Arhiva | 6:27 pm

CARACATITA DIN PRESA CONTROLATA DE OMUL DE AFACERI SORIN OVIDIU VANTU,DAR SI POLITICIENI,ANALISTI POLITICI SI ECONOMICI SI CHIAR FONDAREA UFD!

18 aug.

În anul 2010, în ziarul Curentul, Dorina Lascăr dezvăluia numele și sumele încasate de ziariștii și analiștii dependenți de filonul de bani al lui Vîntu.

Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu

Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu.

Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui.

 

„Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial.

Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

„Lista lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume“ era anunţul grandoman făcut în martie 2009 chiar de către SOV. Astăzi, Vîntu, îngenunchiat de statul întărit la cererea sa, regretă banii dați inclusiv jurnaliștilor plătiți „cu mult peste valoarea lor profesională sau umană, creându-le o imagine falsă .

În anul 2010, dezvăluiam în ziarul Curentul lista sumelor încasate de ziariștii și analiștii dependenți de filonul de bani al lui Vîntu. Nu știm la care dintre ei s-a referit SOV dar îi rememorăm și îi transmitem și un mesaj lui SOV „monșer, prost nu e cine cere, ci cine dă”:
Dan Turturică, 10.780 EURO lunar
În 4.01.2005, 80 de angajaţi din redacţia Evz demisonează din solidaritate cu Turturică, concediat de Ringier unii angajându-se imediat, alţii nu, operaţiune care a distrus una dintre cele mai sudate şi mai profesioniste echipe jurnalistice din ţară. Poate vă întrebaţi ce făcea dl Turturică a doua zi după 4 ianuarie? Semna cu 3 firme controlate de SOV nişte rentabile contracte de cesiune de drepturi de autor, după cum urmează: Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO, Global News SRL (CUI  16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4110 EURO şi Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO.
În plus, valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a firmei lui Turturică a depăşit, în 2005, 200.000 EURO.

Fascinanta poveste a Emiliei Şercan – 8500 EURO lunar

Începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea la EVZ au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV. L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis –  deh! blestemele feneiştilor -, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI.

Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână. Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN. No more comments.

Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:

Cătălin Prisecariu, revista „KAMIKAZE“:

„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează. Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005. Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea. După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare. Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul». De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.

Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul?

Răzvan Dumitrescu –  mai valoros pentru SOV decât Liiceanu şi Pleşu la un loc

Deşi de-a lungul anilor Realitatea TV a încercat să ne scoată ochii frecvent cu valorile pe care le promovează, cu intelectualii rafinaţi care colaborează la această televiziune, faptele demonstrează că Vântu dă doar doi bani pe aceste lucruri. Mult mai valoroase pentru moguli sunt însă tonomatele care răspund la comenzi. Potrivit datelor prezentate de „Kamikaze“, Răzvan Dumitrescu a încasat de la Realitatea Media, prin două firme, 8.391.910.000, în 2008, an electoral important pentru interesele mogulului. Pentru a evalua exact sistemul de valori al lui SOV vă informăm că, potrivit documentelor, rafinaţii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au primit, tot pentru un an de emisiuni la Realitatea TV, câte 428.720.000 fiecare. Cam cât a primit Oana Dobre şi ceva mai puţin decât Ruxandra Săraru, care a primit peste 460.000.000 de lei de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, într-un singur an.

Robert Turcescu, 30.000 EURO lunar

În octombrie 2007,jurnalistul Tiberiu Lovin dezvăluia valoarea contractului încheiat cu Realitatea, 1.080.000 pentru trei ani. Mai exact între cele două entităţi juridice: Realitatea Media şi RT Media Communication, pentru această sumă, Robert obligându-se să asigure producţia talk show-ului 100% şi să participe ca invitat la diverse emisiuni.
CTP peste 2000 EURO lunar

De la Realitatea Media, CTP a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“.

Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL

Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu 15 ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige pentru a-i stipendia.

Presa a relatat că Buşcu îşi lua pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“ la care s-au adăugat şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de la Realitatea Media.

Morometii
Surprinsi de descinderea celor de la ANAF, redactorii Realitatea TV au intrerupt emisia. Pe toata durata inspectiei, pe post a rulat un film artistic, ecranizarea romanului Morometii, de Marin Preda. In rolurile principale, Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu.


Vantu dispare, dar, cum nu era vineri, Mircea Dinescu nu a putut aparea pe post pentru a anunta: “Fratilor, dictatorul a fugit! Am invins!” Mihai Tatulici promite ca, daca il prinde, il bate mai rau ca pe Nicusor la Revolutie.
Intre timp, reporterii iuti de mana salveaza monitoare, camere de filmat si reflectoare din calea inspectorilor.
Razvan Dumitrescu
Razvan Dumitrescu paraseste Titanicul si se arunca in bratele lui Mihai Gadea, nu inainte de a-si ridica o parte din modestul salariu de jurnalist.
Liana Patras, Andreea Cretulescu, Cristina Sincai
Inca o data, onoarea postului e salvata de amazoanele Realitatii: Liana Patras, Andreea Cretulescu si Cristina Sincai. Pensionarii pot sta linistiti, postul lor preferat de televiziune va continua sa emita.
Refugiati in munti, partizanii Adrian Ursu si Bogdan Chirieac nu au aflat inca deznodamantul si promit un razboi lung de gherila.

Despre ce a insemnat pentru mine Academia Catavencu, am scris mai demult, cand am amintit si ziua din care n-am mai cumparat Catavencu, cu ani buni in urma. A fost o parte din copilaria si tineretea mea, de-asta am si fost aspru cu ei. Am avut surpriza sa constat ca povestea mea se regaseste in zeci de alte cazuri, in comentarii de pe net care suna cam asa: erau fantastici, ii citeam de la inceput, s-au schimbat de cand au aparut banii si Vantu, i-am evitat dupa samd.
Zoso a dat in premiera vestea ca o parte consistenta din redactia Catavencu pleaca sa fondeze alta revista. Si s-a pornit balacareala. Mircea Toma, singurul membru-fondator din grupul demisionarilor, il face tepar pe Vantu si spune ca e pregatit sa se alature pagubitilor de la FNI. Da, acel FNI care i-a hranit pana cand obezitatea le-a incalcit scrisul pe toti catavencii, despre care Mircea Toma afla abia acum.
In replica, Ioan T Morar spune ca Mircea Toma lua bani ca ONG-ist ca sa critice proiectul Rosia Montana in articole pe care le strecura in revista, ca si pe cele cu Salvati Vama Veche.
Rebelii se repliaza si ei si spun ca erau cenzurati de mogulul cel rau si ca au gasit acum un mogul mai bun la suflet. Il cheama Adrian Andrici, e patron la City FM si mic jucator pe bursa, anunta Petrisor Obae. Cam prea mic pentru a sustine un proiect media de anvergura in vremuri de restriste.
Cel mai umplut de zoaie iese Doru Buscu, vechilul lui SOV, despre care fugarii sustin ca are o leafa de 15.000 de euro dintr-un buget de 50.000. Inca mai tin minte poza cu Buscu si Hrebenciuc punand tara la cale la o terasa in campanie si cred ca el e specia cea mai avansata genetic de mutant obtinut din incrucisarea unui catavenc cu un tonomat. Sigur pe el, Buscu anunta la unison cu Vantu ca plecarea unor angajati e o veste buna, ca oricum mancau prea mult. In plus, spune ca rebelii au fost urniti din loc de vestea ca li se vor taia lefurile cu 20%.
Nici macar “nepotrivirea de caracter” nu poate fi evocata la acest divort, desi cuvinte ca libertatea de opinie si cenzura s-au fluturat. La Catavencul eolian ramane de pilda cel mai furibund fan al lui Basescu, Ioan T Morar, coleg cu raspandacul de intoxicari al lui Hrebenciuc, Cristian Sutu, venit mai nou. Asta pentru ca fondatorii revistei au si pachete motivante de actiuni, iar dividendele pot veni si din truda oricaror tineri, din sutele care asteapta la usa redactiei.
Un exemplu, Radu Alexandru: e poate cel mai talentat din noua generatie, uneori e savuros, dar lipsa oricarui criteriu moral il impiedica sa se apropie vreodata de spiritul de pe vremuri de la Catavencu, acel spirit care te facea sa o simti solidara cu tine si mai mult decat o revista. E doar unul dintre cei care, chiar si cand imi place cum scriu, ma fac sa ma simt strain, ca si cum razboaiele lor n-ar fi si ale mele, nu e o surpriza ca a ales sa ramana la vechiul Catavencu, in ceva care tinde sa devina un mediu corporatist. Poate o fi problema de generatie, sigur am imbatranit si eu, dar nu pot sa rezonez la unison cu cei care apreciaza sectiunea de paparazzi sau cancan de pe site.
Update: Intr-un interviu acordat Hotnews, unul dintre demisionari, Catalin Prisacariu spune ca la preluarea Catavencu de catre Vantu au existat 2 voturi impotriva: de la Mircea Toma si Liviu Mihaiu. Printre exemplele de persoane publice pentru care s-au facut presiuni sa nu fie criticate in Catavencu, ziaristul a mentionat politicieni de la multe partide (fara sa dea nume) si pe patronul Blue Air, Nelu Iordache, care avea in acel timp reclama masiva pe Realitatea TV.
Prisacariu a mai spus ca miercuri va aparea noua revista, care va contine numele “Catavencu” in titlu, precum si un site cu acelasi nume, lasand sa se inteleaga ca “fugarii” vor folosi un artificiu gen catavencu.com sau catavencu.eu.
Update 2: Pe noul sau blog, liderul celor plecati, Catalin Prisacariu, anunta in premiera ca noul Catavencu “fara mogul” se va numi Kamikaze.
Upadate 3: Pe internet, revista Kamikaze si-a inceput activitatea sub numele Catavencu Nou. Oricat de morbid ar suna, le urez succes sinucigasilor! 🙂

Banuiala ca Vantu s-ar afla in spatele Hotnews a iesit la suprafata prima data acum doi ani. Cu subiect si predicat n-a spus-o decat Dan Andronic. Pe atunci, Andronic era consultant pentru PNL-ul lui Tariceanu, iar Realitatea facuse una din celebrele sale “intoarceri de arme” (il lasase balta pe Nastase, il luase in brate pe Basescu, pentru a-si gasi apoi in Geoana papitoiul preferat).
Zoso a preluat barfa, pentru care nu a putut baga mana in foc si cam atat. Tot cu titlul de suspiciune a reluat-o de curand si Victor Roncea.
Daca Vantu ar fi bagat in actionariatul Hotnews, am avea doua ipoteze: ori “maleficul” a facut si de asta data un joc dublu ametitor, ori incearca iar sa cumpere ce nu poate invinge.
Vantu, la shopping de oameni: Dinescu, CTP si alte voci
Pentru ultima pledeaza un interviu luat de Iulian Comanescu lui Cristian Sima acum doi ani. (Comanescu e fost angajat al lui Vantu, acum e la Hotnews, Sima e un simpatic speculator pe bursa, mic actionar la Hotnews. Desi ambii il bestelesc pe Vantu, ambii sunt pe lista suspectilor ca unelte prin care Vantu si-ar putea exercita influenta asupra site-ului de stiri.)
In interviu, Cristian Sima devoaleaza un modus operandi: La plecarea de la Adevarul, Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chireac (“fostul ziarist”), Adrian Ursu (viitorul fost ziarist, supranumit si “zeul somnului”), pe scurt gasca Scanteia, s-au asociat cu Mircea Dinescu (“poetul-portofel”), care venea cu banii de acasa, cam un milion si jumatate de dolari. De acasa de la Vantu, sustine Sima.
Ce a urmat stim: ziaristii de la Gandul au devenit piese grele in galantarul de la Realitatea, inainte si dupa preluarea lui de catre Sarbu. CTP, care il facuse zob pe Vantu in scandalul FNI, a continuat sa faca zob alte tinte, dar din studiourile din Casa Scanteii ale Realitatii. Iar Vantu insusi spune ca Gandul e ziarul lui favorit. Daca ati ratat interviul atunci, cititi-l, pentru ca e savuros.
Celalalt scenariu e cu adevarat “mind blowing”. Stirea care l-a ingropat pe Mircea Geoana in campanie, vizita la Vantu acasa, a aparut in ziua dezbaterii pe doua site-uri: Catavencu si Hotnews. Daca ambele sunt ale lui Vantu, atunci acesta s-a decis cel putin in ultima clipa sa isi scape pielea in varianta in care Basescu castiga alegerile: sa se puna la adapost de razbunarea scorpionului, dandu-i pe tava pe Prostanac. In plus, marturiile decisive despre cum se relaxeaza Geoana ba in delta ba in strada Paris au fost scapate in doua randuri chiar de Vantu la propria lui televiziune.
Sorin Ovidiu Vantu
Sursa foto: Hultan
Daca analizam cum s-au comportat mediile detinute de Vantu in campanie, avem cateva argumente pentru fiecare din cele doua scenarii.
Pentru scenariul in care Vantu a mizat toti banii pe Geoana pledeaza transformarea Cotidianului intr-un fel de Jurnalul national mai furibund decat “originalul”, transformarea Realitatii intr-un fel de Antena 3 (ceva mai rezervata, e drept, dar nu mai putin indecenta), coordonarea cu INSOMAR. Pana la 6 dimineata cand Hrebenciuc a trecut la planul B (cu fraudarea), pentru Realitatea nu au existat alte cifre decat cele care spuneau ca Geoana a castigat. Inclusiv zilele urmatoare postul a continuat sa fie disciplinat pe linia umflarii temei fraudarii, negand practic realitatea victoriei lui Basescu. Pana si revista culturala a lui Patapievici, Idei in dialog, a fost sugrumata de Vantu in campanie.
Pentru scenariul in care Vantu a preferat sa aiba un plan B in relatia cu Basescu pledeaza infiintarea VoxPublica, platforma electronica pe care au fost rabdati si fanii presedintelui. S-a ajuns chiar la o situatie vecina cu schizofrenia: simpaticul Ioan T Morar il demasca pe Geoana ca s-a vazut cu patronul lui.
Miscarile de trupe de la HappyFish par sa mearga in directia scenariului in care Vantu si-a pariat banii pe oricine altcineva decat pe Basescu. Site-ul de divertisment a suferit un adevarat cutremur dupa ce membrii sai cei mai talentati, in frunte cu Alexandru Hancu, au plecat la Divertis. Au urmat si alti nemultumiti, intre care Dragos Musat de la Catavencu si bloggerul Arhi. In urma lor, site-ul a avut o cadere de inspiratie, cazand in vulgaritate, cu un atac ireproductibil la adresa lui Basescu.
HappyFish e detinuta printr-o suveica de firme de Tudor Liviu Marin si Sorin Marin. Daca numele acestuia din urma va suna cunoscut, da, este acelasi pe care Vantu l-a trimis la inaintare in actionariatul Catavencu prin anii ’90, inainte de a-si anunta pe fata preluarea revistei de satira politica.
Oficial, la Hotnews actionariatul e dominat de sotii Manuela Preoteasa si Margarit Ionel Timbolschi. Alaturi de ei sunt asociati Andrei Woinaroschi, Diana Tereza Salistean si Cristian Sima. Manuela Preoteasa mai este implicata si in reteaua Euractiv, impreuna cu un pesedist, Dan Luca. Culmea e ca acuzele cu privire la Euractiv erau formulate chiar in Ziua, de Cristian Unteanu, angajat al lui Sorin Ovidiu Vantu. Ceea ce lasa deschisa intrebarea daca suspiciunea asupra actionariatului Hotnews e o dezvaluire sau o intoxicare.
Ceea ce ramane ca o certitudine, pentru moment, e ca Hotnews a avut un comportament jurnalistic curajos si onest pe perioada campaniei electorale, fiind locul in care au putut razbate multe stiri interzise pe televiziunile mogulilor.

https://i2.wp.com/www.cdep.ro/parlamentari/l1992/336n.jpg

 

Afaceri si politica-UFD
Ca om politic, Varujan Vosganian a beneficiat, inca de la infiintarea Uniunii Fortelor de Dreapta, si de sprijinul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, acesta sponsorizand oficial firavul partid al politicianului. Recunoasterea publica a acestei sustineri financiare a dat insa apa la moara celor care vedeau in Vosganian un pericol in plan politic, inclusiv lui Traian Basescu.

De asemenea, informatia a fost folosita si in timpul scandalului privind nominalizarea pentru postul de comisar european, desi sponsorizarea partidelor si a politicienilor de catre oamenii de afaceri este o practica incontestabila in cazul tuturor partidelor politice din Romania. S-a ajuns pana intr-acolo incat oamenii de afaceri, vezi cazul Patriciu, sponsorizeaza si puterea, si opozitia, pentru a-si cumpara linistea indiferent de rezultatele electorale.

Referitor la relatia cu FNI, Vosganian a fost unul dintre investitori, numai ca prabusirea fondului de investitii l-a luat si pe el pe nepregatite: „Intr-adevar, am avut un certificat de 50 de milioane la FNI – a declarat Vosganian pentru un post de televiziune -– insa n-am luat niciodata banii. Mai mult decat atat, este dovada de la Sectia 6 de Politie ca sunt parte la procesul impotriva Ioanei Maria Vlas si FNI“.

Dupa acest esec suferit pe piata de capital, Varujan Vosganian a intrat in diverse combinatii de afaceri, participand la infiintarea a trei societati comerciale. Prima dintre ele se numeste „Euroeconomic“ SA si a fost infiintata in martie 2001, cu sediul la domiciliul lui Vosganian, din strada Ardeleni. Obiectul de activitate al firmei este „activitati auxiliare intermedierilor financiare (cu exceptia caselor de asigurari si de pensii)“. Conform datelor de la Oficiul National al Registrului Comertului, in octombrie 2006 Vosganian detinea la aceasta firma 96,3% din capitalul social, echivalentul a 84.700 lei.

Firma, a declarat Vosganian, „nu are decat rolul de a-mi colecta banii de la diverse publicatii precum „Piata Financiara“, „Ziua“ etc.“. Ceilalti asociati ai liberalului sunt Arin Octav Stanescu (0,85%), Melic Vosganian (0,85%), Teodorescu Adrian Ciocanea (0,85%), Dumitru Cocea (0,284%) si Jean Paul Brunet (0,85%). Printre administratorii societatii figureaza Arin Octav Stanescu, Adrian Ciocanea si Dumitru Cocea. Primul dintre ei, Arin Octav Stanescu, este presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare (UNPRL). Adrian Ciocanea este secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, dar, conform documentelor oficiale de la ONRC, el figureaza atat ca actionar (fapt consemnat in declaratia sa de avere), cat si ca administrator la firma lui Vosganian. Dumitru Cocea, al treilea asociat, este nimeni altul decat seful de cabinet al lui Varujan Vosganian si, de la sfarsitul anului 2005, finul de cununie al acestuia.

Cea de-a doua dintre societatile lui Vosganian este „Oferta“ SRL, firma infiintata in iulie 2003, cu sediul in strada Pictor Stefan Luchian nr. 12C din Capitala. Firma are ca obiect de activitate editarea revistelor si a periodicelor, iar, ca actionari, cu cate 50% din capitalul social, figureaza Varujan Vosganian si Razvan Bucuroiu, director general al revistei „Lumea Credintei“ editata de compania „Oferta“.

Ultima dintre firmele lui Vosganian a fost infiintata in mai 2006 si se numeste „Abator Express“ SRL. Sediul firmei este in Focsani-Vrancea, cu un un punct de lucru in Tarlaua 58, parcela 258 din localitate, obiectul de activitate al fiind „productia si conservarea carnii“. Ca actionari, alaturi de Varujan Vosganian (10%, reprezentand 11.000 lei) figureaza Dumitru Cocea (10%), Maria Doiciu (10%), Iulian Caraivan (10%), Dorel Boris Simiz (30%), Ion Simiz (15%) si Silviu Simiz (15%). Dintre asociatii de la „Abator Express“, Dorel Boris Simiz a iesit recent in evidenta, fiind implicat in scandalul penal al creditelor luate, in perioada 2001-2003, de la BCR Focsani. Boris Simiz este patronul firmei focsanene Pandora Prod SRL.

 

Reactia lui Traian Basescu, dupa castigarea alegerilor:

 

  • Momentul #1: Prima dezbatere, Basescu ii spune lui Geoana: “v-am sunat si nu am putut vorbi cu dvs pentru ca erati in Delta la Vantu”.Geoana spune ca asta e o minciuna
  • Momentul #2: Sorin Ovidiu Vantu apare la televiziunea lui si angajata lui (Oana Stancu) il intreaba: “v-ati intalnit cu Mircea Geoana in Delta?”. Raspuns da.
  • Momentul #3 Geoana il face pe Vantu “malefic si turbulent”, miercuri la ora 14, intr-un interviu dat lui Catalin Tolontan.
  • Momentul #4 Cateva ore mai tarziu, Sorin Ovidiu Vantu il convoaca la el acasa pe Geoana. La ora 12 noaptea Mircea Geoana intra in casa lui Vantu din Str Paris. Era noaptea de dinaintea confruntarii cu Traian Basescu.
  • Momentul #5: Alaturi de Hotnews, ziarul lui Vantu, Academia Catavencu prezinta joi dimineata poze cu Geoana intrand noaptea in casa lui Vantu.
  • Momentul #6: Traian Basescu ii da lovitura decisiva lui Geoana in cadrul dezbaterii televizate, folosind cele de mai sus.

Intuitia mea de paranoic imi spune ca Sorin Ovidiu Vantu abia acum se comporta ca un patron de presa. Pai ia ganditi-va: cu Prostanacul presedinte, televiziunea lui slugarnica s-ar indrepta spre faliment. Pe cand cu Basescu presedinte sunt salvate atat Realitatea cat si Antena 3 si 2.
In plus, din cate mi-am putut da seama, Vantu e un inchipuit, pentru care e mai important sa se spuna despre el ca e un papusar al clasei politice, decat realitatea propriu-zisa. In orice caz, un om atat de prost ca Geoana, care ofera un subiect devastator pe tava contracandidatului, nu poate fi presedinte. Asta e mai grav decat a fi dependent. Inseamna pur si simplu sa nu te ajute capul.

Update: Dupa ce postasem acest articol, Sorin Ovidiu Vantu a intrat in direct la Realitatea TV si a aruncat ultima mana de pamant peste cosciugul politic al lui Mircea Geoana: "Mircea Geoana a venit aseara la mine acasa sa se relaxeze inainte de dezbatere, pentru ca suntem prieteni". Vantu a povestit si cum s-a intalnit de mai multe ori cu Basescu, dar ca relatiile s-au racit intre timp. Dar prietenia cu Geoana ramane una durabila. La insistentele ziaristilor din studio, Vantu a admis: "am conventi cu dl Geoana sa se debaraseze public de relatia cu mine din motive electorale".
Avand in vedere ca Vantu spune ca el si Geoana au "palavragit cateva ore", incepand cu ora 12 noaptea, avem si explicatia cearcanelor lui Geoana si a prestatiei lamentabile de la dezbatere.
Si inca o dezvaluire din Curentul: in 2005, ziarul i-a scris lui Geoana, ministru de externe, ca fugarul Nicolae Popa, mana dreapta a lui Vantu se ascunde in Indonezia (facsimil). Iar Geoana s-a facut ca ploua.

Cel mai socant lucru in istoria filmului cu Basescu si copilul e felul fara frana in care Dinu Patriciu accepta sa se compromita. De la inaltimea celor doua miliarde de dolari, magnatul arunca cu un copil in presedinte. “Un copilas”, dupa expresia induiosatoare a lui Victor Ponta, de la care asteapta sa schimbe soarta alegerilor. Trebuie sa fi fost tare rau pentru Patriciu in acea zi de arest, cand a iesit cu ochii aproape in lacrimi, spunand ca nu doreste nimanui sa treaca prin ce a trecut el, daca a pastrat atata sete de razbunare pe Traian Basescu.
In emisiunea de pe postul lui Vantu, si Patriciu si Vantu recunosteau ca l-au votat in primul tur pe Crin Antonescu (“bichonul mogulilor“, dupa expresia inspirata a lui Mircea Marian). Dar Dinu Patriciu mai adauga ceva cu emfaza: are mereu doua variante pe care mizeaza (in cazul de fata, Geoana si Antonescu). Cade una, merge pe a doua, ca in afaceri. Dar in turul doi, aveti a doua varianta, se intereseaza Oana Stancu? Nu, pentru turul doi nu am o a doua varianta. Si urmeaza o expunere apocaliptica despre ce rau ne paste. Vasazica oamenii care sunt blindati pentru orice varianta, in cazul in care iese Basescu, nu mai au plan de rezerva? Sunt descoperiti? Incepe cosmarul?


E motivul pentru care Voiculescu, Vantu si Patriciu au iesit la lumina pentru a ataca fara perdea. Cel din urma si-a asumat chiar riscul unei totale penibilizari, povestind cum Basescu il lovea in plex pe copilul respectiv. Copilul insusi neaga acest lucru. Toti martorii la eveniment sustin ca nimic nu s-a intamplat, de la cameramanul din plan indepartat (Felix Tataru, sa zicem subiectiv), barbatul de langa si mai ales femeia cu memoriul. Toti, mai putin Patriciu.
Toata orchestratia loviturii de imagine anuntate cu o seara inainte de Patriciu, lansate de ziarul lui Vantu in clipa in care presedintele venea pentru prima data la televiziunea lui, dau o imagine inspaimantatoare a fortei de soc pe care trusturile mogulilor o au cand loviturile lor se coordoneaza. Urmariti doar acest scurt desfasurator.
Mogulii au reusit de minune captarea atentiei. Din emisiunea cu Traian Basescu nu mai tine nimeni minte ca presedintele l-a acuzat pe Sorin Ovidiu Vantu ca isi foloseste trustul pentru a influenta deciziile justitiei. Ca Vantu, care a mai facut puscarie in anii ’80, a primit o condamnare de peste 2 ani de inchisoare si imediat dupa a sustinut miscarea abuziva a magistratilor impotriva statului roman. Si in mintea lui Vantu racoarea puscariei trebuie sa fie destul de vie de a reactionat cu o asemenea furie.
Un alt element crucial uitat din emisiunea cu Basescu: presedintele admite ca si el a fost la sediu la GRIVCO pentru a se caciuli la Voiculescu sa intre la guvernare. E momentul pe care Basescu l-a numit inca de atunci “solutia imorala”. Au urmat doua lucruri pentru care Voiculescu nu il poate ierta pe Basescu si pentru care il uraste de moarte. Basescu nu s-a aliniat marii colectii de politicieni de paie jucati pe degete de oligarhi, ci si-a jucat propriul joc, folosind la randul sau alti membri ai lumii oligarhice (gen fratii Paunescu si magnatii pedisti). Al doilea motiv pentru care Voiculescu il uraste de moarte pe Basescu e dezvaluirea secretului tineretii lui. Sub mandatul lui Basescu, securistii au calcat partial un articol din “codul onoarei” lor mafiotice: au demascat partial pe unul de-al lor. Pe Felix. Si o tara intreaga a aflat ca Voiculescu a mers in strainatate in studentie ca sa isi traga matusa de limba si sa o toarne la Securitate.
Despre sansele ca aceasta explozie de furie a celor trei moguli sa se intoarca impotriva lor, vorbeste foarte concis Bleen, care a rezumat perfect tabloul, numindu-l o demonstratie de forta si prostie:

Au cautionat discursul lui Basescu. Ala cu mogulii. Ala care incepuse sa plictiseasca, chiar si pe sustinatorii lui. Ala care parea un basm umflat, care suna a paranoia si mania persecutiei. O demonstratie de forta, pusa atat de bine la punct, atat de disproportionata confirma discursul lui Basescu. Si sperie. Un sistem de tip caracatita, labartat peste tot, populat de hiene, capabil de orice, impotriva oricui. Nimeni nu e ferit, nimeni nu scapa. Nici chiar atotputernicul Dictator. Suficienta de sine, cinismul cu trabuc si zambet batjcoritor, aroganta care defileaza pe trei canale TV in fiecare seara, la ora de maxima audienta, toate astea pun pe ganduri, ingrijoreaza, irita, enerveaza.

(articol republicat dupa stergerea blogului de pe server)
Later edit: Intre timp, "mogulul discret", Dinu Patriciu l-a mustruluit pe Crin Antonescu si i-a adus aminte cine da banii in partidul asta. Iertati-l, stimati moguli, aznoapte a avut doar un accidental moment de luciditate! N-o sa se mai repete. In conferinta de presa de la ora 12, Crin Antonescu a declarat ca ramane anti-Basescu si ca, in functie de negocierile cu PSD, studiaza posibilitatea de a merge in campanie cu Geoana. Cat de nataflet sa fii totusi, ca strategie, sa anunti inainte de a obtine ceva concret ca vei negocia doar cu unul dintre ofertanti?! Din nou, strategii lui Crin nu joaca pentru el.

Cu zece zile inainte de noaptea numararii voturilor, Dragos Paul Aligica facea o analiza profesionista din care rezulta ca Antonescu si-a gasit adevarata strategie castigatoare abia cand s-a trezit sa il atace pe Mircea Geoana, cel de pe locul 2 si adversar ideologic traditional. Si inca un lucru: ca liderul liberal a tras lozul castigator mult prea tarziu ca sa mai poata schimba ceva, lucru care s-a adeverit:

“Cum a putut o persoana inteligenta precum Antonescu sa accepte o strategie atat de evident absurda? Vorbim aici de incompetenta consilierilor? Vorbim de un caz de sabotaj venit din interiorul campaniei? Exista si o a treia alternativa: Daca de fapt campania sa nu este decat un flanc al unui front mai larg ce are in spate un stat major avand in control si campania lui Mircea Geoana? Acceptand aceasta ipoteza indrazneata, intrebarea devine: a fost o idée buna aceasta segmentare pe doua flancuri care iata, ii ofera lui Traian Basescu exact challenger-ul pe care si l-a dorit pentru turul doi?”

Figura frumoasa pe care Crin Antonescu a facut-o in primul tur se datoreaza dezbaterilor televizate si ruperii tardive de Mircea Geoana, cu care parea ca vrea sa intre impreuna in turul doi, in pas de dansul pinguinului, doi intr-un cerc de hula hop. Cu o tinta obsesiva impusa de altii, Crin Antonescu a uitat vreo 5 ani ca are in fata un exponent al gandirii comuniste de care Romania incearca de 20 de ani sa se rupa si ca partidul lui Geoana e in duratele mari ale istoriei rivalul cel mai inversunat al liberalismului. I-a spus pe nume doar in confruntarea finala: “sunteti un demagog, dle Geoana”.
A fost frumos dar cam tarziu. Securistii cu televiziuni, numiti popular moguli, facusera tot ce putusera pentru a-i sufla in panze. L-au sacrificat chiar pe unul de-al lor, Sorin Oprescu, rasfatatul lor de la locale, pe care acum l-au sugrumat mediatic in favoarea lui Antonescu si a lui Geoana, de la care ar fi luat halci decisive daca, sa zicem, confruntarile s-ar fi purtat in patru. De ce au facut una ca asta? Pentru ca ei nu fac decat pariuri pragmatice, pe bani. Pe foarte multi bani.
Antonescu a ajuns la vorba lui Basescu
Motaind in Parlament, Crin Antonescu n-a prea inteles cum sta treaba. A crezut ca se poate baza pe suportul unuia ca Dan Voiculescu, o vreme nici nu a avut alte aparitii, asteptand ca mogulii sa-i bage in traista. Si a patit ce patesc oamenii cinstiti cand cred ca isi fac prieteni borfasii: o vreme se simt mai puternici si mai destepti decat cei care raman in continuare cinstiti, capata un sentiment de aroganta, dupa care, brusc, raman cu buza umflata. O patesc sistematic presedintii opusi sistemului, care ajung sa creada ca “serviciile” joaca de partea lor. A patit-o si Traian Basescu. Incepi sa primesti barfe din culise, tarfele de presa te lauda, simti ca esti la butoane, poti face golanii cu golanii si intr-o dimineata afli ca ai fost doar ingropat in informatii inutile, sistemul isi vede de drum fara tine. Abia in acea dimineata intelegi de ce a spus Ceausescu “si i-am avut in mana…” la Targoviste.
In privinta marilor rechini ai sistemului, Basescu s-a dezmeticit ceva mai repede. L-a numit “solutie imorala” pe Voiculescu de prima data cand a batut palma cu el, iar de atunci i-a fost doar dusman. Nu-i vorba, are si el mogulii si securistii lui – Fratii Paunescu vs Sorin Ovidiu Vantu, plus dezertorii din guvernul de mafioti al lui Nastase. Dar, ca orice marinar, cel putin nu si-a pierdut busola, e suficient de golan sa stie din prima cu cine are de-a face. Nu-l baga sub masa orice combinator.
Crin Antonescu, spunand patetic in noaptea alegerilor: “Dle Vantu, dle Voiculescu, va bateti joc de votul tinerilor!” dovedeste ca ar fi fost un presedinte slab. Genul care se prinde abia prin mandatul doi cum sta treaba si in cine NU trebuie sa aiba incredere.
Da, se pare ca la numaratoare ecartul dintre Crin si Geoana e ceva mai mic ca la exit-poll-uri, dar nu esential. Diferenta e doar de efect psihologic, cifra lui Geoana nu mai incepe tot cu 3, ca a lui Basescu, ci cu 2. Iata pe cat de putin l-au vandut “prietenarii” pe Antonescu. Dar cat de rasfatat a fost Crin Antonescu de Voiculescu si Vantu pana in acea zi? Nu atat de mult pe Realitatea, care si-a respectat contractul cu Gusa, cat pe Antena 3, unde Bogdan Teodorescu ne anunta cu ochi bulbucati ca Antonescu E SOLUTIA.
Dar Crin Antonescu nu e singurul care are revelatii in noaptea asta. Victor Ciutacu recunoaste (tardiv) ca e un dobitoc. Si ne mai dezvaluie un secret al lui Polichinelle:

Fara mediatizarea imbelsugata de pe posturile mogulilor rai si fara oamenii care te-au enervat seara trecuta in studioul Sintezei zilei, ai fi ramas ceea ce reusisei sa devii pe cont propriu: politicianul simpatic, superficial, cu discurs impecabil, in vesnica opozitie (in propriul partid, fata de propriul guvern, in raport cu puterea). Dar n-a fost asa! S-a pariat pe tine, atat individual, cat si in grup. Anumiti oameni (carora, crede-ma, le era mult mai confortabil din punct de vedere al viitorului lor imediat sa se prefaca a crede ca Mircea e altrenativa) si, daca vrei tu, in linia discursului basescian pe care l-ai imprumutat, niste grupuri de interese (care au alte motive decat noi) te-au suspectat ca vrei si poti depasi nivelul de speranta.

Cum? Poftim?! Victor Ciutacu si restul sectei de la Sinteza zilei nu l-au sustinut pe Crin pentru ca asa i-a indemnat constiinta? S-au aliniat unei politici de grup care are in spate interese concrete!? Si dl Voiculescu…. nici dansul nu ne vrea binele?! Nu are un partid cu care vrea sa salveze tara, aliat cu PSD?! De fapt face pariuri cinice pe candidati de la care asteapta sa isi recupereze apoi investitia?! Vaai, dar aceste dezvaluiri ne doare…. De ce ne dai asemenea vesti monstruoase Victoras, Crin dormea atat de bine la ora asta, muncise mult peste obisnuinta lui in campanie, era cat pe ce sa si castige cursa pentru voi. Acum nu mai aveti la derby decat o martoaga: pe Mircea Badea. Pardon, Geoana!

Domnisoara Liana Patras (devenita doamna Liana Alexandru) mi-a starnit intotdeauna impresii contradictorii. Va spun drept ca nu ma puteam hotari in ce sertar sa o plasez. De o parte era delicatetea si distinctia unei femei frumoase care stie sa stea departe de o lume de badarani, iar de alta parte era aerul de superioritate si condescendenta din pronuntia nazala a frazelor cu care craiasa din castel se cobora la nivelul unei patrii de taranoi cu miros greu. Si dumneaei nimerea mereu la mijloc intre aceste senzatii.
Pana ieri, cand un editorial intitulat Mogulii vechi si noi m-a lamurit definitiv ca Liana Alexandru intra in galeria marilor prompteriste care au dat manipularilor si minciunilor cele mai grosolane un aer de feminitate, alaturi de Andreea Esca, Alessandra Stoicescu si atatea altele. Desigur, o categorie ceva mai cizelata decat cea in care se regasesc gesticulatiile isterice marca Dana Grecu sau peroratiile de mahalagioaica sagalnica ale Gabrielei Vranceanu-Firea dar, in esenta, acelasi regn.
In fond, ce le deosebeste pe aceste doamne de prezentatorii telejurnalelor ceausiste? In afara de feminitate, nimic. Si unii si altii minteau si stiau ca mint, fara ca asta sa le produca procese de constiinta.
“Au luat nemti mai buni” e o explicatie pe care un lider sovietic a gasit-o pentru avansul americanilor in cercetarea spatiala dupa al doilea razboi mondial. “Au luat femei mai frumoase” ar putea fi, intre altele, una din explicatiile succesului manipularilor securistilor de dupa ‘89. Daca Voiculescu ar fi fost nevoit sa isi spuna direct parerile cu vocea lui gajaita de atatea delatiuni, probabil n-ar fi captat atata atentie cat, sa zicem, Oana Dobre, dupa cum nici urzelile viclene ale lui Vantu nu ar fi facut atata rating cat insinuarile dragalas-marsave ale Oanei Stancu. Nici nu poti sa te superi pe public ca prefera sa le asculte, poate sa si creada, pe ele decat pe Zoe Petre, Ana Blandiana sau Doina Cornea (presupunand ca aceasta din urma ar fi vreodata invitata de vreo televiziune).
In privinta Lianei Patras probabil as fi ramas la fel de indecis, daca nu s-ar fi simtit datoare sa ia pozitie chiar pe tema deja clasica a mogulilor. As fi presupus ca e o persoana onesta, care isi face meseria acolo unde se poate, careia nu i se poate reprosa la urma urmei ca patroni de media sunt fosti puscariasi si nu fosti studenti la teologie. As fi presupus ca dna Patras a concluzionat pragmatic ca libertate absoluta nici nu exista pe fata pamantului si ca s-a decis sa se foloseasca cinstit de atata libertate cata i se ingaduie.
Dar nu, Liana Alexandru dovedeste prin ceea ce scrie nu doar ca nu o strabate niciun fior de jena pentru ampla operatiune de spalare a creierelor pe care postul Realitatea o continua, ci si ca e solidara cu “politica trustului” la fel cum Mircea Badea e solidar cu stapanul lui. Dna Alexandru tine chiar sa fie ironica la adresa lui Basescu, despre care spune ca “si-a gasit Nasul”. De parca faptul ca Radu Moraru nu-si mai vinde acum serviciile lui Becali ci si le vinde lui Basescu ar schimba cu ceva lucrurile sau ar spala cumva minciunile propagate de Realitatea TV. E absolut insultator sa te scuzi ca nici pe Vantu nu l-ai vazut, nici gura nu-ti miroase, cand postul respectiv a trecut de la osanale zilnice pentru Adrian Nastase, pe vremea lui Prigoana, la guduratul pe langa Basescu, in vremea cand Vantu mai avea dosare penale deschise, respectiv la un adevarat linsaj impotriva aceluiasi Basescu, in epoca parteneriatului parafat prin Cozmin Gusa de Mircea Geoana si Sorin Vantu. Aceste schimbari sunt fapte, nu simple impresii, miscarea de trupe a fost atat de disciplinata, incat nimeni nu mai poate pretinde ca au fost simple optiuni jurnalistice ale unuia sau altuia, independente de interesele patronului.
Asemenea exemple de oportunism sunt explicatia “ostilizarii unor ziaristi fata de Basescu”, nu pretinsa nedreptate care le-ar fi fost facuta prin confundarea cu patronii lor. A te face ca nu pricepi linia generala a trustului si a incerca sa o scuzi falsificand realitatea e ceva ce niciun contract de munca nu te obliga sa faci:

“Ar trebui sa-mi fie rusine ca domnul Vantu imi e patron si ar mai trebui sa apar la televizor cu o mutra spasita, eventual, facand temenele. N-are importanata ce scoala am, ce scriu, ce spun.”

scrie dna Alexandru. Da, ar trebui sa va fie rusine, macar din cand in cand, fie si fara sa o marturisiti public, iar temenelele tocmai le-ati facut in acest editorial, fara sa va fi cerut nimeni dovada loialitatii fata de patron.

UPDATE: martie 2012
Vreți să vedeți cam ce forme ia prostituția intelectuală în presă? Urmăriți evoluția acestui personaj. De ceva vreme, tânăra blondină s-a mutat de la Realitatea lui Vântu la 10 TV, rebranduită apoi Digi 24, a lui Zoltan Teszari de la RCS-RDS. Din motive de UDMR sau de interese de business, noul patron pare destul de amabil cu Băsescu. A încercat o vreme și o colaborare eșuată cu Nașul – Radu Moraru. Mai spectaculoasă decât televiziunea de știri Digi 24, care emite în HD și are decoruri bune și știri anoste, e metamorfoza Lianei Alexandru. S-a schimbat mogulul, s-au schimbat și convingerile. Cam ca la Andrei Bădin de la B1, ex Antena 3.
Am întâlnit absolut întâmplător un text semnat Liana Alexandru pe un blog colectiv, care înclină mai curând spre putere. Chiar a trebuit să verific că nu e vorba de o coincidență de nume, pentru că pirueta era totală. Ce atacuri stranii la Ponta și Antonescu, de la o fostă luptătoare împotriva „dictaturii” marinarului! Și nu pe post, „în timpul programului”, ci pe blog, unde nu te obligă nimeni să scrii. Mi-a și venit în minte scrisoare trimisă de Adrian Păunescu lui Ceaușescu, în care îl asigura că îl adoră „nu doar în public, ci în intimitate, cu familia”.
Ei bine, exact despre Adrian Păunescu era acel articol peste care am dat, și care efectiv mi-a provocat greață. E una să îți schimbi părerile după simpatiile patronului, dar cu totul altceva să te apuci să te răfuiești cu morții, retroactiv, pentru a-ți clăti CV-ul din perioadă când altcineva îți băga bani pe card. Asta le întrece pe toate.
Dintr-o istorisire halucinantă aflăm că, în sinea ei, Liana l-a detestat pe Păunescu dintotdeauna, dar n-a găsit prilejul să i-o spună în față, deși postul îl găzduia la zeci și zeci de emisiuni, în care putea vorbi despre toate cele, de la scandalurile lui Mititelu și arestarea lui Becali, la politica externă a țării. Că Liana Alexandru nu l-ar fi dorit pe post n-a remarcat nimeni.
Acum, onctuoasa blondă ține să pună lucrurile la punct:

„L-am mai avut episodic şi conjunctural în studio, dar aşa îl simţeam ca pe oricare altul, intra în masa flecărelilor de tot soiul.”

Adică atunci când noi credeam că participă la programul de spălare a memoriei românilor, duduia nu punea suflet decât în discuțiile cu unii dintre „flecari”. Restul erau așa, de conjunctură.
Și dacă tot suntem la ora reglărilor de conturi cu răposații, Liana își mai amintește de un episod, pe care sigur nu l-a ținut nimeni minte, dar uite că ea l-a resimțit ca pe o umilință:

„Mi-a reproşat în faţa tuturor telepectatorilor care ne priveau la acea oră că l-am refuzat, că n-am dorit să fac emisiune cu el pentru că e un comunist şi un om al trecutului! N-aveam nici cea mai mică intenţie să-l atac şi n-am polemizat. Dar ce nu i-am spus atunci e că el nu era doar un om al trecutului, ci al unui trecut profund nociv spaţiului nostru public” …

Asta e din ciclul: pe moment n-am avut replică, dar acum că te-ai prăpădit și nu mai avem același finanțator, uite ce ți-aș fi zis!
CITEȘTE ȘI Liviu Mihaiu a încasat de la SOV anterior numirii în Deltă 4.519.580.000 ROL

Andreea Creţulescu 10.000 Euro lunar

În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON.

Ruxandra Săraru 1.500 EURO pe lună
Şefa Departamentului de Comunicare şi Marketing al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), Ruxandra Săraru, s-a aflat şi ea pe statele de plată ale lui Vântu la Realitatea Media. Pentru serviciile prestate în slujba mogulului, Ruxandra Săraru a încasat 1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.

Corina Drăgotescu, 3000 de EURO lunar

Potrivit datelor oficiale aflate în posesia ziarului „Curentul“, Corina Drăgotescu a încasat între 2007-2009 nu mai puţin de 5.247.310.000 de lei vechi.

Nicolae Ulieru, 1118 EURO lunar
Lt. Col (r) Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvånt al Serviciului Romån de Informaţii pe vremea directoratului lui Virgil Măgureanu, sau „Mr. No Comment“, aşa cum era cunoscut ca şef al biroului de presă pentru că nu exprima nicio opinie, niciodată, a încasat sume frumuşele de la Sorin Ovidiu Våntu pentru diverse servicii de „acoperire a adevărului“ sau a părerilor contra.

Deontologul Nistorescu, comentator de 5 miliarde de lei

Unul dintre comentatorii „grei“ ai postului Realitatea TV şi şef peste „Cotidianul“, Cornel Nistorescu, apare conform documentelor obţinute de ziarul „Curentul“ ca unul dintre cei mai bine plătiţi mercenari media. Prezentat mereu de Realitatea ca un guru în ale jurnalismului, Nistorescu a încasat de la casieria lui Våntu, doar în trei ani de activitate (2007-2008-2009), suma de 4.847.240.000 de lei vechi.

Iosif Boda 3000 de Euro lunar

Pentru analizele sale la Realitatea, SOV l-a plătit regeşte pe Boda în cuantum de 482.747 RON pentru apariţii din 2007, 2008, 2009.

Din analiza tabelului întocmit pe baza datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“ rezultă că, în 2007, pentru 40 de cedenţi de drepturi de autor Realitatea Media a cheltuit 46.863.520.000 ROL, iar pentru restul de 722 de cedenţi a cheltuit 127.460.970.000 ROL. Astfel,  pentru 40 de oameni, Realitatea Media a a cheltuit 36,86 % din totalul drepturilor de autor plătite. Anul următor, în 2008, avem 673 de cedenţi cu un total de 131.020.500.000 de lei, iar pentru cei 40 din top 45,15% reprezentând 59.157.950.000 ROL. În 2009 avem mai puţini cedenţi, 446, cu un total de 114.065.440.000 ROL, din care pentru cei 40 s-au cheltuit 44,58% reprezentând 50.851.980.000 ROL. Trebuie precizat că aceste sume reprezintă doar venituri obţinute din drepturile de autor, nefiind incluse în contractele de muncă şi alte contracte încheiate cu Realitatea Media.

Lista celor 40 de favoriţi ai lui SOV o puteți vedea dând click pe fotografie.

În continuare vă prezentăm sumele mai mici luate pe drepturi de autor de diverse vedete:
Grigore Cartianu 18.560 RON
Ion M. Ioniţă 50.580 RON
Alex Stoenescu 36.000 RON
Tudor Octavian 25.000 RON
Pavel Lucescu 10.000 RON
Cătălin Avramescu 29.667 RON
Silviu Prigoană 16.814, 72 RON
Mircea Dinescu 44.508 RON
Adrian Păunescu 347.189 RON
Cristian Ţopescu 3.492 RON
Adriana Săftoiu 76.000 RON
Mădălin Voicu 4.006,10 RON
Victor Ciorbea 23.829 RON
Mircea Ionescu-Quintus 2.414 RON
Stere Farmache 3024 RON
Nicolae Dănilă 3024 RON
Vladimir Pasti 30.096 RON
Mircea Kivu 76.000 RON
Dumitru Pelican 3342,60 RON
Mugur Ciuvică 4376,66 RON
Marius Pieleanu 22.532,74 RON
Cristian Pârvulescu 2.269,16 RON

Noi nu ne întrebăm decåt cum deontologii au acceptat bani de la Realitatea Media, atåt timp cåt această firmă a înregistrat constant de la preluarea ei de către SOV pierderi colosale: 20,8 milioane euro în 2008, 8,15 milioane Euro în 2007, 5,1 milioane euro în 2006 şi 1,7 milioane euro în 2005. Oare ei s-au întrebat de unde le vin banii ăştia că Realitatea n-avea bani. Nu, pentru că răspunsul ar fi fost din „economiile” lui SOV de la FNI și de la Petromservice.

Reclame

RADUCU TUDOR O PUS BOTU’ LA DIVERSIUNEA LANSATA DE SITE-UL EUROACTIV.COM,PRECUM USA „VA MUTA FOCOASELE NUCLEARE ,PRECUM ,LUBENITELE DIN TURCIA IN ROMANIA!…DE GOANA DUPA RATING SCUTESTE DEZINFORMAREA!

18 aug.

 

Radu Tudor a reacționat după ce site-ul euroactiv.com a anunțat că armele nucleare vor fi mutate din Turcia în România.

 

Radu Tudor

Raducule, sa fim seriosi. Chiar americanii au aruncat ”informatia” pe surse pentru a TESTA reactia romanilor la asa o idee. Tinand cont cat de pupincuristi si lingai suntem, probabil ca in curand o sa ne demonstrezi ce bine e cu arme nucleare impotriva rusilor si cum ne ”apara” pe noi cele 50 de bombe…O sa repetem pana la epuizare cat de mare amenintare sunt rusii si cat de mult ne trebuie arme nucleare….De referendum ati auzit mai mascarici americanizati?

„Cat de nepriceput sa fi sa nu stii ca un transfer de arme nucleare, chiar si intre state aliate NATO, se face in urma unor evaluari, consultari, negocieri, semnarea unor documente oficiale si avizul parlamentelor din tarile vizate? Este un intreg arsenal de proceduri politico-militare ce se desfasoara transparent si pe termen lung.

Cum sa spui ca s-au transferat arme nucleare fara sa fi existat acesti pasi obligatorii in preambul? (…) Cine jubileaza si ce planuri stau in spatele acestor falsuri repetate cu miza politica si militara continentala?

In orice forma as analiza situatia, nu pot sa nu atrag atentia institutiilor de securitate ale Romaniei ca numele tarii noastre a fost implicat, intr-un timp foarte scurt, in doua controverse majore pornind din afara tarii, avand ca subiect armele si zone sensibile de securitate europeana.

Statele Unite au început procesul de transfer al armelor nucleare din Turcia în România, pe fondul relațiilor tot mai tensionate între Washington și Ankara, scrie EurActiv.com. Ministerul român de externe a negat însă informația.

 

UPDATE

Contactat de Mediafax, preşedintele Comisiei de apărare, deputatul PSD Ion Mocioalcă, a declarat că nu va da curs solicitării deputatului PNL, precizând că răspunsul dat de Ministerul Afacerilor Externe este clar.

„Nu (se va reuni Comisia de apărare-n.r.). A dat un răspuns Ministerul de Externe. Noi nu suntem organ de anchetă. Haideţi să aşteptăm vizita lui John Kerry la Ankara şi poziţia SUA sau măcar a ambasadei”, a declarat preşedintele Comisiei de apărare.

+++

Deputatul PNL Ovidiu Raeţchi, membru al Comisiei pentru apărare, cere întrunirea acestui for pentru a discuta pe tema informaţiilor privind mutarea în România a unor arme nucleare din Turcia, afirmând că, deşi totul pare un „scenariu hollywoodian”, situaţia poate aduce prejudicii serioase securităţii României.

+++

Ministrul Apărării, Mihnea Motoc, spune că sunt „speculaţii” informaţiile potrivit cărora Statele Unite au început transferul focoaselor nucleare staţionate pe teritoriul turc în România, în contextul escaladării tensiunilor dintre Washigton şi Ankara în urma loviturii de stat eşuate, el precizând că nu au existat „planuri în acestă direcţie”.

„Nu există niciun fel de întâlnire, de planuri în această direcţie”, a declarat, joi, la Buzău, ministrul Apărării, scrie News.ro.

+++

Ministerul Afacerilor Externe respinge ferm aceste informații.

+++

Potrivit surselor citate de EurActiv.com, transferul este un subiect foarte sensibil atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere tehnic.

„Nu este atât de simplu să muți peste 20 de focoase”

, a spus una dintre surse, sub protecția anonimatului.

Potrivit unui raport recent al Simson Center, aproximativ 50 de arme tactice nucleare sunt „cazate” de americani în baza aeriană Incirlik încă din perioada Războiului Rece. Baza militară Incirlik, aflată la circa 100 de kilometri de granița cu Siria, și a jucat un rol important în puciul militar de luna trecută din Turcia, când guvernul a interzis zborul aeronavelor americane și l-a arestat pe comandantul bazei sub pretextul implicării în tentativa de lovitură de stat.

Nu se știe dacă americanii ar fi putut păstra controlul asupra armelor nucleare în cazul unui război civil în Turcia. Mai mult, după tentativa de puci, relațiile diplomatice dintre Ankara și SUA s-au deteriorat foarte mult, astfel încât Washingtonul nu mai are încredere să găzduiască aceste arme în Turcia, a spus o altă sursă.

Potrivit acesteia, armele americane sunt mutate la baza de la Deveselu, care găzduiește părți ale scutului anti-rachetă instalat de amercani în estul Europei.

Autoritățile americane și cele turce nu au comentat articolul EurActiv.com, în timp ce ministerul român de externe a negat vehement informațiile.

„Ministerul Afacerilor Externe respinge ferm aceste informații”

, a precizat MAE.

De fapt, conform uzanțelor care datează încă din perioada Războiului Rece, informațiile privind prezența focoaselor nucleare pe teritoriul european nu au fost niciodată confirmate oficial. Este însă știut că arme nucleare americane sunt prezente în Belgia, Olanda, Germania și Italia.

România nu a găzduit niciodată arme nucleare pe teritoriul său, iar acest transfer va înfuria foarte probabil autoritățile de la Moscova, dat fiind că Rusia a protestat vehement împotriva scutului anti-rachetă.

FOSTUL CHIMIST SI FOST UASCERIST,FOST GHID ONT,FOST JURNALIST LA ADEVARUL SI GANDUL INFO,AFACERISTUL MILIONAR BOGDAN CHIREAC STRIVIT DE TRAIAN BASESCU,O LUAT-O PE ARATURA SI A SCRIS O ODA PENTRU:”ARMELE NUCLEARE,IN ROMANIA,RAUL -NECESAR!”

18 aug.

Fostul jurnalist Bogdan Chirieac are o poziție interesantă pe dcnews.ro în chestiunea prezumtivei mutări a armelor nucleare americane din Turcia în România: în felul asta securitatea țării este asigurată, se trece la nivelul investițiilor serioase și al prosperității, pentru că nu există țară cu arme nucleare pe teritoriul sau care să nu fie prosperă.
„Generația mea își aduce aminte că, în perioada comunistă, unul dintre foarte puținele lucruri asupra cărora eram de acord cu regimul Ceaușescu era dezarmarea nucleară generală. Este un prag psihologic pe care suntem nevoiți să-l depășim. Dacă Statele Unite mută armele nucleare de la Incirlik în România, securitatea țării noastre este, în sfârșit, asigurată la cele mai înalte niveluri. Determinarea americană față de România trece de la nivelul de tip ongist-arestați tot ce mișcă și cercetați după-la nivelul investițiilor serioase, al construcției, al prosperității. Nu există în lume țară cu arme nucleare americane pe teritoriu sau care să nu fie prosperă. Mai mult, din prosperitate România are șanse să devină un stat autentic de drept, înlocuindu-se astfel sistemul rudimentar de represiune pus la punct de Traian Băsescu” scrie Bogdan Chirieac pe dcnews.ro în articolul „Armele nucleare în România-răul necesar”.
Sigur, țara noastră ar deveni o țintă, dar asta nu e noutate, oricum era și înainte spune fostul jurnalist iar în plus, Moscova nu a folosit arsenalul sau nuclear în nicio situație nici în timpul războiului rece.
Pe logică lui Bogdan Chirieac, Cuba a avut cel mai mult de pierdut după retragerea rachetelor rusești în anii ’60. Putea să devină o țară sigură și prosperă, rușii ar fi investit major acolo în orice condiții și nu s-ar fi confruntat cu criza petrolieră după prăbușirea URSS. Faptul că România a ajuns cam izolată în regiune, după refuzul bulgar al flotei Marii Negre, întoarcerea la 180 de grade a Turciei și rezervele exprimate de Ungaria, nu pare să ofilească în niciun fel entuziasmul analistului, care a devenit milionar în dolari în urmă cu mai bine de zece după o afacere de succes în care făcuse, din postura de jurnalist, lobby pentru grupul Motorola (vezi aici).

Bogdan Chirieac, milionar din mai nimic

Cazul „Vîntu” scoate şi informaţii „colaterale” la suprafaţă, extrem de interesante de altfel. Bogdan Chirieac l-a împrumutat pe Sorin Ovidiu Vîntu cu o sumă deloc de neglijat, care potrivit surselor tabloidului Cancan s-ar cifra între 500.000 şi un milion de euro. Datele problemei sunt umătoarele: un ziarist împrumută un mogul de presă. Un ziarist care din 2007 nu mai are un loc de muncă stabil, după ce a fost dat afară de la ziarul „Gândul”, dar care are, la vedere, afaceri care nu-i merg grozav.

Atunci, „Evenimentul zilei” a dezvăluit că o firmă în care era asociată septuagnara mamă a lui Bogdan Chirieac, Doina Chirieac, a încheiat mai multe contracte cu statul, în valoare de câteva milioane de euro. În timp ce firma semna contractul pentru a intermedia vânzarea de produse Motorola, Bogdan Chirieac făcea ce ştia el mai bine: se folosea de poziţia lui de jurnalist la „Gândul” pentru a face lobby produselor pentru care avea să încaseze o sumă uriaşă. După ce aceste informaţii au devenit publice, Chirieac şi-a retras mama din afacere şi a vândut, aşa zice el, afacerea unui off-shore din Elveţia. Dacă în 2007, anul în care a semnat contractele cu statul, profitul companiei era de circa 1,6 milioane de euro, împărţit la trei asociaţi, un an mai târziu acesta scădea dramatic la numai 56.000 de euro.

Acum, la trei ani distanţă de la această poveste, Bogdan Chirieac mai este asociat în trei firme: Media Consult SRL (înfiinţată în 1994), 3A Unic Business SRL (înfiinţată în 2007) şi Press Media Electronic (înfiinţată anul acesta). Potrivit Ministerului Finanţelor, Media Consult SRL, care are ca obiect de activitate „cumpărarea ­şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii”, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,1 milioane de lei, datorii totale de 2,9 milioane de lei şi un profit de 396.000 de lei. 3A Unic Business SRL, firmă care are acelaşi obiect de activitate ca şi Media Consult SRL, a avut anul trecut o cifră de afaceri, potrivit Ministerului Finanţelor, datorii totale de 5,2 milioane de lei şi pierderi de 1,4 milioane de lei. Având la îndemână aceste date, nu înseamnă că Bogdan Chirieac nu a avut o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro să-l împrumute pe SOV. Dar de unde a avut-o în condiţiile în care afacerile nu-i merg strălucit?

Dar dacă rușii fac de data asta o excepție și folosesc armamentul nuclear, având în vedere capacitățile militare deja instalate în România (scutul de la Deveselu, rachetele nucleare care ar putea fi transferate din Turcia, etc)? Să ne consolăm, cei care rămânem pe aici, cu ideea că își va cere negreșit Bogdan Chirieac scuze?

CONTELE ST.GERMAIN:”VREAU O JUSTITIE DREAPTA! DESTUL CU JUSTITIA”LIBERA” A NOMENCLATURISTILOR COMUNISTI!

18 aug.

 

În 1945 comunismul a lovit România ca un sifilis. Boala promiscuității și a dominării animalice, a acuplărilor nefirești ce au marcat pe viață generații întregi cu stigmatul șancrului roșu și au răsturnat valorile tradiționale călcând în picioare tot ce însemna elite și ridicând la suprafața societății spuma infectă a pegrei, s-a întins atunci, la ordinul lui Stalin, ca o molimă în toată țara.

Ca orice dictatură conștientă de repulsia ce o generează, și dictatura comunistă și-a dezvoltat la maximum instrumentele de teroare și represiune. Puterea a fost încredințată brutelor fără scrupule, oportuniștilor și ariviștilor, proștilor însetați de a-i umili pe cei instruiți, leneșilor fericiți să deposedeze de-a moaca de bunuri pe cei vrednici și gospodari.

Justiția comunistă nu a fost altceva decât unul dintre instrumentele de tortură ale temutei securități. Toate atrocitățile se făceau în numele legii și dreptății.

Temnițele, lagărele de muncă forțată, golite de borfașii de drept comun pentru a face loc intelectualilor și fruntașilor categoriilor înstărite, au devenit puncte terminus pentru exterminarea dușmanului politic. Canalul, Experimentul Pitești, Penitenciarul Gherla sunt doar câteva locații emblematice pentru ce a însemnat justiția satrapilor roșii de la Petru Groza, prin Gheorghiu Dej, până la Nicolae Ceaușescu.

Adevărate incubatoare de mutanți sadici și fanatizați au împânzit România, sub denumirea propagandistică de pepiniere ale omului nou, comunist. Puțini își mai amintesc modul în care erau selectați studenții pentru facultățile de drept, pentru Academia Ștefan Gheorghiu, pentru academiile cu profil militar, chiar în anii din urmă, ai regimului Ceaușescu. Dosarul de cadre, originea sănătoasă, erau filtre obligatorii, menite a asigura preponderența fidelității politice față de legi și principii morale.

Astfel au fost aleși, s-au format și au crescut securiștii și magistrații României comuniste. În cultul Secretarului General, al interesului de partid, al luptei de clasă. Libertățile cetățenești, drepturile fundamentale ale omului, egalitatea de tratament și șanse în viziunea lor? Frivole luxuri teoretice!


Astăzi, România este definită drept țara corupților! O spun chiar guvernanții ei din cele mai înalte poziții, ca într-un fel de incantație de orfelinat, după o înhalare zdravănă din punga cu aurolac: „țara e mama, mama e curvă și are sifilis”!

Eu nu am mai pomenit așa ceva! Să-ți recunoști o boală, mai ales venerică, și să încerci să o tratezi, e un semn de curaj și responsabilitate. Să te grozăvești însă cu ea, ba, mai mult, să-ți revendici supremația internațională la numărul de spirocheți și la malformații luetice mi se pare o imbecilitate de fază terminală.

S-a batjocorit astfel Italia pe vremea legendarelor sale COSA NOSTRA, CAMORA, N’DRAGHETA ori CORONA SACRA UNITA? Ori SUA în timpul famigliilor Lucchese, Genovese, Gambino, Bonano si Colombo? Sau, mai în zilele noastre, Germania cu recidiviștii ei din industria auto (scandalul Faurecia (VW, Audi, BMW) în 2006 și scandalul VW – emisii C02 în 2015)? Nici vorbă! Fiecare dintre aceste mari națiuni și-a apărat imaginea, cerând justiției proprii acțiune dar și discreție și moderație când vine vorba de interesul national. Pentru ele, a ucide corupția cu prețul uciderii propriei țări nu este o opțiune.

Ce vedem la noi că face binomul în numele justiției? Luptă pe față pentru putere, chiar cu pretul trădarii naționale, fără niciun fel de limite de raționalitate. Și totul sub pavăza unei ipocrizii superlative.

Căci, s-o spunem fără menajamente: justiția română de azi este, la nivelele ei de conducere, o continuatoare prin oameni și practici a justiției comuniste de ieri.

Monica Macovei a fost procuror comunist în timpul regimului Ceaușescu. Tatăl ei, securist – nomenclaturist de vază, a fost decorat de Nicolae Ceaușescu cu Steaua RSR prin același decret în care apăreau generalul Iulian Vlad și generalul Nicolae Pleșiță.

Livia Staciu a fost procuror comunist în timpul regimului Ceaușescu.

Laura Kovesi este fiica procurorului ceaușist Ioan Lascu, care a deținut peste 30 de ani funcția de procuror șef comunist al Parchetului Mediaș.

Raluca Prună este fiica lui Vasile Prună, care a fost ofițer al securității în MAE, demascat de fostul diplomat Mircea Răceanu.

Și lista poate continua.

Prea mult pentru a credita coincidența. Și prea mare similitudinea de practici între modul de operare al justiției comuniste și cel al așa zisei justiții libere coordonate astăzi din fotolii de decizie, de toate aceste tovarășe, pentru a ne putea reprima un zâmbet ironic.

Dacă România este țara corupților, așa cum trâmbițați voi, gorniștii umflați cu hidrogen sulfurat ai execuțiilor publice în numele justiției, de ce aș crede că procurorii și judecătorii acestei țări sunt altfel, sunt mai buni, nu sunt și ei corupți, precum poporul din care se trag? Am toate motivele să cred că, dimpotrivă, sunt chiar mai corupți decât poporul ce i-a dat, gândindu-ne la experiența lor comunistă, pe care am evocat-o la început, la ereditatea lor însemnată de spirocheți și șancre ce se exhibează prin atâtea abuzuri și nelegiuiri partizane?

Sunteți atât de necredibili și aveti atâta tupeu!

Și puțin vă pasă de țara al cărei bine îl invocați la fiecare nouă mârșăvie.

Ce încercați să ne spuneți? Că fără genă securistă și comunistă nimeni nu se califică pentru a face dreptate în țara asta?

Eu cred că toate tovarășele numite mai sus, cu funcțiile lor importante și cu genealogiile lor roșu-hemoragice sunt predispuse a fi mai corupte și mai demne de neîncredere decât orice procuror sau judecător din țara asta ce nu se trage din nomenclaturiști comuniști și securiști.

Cu fiecare nouă nedreptate pe care o văd în jurul meu doresc tot mai intens o justiție dreaptă. O justiție adevărată. O justiție în care cel mai mare infractor în viață al țării să nu fie lăsat liber să dea lecții de morală; o justiție în care discuția despre drepturile omului să nu fie un lux.

Odrasle de nomeclaturiști ceaușiști: faceți un pas înapoi și nu ne mai chinuiți cu aerele voastre de indispensabili.

Preşedintele Traian Băsescu a promovat, parcă cu obstinaţie şi cu ostentaţie, urmaşi direcţi ai unor opresori şi profitori ai regimului ceauşist în funcţii cheie din domeniul justiţiei şi verificării integrităţii. Prima promovată în acest sens a fost sluga sa Monica Luisa Macovei, care, în calitate de ministru al Justiţiei în guvernul Tăriceanu I (2005-2007), a făcut mult rău României şi românilor prin modificările aduse legilor proprietăţii şi de organizare judecătorească. Ministresa Monica Luisa l-a ajutat substanţial pe preşedintele Băsescu în selectarea unor slugi corespunzătoare pentru funcţiile de procuror general al României (Laura Codruţa Kovesi), procuror şef al DNA (Daniel Morar), procuror şef al DIICOT (Codruţ Olaru), preşedinte şi secretar general al Agenţiei Naţionale de Integritate (Alexandru Cătălin Macovei şi Horia Georgescu).

Monica Macovei, fiică de îalt nomenclaturist comunist şi soţie de securist

Fostul ministru Monica Macovei a fost timp de un deceniu procuror comunist, perioadă în care a fost căsătorită cu un ofiţer de securitate, de care s-a descotorosit după 1990, când a devenit o înfocată activistă de dreapta, după ce s-a retrezit ideologic la Universitatea Central-Europeană de la Budapesta, unde a beneficiat de o bursă Soros. Tatăl lui Macovei, Vasile Gherghescu, a fost de profesie magistrat şi a deţinut o funcţie importantă în nomenclatura comunistă: consilier în Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. Pentru meritele sale în slujirea regimului comunist, Vasile Gherghescu a fost decorat cu Steaua Republicii, prin decret semnat de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tot pentru merite deosebite, în anii ’50, respectiv în plină perioadă bolşevică, bine proptiţi în ierarhia vremii, părinţii lui Macovei au primit o vilă frumoasă în Bucureşti (în zona Parcului Ioanid), din care fuseseră alungaţi proprietarii, familia Petrini. Deşi fuseseră notificaţi în 1995 asupra cererii de revendicare a imobilului de către fiica proprietarilor de drept, Ana Maria Petrini, soţii Gherghescu Vasile şi Silvia au reuşit să cumpere vila în 1996, cu concursul fiicei lor devenită avocat, în baza Legii nr.112/1995 privind vânzarea către chiriaşi a caselor naţionalizate de regimul comunist, act normativ pe care fiica lor l-a înfierat cu o mânie proletară. Urmaşa proprietarilor de drept a apelat la justiţie şi a obţinut retrocedarea vilei prin hotărâri favorabile la Tribunalul Bucureşti şi la Curtea de Apel Bucureşti. În 2005, după ce Monica Macovei a ajuns ministru al Justiţiei, Ana Maria Petrini a pierdut însă casa la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a admis recursul soţilor Gherghescu şi a schimbat integral hotărârea iniţială, în sensul că a respins acţiunea în restituire. De-abia în anul 2013, după altă serie de procese, respectiv după revizuirea deciziei Înaltei Curţi pentru iregularităţi în favoarea părinţilor Monicăi Macovei, constatate de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, Ana Maria Petrini a obţinut o soluţie favorabilă, Tribunalul Bucureşti hotărând ca proprietarul de drept să intre în posesia imobilului pentru care se judeca din 1995.

Laura Codruţa Kovesi, fiica celui mai longeviv procuror şef ceauşist

Preşedintele Traian Băsescu şi ministresa Monica Macovei au promovat-o, în 2006, în funcţia de procuror general al României pe Laura Codruţa Kovesi, care avea vârsta de 33 de ani, era originară din municipiul Mediaş şi activa ca şefă a structurii DIICOT Sibiu, funcţie în care nu se remarcase cu nimic deosebit. Tatăl lui Kovesi, Ioan Lascu, era de profesie procuror şi a deţinut timp de 30 de ani funcţia de procuror şef al Parchetului Mediaş, stabilind un record de longevitate într-o astfel de funcţie. Aproape 20 de ani, Ioan Lascu a exercitat funcţia de procuror şef al Procuraturii locale Mediaş în timpul dictaturii ceauşiste. În această perioadă s-a remarcat prin exces de zel în apărarea regimului ceauşist şi printr-o colaborare strânsă cu structurile locale ale Miliţiei, Securităţii şi Partidului Comunist Român. În calitate de procuror şef, Lascu a fost cooptat în Comitetul municipal Mediaş al PCR, fiind inclus astfel în nomenclatura comunistă. Procurorul şef Ioan Lascu şi-a arătat ataşamentul faţă de regimul ceauşist şi printr-o serie de articole publicate în Revista Română de Drept. Profitând de poziţia sa, procurorul şef Lascu a fost implicat şi în afaceri cu gaz metan, la Mediaş aflându-se şi atunci capitala gazului românesc şi numeroşi colegi din ţară apelând la acesta pentru a le rezolva aprobări pentru introducerea gazului metan.

În timpul regimului comunist, procurorul şef Ioan Lascu a primit cu chirie o casă naţionalizată pe strada Sondorilor nr.14 din Mediaş, pe care a cumpărat-o ulterior în baza Legii nr.112/1995. Casa respectivă a aparţinut familiei Krestel Johann, care a plecat definitiv în Germania înainte de 1989, astfel că a fost naţionalizată, cu plata de despăgubiri. Casa respectivă a fost construită în sistem duplex cu casa situată pe strada Sondorilor nr.12, care a aparţinut familiei Krestel Hanz, verişor cu Krestel Johann, care a plecat, de asemenea, definitiv din ţară, astfel că a fost naţionalizată, cu plata de despăgubiri. Casa de pe strada Sondorilor nr.12 a fost închiriată soţilor Spineanu Ilie şi Doina, care au cumpărat-o, de asemenea, în baza Legii nr.112/1995, încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr.2690/29.05.2002 cu Primăria municipiului Mediaş şi înscriind-o în Cartea Funciară conform încheierii nr.2202/29.05.2002. Procurorul şef Lascu a pus ochii şi pe casa vecină de pe strada Sondorilor nr.12, incitându-i pe foştii proprietari Krestel Hanz şi Regina să efectueze demersuri pentru redobândirea acesteia. Astfel s-a ajuns, în mod stupefiant, la desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului de pe strada Sondorilor nr.12 de către soţii Spineanu Ilie şi Doina, prin sentinţa civilă a Tribunalului Sibiu, Secţia Civilă, nr.205/25.02.2008, rămasă definitivă prin decizia civilă a Curţii de Apel Alba Iulia nr.86/A/09.05.2008 şi irevocabilă prin decizia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.10.063/11.12.2009, deşi foşti proprietari nu depuseseră notificare legală de restituire a imobilului în natură ci doar o notificare pentru despăgubiri băneşti.

Menţionez că soţii Krestel Hanz şi Regina au fabricat în 2004, după depunerea notificării pentru despăgubiri băneşti, o notificare de restituire în natură, în care se menţionează că aceasta a fost expediată în anul 2001, dar instanţa de judecată a înlăturat-o din probatoriu întrucât nu a ajuns la nicio instituţie în termenul stipulat prin Legea nr.10/2001. Soţii Spineanu au formulat plângere pentru fals intelectual şi uz de fals împotriva soţilor Krestel şi executorului judecătoresc Tudor Vasile Petru, dar Parchetul Mediaş, la care activa Ioan Lascu, a dispun neînceperea urmăririi penale după ce a tergiversat soluţionarea cauzei din 2005 până în 2010. După aproape un deceniu de procese, soţii Spineanu au pierdut şi au părăsit casa poftită de părinţii ex-procurorului general Laura Codruţa Kovesi, actualmente procuror şef al DNA, pe aceasta fiind puse lacăte în prezent. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui, ca şi în cazul părinţilor ex-ministrului Monica Macovei, să efectueze verificări prin Inspecţia Judiciară asupra neregularităţilor din litigiile dintre familiile Spineanu şi Krestel şi asupra potenţialelor inluenţe exercitate în justiţie şi administraţie de Laura Codruţa Kovesi şi părinţii săi. Un argument în acest sens este şi faptul că Primăria municipiului Mediaş nu s-a comportat şi nu s-a apărat în litigiile respective ca un proprietar, cel mai probabil datorită influenţelor exercitate de procurorul şef Lascu.

Tatăl preşedintelui ANI a fost gardian şi şef de penitenciar în regimul comunist

Horia Georgescu a fost promovat secretar general al Agenţiei Naţionale de Integritate în aprilie 2008, iar în aprilie 2012 a fost desemnat preşedinte al ANI. Tatăl actualului preşedinte al ANI, Marian Georgescu, a activat în Ministerul de Interne în timpul regimului comunist, ca lucrător de penitenciar. Datorită zelului său torţionar şi obedienţei faţă de Securitate, Marian Georgescu a fost promovat de la gardian în funcţia de comandant al Penitenciarului Codlea din judeţul Braşov, pe care a deţinut-o atât în timpul revoltei muncitoreşti de la Braşov din noiembrie 1987 cât şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Potrivit unor foşti ofiţeri de securitate, Marian Georgescu a fost colaborator al Securităţii, cu statut de sursă cu aprobare PCR. Acesta s-a pensionat din funcţia de comandant al Penitenciarului Codlea în 1996, cu gradul de colonel, devenind ulterior preşedinte al Consiliului de administraţie al Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Braşov (al cărei rector naţional este profesoara Corina Dumitrescu, soţia vicepreşedintelui PSD al Senatului, Sorin Dumitrescu, candidat eşuat pentru portofoliul de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul Ponta I şi reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii).

Actualul preşedinte al ANI a dobândit în mod dubios de la părinţii săi, sub masca unor contracte de vânzare-cumpărare, donaţii sau leasing, mai multe bunuri imobiliare (clădiri, terenuri) sau mobiliare (autoturisme). Astfel Horia Georgescu a dobândit o vilă şi un apartament în Braşov, o vilă şi un apartament în Bucureşti, un teren în judeţul Călăraşi (într-o zonă apropiată de terenurile achiziţionate de fiica preşedintelui Băsescu, Ioana, şi de pupila sa Elena Udrea) şi două autoturisme de teren (Mitsubishi şi BMW X5). Instituţiile abilitate ale statului ar trebui să înceapă prin verificarea legalităţii dobândirii acestor construcţii şi terenuri de către părintii preşedintelui ANI, Georgescu Marian şi Victoria, având în vedere practica unor foşti şefi sau lucrători din penitenciare de a obţine imobile de la deţinuţi la preţuri derizorii, prin şantajarea acestora ori prin asigurarea unor facilităţi în cursul executării pedepsei.

Preşedinta CSM, fiica unui procuror şef de judeţ în dictatura ceauşistă

Tatăl actualului preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, Oana Schmid Hăineală, a fost procuror în timpul regimului comunist, deţinând în timpul dictaturii ceauşiste funcţia de procuror şef al Procuraturii Judeţene Covasna. În această calitate, procurorul şef Ioan Hăineală a avut relaţii strânse cu organele represive ale Miliţiei şi Securităţii şi a fost membru al Comitetului judeşean Covasna al PCR, făcând parte din nomenclatura comunistă. Dupa Revoluţia din decembrie 1989, Ioan Hăineală a fost promovat în funcţia de procuror şef al Capitalei, calitate în care s-a remarcat prin ingerinţa nelegitimă şi nefastă în treburile Ministerului de Interne, când a solicitat în data de 12 iunie 1990 intervenţia poliţiei pentru evacuarea şi deblocarea Pieţii Universităţii, fapt ce a constituit fitilul evenimentelor violente din 13-15 iunie 1990.

În calitate de procuror şef al Capitalei, Ioan Hăineală a primit un apartament spaţios şi luxos pe Calea Victoriei Socialismului, pe care l-a cumpărat ulterior la un preţ modic. Conform unor foşti ofiţeri de protecţie şi pază, înainte de a se muta în acest apartament, principala preocupare a procurorului şef Hăineală a fost de a procura oglinzi cu care să acopere toţi pereţii, întrucât fiicei sale Oana îi plăcea să se uite toată ziua în oglinzi. Unii colegi magistraţi spun că doamna Hăineală şi-a păstrat obiceiul, inclusiv la Consiliul Superior al Magistraturii plăcându-i să se admire în oglinzi cât este de frumoasă şi deşteaptă. Probabil că la CSM i-a fost mai simplu sa-şi satisfacă narcisismul, având în vedere că sediul acestei instituţii este construit din sticlă şi beton.

Culmea ironiei, toate aceste odrasle de opresori comunişti, ceauşişti, au avut parte de-o puternică susţinere nu numai din partea preşedintelui Traian Băsescu ci şi din partea Comisiei Europene de la Bruxelles, a marilor puteri occidentale (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa) şi a ambasadorilor acestora la Bucureşti. Ultimii doi ambasadori americani în România, Nicholas Taubman şi Mark Gittenstein, au făcut chiar o pasiune pentru şefii băsişti de la Procuratura Generală, DNA, ANI şi CSM. Oare, chiar cred apostolii şi proconsulii Occidentului că în România a fost realizată modernizarea statului, prin reforma justiţiei şi edificarea statului de drept, cu oameni născuţi şi crescuţi în puful nomenclaturii comuniste îndoctrinate şi opresive? În realitate, cu astfel de oameni au fost reînviate practicile bolşevice din tinereţea părinţilor lor. Este evident că aceşti oameni au fost îndoctrinaţi de mici într-un spirit totalitar de care nu se mai pot dezbăra. Diferenţa este că părinţii şi-au găsit tătucul în preşedintele dictator Nicolae Ceauşescu, iar odraslele lor l-au găsit în preşedintele jucător Traian Băsescu.

P.S.: Conexiuni apropiate cu numenclarura comunistă şi cu fosta Securitate au şi unii şefi de servicii secrete promovaţi de preşedintele Traian Băsescu. Astfel, tatăl directorului SRI, George Maior, profesorul universitar Liviu Maior, a fost lider al organizaţiei PCR din Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Primul său adjunct, generalul Florian Coldea (omul de încredere al lui Traian Băsescu şi şeful de facto al SRI) este nepotul colonelului de securitate Dan Gheorghe, locţiitor al comandantului USLA în decembrie 1989, ulterior avansat general şi promovat şef al serviciului secret al Ministerului de Interne (UM0215) şi şef al Departamentului pentru Apărarea Constituţiei (în realitate, departament de poliţie politică) din SRI. Tatăl generalului Silviu Predoiu, primul adjunct al directorului SIE (omul de încredere a lui Traian Băsescu şi şeful de facto al serviciului de spionaj), a fost ofiţer de securitate, avansat până la gradul de colonel, şi a deţinut funcţiile de şef al Serviciului de Contrainformaţii al Inspectoratului General al Miliţiei şi de şef al Inspectoratului Judeţean de Miliţie şi Securitate Giurgiu în timpul regimului comunist. Generalul Alexandru Buruian, locţiitorul pe probleme de informaţii (a se traduce poliţie politică) a şefului SPP şi omul de încredere a lui Traian Băsescu din acest serviciu, a fost prim-secretar UTC la Academia Militară înainte de Revoluţia din decembrie 1989. Alte argumente că nici o promovare în fruntea instituţiilor de forţă nu a fost pur întâmplătoare în regimul autocrat şi clientelar a lui Traian Băsescu.

 

http://www.conteledesaintgermain.ro/vreau-o-justitie-dreapta-destul-cu-justitia-libera-a-nomenclaturistilor-ceausisti/16-08-2016

DCLEAKS: CONSILIERII PREMIERULUI IURIE LEANCA,PLATITI DIN BANII FUNDATIEI SOROS!

18 aug.

Iurie Leancă i-a cerut miliardarului George Soros suma de 141.750 dolari pe când era premierul Republicii Moldova pentru a-i plăti pe patru dintre consilierii săi pe o perioadă de 8 luni, deşi aceştia deja primeau salarii din bugetul de stat. Conform documentelor Fundaţiei Soros publicate de pagina dcleaks.com, achitarea banilor pentru consilierii premierului Leancă s-a făcut mascat, prin intermediul unui institut din Germania, legile Republicii Moldova nepermiţând plata directă a consilierilor guvernamentali.

Fundaţia Soros a recunoscut indirect autenticitatea documentelor publicate de Dcleaks.com, depunând o plângere la FBI în care reclamă spargerea serverelor sale din SUA. Dcleaks.com a publicat recent scrisorile comandantului trupelor americane din Europa, generalul Breedlove, dar şi documentele interne ale Partidului Democrat din Statele Unite, scrie moldnova.eu.

Un memorandum din 3 iulie 2014 al Fundaţiei Soros arată că trei dintre consilierii premierului Iurie Leancă au fost plătiţi din banii miliardarului George Soros în perioada iulie 2013 – iunie 2014. Înţelegerea a fost realizată la cererea expresă a lui Iurie Leancă către George Soros. În vara anului 2014 se prevedea că Leancă va mai rămâne premier până cel târziu în ianuarie 2015 şi era solicitată prelungirea programului de finanţare a consilierilor premierului până la acea dată. În memorandumul citat se arată că Iurie Leancă era dependent de aceşti consilieri şi erau subliniate realizările guvernului său în domeniul apropierii de Uniunea Europeană, mai scrie moldnova.eu.

Astfel, în vara anului 2014, Iurie Leancă a cerut Fundaţiei Soros suma de 141.750 dolari pentru achitarea salariilor a patru consilieri: Vladislav Kulminski, consilier pentru afaceri interne şi Transnistria, Valeriu Prohniţchi, consilier pentru probleme economice, Eugen Sturza, şeful de cabinet al premierului – aceştia fiind plătiţi din banii lui George Soros începând cu anul 2013, pe lângă ei fiind inclusă în listă şi Liliana Viţu, consilier pentru comunicare. Suma achitată de George Soros pentru fiecare din consilierii lui Iurie Leancă urma să fie de 4.200 dolari lunar, cca 70.000 de lei moldoveneşti la cursul valutar din acea perioadă, cheltuielile fiind defalcate lunar pe o perioadă de 8 luni.

Leancă a adresat o cerere de menţinere a sprijinului OSF pentru consilierii săi în perioada rămasă a guvernării sale (iulie 2014 – februarie 2015). (Memorandum din 3 iulie 2014)

Memorandumul Fundaţiei Soros arată că datorită constrângerilor legale din Republica Moldova nu puteau fi făcute plăţi directe către consilierii premierului. Cei patru consilieri urmau să fie recompensaţi prin intermediul unei organizaţii germane, Institut für Europäische Politik, unde urmau să contribuie la redactarea unui studiu despre Transnistria care să justifice achitarea acestor onorarii, institutul urmând să primească suma de 6.750 dolari pentru intermediere. Fundaţia Soros Moldova a susţinut menţinerea consilierilor în echipa lui Iurie Leancă, însă a refuzat să se implice în aranjarea plăţilor către aceştia.

Referitor la documentul Fundaţiei Soros, ex-consilierul premierului Leancă Valeriu Prohniţchi a recunoscut că a primit banii respectivi după ce a obţinut o bursă din partea instituţiei respective pentru a realiza o cercetare despre Transnistria. „Totul este perfect legal din câte ştiu eu. Am achitat impozite pentru aceste venituri”, a precizat Valeriu Prohniţchi. La rândul său, Liliana Viţu a afirmat că banii obţinuţi de la Fundaţia Soros au reprezentat onorariile acordate pentru realizarea unui studiu despre care este menţionat în document şi nu au fost utilizaţi pentru plata salariilor.

MINISTRESA JUSTITIEI,RALUCA PRUNA ,ABSOLVENTA A SCOLII PROFESIONALE DE DREPT,SCUZE FACULTATII PRIVATE DE DREPT FARA ACREDITARE SI CSM-UL!

18 aug.

Ministrul Justiției, Raluca Prună, a anunțat, joi, că va solicita Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze cauzele care au dus la scăderea încrederii populației în justiția din România, așa cum a reieșit din ultimul Eurobarometru al Comisiei Europene, transmite AGERPRES.

„A fost și pentru mine destul de surprinzător să văd că încrederea populației din România în justiție este la 35% și că a existat o scădere de 13 puncte procentuale. Eu am intenția, ca membru de drept, să rog CSM să se aplece asupra acestei situații (…) și să vadă ce anume a generat această scădere. (…) Suntem la o diferență, de 10 puncte procentuale, cred, de media europeană”, a declarat Raluca Prună la Adevărul Live.

În opinia sa, printre cauzele scăderii încrederii publice s-ar putea număra și unele atacuri care vin chiar din interiorul sistemului de justiție.

„Nu aș vrea să speculez, însă eu cred că mare parte din imaginea pe care publicul din România o are cu privire la justiție se datorează și unei expuneri a sistemului de justiție în spațiul public care, de multe ori, este prea mare. Și când spune expunere nu mă refer la faptul că presa vorbește în mod firesc și legitim despre ceea ce se întâmplă în materia aceasta (…), ci există și situații, din păcate tot mai numeroase într-un an electoral pentru CSM, în care magistrații înșiși ies și se expun, cred eu, uneori fără să aibă în vedere efectele unei asemenea expuneri. De exemplu, faptul că de câteva luni bune dinspre asociațiile de magistrați se vorbește despre acoperiții din justiție, se induce în spațiul public ideea aceasta că ceva ar fi în neregulă cu sistemul, cred că are un efect pervers asupra imaginii justiției și asupra încrederii populației în justiție”, a spus ministrul Justiției.

Raluca Prună a adăugat că o altă posibilă cauză a scăderii încrederii oamenilor în sistem ar putea fi și unele pedepse aplicate pentru fapte de corupție, care sunt percepute ca fiind prea mici.

DCLEAKS DESPRE PRESA INDEPENDENTA SI JURNALISMUL DE INVESTIGATIE IN VIZIUNEA FUNDATIEI GEORG SCHWARTZ,ADICA GEORGE SOROS!

18 aug.

 

În cele câteva zile ce au trecut de când site-ul DCLeaks a publicat informațiile obținute în urma spargerii de către hackeri a sistemului informatic al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă au apărut detalii depre tacticile folosite de către fundație în relația cu instituțiile de presă. Unele dintre aceste tactici ies în evidență cel mai bine din documentele legate de conflictul din Ucraina.

Noua Ucraină și ”Russlandversteher”

Apariția unei Noi Ucraine este un eveniment care reconfigurează harta Europei, oferind ocazia de a ne întoarce la originile integrării europene: uniune, solidaritate, democrație și pace. O Ucraină puternică și de succes este cea mai bună garanție înpotriva derapajelor democratice în estul continentului, însă mulți actori din interiorul UE sunt reticenți când vine vorba de acceptarea Maidanului ca o revoluție democratică și a guvernului ucrainean ca unul legitim.

De partea cealaltă sunt așa-numiții ”Russlandversteher” (cei care înțeleg Rusia). Unii dintre ei au propriile agende, în general legate de relația lor cu Rusia, și va fi greu să-i convingem. Însă pentru alte grupuri situația reală din Ucraina poate fi ocultată de o combinație între ignoranță, propaganda rusă, sentimentele anti-americane și o preocupare reală față de evenimentele din Ucraina. Acest al doilea grup include formatori de opinie importanți, unii actori politici tradiționali (precum sindicate și partide politice), grupuri emergente care reconfigurează harta politică a Europei, în special in sudul Europei (Mișcarea de Cinci Stele din Italia, Podemos în Spania, Syriza în Grecia) și o largă grupare de ONG-uri liberale din Europa de Vest.

În mijlocul dezbaterii este un mare grup de analiști și demnitari care trec repede peste provocările pe care Ucraina le pune Europei și susțin că UE ar trebui să se preocupe de problemele interne mult mai grave. De cealaltă parte a spectrului, unele think tankuri și unii formatori de opinie promovează bătălia geopolitică cu Rusia, invoca revenirea la Războiul Rece si sprijina Ucraina fără spirit critic. Până acum nu există un studiu sau un raport care să treaca in revistă diferitele voci din Spania, Germania atunci când vine vorba de Ucraina”, se arată într-unul dintre documentele sustrase de hackeri.

Veto pentru articolele ”contraproductive”

Una dintre direcțiile de acțiune ale Fundatiei pentru o Societate Deschisă pare să fie apariția în presă a unor articole care sa rezoneze bine cu viziunile fundației privind Ucraina. Următorul document arată ce înseamnă jurnalismul independent de investigație în viziunea fundației.

Selectați jurnaliști din cele 5 țări vizate (Germania, Franța, Spania, Italia, Grecia) și oferiți-le călătorii de lungă durată pentru a scrie despre Ucraina. Mai degrabă decât să le specificați ce ar trebui să scrie ar fi bine să le sugerați idei pentru articole; ne rezervăm dreptul de veto pentru relatările despre care credem că sunt contraproductive.

Pro:

O abordare similară cu cea pe care am avut-o și la alte asemenea excursii pentru jurnaliști
Ocazia de a crea o legătură cu jurnaliști și publicații
Ocazia de a diversifica relatările despre Ucraina către niște articole mai mari care să analizeze știrile și abordarile care nu sunt de breaking news.

Contra:

Credibilitatea: Vetoul înseamnă că materialul nu reflectă un jurnalism corect și independent si ca
ar putea dăuna credibilității noastre.
Controlul: Jurnaliștii pod produce materiale care nu au relevanță pentru abordarea noastra sau materiale care sunt contraproductive (cele care întăresc narațiunea despre fascism, etc.).
Influența: oricât de nuanțat este ambalată informația, riscăm să întărim discuția despre manipularea la care recurge Fundația pentru o Societate Deschisă.
Plasarea articolelor: Publicarea articolelor nu este garantată și asta reprezintă o piedică semnificativă în calea succesului.”

Identificarea formatorior de opinie relevanți

Mai jos reproducem un document din primăvara anului 2015 în care este abordată strategia identificării de către un consultant a principalilor actori ai dezbaterilor legate de Ucraina din Spania (un document identic se referă la Germania).

Scopul și obiectivele specifice

Consultantul va identifica principalii jucători în dezbaterea despre Ucraina din Germania, va sublinia argumentele și evoluția lor în ultimele 18 luni. Raportul va:
– Analiza orice sondaj existent
– Oferi informații legate de cel puțin
Șase ziare
Zece posturi de radio și televiziune
Șase site-uri internet
50 de lideri de opinie și tendințe în rețelele de socializare
– Prezenta principalele teme de discuție și va identifica taberele
– Oferi informații despre cum a încercat Rusia să influențeze dezbaterea din Spania privind Ucraina, apelând la actori și publicații interne.

Raportul va avea pâna la 3000 de cuvinte, plus anexe la discreția autorului.

Condiții și remunerație

Consultantul va lucra cel puțin 15 zile cu un program full time pentru această sarcină.
Remunerație: 6.500 de dolari brut.
Poate fi adăugat un asistent care să ajute la activitate. Remunerația va fi de 1.700 de dolari brut.
Totalul remunerației nu poate depăși 8.200 de dolari.

Prima plată: 20% la semnătură
A doua plată: 50% la predarea proiectului de raport
A reia plată: 30% la predarea raportului final.

%d blogeri au apreciat asta: