nu au văzut până atunci. Poate să le deschidem drumuri noi în a interpreta lucrurile. Apoi, trebuie să ieşim din hainele meseriei şi să fim noi. Şi ea crede că actorii au puterea de a manipula. Dar ei nu îi place să o facă. Preferă să îi vadă pe oameni argumentând.

Foto Radu Caraion

– Nu este atât de fină graniţa între actorie şi viaţa reală, aşa cum mulţi cred. Actoria este greşit înţeleasă. Există acei actori pe care îi admir, cei care nu se bagă în cotidian, nu îl judecă, nu îl critică, tocmai pentru a se păstra misterioşi, pentru a fi doar actori. Sunt cei care îşi poartă mereu haina, uniforma. Eu nu sunt ca ei. În secunda în care am părăsit scena, teatrul, am lasat totul acolo.

„Cuvântul mi se pare fascinant. Nici nu ştiu dacă a fost bine interpretată vorba din Biblie, că la început a fost cuvântul. Cred că primul a fost sunetul. Dar cuvântul are un rol decisiv în viaţa noastră. D-aia suntem noi ce suntem, datorită cuvintelor. Mai mult decât cuvintele îmi plac animalele. Şi îmi plac oamenii care sunt conştienţi că pot face rău şi nu îl fac. Câteodată, găsesc scuze celor care fac rău involuntar. Cred că nu gândesc. Cuvântul fără gândire este disctructiv. Gândirea este cel mai puternic instrument. Gând, cuvânt, faptă.”

Nu ştiu de ce, dar amintirile ei mă aruncau în propriile mele amintiri. Momentele care mi-au marcat parcursul de jurnalist. (Asta dacă ceea ce fac eu acum este jurnalism). Cumva semănăm, eu ca să scriu, ea ca să joace, trebuie să ne punem în papucii altora. Ca şi ea, m-am transpus, deseori, în poveştile celorlalţi. Oare jurnalismul şi actoria or semăna? Pe mine, unele “roluri” m-au marcat. Dar pe ea? Care or fi fost acestea?

– Primul rol, cel de licenţă. A fost o compoziţie de vârstă şi jucam la 18 ani un rol al unui personaj de 63 de ani. Al doilea, poate cel scris de mine, care a trăit 16 ani, Agatha. Eu am inventat-o ca să potolesc tinerii spectatori, veniţi la Teatrul Evreiesc, la un spectacol destul de greu, care dura 2 ore 45’ şi era în limba idiş. Erau plictisiţi, se foiau. Am suferit enorm, pentru că pusesem suflet în povestea aia, eram în rol principal. Veniseră nişte liceeni să ne vadă şi s-au comportat infernal. M-am supărat pe ei şi am zis că o să mă răzbun scriind o poveste care să îi îmblânzească puţin ca spectatori. Astfel, a apărut “De ce tocmai tu?”. Dar nici prin cap nu mi-a trecut că o să trăiască nici măcar o zi. Agatha avea 23 de ani, iar acum joacă o femeie de 39, pentru că s-a adaptat vremurilor.

Al treilea ar fi oricare, oricând, la orice oră, Shakespeare. Am pierdut câteva roluri din cauza vârstei. Dar sunt sigură că îi voi ajuta pe alţii să le îmbrace.

Şi a început să râdă, dându-şi seama că, pe măsură ce înaintează în vârstă, joacă roluri din ce în ce mai tinere. Personajul din “Curriculum vitae” nu are vârstă. Acum pregăteşte, de exemplu, un spectacol de care s-a îndrăgostit de la prima citire. Cu Maia Morgenstern, Claudiu Istodor, poate Rudi Rosenfeld. O poveste varşoviană şi un personaj care, spune ea, nu are nicio legătură cu Natalie de până acum. Dar care personaj o ajută să descopere ceva nou ce, parcă, a dormit în ea până acum.

Cum să nu îmi placă meseria asta, dacă azi joc o ştirbă, o chioară, proastă, haioasă, iar mâine sunt Einstein, am un IQ de 150 sau sunt director de bancă. Este divin să trăieşti atâtea vieţi într-una singură. Dar când plec de la teatru, îmi las meseria în cuier.”

Prin prisma dispariţiei atâtor actori mari, în ultimul timp, mă măcina o întrebare: apar tinere speranţe?

– Oho-ho. E plin de Olgi Tudorache, de Victori Rebenciuci, de Florin Piersici etc. Marile valori nu dispar. Dispare interesul publicului de a cunoaşte marile valori. Şi este lupta pentru supravieţuire. Actorii din breasla veche au mai avut un mare avantaj: profesorii lor, care au ştiut să se dea puţin deoparte şi să îi lase şi pe ei. Acum e bătaia între profesori. Cum să mai faci loc şi elevului? Norocul joacă un rol decisiv în meseria noastră. Munceşti, ai talent, dar îţi mai trebuie şi sclipirea de baftă. Sunt sute de actori care ies în fiecare an şi sunt doar câteva teatre în Bucureşti. Este un sistem de educaţie prost gândit. De ce sunt scoşi pe bandă rulantă?

Că tot a venit vorba de Maia, oare ar vrea să aibă talentul sau recunoaşterea ei? Şi am întrebat-o asta. Surprinzător, tot ce ar vrea ar fi să aibă puterea ei de muncă. Deoarece Maia dedică 20 de ore pe zi teatrului. Sunt, încă, mulţi actori, care muncesc şi învaţă non-stop. Ca Maia, Mălăele şi alţii.

– Dacă ar fi fost stagiunea deschisă, cred că Beligan n-ar fi murit. Dar fiind închisă, şi-a permis luxul să plece. Cei care îl blamează măcar să înveţe de la el respectul pe care l-a avut, totuşi, pentru meserie, cât s-a cultivat, cât a citit, un intelectual de primă clasă. Iar mulţi actori nu ştiu să scrie sau să citească cum trebuie.

Primul nostru instrument e limba. Altfel, ce cauţi pe scenă? E ca şi când aş spune că un pianist e pianist, dar nu are pian.“

Ştiam, din documentarea pe care o făcusem, că, pentru ea, acasă e Teatrul Evreiesc de Stat, chiar dacă părinţii ei mai afirmă, oarecum supăraţi, că “acasă” e la ei.

– Cum e cu teatrul evreiesc, Natalie? Chiar e acasă?

– Ce să-ţi zic? Urcam odată la sala de balet, care este la etajul 4, şi am ajuns gâfâind. Şi i-am spus unui coleg că trebuie să pună lift aici, că o să îmbătrânesc şi n-o să mai pot urca. Da, mă văd îmbătrânind aici. Nu ştiu când se redeschid porţile, că noi intrăm pe fereastră. Să fie deja 2 ani de când e închis. E aproape gata. Primăria? Se aude? Mai trebuie o semnătură. Aşteptăm. Dar sperăm în această stagiune să se deschidă porţile, totuşi.

Dar Teatrul Evreiesc de Stat nu este singura scenă pe care îi place să fie. Un om care lucrează cu copiii şi tinerii nu va renunţa vreodată la aerul proaspăt, la căutarea de nou.

– Pregătesc o comedie pentru teatrul independent, pe care nu am să-l părăsesc. Este un public tânăr, altfel, care caută o altfel de energie. Ai să râzi, dar mult mai rar sună telefoanele publicului de la Teatrul Independent, decât la cel de stat. Simt nevoia să mă parfumez cu tinereţe. Poate de asta şi joc acolo.

Cu oarecare jenă, spre final, îi pun o întrebare oarecum banală:

-Ai şi nemulţumiri? Legate de oameni, de lumea în care trăim?

Îmi spune că nu trebuia să las la final întrebarea, că nu se supără. Doar observă şi analizează. Că şi-ar dori o lume inteligentă.

– Astfel, vor fi şanse să îmbunătăţim şi să ne fie mai bine. Ne robotizăm. Vezi Pokemon. Am fost vocea pentru Pokemon, au trecut vreo 10 ani de atunci. Cei din studio sigur îşi aduc aminte. Şi ce bine eram plătiţi. Se urmăreşte îndobitocirea masei, dar sub o formă care nouă să ni se pară plăcută. Dar de ce trebuie să fim tâmpiţi? Suntem proşti şi ne permitem să fim proşti. Dar ce bine că am teatrul. Mă închid în el, nu mai văd soarele, dar nu mai am parte nici de realitatea asta.

Stau în faţa calculatorului şi îmi vine să şterg tot ce am scris. Am senzaţia acută şi neplăcută că nu am reuşit să surprind mai nimic din personalitatea ei. O sun şi îi zic asta.

– Fată, vino la mine, că îţi dau medicamente şi devine şi interviul ce trebuie!

Da, nu pot încheia interviul ăsta fără răspunsul de mai sus. Clar. Nu pot. Poate răspunsul dat o descrie cel mai bine, de fapt: mereu există o soluţie.

%d blogeri au apreciat: