Arhiva | 5:43 pm

DESPRE OMUL DE AFACERI ,MALEFICUL SORIN OVIDIU VANTU CARE ESTE „GROPARUL FNI”CONDUS DE OAMENI AI SECURITATII A REUSIT SA CONSTRUIASCA STATUL MAFIOT ROMAN,AVAND DOSARE COMPROMITATOARE LA INTREAGA CLASA POLITICA,JURNALISTI,ANALISTI,BANCHERI,CARORA LE-O DAT BANI PRIN AFACEREA FNI!,RESTUL DE 300.000 DE OAMENI RAMANAND PAGUBITI!,NU-I ASA WERNER JOHANNIS?

25 aug.

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

 

 

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

 

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

Image result for SORIN OVIDIU VANTU ,PATRICIU POZE

 

Image result for SORIN OVIDIU VANTU POZE

Related image

Image result for SORIN OVIDIU VANTU POZE

Despre Vantu………….

„Nu vând nici arme, nici droguri”

Oana Dobre

După ce ani întregi a tolerat pierderile trustului Realitatea- Caţavencu, mogulul Sorin Ovidiu Vîntu a decis să taie în carne vie: salarii reduse drastic, disponibilizări de personal. Într-un interviu acordat EVZ, Vîntu îşi explică decizia, afirmând că „pierderile au depăşit limita bunului-simţ”. El se declară înspăimântat de ideea falimentului, dar afirmă că nu se pune problema ca afacerile sale să se prăbuşească total.

EVZ: Există o legătură  între evoluţia politică şi acest moment delicat prin care trece trustul dumneavoastră?

Sorin Ovidiu Vîntu: Sigur că există. Guvernul a anunţat mai întâi un excedent bugetar de 0,5, apoi 0, apoi un deficit de -4, acum de -8. Evident că  şi această companie este afectată. Atunci când s-a schimbat guvernul şi a venit această majoritate PSD-PDL, mi-am făcut şi eu speranţe că lucrurile se vor îndrepta, iar aceste speranţe mi-au fost înşelate.

Totuşi, Realitatea-Caţ  aven cu a fost dintotdeauna în pierdere, iar dv. aţi fost dispus să  toleraţi pierderile. Acum operaţi scăderi dramatice de costuri.

Am decis acest lucru în momentul în care pierderile au depăşit limita bunului-simţ.

Ar putea fi un semnal că  şi celelalte afaceri ale dumneavoastră merg în pierdere. Vă  apropiaţi de o prăbuşire financiară?

Afacerile mele au suişuri şi coborâşuri. E normal, pentru că nu vând nici arme, nici droguri. Ideea falimentului mă înspăimântă, dar nu se pune problema. Acum, am luat măsurile pe care orice om cu mintea întreagă le-ar fi luat.

Urmează un moment mediatic extrem de important: alegerile prezidenţiale. Trustul Realitatea-Caţavencu va intra în această campanie cu resurse vizibil diminuate…

Da, dar cu o dorinţă de luptă  intactă şi cu oameni care muncesc nu doar pentru salariu şi care am încredere că nu vor renunţa.

Una dintre vedetele postului Realitatea TV, Corina Dragotescu, a anunţat deja că demisionează din cauza reducerilor salariale.

Nu pot să comentez astfel de decizii. Fiecare are libertatea să facă ce vrea. Vedeţi dumneavoastră, banii se obţin greu şi se păstrează şi mai greu.

PROCES

SOV îi cere lui Băsescu daune de un milion de euro

Sorin Ovidiu Vîntu mai are, zilele acestea, un alt adversar: pe preşedintele Traian

Băsescu, căruia îi cere în tribunal un milion de euro. Vîntu l-a dat în judecată pe Băsescu pentru afirmaţiile pe care şeful statului le-a făcut într-o emisiune difuzată de postul B1.

„Vîntu nu pune semnături pe unde ia banii şi intră în puşcărie alţii, ca Ioana Maria Vlas etc. Vîntu a avut grijă să ducă cei peste 60 de milioane de dolari luaţi în luna noiembrie, dintr-un TVA incorect rambursat, în Cipru sau să-i bage în trustul Realitatea Caţavencu”, a afirmat preşedintele. Sorin Ovidiu Vîntu a refuzat să comenteze public acest proces. Întrebat de EVZ dacă disputa în justiţie nu ar putea influenţa politica editorială a trustului său media, afaceristul a răspuns: „Nu are nicio legătură. Asta este strict problema mea”. (Oana Dobre)

Cum iau ziariştii urma banilor, asmuţiţi de Patriciu şi Vântu

A fost o plăcere miercuri seară: jurnaliştii de la Realitatea TV, blânzi ca mieluşeii cu Mircea Geoană, Crin Antonescu, Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vântu. Ca prin farmec, le-au dispărut tonul isteric, ironia ieftină şi întrebarea insidioasă. În esenţă, şi-au somat încontinuu invitaţii să recunoască şi să garanteze public că o să fie bine cu Geoană, rău cu Băsescu. Fioroşii câini de pază de ieri se freacă astăzi mieunând de picioarele celor care îşi delimitează grăbiţi teritoriul înainte să fi câştigat puterea.

Realitatea TV susţine aproape deschis Alianţa Anti-Băsescu, în perfect acord cu opţiunile declarate public de Sorin Ovidiu Vântu. La televiziunea lui Dan Voiculescu e fără perdea: cu excepţia unei emisiuni la care a participat Vasile Blaga, în intervalul 5-24 noiembrie nici un pedelist nu a călcat la Antena 3. Până şi emisiunile de dimineaţă erau organizate în format PSD – PNL – moderator.

Explicaţiile slugărniciei jurnaliştilor angajaţi la moguli pot fi multiple: unii fac propagandă  din convingere, alţii – din oportunism, alţii – din lipsă de alternative. Pe mulţi îi uneşte însă rata la bancă şi groaza de faliment personal.

Împinşi de instincte mai puternice decât raţiunea, amplificate de criză, cei mai mulţi se transformă benevol în propagandişti ai Alianţei Anti. Acţionează pavlovian, la fel ca mogulii: dau din coadă la vederea PNL sau PSD şi latră isteric, mârâie şi clănţăne când simt miros de Băsescu şi PD-L. Struniţi în lesa aurită a lui Vântu sau Patriciu, cei mai mulţi jurnalişti iau urma banilor uşori, cu coama zburlită la oricine le stă în cale. Candidatul şi partidul care le garantează rebranşarea la resurse e bun. Oricare altul e rău.

Veniturile televiziunilor de ştiri au scăzut dramatic şi din cauza crizei, dar şi din cauza statului neprietenos. Realitatea TV, de pildă, înregistrează pierderi de 15 milioane de euro pe an, fiscul le blochează conturile, procurorii anchetează o pretinsă returnare ilegală de TVA în valoare de 60 de milioane de euro.

„Întăriţi-vă statul“, îndemna SOV în urmă cu câteva luni. Când statul s-a întărit, dar în detrimentul afacerilor sale, Vântu a devenit nostalgic: „Cel mai bun preşedinte, în opinia mea, de până acum a fost Ion Iliescu în al doilea mandat şi cel mai bun premier al României a fost Adrian Năstase“. Sub cei doi, statul era visul oricărui mogul: corupt de sus până jos, penetrabil, controlabil, mafiotizat, adică perfect.

Până mai ieri, toţi liberalii se jurau că Patriciu se ţine departe de politică  şi că nu se bagă. De luni încoace, aflăm că Patriciu se bagă peste tot, că se întâlneşte cu Năstase, cu Meleşcanu, cu S.R.S., cu Vântu, că discută despre strategii economice şi despre oportunităţi de afaceri.

Miercuri seară, am aflat că  Antonescu era pentru Dinu Patriciu „prima subvariantă“ şi că îl „pregătea“ pe Geoană atunci când îl numea un liberal deghizat: „ca orice jucător sau ca orice om de afaceri, încercam să-mi imaginez viitorul“. E dreptul lui să încerce şi al nostru să-i refuzăm halucinaţiile.

Adevărul e că Patriciu nu s-a săturat de politică. S-a săturat doar să zacă  pe un munte de cash pe care să nu-l poată mişca eficient prin România. Din cauza asta, are mare grija de Adevărul său: cititorii trebuie ţinuţi departe de politică, ocupaţi, eventual, cu Tom şi Jerry. Săturat cu forţa de politică, cetăţeanul visat de Patriciu înghite pe nemestecate guverne personale clocite cu Voiculescu şi Vântu, citeşte literatură aproximativă şi se uită la desene animate.

Văzându-i cum se cred deja stăpânii României, ascultându-i cum vorbesc despre candidaţi  şi politicieni ca despre nişte pioni amărâţi pe tabla lor de şah, cum orice urmă de raţiune li se pare demnă de tot dispreţul, ţi se face ruşine până şi cu oligarhia românească: nişte ţărani sportivi cu cravată şi adidaşi în picioare alergând după liniştea din vremurile bune, cerşind puţin respect. S-ar putea ca tocmai vanitatea lor scuipată în faţa opiniei publice să-i coste pe 6 decembrie.

SOV şi Dinu Patriciu recunosc că  nu sunt străini de noua construcţie politică  pusă în scenă, în aceste zile, de liberali şi social-democraţi. Siguri pe victoria lui Mircea Geoană  în alegerile de pe 6 decembrie, mogulii şi-au devoalat prezenţa din spatele prezidenţiabilului PSD.

Sorin Ovidu Vîntu a recunoscut că l-a invitat pe Geoană la discuţii, la reşedinţa sa din Delta Dunării. La rândul său, Dinu Patriciu a recunoscut că  a pregătit alianţa PSD-PNL de mai multă vreme. În cele din urmă, Dan Voiculescu şi-a adus contribuţia la recitalul mogulilor, spunând că acuzaţiile lui Traian Băsescu nu mai reprezintă o problemă politică, ci una psihiatrică.

„Eu sunt speculator financiar”

Într-o intervenţie telefonică, la propriul său post TV, Sorin Ovidiu Vîntu a confirmat şi întâlnirile cu Mircea Geoană, şi pe cele cu Patriciu. În urma acestei declaraţii, şi preşedintele PSD, care negase insistent, a recunoscut vizitele făcute în Deltă.

„Mă întâlnesc cu oameni de afaceri din România în mod constant. Mă văd cu cei care au interes inclusiv în presă: şi cu domnul Adrian Sârbu de la Pro TV, şi cu domnul Patriciu, şi cu domnul Voiculescu, şi cu domnul Vîntu, dar nu discutăm politică”, a declarat Geoană la RFI.

La rândul său Vîntu, explicând relatările presei despre aceste întâlniri, l-a felicitat pe Traian Băsescu că a reuşit să-şi facă rost de un serviciu de informaţii on-line.

„Văd că este perfect informat cu toate întâlnirile. În ciuda acestor informări, voi continua să mă întâlnesc în public cu români de-ai mei: oameni de afaceri, oameni politici, salariaţi şi aşa mai departe”, a declarat Vîntu miercuri seară, la Realitatea TV.

El a răspuns acuzaţiilor cu privire la interesul de a achiziţiona anumite societăţi de stat. „În privinţa Poştei, aveţi cuvântul meu de onoare că nici măcar o clipă nu mi-a trecut prin cap să cumpăr o adunătură de mortar şi ciment. Eu nu sunt speculator imobiliar. Din acest punct de vedere este clar dezinformat”, a declarat mogulul.

Întrebat de ce consideră că Poşta Româna înseamnă „o adunătură de mortar şi ciment” a completat: „Păi, ce înseamnă poşta azi? Clădiri. Eu nu cumpăr clădiri, nu mă ocup de estate, eu mă ocup doar cu cash. Sunt speculator financiar şi atât. Punct!”

Iliescu-Năstase, cea mai bună  conducere

După ce a afirmat într-un interviu pentru evz.ro că România a avut, în ultimii cinci ani, cea mai cretină conducere de stat, Vîntu şi-a exprimat opinia şi despre ceea ce consideră cea mai bună conducere.

„Cel mai bun preşedinte în opinia mea de până acum a fost Ion Iliescu. În al doilea mandat. Şi cel mai bun premier al României a fost Adrian Năstase”, a spus el.

Patriciu a gândit de mult alianţa PNL-PSD

Dinu Patriciu, invitat în aceeaşi emisiune, a povestit cum a reînodat prietenia cu Vîntu şi a ajuns să vorbească cu el pentru prima oară „după ani de zile”. El susţine că, în urmă cu două săptămâni, la Realitatea TV se spuneau „minciuni” despre el.

„Am rugat-o pe asistenta mea să îmi facă legătura cu domnul Vîntu, ca să îl rog să mă pună în legătură cu producătorul emisiunii şi să intru pe post pentru a dezminţi minciunile care se spuneau.Aşa am şi făcut şi, în câteva minute, am vorbit pe post”, a povestit Patriciu, care, până să ajungă să-i facă Vîntu intrarea la Realitatea TV, apăruse la acelaşi post de nenumărate ori.

Totodată, el a dezvăluit că proiectul unei alianţe PSD-PNL este mai vechi. El spune că, atunci când l-a descris pe Geoană drept un liberal şi l-a propus premier, a pregătit terenul pentru ca votanţii PNL să-l sprijine în turul al doilea.

SINCERITATE

Antonescu recunoaşte algoritmul PSD-PNL în guvernul Johannis

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a recunoscut că PSD va avea jumătate din ministerele guvernului Johannis, iar PNL şi UDMR îşi vor împărţi cealaltă jumătate.

Antonescu a prezentat acest algoritm, marţi seară, într-o intervenţie la Realitatea TV, unde a vorbit despre “un guvern jumătate- jumătate: jumătate PSD, jumătate PNL şi UDMR”.

El a confirmat, astfel, dezvăluirile făcute de EVZ, legate de formula viitorului guvern, dar a insistat pe faptul că plasarea lui Klaus Johannis ca premier şi împărţirea egală a posturilor ar fi o garanţie a stabilităţii viitorului executiv. “PSD-ul nu-i deloc într-o poziţie de forţă, nu e deloc acţionar majoritar în acest guvern”, a adăugat liderul liberal.

Paradoxal, invitat tot la Realitatea TV, prim-vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, a negat existenţa vreunei reţete a împărţirii posturilor într-un posibil cabinet Johannis. Pus de realizatori în faţa declaraţiei lui Antonescu, Orban a dat înapoi.

“Dacă e aşa, aveţi o ştire în exclusivitate de la preşedintele partidului”, a comentat el. Pe de altă par te, Antonescu, invitat la Antena 3, a susţinut că  în PNL nu au avut loc discuţii oficiale despre titularii portofoliilor, dar nu a negat existenţa unor discuţii informale.

“Am văzut deja în presă despre astfel de lucruri. Ştiu bine că nu e vina presei. Ştiu bine că, probabil, chiar colegi de-ai mei, chiar oameni din PSD îşi autoalimentează sursele ca să li se vehiculeze eventual numele”, a explicat liderul liberal.

Potrivit informaţiilor publicate de EVZ, PSD şi PNL îşi vor împărţi, în mod egal, cele 18 portofolii. Liberalii vor ceda două ministere UDMR. Guvernul va avea doi vicepremieri, Dan Nica (PSD), care va fi şi ministru de interne, şi Ludovic Orban (PNL), care ar putea conduce şi Ministerul Transporturilor.

„Nu a trecut nici o zi de când Antonescu se năpustea ca o fiară asupra mogulilor, că liderul liberal a şi redevenit mascota favorită a posturilor Realitatea şi Antena”.

Seară de seară, acelaşi spectacol: dacă Geoană este la Răzvan Dumitrescu, Crin Antonescu se desfată la Gabi Firea, iar atunci când preşedintele PSD ascultă stoic discursurile lui Gâdea, liderul liberal moţăie în emisiunea celui pe care Badea l-a numit „Zeul somnului”, Adrian Ursu.

Până la un punct, îl  înţeleg pe Antonescu. Obiectivul său este să-l dea jos pe Băsescu, să-l pună premier pe Johannis şi să-şi readucă la guvernare partidul înfometat după un an în opoziţie. Nimic nefiresc, inclusiv faptul că pentru a-şi atinge aceste scopuri îl ajută pe Geoană să ajungă preşedinte.

Poate că acceptabil ar fi chiar şi comportamentul de urs în lanţ, pus de moderatorii lui Vîntu şi Voiculescu să bată din palme la fiecare atac anti-Băsescu. Dar ceea ce mă îngrijorează este soarta presei, dacă Geoană şi Antonescu vor ajunge la putere.

Da, ştiu că nici Băsescu nu a avut vreo înţelegere pentru democraţie, în general, şi pentru presă, în particular. Omul nu s-a luptat doar cu mogulii, ci cu orice ziarist care-i stătea în cale. Dar niciodată nu ne-a înfipt cuţitul pe la spate şi n-a cerut să fie daţi afară jurnalişti incomozi, cel puţin după ştiinţa mea. Şi nici nu a încercat să ne sufoce din punct de vedere economic sau să ne şpăguiască, aşa cum s-a întâmplat în guvernarea Năstase.

Poate că este normal ca Antonescu să prefere întrebările pufoase ale doamnei Firea. Orice om se simte bine când e periat şi poate perora fără să-l contrazică nimeni. Dar când vreun ziarist are impertinenţa să conteste imaculatul guvern Johannis, liderul liberal se răţoieşte scandalizat la „omuleţii” care-şi permit o astfel de blasfemie.

Şi teamă îmi este că toate frustrările sale vor fi răzbunate crâncen după 6 decembrie, dacă domnul Antonescu va dispune de instrumentele necesare. Vîntu şi Patriciu vor primi ajutorul necesar de stat, astfel încât să-şi poată menţine instrumentele de propagandă, care acum funcţionează cu pierderi substanţiale.

Firmele private care vor dori să-şi facă reclamă în presa liberă vor fi ameninţate cu controale şi amenzi. Televizunea şi radioul public vor redeveni ceea ce erau pe vremea lui Nicolau şi Şeuleanu. Reporterilor care vor pune prea multe întrebări li se va bloca accesul la informaţii sau vor fi înlăturaţi.

Uitaţi-vă la emisiunea „Ora de foc”, unde Vîntu îi spune angajatei sale, Oana Stancu: „Domnişoară, tocmai vi s-a redus salariul cu 50%”. O scăpare? Nu. Sadic, Vîntu a vrut ca toată lumea să vadă cum îi struneşte pe angajaţii săi.

După ce PSD revine la guvernare cu sprijinul PNL, domnişoara Stancu nu va fi singura păţită. Vor urma şi alţi ziarişti cu salariul redus la jumătate pentru că au pus întrebarea nepotrivită. Iar politicienii care nu vor sta sluj în faţa domnilor moguli vor fi scoşi din emisie – vezi vremurile în care PSD îi tăiase lui Băsescu orice acces la media electronică.

Liberalul Antonescu ar trebui să nu uite: e plină curtea politicii româneşti de bichoni gata să se gudure pe la picioarele lui alde Patriciu. Slugărnicia şi inconsecvenţa, dublate de absenţa oricărui proiect politic, nu sunt o garanţie că mogulii te fac mare om politic.

Sorin Ovidiu Vantu, groparul FNI, a ramas curat si uscat folosind o armata de oameni de paie

Doar prin intermediul lui Popa Nicolae, in prezent disparut fara urma, SOV a retras din fond 516 miliarde de lei * Alte 46 de persoane fizice si juridice au varsat bani FNI in contul lui Vantu

Scandalul prabusirii Fondului National de Investitii revine in forta odata cu finalizarea expertizei contabile care a durat un an de zile. Este vorba de primul document oficial, care descrie pana in cele mai mici detalii circuitul banilor investiti la FNI si care dovedeste, fara echivoc, implicarea in prabusirea fondului a controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, a celor doua societati – Sovinvest si Gelsor – controlate de acesta, precum si rolul inculpatului Popa Nicolae, in prezent disparut fara urma, “pionul” prin intermediul caruia Sorin Ovidiu Vantu a retras de la FNI sute de miliarde de lei. Efectuarea expertizei a durat mai bine de un an de zile si cuprinde 14 “obiective” de cercetare la care cei doi experti desemnati – Aurel Iosif si Marius Lucian Georgescu – au raspuns cu lux de amanunte. Expertiza contabila judiciara i-a vizat printre altii pe inculpatii Sorin Ovidiu Vantu, Ioana Maria Vlas, Popa Nicolae, cercetati de procurori pentru savarsirea mai multor infractiuni de inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor publice, mai multe infractiuni de fals si spalare de bani.

Cum era de asteptat, cea mai mare parte a expertizei il vizeaza pe S.O. Vantu, al carui rol in afacerea FNI nici pana in prezent nu a fost lamurit pe deplin de experti: “Expertiza financiara nu isi poate explica cum a fost posibil sa se instrumenteze astfel de tranzactii (subscrieri si rascumparari de unitati de fond FNI) cu intocmirea documentelor primare de/si pe numele inculpatului Vantu Sorin Ovidiu, daca acesta nu era investitor FNI!”. Aceiasi experti insa par a fi gasit explicatia.

Sorin Ovidiu Vantu – investitor FNI prin interpus

Potrivit expertilor, Vantu nu era investitor FNI, desi, initial, pe numele sau a existat un carnet de investitor. Ulterior, acelasi carnet apare pe numele inculpatului Popa Nicolae. Concluzia expertilor a fost ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vantu a fost investitor FNI prin persoane interpuse”, respectiv prin Popa Nicolae. De altfel, in acest sens exista o declaratie-angajament semnata de Popa prin care acesta era autorizat in scris de S.O. Vantu sa efectueze tranzactii la FNI in numele si in interesul sau propriu in baza instructiunilor date de Vantu. Aceasta opinie este atestata si de faptul ca SC Sovinvest SA, ca administrator al FNI, a virat direct in conturile personale ale lui S.O. Vantu, din rascumpararile de unitati de fond efectuate de pe carnetele de investitor emise pe numele lui Popa, sume in valoare totala de peste 516 miliarde de lei. In plus, Vantu a mai beneficiat si de alte sume de bani transferate in contul sau de inca 46 de persoane fizice si juridice. Potrivit expertilor, prabusirea fondului nu l-a afectat prea tare pe Vantu.

Acesta ar mai fi avut de rascumparat, la sistarea activitatii FNI (24.05.2000) un mizilic de aproximativ 4,2 miliarde de lei. Oricum, banii intrati in buzunarul omului de afaceri sunt mult mai multi daca punem la socoteala si incasarile facute din fond de Sovinvest SA, in calitate de administrator al FNI, si de Gelsor SA, in calitate de distribuitor al fondului. Referitor la Sovinvest, expertiza arata ca societatea lui Vantu nu si-a respectat in totalitate obligatiile asumate prin contractul de administrare incheiat cu FNI, pierderile directe cauzate investitorilor, prin incasarea in plus, fara justa cauza, ridicandu-se la peste 203 miliarde de lei, drept comision de administrare. Vantu nu a fost un zgarcit cu banii incasati. Dimpotriva, a dat bani fostei sale sotii, Angelica, unui apropiat al sau pe nume Calin Mailat, a facut sponsorizari, a asigurat publicitatea FNI, a finantat sau creditat propriile firme.

Investitii cu banii unui FNI in agonie

Expertiza contabila arata ca banii investitorilor, odata intrati in buzunarul lui Vantu, au avut diverse destinatii. Numai pentru reclama, in perioada ianuarie 1999 – mai 2000 s-au cheltuit sume de ordinul zecilor de miliarde. Publicitatea a fost asigurata, printre alte firme de specialitate, si de SC Curentul SA, care a incasat in doi ani, de la Sovinvest si FNI, peste 47 de miliarde de lei. Alte aproximativ 650 de miliarde de lei au plecat din conturile lui Vantu, Gelsor (societate la care Vantu era actionar majoritar) si Sovinvest pentru constituirea sau majorarea de capital social al unor societati la care Vantu era actionar (BID, Banca Comerciala Astra-Brasov).

De asemenea, Editura “Ion Cristoiu” a fost achizitionata, in 1999, cu 900 de milioane de lei, din care trei sute de milioane au fost depuse “pe numele numitului Ion Cristoiu”. Tot din sectorul media, amintim si cumpararea actiunilor SC Catavencu SA, careia Vantu i-a virat 2,9 miliarde de lei in contul lui Mircea Dinescu. De asemenea, SC Mihai Tatulici Production SA a incasat 1,544 miliarde de lei, fiind o alta investitie a lui Vantu in presa. Tot in 1999, S.O. Vantu a participat si la capitalul social al altor societati, ca Omniasig si FC National, cu aproape 8 miliarde de lei. Sumele incasate de la FNI au fost folosite si la achizitionarea de imobile. Exemplul cel mai semnificativ – imobilul din str. Paris, achizitionat de Vantu prin intermediar in septembrie 1998, contra sumei de 12,8 miliarde de lei. Culmea, cu banii FNI s-au facut sponsorizari chiar la SOV Invest si Gelsor. Tot la capitolul “operatiuni efectuate de inc. Vantu in cadrul FNI”, expertii releva ca insusi Vantu a semnat doua cereri de rascumparare de unitati de fond in valoare de peste 120 de miliarde de lei.

216 miliarde de lei – retrase de omul lui Vantu cu 45 de zile inaintea prabusirii FNI

Fara indoiala, “mana dreapta” a lui S.O. Vantu este Nicolae Popa. Inculpatul este unul din oamenii care au incasat, fara justa cauza, sute de miliarde de lei. Popa Nicolae este si investitorul cu cel mai mare noroc: cu fix 45 de zile inainte de caderea FNI, pionul lui Vantu a rascumparat, de pe sase carnete de investitor, suma de 216 miliarde de lei. De altfel, inainte de prabusire, din Fond au fost rascumparate sume de peste 847 de miliarde de lei. Referitor insa la inculpatul Popa, expertiza contabila pune in evidenta faptul ca acesta ar trebui sa restituie feneistilor suma de 322 de miliarde de lei, (adica 31,73 la suta din totalul sumelor de restituit pe total Fond), bani insusiti fara justa cauza. Nu la fel de inspirati au fost cei de la CEC, care nu au rascmparat nici o unitate de fond din suma, cu termen scadent depasit, de 115,8 miliarde de lei.

De altfel, relatia CEC-FNI este un capitol aparte al expertizei. Intre SC Sovinvest si SC CEC Valori Mobiliare SA a fost incheiat un contract de licenta. Contra sumei de un miliard de lei pe luna, sigla CEC putea fi folosita in procesul de derulare a activitatii FNI si FNA. Pretul contractului, zic expertii, nu a afectat interesele investitorilor. Contractul a fost reziliat in 2003, insa “sigla a ramas si a produs efecte in continuare”. CEC-ul a facut insa si greseli. Expertii arata ca statul roman, prin CEC, a investit, contra legii, in FNI, suma de 290 miliarde de lei. Din acesti bani, au fost recuperate doar 174 de miliarde.

“Gaura” FNI – 3.944 de miliarde de lei

Jongleriile financiare ale lui Sorin Ovidiu Vantu si Nicolae Popa au lasat cu ochii-n soare sute de mii de investitori, care, initial, au depus in contul FNI peste 7.663 de miliarde. Potrivit expertilor, patru sunt cauzele incetarii de plati a FNI: diminuarea numarului de unitati de fond aflate in circulatie, reevaluarea permanenta si nejustificata a actiunilor din portofoliul Fondului, modificarea prin majorare nereala a volumului lichiditatilor FNI si cheltuielile exagerate si/sau necuvenite din fondurile FNI, in special pentru plata comisionului de administrare (catre Sovinvest) si pentru cheltuielile de publicitate. Practic, sustin expertii, FNI se afla in stare de faliment cu mult inainte de incetarea platilor. Chiar si cu expertiza contabila terminata, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu nu risca deocamdata nimic. Asta pentru ca dosarul FNI s-a intors, dupa mai bine de doi ani de pauza, fara partea continand numele lui Vantu. Practic, cele doua dosare ale lui S.O. Vantu, care au fost disjunse, sunt blocate in continuare la Parchet.

Cea mai mare afacere marca Sorin Ovidiu Vantu

Miliardul de euro de la Petrom, arvunit companiei Petromservice SA, isi ia zborul in Cipru cu un bilet de doar 13 milioane de euro platiti de off-shore-ul Elbahold Ltd.

Reteaua de firme off-shore inregistrate in paradisul fiscal din Cipru si reprezentate in Romania de apropiati ai controversatului Sorin Ovidiu Vintu s-a pozitionat strategic pe orbita Petrom.

Primul pas a fost facut chiar inainte de privatizarea din 2004 a colosului petrolier.

Atunci, societatea Petromservice SA, cea mai mare capusa a SNP Petrom infiintata de sindicalistii lui Liviu Luca, a incheiat un contract de management cu Comac Ltd. din Cipru, reprezentata de aghiotantii lui Vintu: Dan Stratan (fost presedinte al grupului Gelsor), avocatul Mircea Solomon si cetateanul moldovean Ghenadie Nipomici.

In 2005 s-a facut pasul urmator: printr-o bizara inginerie financiara a fost cooptat in actionariatul Petromservice SA un alt off-shore cipriot legat de Comac, Elbahold Ltd. Miza: un miliard de euro de la Petrom.

Cu un leu cumperi doi euro

Contractul de management incheiat cu off-shore-ul Comac a fost propus de insusi Liviu Luca si aprobat de Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) Petromservice pe 20 octombrie 2003.

Taman cand societatea isi umfla cifra de afaceri pe spatele unui Petrom inca de stat. In aceeasi perioada a aparut si informatia potrivit careia Vintu il consilia pe Liviu Luca.

Pe teritoriul Romaniei, Comac Ltd. este implicata in mai multe afaceri din zona de interes a lui SOV, controland firme specializate in brokeraj, media si petrol. La randul sau, Comac este detinuta de alte doua casute postale, infiintate tot in Cipru. Una dintre acestea este Elbahold Ltd., care stapaneste 50a din Comac.

Despre Elbahold, EVZ a dezvaluit anul trecut ca a devenit cel mai important actionar al companiei Petromservice. Aceasta tranzactie are un substrat extrem de ciudat.

Practic, cu mai putin de 13 milioane de euro, off-shore-ul Elbahold Ltd. a cumparat o afacere de sute de milioane de euro, cat reprezinta 49,35a din actiunile Petromservice. Si Elbahold este reprezentata tot de Dan Stratan, fost presedinte al grupului Gelsor, infiintat de controversatul Vintu.

Sindicalistii inchid ochii

Cooptarea noului actionar in firma sindicalistilor din Petrom, condusi de Luca, s-a planuit inca din martie 2005, cand AGA companiei a decis majorarea capitalului social, avandu-se in vedere dublarea acestuia.

Conducerea Petromservice si-a justificat decizia prin necesitatea unei infuzii de capital in societate, pentru restructurare si retehnologizare.

In mod normal, actionarii vechi ai firmei beneficiaza de dreptul de preemtiune, fiind primii intrebati daca vor sa cumpere actiuni din noul pachet emis de societate, inaintea unui eventual ofertant din exterior.

Ciudat este ca in cazul Petromservice prea putini dintre vechii actionari au apelat la aceasta facilitate, aratandu-se interesati doar de 1,3a din noile actiuni oferite.

Prin urmare, aproape 1,5 milioane de actiuni au ramas fara cautare in randul vechilor patroni. Situatia este cu atat mai bizara cu cat Asociatia Salariatilor Petrom (PAS), care detinea atunci 50a din Petromservice, n-a vrut sa cumpere niciun titlu.

Si asta in conditiile in care PAS ar fi putut achizitiona mai mult de jumatate din actiunile nou emise de companie cu profitul ce-i revenea pe anul 2004 (peste 8 milioane de euro).

Outsider cipriot

In toamna lui 2005 s-au “plasat” si actiunile nevandute. Astfel, a intrat in actionariat off-shore-ul Elbahold Ltd. din Nicosia. Tranzactia s-a oficializat pe 19 octombrie anul trecut, cand a avut loc intrunirea AGA Petromservice la Crama Seciu, un cunoscut local prahovean aflat in proprietatea societatii.

Anuntul de convocare a sedintei s-a facut in ziarul “Ziua”, controlat tot de Petromservice.Primul punct pe ordinea de zi a fost informarea actionarilor asupra subscrierii integrale a noilor actiuni, modificandu-se articolele din actul constitutiv referitoare la actionariat.

Astfel, Elbahold s-a angajat sa cumpere marea majoritate a noilor actiuni. Legislatia societatilor comerciale permite mai multe etape in tranzactiile cu actiuni noi. Prima faza este subscrierea, adica angajamentul de a achizitiona titlurile respective.

Calitatea de actionar se dobandeste in momentul subscrierii si inregistrarii la registrul actionarilor, chiar daca nu este platita imediat contravaloarea actiunilor.

In cazul de fata, Elbahold figureaza ca actionar la Petromservice cu 49,35a din actiuni. Off-shore-ul este proprietarul a aproape 1,5 milioane de actiuni, fiecare cu o valoare nominala de 31,04 lei noi. In total, aportul Elbahold la Petromservice s-a ridicat la aproape 13 milioane de euro (45,6 milioane de lei noi).

Dintre acestea, doar 10 milioane de euro au fost achitate pana la data convocarii AGA Petromservice de anul trecut. Dupa comunicarea noului actionariat, s-a aprobat un nou termen maxim pentru achitarea diferentei de aproape trei milioane de euro de catre Elbahold.

Atat Liviu Luca, cat si Horia Mihalcescu purtatorul de cuvant al Petromservice au refuzat sa comunice cu EVZ.

Calculele arata un pret dubios de mic

Specialistii in fuziuni si achizitii considera ca pretul platit pentru pachetul de 49,35a din actiunile Petromservice este dubios de mic. Mai ales ca firma figura in 2004 printre primele 50 de companii romanesti cu cea mai mare cifra de afaceri: 271,5 milioane euro.

Concret, cele aproape 13 milioane de euro platite pentru 49,35a din actiuni reprezinta mai putin de 75a din profitul Petromservice pe 2004, de 17,6 milioane euro.

Consultantul financiar Bogdan Baltazar sustine ca pretul pentru preluarea actiunilor unei companii se stabileste in functie de profit. In cazul societatilor de top, investitia poate fi recuperata din profitul pe 17-20 de ani (Price-Earnings Ratio – PER de 17-20).

Potrivit lui Baltazar, valoarea “conservatore” a Petromservice (PER de 7-8) s-ar fi ridicat la peste 130 de milioane de euro, deci pachetul achizitionat de Elbahold ar fi valorat nu mai putin de 64 de milioane de euro.

Adica de cinci ori mai mult decat pretul platit efectiv. Alti specialisti spun ca un pret normal variaza intre de doua ori si de sapte ori valoarea activului net.

Aceasta metoda de calcul arata, in cazul Petromservice, ca valoarea investitiei ar fi trebuit sa fie undeva intre 53 si 160 de milioane de euro.

Cand se cumpara actiuni noi, valoarea tranzactiei este egala cu pretul pachetului nou emis, iar banii sunt virati societatii. In schimb, daca Elbahold prelua acelasi procent de la vechii actionari, pretul platit PAS Petrom putea fi mult mai mare, neavand legatura cu valoarea nominala a actiunilor.

Vechii actionari nu castiga nimic, chiar ies in pierdere. Vor avea dividende si drepturi de vot mai putine decat in trecut. PAS Petrom mai detine 25a din Petromservice, fata de 50a inainte de majorare, iar actionarii persoane fizice – 25,65a, fata de 50a anterior.

Triantafyllides si DIE

In Romania, Elbahold Ltd. si Comac Ltd. sunt reprezentate de oamenii lui Vintu, in Cipru sunt administrate de firma Antis Triantafyllides and Sons.

Bossul acesteia are legaturi mai vechi cu tara noastra. In 1990, firma lui investiga traseul “banilor lui Ceausescu” care au tranzitat un off-shore din Cipru pana in Elvetia.

Triantafyllides fusese angajat indirect de guvernul roman. Atunci, ziarul cipriot “Cyprus Mail” publicase aceasta informatie. Insa numele off-shore-ului suspect nu a fost dezvaluit niciodata.

Nici rezultatul anchetei. De fapt, sute de milioane de dolari, asa-zisii “bani ai lui Ceausescu”, proveneau din operatiunile secrete ale fostei Directii de Informatii Externe (DIE) din cadrul Securitatii.

Antis Triantafyllides este directorul sucursalei din Cipru a National Bank of Greece, care controleaza Banca Romaneasca de la noi. Firma lui Triantafyllides a fost angajata si de Mobifon SA (fostul Connex).

Miza: un miliard de euro

Suspect este ca Elbahold Ltd., reprezentata de omul lui Sorin Ovidiu Vintu, a intrat in actionariatul Petromservice exact in perioada in care a fost anuntata prelungirea pana in 2012 a contractului de prestari servicii incheiat de Petrom cu Petromservice.

Initial, termenul-limita fusese fixat in 2007. Acest contract este structurat pe diferite tipuri de servicii, a caror contravaloare cumulata ajunge la circa un miliard de euro.

In 2004, Petrom a cotizat 260 de milioane de euro la Petromservice, in 2005 – 200 de milioane de euro, iar pentru acest an contractul prevede 180 de milioane de euro. Desi suma va scadea cu 10a in fiecare an, pana in 2012, valoarea minima anuala ramane totusi 95 de milioane de euro.

Acelasi contract contine insa si o clauza cheie: in actionariatul Petromservice trebuie sa intre un partener cu credibilitate si expertiza in domeniul de activitate al companiei pana la sfarsitul anului 2007.

Pana una-alta s-a bagat off-shore-ul Elbahold Ltd., care nu corespunde niciunuia dintre cele doua criterii. Petromservice s-a fondat in 2002 de sindicalistii din Petrom condusi de Liviu Luca, fiind cladita pe scheletul sucursalei Petroserv din cadrul Petrom, preluand activitatea de intretinere a retelei de extractie a SNP.

Pe langa salariatii aferenti, Petromservice a preluat de la Petroserv si mijloacele fixe. La inceput, in societate figura PAS Petrom cu 50a din actiuni, alaturi de o lista formata din 29 de persoane cu restul de 50a.

Inca de la infiintarea Petromservice, din 2002, pana in februarie 2003, actualul ministru al finantelor, Sebastian Vladescu, a fost administratorul companiei.

Petrom s-a dovedit o vaca buna de muls pentru subalternii lui Liviu Luca. In 2004, aproape 90a din cifra de afaceri a Petromservice s-a bazat pe contractele cu Petrom. Adica 240 de milioane de euro dintr-un total de 271 milioane de euro.

Februarie 2002: Petromservice SA s-a infiintat pe 6 februarie 2002, pe scheletul sucursalei Petroserv SA – divizia mecano-energetica a SNP Petrom. Oamenii lui Luca au preluat, fara licitatie, activele acesteia, in valoare de 2,3 miliarde de lei vechi.

Octombrie 2003: Petromservice incheie un contract de management cu off-shore-ul cipriot Comac Ltd., la propunerea lui Liviu Luca, seful sindicalistilor din SNP Petrom, pe atunci de stat.

Martie 2005: Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) Petromservice decide dublarea capitalului social, prin emiterea unui pachet nou de 1,5 milioane de actiuni.

Aprilie 2005: Expira termenul la care vechii actionari puteau sa subscrie noile actiuni. Membrii asociatiei salariatilor din Petrom, condusi de Liviu Luca, nu au subscris nicio actiune. Ceilalti, 29 de persoane fizice, au cumparat 1,3a din noile actiuni.

Iunie 2005: AGA Petromservice decide sa accepte outsideri in randul actionarilor, dupa ce pentru pachetul scos la vanzare n-au fost pretentii. Desi bani au existat.

Septembrie 2005: Petrom prelungeste contractul de prestari servicii incheiat cu Petromservice SA pana in 2012, desi termenul initial fusese stabilit pentru 2007. Contractul valoreaza aproape 1 miliard de euro.

August 2005: Elbahold Ltd. subscrie aproape 1,5 milioane de actiuni, reprezentand 49,35a din capitalul Petromservice SA. Plateste 13 milioane euro desi profitul firmei pe 2004 a fost 17,6 milioane euro.

Octombrie 2005: AGA Petromservice aproba noua structura a actionariatului. Astfel, off-shore-ul reprezentat de oamenii lui Sorin Ovidiu Vintu devine cel mai important actionar al Petromservice SA

” Castelul Gelsor” se intoarce la Sorin Ovidiu Vantu

Compania Nationala Posta Romana, societate de stat, va ceda unul dintre cele mai importante active ale sale firmei Petromservice SA. Este vorba despre blocul situat in buricul Capitalei in care acum se afla sediul central al Postei. Imobilul este cunoscut si sub numele de “blocul Gelsor”, din vremea in care proprietarul era grupul de firme cu acelasi nume, patronat de controversatul Sorin Ovidiu Vintu.

In prezent, cel mai important actionar al Petromservice SA, firma interesata acum de preluarea imobilului, este Elbahold Ltd., un off-shore din Cipru, reprezentat in Romania de Dan Stratan, fostul presedinte al Grupului Gelsor, unul dintre fidelii lui SOV.

Exista indicii clare ca activul Postei a fost subevaluat. Statul pierde la doua capete. La schimb, Petromservice finalizeaza un schelet de cladire pe care Posta l-a achizitionat la suprapret.

Maine: Filiera Sarbu

Posta Romana a cumparat in 2002, fara licitatie, un schelet de cladire situat pe bulevardul Dacia din Bucuresti cu un pret colosal: 3.000.000 dolari. Firma care a incasat banii se numeste A&A Development SRL si apare constant in imperiul comercial controlat de magnatul Adrian Sarbu, bossul Pro TV. Tabloul este intregit de doi fosti angajati ai lui Sarbu: Florin Bejan, secretarul de stat care coordoneaza Posta Romana, si Mihai Toader, directorul general al Postei.

Imobilul construit de FPP II Moldova a fost vandut catre Gelsor, gajat la BID si cumparat de Posta Romana care se pregateste sa-l expedieze din nou lui SOV

Societatea de stat Compania Nationala Posta Romana va ceda unul dintre cele mai importante active ale sale firmei Petromservice SA. Este vorba despre blocul situat in centrul Capitalei, pe Splaiul Unirii, nr. 6, in care acum se afla sediul central al Postei.

Imobilul este cunoscut si sub numele de “blocul Gelsor”, din vremea in care proprietarul era grupul de firme cu acelasi nume, patronat de controversatul Sorin Ovidiu Vintu. Interesant este ca cel mai important actionar al Petromservice SA, firma interesata acum de preluarea imobilului, este Elbahold Ltd., un off-shore din Cipru, reprezentat in Romania de Dan Stratan, fostul presedinte al Grupului Gelsor, unul dintre fidelii lui Sorin Ovidiu Vintu. Este de notorietate faptul ca Vintu este consilierul financiar al lui Liviu Luca, cel care a infiintat Petromservice SA, viitorul proprietar al sediului Postei.

EVZ a dezvaluit in exclusivitate ca suveica off-shore din care face parte Elbahold Ltd. – Petromservice este reprezentata in Romania si de alti fosti angajati ai parintelui FNI din structura Gelsor. Astfel, a aparut suspiciunea ca noul proprietar al Petromservice ar fi Vintu, chiar daca acesta dezminte informatia razand. La toate acestea se adauga semnale clare care indica faptul ca blocul a fost subevaluat mult sub pretul pietei.

Trocul imobiliar

Acum, Posta Romana este proprietarul blocului din Splaiul Unirii. Sediul central al companiei se afla aici si ocupa primele trei niveluri. Apartamentele de la cele sapte etaje superioare sunt inchiriate, fiind amenajate ca birouri. Directorul Mihai Toader ne-a confirmat insa ca toate acestea urmeaza sa se schimbe in viitorul apropiat. Motivul? Compania pe care o conduce va pune “blocul Gelsor” direct in bratele firmei Petromservice SA. Explicatia lui Toader este simpla. Petromservice finalizeaza constructia noului sediu al Postei, situat in bulevardul Dacia, nr. 140, din Bucuresti, unde compania de stat a cumparat o cladire neterminata. Astfel, blocul din Piata Unirii urmeaza sa compenseze o parte din platile pe care Posta trebuie sa le achite firmei private.

Referindu-se la tranzactie, Vintu a comentat: “Este o relatie comerciala intre doua societati. Nu stiu daca este ceva ilegal, habar n-am”.

O confuzie de un milion de euro

Pentru “a marita” blocul din centrul Bucurestiului, primii postasi ai tarii au avut nevoie de o evaluare imobiliara profesionista. Directorul general Mihai Toader sustine ca aceasta exista inca din luna mai 2005, intocmita de o “firma de specialitate”.

Initial, ne-a spus ca “blocul Gelsor” a fost expertizat la o valoare totala de 3,2 milioane de dolari. “Motivul pentru care a castigat Petromservice este ca da pretul cel mai bun: 3,6 milioane de dolari. Ca atare, este un business foarte bun pentru noi, in conditiile in care a fost evaluat la 3,2. Faceti calculele! 3,6 milioane de dolari la 2.400 metrul patrat. Inseamna o mie si ceva, o mie trei sute, daca nu ma insel, de euro pe metru patrat”.

Conform datelor oficiale furnizate de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor (MCTI), institutia sub autoritatea careia functioneaza Posta Romana, blocul are o suprafata de 3.167,53 mp. Deci, suprafata de 2.400 mp invocata de Toader nu exista. In schimb, este vorba despre una mai mare cu 667 mp. Iar valoarea acestei diferente, raportata la preturile imobiliare din centrul Bucurestiului, se ridica spre un milion de euro.

Istorie recenta cu Iacobov si Vintu

Asa-numitul “bloc Gelsor” are o istorie scurta si dubioasa. A fost finalizat in perioada 1999-2000. De atunci si pana in 2001, primul sau proprietar a fost SIF Moldova.

La vremea aceea, societatea de investitii era controlata de Corneliu Iacobov, prin apropiatul sau Alexandru Matei, presedinte al SIF Moldova pana anul trecut. Matei a fost vicepresedintele societatii de investitii in perioada in care Iacobov era “number one” in conducerea acesteia. In acea vreme, SIF Moldova se numea inca FPP Moldova, iar dupa ce Iacobov s-a retras de la conducere (1998), Matei l-a succedat.

In august 2001, sub conducerea sa, SIF Moldova a vandut blocul firmei Gelsor Network, controlata de Sorin Ovidiu Vintu. Pretul: 1,3 milioane de dolari, cu TVA. La randul sau, Vintu a folosit “blocul Gelsor” drept garantie pentru un credit de 1,7 milioane de dolari luat de la Banca de Investitii si Dezvoltare (BID). Patronata de acelasi Vintu!

Posta incaseaza prima teapa

Creditul luat de Vintu de la el insusi n-a mai fost returnat. Drept urmare, blocul a fost luat de BID care l-a vandut mai departe Postei Romane. Adica statului. Tranzactia s-a derulat in februarie 2002, iar Posta a platit doua milioane de dolari. Deci cu 700.000 dolari mai mult decat platise Vintu cu sase luni mai devreme.

Practic, “strategul financiar” a facut o dubla afacere: prin Gelsor Network a scos o suma enorma, cash, din depozitele propriei banci care tragea sa moara, pentru ca, la scurt timp, statul sa fie spoliat cu 700.000 de dolari. Prin aceeasi banca muribunda, al carei director a fost Nicolae Vacaroiu, cel care, in perioada tranzactiei, era deja presedintele Senatului.

Vintu: “Mi-au luat blocul cu japca!”

Guvernul Nastase, care controla Romania anului 2002, a tacut malc pana cand opozitia a tras semnalul de alarma. Chiar Traian Basescu se intreba atunci intr-un interviu: “De ce Posta Romana a cumparat tocmai cladirea Gelsor la un pret mult mai mare decat se vanduse cu sase luni in urma?”. Subordonatul sau politic, Emil Boc, a facut chiar o interpelare parlamentara pe aceasta tema. Fostul premier Adrian Nastase a raspuns sec ca tranzactia a fost legala, uitand sa explice de ce Posta a trebuit sa cumpere neaparat acel bloc. Fara licitatie.

In schimb, Mihai Toader, actualul director general al Postei Romane, a gasit o explicatie care nu se potriveste cu cele intamplate: “Posta avea depuse la BID opt milioane de dolari. In momentul in care BID a avut probleme, ni s-a propus aceasta tranzactie. Ce licitatie sa facem? Am incasat de la BID 6,8 milioane de dolari. Pentru restul, am luat aceasta cladire”.

In ciuda celor spuse de Toader, Posta Romana a platit doua milioane de dolari pe blocul din Splaiul Unirii. In concluzie, ori directorul “dezumfla” suma, ori Posta a avut la BID depozite de 8,8 milioane de dolari.

La randul sau, Vintu se considera victima: “Mi-au luat blocul cu japca prin anul 2000-2001! Mi l-au executat pentru o datorie inchipuita de 1,1 milion de dolari”.

Am dezmintit de fiecare data ca eu sunt in spatele off-shore-urilor. Textul prin care, chipurile, nu dezmint apare in revista “Capital” si este eronat. (…)

Face Posta o asemenea reparatie si-mi da blocul inapoi? Eu si Regele Mihai ne luam inapoi proprietatile! (rade)

Sorin Ovidiu Vintu

In noul imobil al CNPR din bulevardul Dacia va intra sediul nostru central si cel al Directiei Regionale de Posta Bucuresti. Aceasta functioneaza acum intr-o cladire veche, din strada Matei Millo, care sta sa cada.

Mihai Toader,

directorul general al CN Posta Romana SA

Firmele lui Vintu, acasa in “blocul Gelsor”

In cladirea pe care Posta Romana se pregateste s-o puna in bratele oamenilor lui Vintu isi au sediul sase firme infiintate de acesta. Conform Registrului Comertului, doar una mai functioneaza. Este vorba despre Grupul Gelsor SA. O alta societate interesanta, dar aflata in dizolvare, este G-TV SA. Sub acest nume, Vintu si fosta lui sotie s-au asociat cu Mihai Tatulici, actualul director de programe al postului de televiziune Realitatea TV. Grosul actiunilor este controlat insa de Grupul de Media Gelsor SA. Printre administratorii firmei G-TV s-au numarat Dan Andronic si Bogdan Teodorescu – strategii electorali ai PSD.

Castig pentru prietenii lui Adrian Sarbu

In 2002, CN Posta Romana a cumparat un schelet de cladire in bulevardul Dacia din Bucuresti pentru care a platit colosala suma de 3 milioane de dolari. Adica, peste 2,47 milioane de euro. Altfel spus, intre un schelet de cladire si un bloc din centrul Capitalei este o diferenta de numai 530.000 de euro. Pentru aceasta achizitie, Posta nu a organizat o licitatie, contrar prevederilor legale. Firma care a incasat banii se numeste A&A Development SRL Bucuresti si, in prezent, se afla in reorganizare judiciara. Patronii ei sunt Dan Stanescu, Florin Stanescu si Valerie Timofei, personaje pe care apar constant in imperiul comercial controlat de magnatul Adrian Sarbu, bossul Pro TV. La randul ei, firma A&A Development a participat activ la afacerile lui Sarbu. Interesant este ca actualul secretar de stat din MCTI, Florin Bejan, cel care coordoneaza Posta Romana, provine din acelasi grup de interese financiare.

Fara ca vreo persoana din conducerea ministerului sa intrebe ceva, scheletul de cladire este transformat de firma Petromservice in viitorul sediu central al companiei de stat si al Directiei Regionale de Posta Bucuresti. Suprafata construita este 5.750 mp din totalul de circa 7.700 mp. Cladirea va fi structurata in parter si zece niveluri, o parcare si va fi terminata in vara anului 2006.

Licitatie ciudata

Cum a ajuns Petromservice in aceasta afacere? Contractul prin care CN Posta Romana a cedat “blocul Gelsor” a fost incheiat in luna mai 2005. In prealabil, Posta a organizat o licitatie al carei caiet de sacini a fost cumparat de sase societati. In final s-au infruntat doar doua dintre ele: Petromservice SA si Vega 93 SA Galati. Aceasta din urma este membru traditional al clientelei PSD, beneficiind de numeroase contracte in epoca guvernului Nastase. Oficialii CN Posta Romana sustin ca licitatia a fost corecta si ca Petromservice a castigat fara ca adversarul sau, Vega 93, sa fi jucat rol de “mana moarta”. Cu toate acestea, doi dintre membrii comisiei de achizitie, numiti de Posta, au refuzat sa semneze procesul-verbal al licitatiei castigate de Petromservice.

Lucrare de 4 milioane de euro!

In contract, Petromservice se obliga sa finalizeze scheletul de cladire din bulevardul Dacia, pe care compania de stat l-a cumparat fara licitatie. Valoarea lucrarii este de 4 milioane de euro, suma considerata supraevaluata de catre expertii constructori consultati de EVZ. Posta va scoate din buzunar 400.000 euro, iar pentru diferenta de 3,6 milioane de euro va plati in natura firmei Petromservice cu propriul sau sediu. Cu cel subevaluat. “Cei de la Petromservice au optat pentru cladirea din Splaiul Unirii”, ne-a explicat Mihai Toader, directorul general al Postei.

“Fiind un contract comercial, clauzele nu pot fi date publicitatii”, ne-a raspuns sec Posta Romana. Horia Mihalcescu, purtatorul de cuvant al companiei Petromservice n-a raspuns la telefon. Presupunand ca blocul din Splaiul Unirii n-a fost subevaluat, inseamna ca CN Posta Romana a platit pentru noul sediu o suma fabuloasa: 6,47 milioane de euro. Insa, din spusele unei “armate” de experti, “blocul Gelsor” a fost subevaluat, pretul sau mediu de piata situandu-se in jurul sumei de 5 milioane de euro. Concluzia? Costurile noului sediu al Postei se ridica la 7,87 milioane de euro. La aceasta cifra ajungem daca adunam diferenta pe care Posta o achita catre Petromservice (400.000 euro), pretul de achizitie al “scheletului” din bulevardul Dacia (2.470.000 euro) si pretul mediu al “blocului Gelsor” (5.000.000 euro).

Urmasul Gelsor Network vinde tot

SOV, impreuna cu trei apropiati, figurau nominal in firma Gelsor Network in 2001, cand aceasta a cumparat actualul sediu al Postei. Pachetul masiv de actiuni era stapanit insa de SOV, prin Grupul Financiar Gelsor SA (99,8%). Gelsor Network functioneaza si acum, dar sub alt nume: Imobiliar Network. Axata pe tranzactii imobiliare, firma lichideaza patrimoniul Grupului Gelsor. Care nu-i deloc de neglijat, fiind vorba despre zeci de spatii comerciale din centrele marilor orase ale tarii, ce au servit drept sedii pentru sucursalele Gelsor. Piesa de rezistenta scoasa la vanzare este chiar sediul central al defunctei Banci Romane de Scont, infiintata de Vintu si unde Posta a pierdut trei milioane de dolari. In prezent, actionarul majoritar (99,9%) al Imobiliar Network este Stonecom Limited, un off-shore inregistrat in paradisul fiscal din Cipru. Restul nesemnificativ al actiunilor Imobiliar Network se imparte intre colaboratorii parintelui FNI. Cel mai vizibil dintre acestia este Sorin Freciu, realizatorul emisiunii “Realitatea Bursiera”, difuzata de postul Realitatea TV.

Cacealmaua lui Toader

“Blocul Gelsor” a fost subevaluat

In interiorul companiei de stat exista voci care sustin ca blocul a fost subevaluat. Cu mare greutate, Mihai Toader ne-a oferit informatiile despre suma la care a fost evaluata cladirea Postei si numele firmei care a stabilit-o. “Evaluarea cladirii de aici (“blocul Gelsor” – n.r.) a fost facuta de SC Evalcons SRL, in luna mai 2005. Valoarea totala este de 3.065.298 euro”, sustine directorul Postei. Astfel, cele 3,2 milioane de euro despre care vorbea Toader in prima parte a interviului ies si ele din discutie.

Adevarata lovitura a venit insa din partea SC Evalcons SRL. In Romania, exista sase firme cu acest nume. Singura specializata pe consultanta imobiliara este din Bucuresti si-l are ca patron pe Corneliu Schiopu, membru al Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania. “Nu am evaluat niciodata blocul Postei din Splaiul Unirii! Nu stiu de unde a scos asta acel domn. Singura cladire pe care am analizat-o in zona a fost un etaj in blocul Sitraco, cumparat de o firma israeliana, si un apartament pentru Banca Turco-Romana”, ne-a declarat surprins patronul Evalcons SRL.

Apoi, Corneliu Schiopu ne-a oferit o consultanta ad-hoc. “In acea zona exista o apreciere a cladirii (“blocul Gelsor” – n.r.) cu valoare intre 3,6 si 3,8 milioane de euro. In zona, pretul pentru spatiile de birouri este de 1.600-1.800 euro pe mp si 1.200-1.280 euro pe mp pentru cele de apartament”, ne-a mai spus Schiopu. Evaluarea acestuia depaseste atat expertiza fantoma clamata de directorul Toader, cat si oferta pentru care Petromservice cumpara activul Postei.

Blocul, “intre 6 si 9 milioane de euro”

Am consultat si alti specialisti imobiliari din Bucuresti, renumiti pentru expertiza lor in domeniu. Analistul Radu Zilisteanu, purtatorul de cuvant al Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare, ne-a spus ca in zona Pietei Unirii, valoarea unui metru patrat construit “variaza intre 2.000 si 3.000 de euro”. “Probabil ca am putea evalua aproximativ acest bloc la 6-9 milioane de euro”, a conchis Zilisteanu.

Gabriel Zamfir, presedintele Uniunii Nationale a Agentiilor Imobiliare – UNIM, sustine: “La vanzare, pentru spatiile de birouri, pretul zonei se situeaza intre 2.000-2.500 de euro pe metru patrat. Pentru spatiile de locuit (apartamente – n.r.), avem de-a face cu 1.000-1.500 euro pe metru patrat. In fine, la suma globala se adauga, de regula, o marja de negociere de 15a-20a”.

Daca facem un calcul simplu, raportat la pretul zonei comunicat de expertul Gabriel Zamfir, reiese ca valoarea maximala a “blocului Gelsor” atinge 5,38 milioane de dolari. Iar aceasta in conditiile in care calculam la pretul maxim estimat de expert (2.500 euro/mp – birouri si 1.500 euro/mp – apartamente – n.r.), si socotind numarul etajelor. Acelasi calcul aplicat la pretul minimal (2.000 euro/mp – birouri si 1.000 euro/mp – apartamente – n.r.) aduce in discutie suma de 3,8 milioane de euro. In concluzie, atat valoarea minimala, cat si cea maximala este mai ridicata decat suma pentru care Petromservice inhata blocul Postei Romane.

Expertii fac lumina

Analistul Cezar Lazarescu, directorul RomInternational Service, considera ca pretul de vanzare al unei constructii noi de birouri in zona Splaiului Unirii se calculeaza in doi parametri: “Cele de clasa A sunt intre 1.500 si 2.000 euro/mp, iar pentru cele de clasa B: 1.200-1.500 euro/mp”.

Daca inmultim cel mai mic pret (1.200 euro/mp) apreciat de Lazarescu cu suprafata “blocului Gelsor”, rezulta ca valoarea acestuia trece de 3,8 milioane de euro. Acelasi calcul, insa cu pretul maxim (2.000 euro/mp), releva o suma de peste 6,3 milioane euro. Ambele cifre privesc de la distanta oferta Petromservice si evaluarea misterioasa cu care se lauda directorul Postei Romane.

Am consultat si un specialist in constructii, pe Adriana Iftime, directorul general al Patronatului Societatilor din Constructii. Aceasta a apreciat si ea valoarea unui metru patrat construit in zona Splaiului Unirii: “Pretul de piata este de minimum 1.000 euro pe metru patrat. Limita superioara poate merge oricat”.

Rezulta un pret minimal pe constructia blocului Gelsor de 3,1 milioane euro, mai mare decat obscura evaluare cu care se lauda directorul Postei Romane. Iar aceasta, in conditiile in care evaluarea unui constructor nu include toate rigorile analizei imobiliare.

Evaluarea lui Vintu bate Posta

SOV ne-a explicat pe un ton pedant ca exista “peste 700 de modalitati de evaluare imobiliara” si ca cea mai buna expertiza ar trebui facuta de “o firma internationala, straina de jocurile romanesti”. Apoi, Vintu insusi a evaluat imobilul Postei: “Pretul in zona Splai este de 1.500-2.000 euro/mp.

Blocul avea 1.700 mp. Ar insemna un pret de 3,4 milioane de euro, dupa un calcul din burta, cam asa ceva”. Rezulta ca aproximarea maximala facuta de SOV este mai mare cu peste 300.000 de euro fata de evaluarea comandata de Posta Romana. Basca, suprafata pe care si-o aminteste Vintu (1.700 mp) si in baza careia calculeaza este mult mai mica decat cea oficiala, comunicata de Posta (3.167 mp).

Deci, la preturile lui SOV, valoarea “blocului Gelsor” este si mai mare. “Daca Posta a comis o subevaluare, o frauda, executati-i! Mie imi este egal”, a incheiat afaceristul.

6 ani de la prabusirea “marelui FNI”- Sorin Ovidiu Vantu ii petrece in Creta

Acesta este locul unde isi petrece anul acesta vacanta Sorin Ovidiu Vintu, afaceristul de al carui nume este legat cel mai mare scandal financiar de dupa ’90.

Aproape 80 de kilometri de sosea ingusta, serpuita printre crestele joase si aride ale Cretei, leaga Heraklion, cel mai mare oras al insulei, si singurul care are aeroport, de Elounda. Asezata in nord-estul Cretei, intr-un golf alungit, statiunea este considerata extrem de luxoasa, doar cu hoteluri de patru si cinci stele.

Soarele deja ascutit in raze musca din pamantul stancos si mangaie apa de un albastru turcoaz a Marii Mediterane. Strazi inguste, sapate prin solul caramidos, neprietenos cu vegetatia, pastreaza si astazi dimensiunile cararilor de acum cateva mii de ani, astfel ca doua masini de clasa mica abia-si pot face loc una langa cealalta.

Ajunsi in Elounda Village, nu ne-a fost prea greu sa aflam unde stau Vintu si invitatii sai. “A, domnul Vintu? Locuieste la Elounda Beach Hotel”, ne-a directionat Eleni, receptionera la Elounda Bay Palace Hotel. Si angajatii de la Elounda Beach il cunosc prea bine pe afaceristul roman. “Vin de zece ani in Elounda, insa doar in primul an am stat la un alt hotel”, ne-a declarat Vintu. Controversatul afacerist, patron al canalului Realitatea TV, sta de trei saptamani in Creta si va mai sta inca doua.

Bungalowul ocupat de Vintu se numeste “King Minos” si este este unul dintre cele doua “apartamente regale” care au piscina de interior cu apa calda, piscina de exterior si sala particulara de gimnastica.

In livingul apartamentului troneaza o plasma de un metru si jumatate care sta in permanenta deschisa pe Realitatea TV sau pe The Money Channal, postul de business al lui SOV, lansat de curand. “Este singurul canal de business din estul Europei”, sustine acesta. Cand am remarcat ca la The Money Channal este Sorin Ovidiu Freciu, fost presedinte Gelsor si partener de afaceri cu SOV, acesta a avut o reactie agresiva, spunand ca “Freciu este un excelent profesionist”.

La dispozitia lui Vintu stau in permanenta un bucatar, trei ospatari, un somelier, care ii asigura “VIP service”, servindu-i masa in resedinta particulara. In plus, acesta si-a adus de acasa si doi bodyguarzi. “Sper ca nu o sa scrieti ca stau in cine stie lux”, ne-a spus grijuliu Vintu.

Elounda Beach – un hotel exclusivist

Complexul hotelier Elounda Beach este cotat la cinci stele si face parte din celebrul lant Leading Hotels. Cel mai ieftin bungalou costa 315 euro pe noapte, iar cel mai scump ajunge la 2.800 euro, in luna mai.

In plin sezon, in august de exemplu, preturile sunt cu mult mai mari, 420 euro un bungalou obisnuit si 3.900 euro unul asemenea celui pe care il ocupa SOV. Hotelul are aproximativ 170 de camere si bungalouri cu vedere la mare, zece camere de lux cu piscina comuna, patru resedinte private, 24 de vile cu piscina privata, doua apartamente regale si unul imperial.

Toate camerele au terasa sau balcon, TV satelit, DVD si CD playere, telefon, fax si computer in camerele cu piscina si alte facilitati. Hotelul are opt restaurante si baruri cu specific diferit, terenuri de tenis, teren de minigolf, teren de baschet, volei sau badminton, mese de tenis, centru de fitness cu masaj si sauna, sala de gimnastica si salon de cosmetica. Elounda Beach mai are si un centru pentru sporturi de apa – schi-jet, surfing, iahting si chiar scuba diving.

Complexul dispune de un amfiteatru pentru concerte, o sala de cinema, sala de conferinte, o pista pentru elicoptere si serviciu de inchiriere a acestora.

Zona de shopping este una exclusivista, cu buticuri Chopard, Cartier, Rollex. Tot aici se mai afla magazine cu haine, bijuterii si tigari ale unor branduri celebre.

Luxosul complex hotelier mai pune la dispozitia clientilor sai medici, fizioterapeuti, nutritionisti, maseuri, cosmeticieni sau instructori de fitness. Pentru doamne exista si un cabinet de cosmetica, iar cuplurile cu copii pot apela la serviciul de baby-sitter. La cerere, clientii pot beneficia si de petreceri speciale, cu muzica, dansuri folclorice si specialitati grecesti.

Fara “mea culpa”

Implinirea pe 25 mai a sase ani de la prabusirea Fondului National de Investitii il va prinde pe Sorin Ovidiu Vintu, numit si “tatal FNI”, in Creta. Scos de sub urmarire penala in cazul “FNI”, SOV sustine ca nu-si gaseste nicio culpa morala in cazul colapsului FNI si a pagubirii a 300.000 de persoane cu peste 200 de milioane de dolari.

“In urma venirii sale in tara, Ioana Maria Vlas a facut nenumarate afirmatii care niciodata nu s-au verificat. Culpa morala? Care culpa morala? Ca fac afaceri in Romania? In urma cercetarilor facute timp de trei ani de o armata de procurori si politisti nu mi s-a retinut in sarcina absolut nimic. Afirmatiile unora si ale altora… Asta e treaba lor”, ne-a declarat Vintu.

In acest moment, Vintu mai are doar un singur dosar pe rolul instantelor. Este vorba de cazul “Bancii de Investitii si Dezvoltare” in care este acuzat de fals in declaratii si uz de fals.

Toti oamenii lui Sorin Ovidiu Vintu

La sfarsitul saptamanii trecute, SOV a avut 30 de invitati, toti unul si unul: propriii angajati, jurnalisti la Realitatea TV si manageri ai postului. Jurnalistii au ajuns pe insula joi seara, cu un charter, si au fost cazati in acelasi hotel luxos unde sta si Vintu. Echipa s-a putut bucura de toate facilitatile locatiei si, in plus, a avut la dispozitie masini inchiriate pentru a se plimba in voie pe insula.

Din grupul invitatilor lui Vintu au facut parte: Sergiu Toader – director de proiect, Mihai Tatulici – director de programe, Ana Maria Lembrau – editor-sef, Emanuel Terzian – editor Departament sport, Cristian Coman – editor of the day, Elena Corduneanu – editor vreme, Robert Turcescu, Stelian Tanase, Dan Chisu, Andreea Rosca – director al viitoarei agentii de stiri a grupului de presa Realitatea, Cosmin Popa – director de dezvoltare al agentiei de stiri, Robert Tatarus – director de stiri, Sorin Enache, Mirela Vasadi, Andrei Gheorghe, Mihaela Antoche – producator stiri, Solange Albu, Mihaela Stanculescu – sef PR, Roxana Niculescu, Ovidiu Gyarmath – director de imagine, si Madalina Dulama – reporter.

Lista lui Vintu

Printre invitatii lui SOV de anul acesta s-a numarat si sindicalistul Liviu Luca, paravanul lui Vintu de la Realitatea TV timp de doi ani, pana la recunoasterea implicarii afaceristului in canalul TV. Prezenta acestuia poate fi explicata nu numai prin prietenia care-i leaga pe cei doi, ci si prin faptul ca Petromservice SA, companie pe care Luca o controleaza, detine un pachet de actiuni la Realitatea TV.

Potrivit lui Sorin Ovidiu Vintu, echipa de la Realiateta TV a fost prezenta in Creta intr-o minivacanta oferita de el insusi si nu intr-un weekend de lucru. Anul trecut, cand “Evenimentul zilei” dezvaluia prezenta mai multor jurnalisti de la Realitatea TV la Elounda, la invitatia lui SOV, toti s-au eschivat in declaratii cand au fost intrebati de Vintu.

Anul acesta, cand controversatul om de afaceri a dezvaluit ca este patronul canalului de stiri, reactiile au fost similare. Sergiu Toader, project manager la Realiatea TV si cel care s-a ocupat de arhitectura grupului prezent in Creta, nu a dorit sa faca niciun comentariu.

Stelian Tanase a fost si mai transant: “Nu vreau sa raspund la prostii de-astea. Asta nu e o stire”. Doar Andrei Gheorghe ne-a declarat ca team-buildingul de trei zile din Creta a fost senzational. “Nu am nimic de ascuns si nici nu am avut niciodata, iar de fiecare data cand am fost intrebat, am raspuns”, ne-a spus, mult mai deschis, Gheorghe.

Petrecere cu taraf

Duminica seara, cu o zi inainte sa revina in tara, jurnalistii au fost invitatii lui Sorin Ovidiu Vintu la o cina care s-a transformat intr-o petrecere in toata regula, la restaurantul italian “Argonaut”. Angajatii complexului au inceput sa roboteasca inca de la ora patru dupa-amiaza pentru aranjarea terasei pe care a fost servita cina. Masa, pentru care au fost pregatiti doi purcelusi de lapte si un berbecut, pe langa alte specialitati culinare, a fost asezonata cu o echipa de muzicanti, o trupa de dansatori si trei tinere dansatoare din buric.

Dupa ora 12.00 noaptea, jurnalistii s-au mutat de la masa pe ringul de dans, sufletul petrecerii fiind chiar Sergiu Toader, project managerul de la Realitatea TV. Elementul-surpriza a fost un superb foc de artificii, mai frumos decat cel organizat de Primaria Capitalei pentru Revelion.

Intoarcerea in tara a fost luni dupa-amiaza, tot cu un avion inchiriat special pentru cei 30

Cine controleaza Bursa de Valori Bucuresti

Oamenii de afaceri romani, mai mici sau mai mari, unii dintre ei implicati si in politica, se afla in spatele

majoritatii societatilor de brokeraj romanesti. {i avand in vedere ca acestea detin SC Bursa de Valori SA, se poate spune ca aceiasi oameni de afaceri controleaza, indirect, bursa.

Totusi, desi mai bine de jumatate din actiunile BVB sunt sub controlul oamenilor de afaceri autohtoni, concentrarile puterii de decizie, putine ce-i drept, nu vin dinspre acestia.

Daca in ce priveste detinerile, fragmentarea e cat se poate de evidenta, in privinta intereselor se contureaza cateva posibile „grupuri“, legitime in cazul de fata. Unul dintre ele este cel al societatilor de brokeraj controlate de banci, care au de cele mai multe ori feluri comune de a vedea lucrurile. Cele 13 asemenea companii detin in total 19,24% din actiunile bursei, un procentaj destul de important. Este drept insa ca, desi au interese de cele mai multe ori convergente, SSIF-urile „bancare“ nu au mereu aceleasi pareri in Adunarea Generala a Actionarilor. Un grup mai bine inchegat este cel al SIF-urilor, care controleaza la randul lor, potrivit Registrului Comertului, 5,79% din BVB, prin intermediul celor patru societati de valori mobiliare detinute.

Cea mai bine reprezentata din punctul de vedere al actiunilor controlate la BVB este comunitatea oamenilor de afaceri locali. In acelasi timp, insa, si cea mai fragmentata. De la mici afaceristi de provincie, care si-au deschis la sfarsitul anilor ‘90 o societate de brokeraj in speranta ca vor da lovitura si au avut inspiratia sa nu o vanda intre timp, continuand cu brokerii mai instariti, care si-au permis sa mearga pe cont propriu, si terminand cu marii imbogatiti ai tranzitiei. Toti acestia au sesizat oportunitatea, iar acum controleaza o bucata de 1,48% sau chiar mai mare din bursa, in valoare de peste un milion de euro.

O dovada a faptului ca bursa a capatat o importanta aparte pentru afaceristii romani este faptul ca, dintre oamenii cu detineri ceva mai serioase la societatile de brokeraj, 13 apar in topul celor mai bogati 300 de romani, intocmit de revista Capital. Iar o mare parte dintre ei au chiar participatii majoritare in companiile respective.

Este, de exemplu, cazul lui Jacob Fonea, patronul Delta Valori Mobiliare, al lui Simion Nasui, care detine Muntenia Global Invest, si al lui Verestoy Attila, actionar majoritar la controversata Eastern Securities, firma implicata in „dosarul Patriciu“, de la Parchetul General, si care are sediul chiar in cladirea Rompetrol de pe Calea Victoriei. Numele cu cea mai mare rezonanta sunt insa cele ale lui Sorin Ovidiu Vantu, care controleaza G.M. Invest prin intermediul offshore-ului cipriot Comac Limited, si al lui Dan Voiculescu, ale carui fiice, Camelia si Corina, detin SSIF-ul Rombell Securities.

Raul Doicescu, Adriean Videanu si Tiberiu Bica Postelnicu, alti trei afaceristi care apar in Top 300 Capital, sunt asociati, fiecare cu cate 24%, in compania Equity Invest SA, care detine, la fel ca majoritatea SSIF-urilor, 1,48% din actiunile bursei.

Alti oameni de afaceri din top care apar printre actionarii firmelor de brokeraj sunt Dumitru Craciunescu, din Ramnicu Valcea, cu 18% din Harinvest, si Constantin Popeci, cu 4,8% din Voltinvest.

In total, oamenii de afaceri romani controleaza mai bine de 50% din actiunile principalei entitati a pietei de capital. O situatie pe care nu o mai intalnim in niciuna din celelalte tari din zona. Avand in vedere ca nu exista o coeziune foarte mare intre respectivii oameni de afaceri, actionariatul BVB ramane fragmentat, atat ca detineri, cat si ca putere de decizie.

Polarizarea se produce de obicei mai mult la nivel de management, decat la nivel de actionariat. „Actionariatul Bursei de Valori Bucuresti nu este, in acest moment, polarizat“, spune Nicolae Ghergus, presedintele Confident Invest. „Mai degraba se poate face un pol intre cinci-sase manageri de SSIF-uri cu vederi asemanatoare, din aceeasi generatie, decat intre proprietarii companiilor de brokeraj“, este de parere Ghergus.

Pe tari, Romania conduce „clasamentul“ detinerilor, cu circa doua treimi din total, urmata de Grecia, la mare distanta. Grecii au si trei banci care detin SSIF-uri: Alpha Bank (care detine Alpha Finance), Egnatia Bank (Egnatia Securities) si Banca Nationala a Greciei (Eteba Romania). In afara celor trei, mai este vorba de IEBA Trust, detinuta de Spertheon Holdings Limited din Cipru, Euro Invest Vision, cumparata de curand de Fortius Finance, si European Securites, aflata in proprietatea a doua companii offshore, una din Cipru si una din Insulele Marshall. In total, grecii controleaza, prin cele sase SSIF-uri, 8,75% din Bursa de Valori Bucuresti.

Alte tari de provenienta pentru patronii de SSIF-uri, fie ei persoane fizice, fie firme, sunt Statele Unite, Austria, Italia, Turcia, Franta, Israel, Olanda si Ungaria.

Lipseste polarizarea

«Actionariatul Bursei de Valori Bucuresti nu este, in acest moment, polarizat. Mai degraba se poate face un pol intre cinci-sase manageri de SSIF-uri cu vederi asemanatoare, din aceeasi generatie, decat intre proprietarii companiilor de brokeraj.»

Nicolae Ghergus, presedintele SSIF Confident Invest

1,48% din actiunile SC Bursa de Valori SA a primit fiecare dintre societatile de servicii de investitii financiare (SSIF) in 2005, la transformarea BVB in societate pe actiuni

Politicienii nu lipsesc din actionariatul bursei

Tariceanu, Chiliman, Rusanu, Videanu sau Verestoy Attila au detineri la SSIF-uri

In afara oamenilor de afaceri cu averi mari, exista si un numar mare de politicieni, multi dintre ei de prim-plan, care au participatii la societatile de brokeraj. Nu e de mirare, daca ne gandim ca majoritatea politicienilor trec in prezent in declaratia de avere, pe langa imobile si masini, aproape in fiecare caz, si plasamente in actiuni. Din acest punct de vedere, cea mai bine reprezentata companie este, de departe, Intervam, cu un actionariat pe cat de celebru, pe atat de plin de oameni controversati. La Intervam, Calin Popescu Tariceanu, Andrei Chiliman si Dan Radu Rusanu sunt asociati cu nume celebre ale SAFI, precum George Danielescu si Ion Basgan, precum si cu doi cetateni turci. Actionarul majoritar al companiei este chiar presedintele Depozitarului Central, in acelasi timp si vicepresedinte al Bursei, Ovidiu Sergiu Pop. In afara de oamenii politici, Intervam are si alti actionari cunoscuti. Este vorba de companiile Publimedia, cu 1,21%, Flanco Import Export, cu 0,37%, si Radio Contact Romania, 0,74%.

Dan Voiculescu, presedintele Partidului Conservator, este reprezentat in afacerile bursiere, ca de altfel si in restul afacerilor, de cele doua fiice ale sale, care controleaza firma Rombell Securities. De asemenea, in piata se zvoneste ca ar fi apropiat si de Grupul de Intermediere Financiara, cu care Rombell ar fi fost aproape sa fuzioneze la un moment dat.

Primarul Capitalei si vicepresedinte al Partidului Democrat, Adriean Videanu, este si el implicat intr-un SSIF. Este vorba de Equity Invest SA, unde detine 24% din actiuni. Acestea valoreaza, cel mai probabil, cateva sute de mii de euro. Senatorul UDMR Verestoy Attila are in proprietate compania de brokeraj Estearn Securities, cu sediul pe Calea Victoriei, la numarul 222, adica exact in aceeasi cladire ca Rompetrol.

Un alt politician cu afaceri in acest domeniu este Nicolae Alexandru Rusu, consilier local din partea PD la Oradea, aflat in actionariatul SSIF Orizont Vest, presedinte al aceleiasi companii si secretar general in Consiliul de Administratie al BVB.

Daca avem in vedere cota de piata a fiecaruia dintre SSIF-urile in care politicienii amintiti mai sus au detineri, obtinem, cumulat, circa 5,38% din valoarea totala tranzactionata la Bursa de Valori Bucuresti de la inceputul anului si pana acum.

Un total de peste 800 de milioane de lei, din care comisioanele fac, probabil, in total, in jur de un milion de lei.

Avocati si producatori de margarina, deopotriva interesati de Piata de capital

Societ��ile de intermediere financiar� au atras firme si oameni din cele mai variate domenii. In afara de brokeri si de oameni cu averi impresionante, gasim printre patronii de SSIF inclusiv avoca�i. Este vorba, mai exact, de presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare, Arin Octav St�nescu, si de cel al Uniunii Avocatilor din Romania, C�lin Andrei Zamfirescu. Cei doi sunt asociati in firma Moore Stephens (R.V.A.), iar aceasta, la randul ei, detine pachetul majoritar de actiuni la SSIF-ul Goldring, din Targu Mures.

Nu numai avocatii si lichidatorii au o pasiune pentru bursa, ci si producatorii de margarina. Firma Invest Trust, din Craiova, este detinuta, in proportie de 60%, de Constantin Doru Stanescu, care a fost pana anul trecut si patronul producatorului de margarina Topway.

Firmele politicienilor au intermediat peste 5% din tranzactiile cu actiuni in 2006

Firma Politicieni implicati Cota de piata (%)

Intervam Calin Popescu Tariceanu, Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu 0,38

Rombell Securities Dan Voiculescu 0,51

Equity Invest Adriean Videanu 1,42

Eastern Securities Verestoy Attila 0,96

Orizont Vest Alexandru Nicolae Rusu 2,11

Oamenii lui Vantu trimisi de sindicatele lui Liviu Luca in Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private

• Nominalizarile CNSLR-FR��IA pentru comisie: Ioan Andrei, primul presedinte al CA al SOV Invest, si Vlad Soare, fost presedinte al Grupului Gelsor • Maria Vlas a fost trimisa de CNSLR sa se specializeze in Israel in domeniul pensiilor inca din 1998 • Piata pensiilor private va ajunge la 20 de miliarde de euro in urmatorii 10 ani.

Oamenii lui Vantu, trimisi de sindicatele lui Liviu Luca in Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private

Sorin Ovidiu Vantu viseaza de un deceniu sa devina jucator pe piata pensiilor private. Explicatia: specialistii estimeaza ca aceasta piata va ajunge la 20 de miliarde de euro in urmatorii zece ani. De curand, CNSLR-Fratia a devenit cheia prin care arhitectii imperiului SOV – Gelsor vor sa „supravegheze” acest sistem. Guvernul, Parlamentul, Presedintia, sindicatele si patronatele au fost solicitate sa-si desemneze cate un reprezentant in Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private. Omul ales de sindicate, la propunerea CNSLR-Fratia, este Vlad Soare, presedinte al Grupului Gelsor intre 1998 si 2000 si, apoi, ultimul presedinte al Consiliului de administratie al Bancorex. Vlad Soare a fost a doua „varianta Gelsor” negociata intre liderii celor cinci confederatii sindicale. Prima fusese Ioan Andrei, primul presedinte al Consiliului de administratie al SOV Invest, actionar la Gelsor SA cu 1,29 miliarde de lei, reprezentantul FPP II Moldova in randul fondatorilor Fondului National de Investitii. Oficial, pe Ioan Andrei l-a propus Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania, dar surse sindicale afirma ca tot CNSLR-Fratia a fost „suportul”. Din punct de vedere financiar, aceasta confederatie este dominata de grupul federatiilor bogate – din industria petroliera, gaze, energie, telecomunicatii – condus de omul de afaceri Liviu Luca. Acesta, in numele Federatiei Sindicatelor Libere din Petrom, a construit un adevarat imperiu financiar, care ingloba zeci de firme, banci, mass-media, avandu-l drept consilier pe Sorin Ovidiu Vantu. CNSLR-Fratia nu este la prima incercare de a introduce un apropiat al lui S.O.Vantu in sistemul pensiilor private. Prin 1998, Maria Vlas se specializa in Israel, membra a unei delegatii oficiale trimise de Ministerul Muncii din Romania sa desluseasca mecanismele sistemelor de pensii. Ajunsese in aceasta delegatie ca reprezentant al CNSLR-Fratia.

Vlad Soare: „Bancorex nu a dat faliment”

Vlad Soare asteapta confirmarea Parlamentului pentru a deveni unul din cei cinci membri ai Comisiei de Supraveghere a Pensiilor Private. Presedintele Casei Nationale de Pensii, institutie care a elaborat proiectele legilor referitoare la pensiile private, a inghitit greu nominalizarea facuta de sindicate. El este convins ca parlamentarii vor respinge candidatura lui Soare, deoarece este incompatibila cu pozitia de membru al comisiei de supraveghere. Conform Legii privind infiintarea, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, membrii acesteia trebuie sa „aiba onorabilitate” si „sa nu fi facut parte din conducerea unei societati comerciale care, sub orice forma, si-a incetat activitatea si nu si-a respectat obligatiile fata de terti, sau care a fost declarata in stare de faliment”. Chiar in cazul in care parlamentarii vor considera „onorabila” functia de presedinte al Grupului Gelsor, oficialii guvernamentali sustin ca Soare va fi respins deoarece a fost ultimul presedinte al Bancorex inainte de intrarea bancii in administrare speciala. Vlad Soare este insa foarte increzator in sansele sale: „Bancorex nu a avut nici o datorie fata de nimeni. A avut probleme financiare pentru ca nu i s-au platit ei datoriile. Niciodata Bancorex nu a fost in stare de faliment. A fost o banca superexpusa la credite, care au devenite credite neperformante, ele nu au fost returnate de cei care le-au luat, si atunci Bancorex s-a refinantat pe piata monetara la niste dobanzi foarte mari care i-au stricat bilantul. A continuat insa sa functioneze si a fost preluata de alta banca in baza unei hotarari de guvern”, ne-a explicat Soare.

Comisia de supraveghere – singura garantie prevazuta de stat ca fondurile de pensii sa nu aiba soarta FNI

Fondurile private de pensii pot avea un grad mare de risc deoarece investitia contribuabililor se intinde pe cel putin 15 ani. In aceasta perioada oamenii depun bani lunar cu speranta ca la sfarsit ii vor recupera pe toti plus un castig rezultat din profitul obtinut de administratorul fondului care a investit banii depusi. Pentru ca sa nu existe nici o suspiciune privind posibilitatea ca administratorii sa dispara cu banii, in primul proiect de lege se prevedea ca nu pot infiinta fonduri private de pensii decat societatile care au un capital social de cel putin 40 de milioane de dolari, o stacheta peste care escrocii autohtoni nu puteau sa treaca. Acum s-a renuntat la acesta clauza: administratorii fondurilor de pensii private obligatorii pot sa aiba un capital de numai 4 milioane euro, iar cei ai fondurilor de pensii private facultative – 1 milion de euro. Inainte, in proiectele de legi erau garantii privind sumele pe care le vor incasa contribuabilii – cel putin banii depusi actualizati cu inflatia, minus comisionul administratorului, plus 1% din aceasta suma. Acum, Legea pensiilor private facultative nu mai specifica nici o garantie, iar la pensiile private obligatorii s-a scos acel 1% care ar fi putut acoperi comisionul incasat de administrator astfel incat contribuabilul sa-si retraga cel putin toti banii depusi. Tot sistemul de siguranta a pietei pensiilor private se bazeaza acum pe un singur element: buna functionare a Comisiei de Supraveghere. Aceasta stabileste ce firma este suficient de onorabila ca sa poata administra un fond de pensii, aproba schemele de pensii ale fiecarui fond, elaboreaza contractul care se va incheia intre administratorul fondului si contribuabili, supravegheaza cum au fost investiti banii oamenilor, stabileste rentabilitatea investitiei samd. Altfel spus, „dormiti linistiti, comisia lucreaza pentru voi”.

Marius Petcu, liderul CNSLR-Fratia: „Nu stiu ca Soare sa fi avut vreo legatura cu S.O. Vantu”

Liderii Cartel Alfa sustin ca prima „varianta Gelsor” in Comisia de Suparaveghere, Ioan Andrei, a fost retrasa pentru ca au amenintat ca vor face public faptul ca un om al lui Sorin Ovidiu Vantu urmeaza sa se strecoare in sistemul pensiilor private. Ei au sustinut candidatura reprezentantului Blocului National Sindical – un expert fara probleme de imagine, Steluta Enache – dar au avut doua voturi contra trei, asa ca au pierdut. Au acceptat a „doua varianta Gelsor”, Vlad Soare, pentru ca nu li s-a parut asa de rea ca Ioan Andrei. Soare a fost presedinte Gelsor, dar inainte lucrase la Banca Nationala a Romaniei, iar dupa caderea Bancorex a fost consilier guvernamental. Iacob Baciu, liderul Confederatiei Sindicatelor Democratice din Romania, zice ca l-a propus pe Ioan Andrei, dar habar n-are cine este. I l-a propus si lui altcineva, un membru al confederatiei, dar nu-si mai aduce aminte cum il cheama. L-a acceptat pe Vlad Soare in speranta ca CNSLR-Fratia va debloca alegerea reprezentantului sindicatelor in alta structura – Casa Nationala de Pensii. Legea spune ca acesta poate fi desemnat de toate cele cinci confederatii reprezentative numai prin consens, iar liderii CNSLR-Fratia sunt „Gica -contra” de cateva luni. Marius Petcu, liderul CNSLR-Fratia, zice ca nu stie ca Vlad Soare sa fi avut vreo legatura cu Sorin Ovidiu Vantu, a vazut in el doar un specialist. N-are nici o legatura cu Soare, i l-a propus si lui atcineva, membru al confederatiei, dar nu mai tine minte cine.

“Zece milioane de dolari la B.I.D era maruntis pentru trabucuri”

“Zece milioane din Banca de Investitii si Dezvoltare(BID) era maruntis pentru trabucuri. Eu aveam peste 700 de companii si o cifra de afaceri de peste 2 miliarde de dolari”, a spus Sorin Ovidiu Vantu in instanta, in timp ce era audiat, ieri, in dosarul BID. SOV a incercat sa explice in acest mod faptul ca nu s-a preocupat de documentatia intocmita pentru infiintarea acestei banci. Controversatul om de afaceri este acuzat in dosar de fals in declaratii si uz de fals, fapte pe care nu recunoaste ca le-ar fi savarsit. Concret, anchetatorii il acuza ca, pentru a deveni actionar majoritar la BID, Vantu a dat informatii false despre capitalul social pe care l-a adus la infiintarea bancii. Astfel, SOV a sustinut ca banii reprezinta venituri personale si nu credit, cum sustin procurorii. Infiintarea unei banci cu bani obtinuti printr-un credit incalca legea privind activitatea bancara. Documentatia pentru banca a fost intocmita de Nicolae Popa, impreuna cu o echipa de experti bancari. Dupa ce actele au fost incheiate, Vantu sustine ca doar a semnat, fara sa le citeasca, dupa care acestea au fost depuse la Banca Nationala a Romaniei. In tot acest timp, SOV a recunoscut ca a fost investitor FNI (Fondul National de Investitii), banii sai fiind administrati de Nicolae Popa, fostul director general al grupului de firme Gelsor si ca mai are inca unitati la FNI. De altfel, Nicolae Popa era mandatat de “parintele FNI” sa-l reprezinte in mai multe afaceri si tranzactii bancare. Motivele pentru care Vantu l-a desemnat pe Popa sa-i administreze banii sunt lipsa de timp si pentru ca nu voia “sa se afle de anumite operatiuni efectuate de mine, pentru a nu influenta piata”.

Oricum, audierea lui SOV este nefolositoare in acest dosar. Peste cateva luni, faptele de uz de fals si fals in declaratii se vor prescrie, iar inculpatul va scapa nepedepsit. Asta si cu “ajutorul” unor magistrati de la Tribunalul Bucuresti care, in plina vacanta judecatoreasca, au admis apelul lui SOV si au hotarat retrimiterea dosarului la Judecatoria Sectorului 1. Dar judecatorilor le-a luat mai mult de trei luni sa scrie motivarea sentintei, fara care dosarul nu putea fi trimis la Sectorul 1. In plus, au dispus efectuarea a doua expertize financiar-contabile, chiar daca la dosar exista deja o expertiza, care a fost intocmita intr-un an de zile. Impotriva unuia dintre cei doi magistrati care au judecat apelul s-a dispus o ancheta CSM.

Initial, in iunie, judecatorul George Dorel Matei, de la Judecatoria Sectorului 1, a fost singurul magistrat care l-a condamnat la pedeapsa cu inchisoarea pe SOV pentru fals in declaratii. Este singurul dosar in urma caruia Vantu a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu executare in regim de detentie. Ioana Maria Vlas, fost administrator al SOV Invest, a declarat in acel moment in fata instantei ca Vantu a folosit banii investitorilor FNI pentru a infiinta Banca de Investitii si Dezvoltare.

DAN VOICULESCU

Liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, este urmarit penal in dosarul Loteria Romana si cercetat in dosarul privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare.

Directia Nationala Anticoruptie (DNA) au inceput urmarirea penala, in data de 30 martie 2007, fata de Dan Voiculescu, presedintele fondator al partidului Conservator (PC) pentru savarsirea infractiunii de spalare de bani.

In acelasi dosar mai sunt urmariti penal fiica lui Voiculescu, Camelia Rodica si Mihai Lazar, presedintele Consiliului de administratie al SC Grivco, fostul vicepremier Gheorghe Copos, Roza Giulio Giuseppe si Adrian Cristea.

Potrivit procurorilor, in perioada 2000 – 2004, Gheorghe Copos a spalat o parte a sumelor de bani obtinute ilicit din valorificarea catre Loteria Romana a unui numar de 38 de spatii comerciale, transferand banii prin conturile personale ale Cameliei si Dan Voiculescu, precum si ale societatii Grivco SA.

Sumele obţinute ilicit de Copos au provenit pe de-o parte din profitul rezultat din insusirea de la FPS a activelor Fast Service Electronica SA (firma care avea in patrimoniu 38 de spatii comerciale situate in zone ultracentrale din principalele orase ale tarii) la preturi mult mai mici decat cele reale si valorificarea lor ulterioara la pretul de piata, iar pe de alta parte din sustragerea societatii Ana Electronic SA (care apartine lui Copos) de la plata impozitelor, in perioada octombrie – decembrie 2004, folosind documente justificative false.

Dosarul s-a constituit la data de 13.02.2006, prin disjungere din dosarul „Loteria” – dosar penal finalizat la data de 6.06.2006 cu trimiterea in judecata a lui Copos si a altor patru coinculpati, in legatura cu o evaziune fiscala de peste un milion de euro.

Gheorghe Copos, s-a prezentat la data de 17 iulie 2008 in faţa procurorilor pentru a lua la cunostinta ca impotriva sa s-a inceput urmarirea penala si pentru manipularea pietei de capital. Copos nu a dat nicio declaratie in fata procurorilor.

In acelasi dosar, pe 7 iulie, a fost pus sub invinuire si fostul ministru al Comunicatiilor, Sorin Pantis, angajat in acest moment la una dintre societatile familiei Voiculescu.

In 5 octombrie 2008, Dan Voiculescu i-a cerut presedintelui Traian Basescu, printr-o scrisoare deschisa, sa nu-l mai intimideze pe el si pe familia sa, prin intermediul procurorilor. „Va avertizez domnule presedinte sa nu ma mai hartuiti pe mine si familia mea cu procurorii dumneavoastra, pentru ca, totusi, traim intr-o tara care este membru al Uniunii Europene si in care politia politica poate fi sanctionata daca nu de Justitia romana, atunci de instantele europene”, i-a scris lui Basescu cel descoperit de CNSAS ca informator sub numele de cod „Felix”.

Un alt dosar in care preseditnele Partidului Conservator, Dan Voiculescu, este cercetat de procurori se refera la privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare (ICA).

La data de 26 septembrie 2008, DNA a anuntat ca face cercetari privind privatizarea institutului, pana in acel moment fiind puse sub invinuire 27 de persoane. Potrivit unor surse judiciare, printre invinuiti se afla si Dan Voiculescu. Cei 27 sunt acuzati de savarsirea infractiunilor de spalare de bani si de subevaluare a activelor in cadrul actiunii de privatizare a ICA. La acest dosar, procurorii au dispus conexarea unei alte cauze penale, care a fost pe rolul Parchetului General si care a fost declinată la DNA.

Voiculescu ar fi cumparat institutul de cercetare cu 100.000 de euro, in condiţiile in care valoarea reala a imobilelor si a unui teren in Baneasa era de 40 milioane euro.

Totul a inceput in anul 2002 cand Guvernul Nastase a emis H.G. 451/2002 prin care Institutul de Chimie Alimentara (ICA) se transforma in societate comerciala, cu unic actionar statul roman. Un an mai tarziu, CA al Agentiei Domeniilor Statului a anuntat ca vinde ICA. La licitatie s-au prezentat doar doi ofertanti: GRIVCO S.A, societatea detinuta de Voiculescu si Gheorghe Mencincopschi, directorul ICA, in calitate de persoana fizica.

Pana in acest moment, procurorii au audiat mai multe persoane, printre care si Sorin Pantis, fost ministru al Comunicatiilor. Pantis a declarat ca exista pe numele sau o acuzatie de complicitate si una de fals in declaratii. La momentul privatizarii ICA, fostul ministru era directorul executiv al institutului.

Dan Voiculescu nu s-a prezentat pana in acest moment pentru a fi audiat de procurori in acest nou dosar, in ciuda numeroaselor citatii trimise pe numele sau.

Patriciu si Voiculescu si-au dat mana pentru Geoana. “Facem fifty-fifty si ii bagam in fata pe americani”

Dupa intalnirea la vedere din cartierul Primaverii dintre Nastase, Rosca Stanescu, Melescanu si Patriciu, ieri seara “arhitectul” Coalitiei anti-Basescu a avut o intrevedere cu Sorin Ovidiu Vintu, la vila acestuia de pe strada Paris. Stenograma de mai jos, care reproduce o discutie dintre Patriciu si Voiculescu din 2003, reflecta exact caracterul lor mafiot si da o idee asupra celor convenite la intalnirile conspiratorilor anti-Basescu din ultimele zile desfasurate, repet, la vedere. (Motivele afisarii sunt mai multe. Unul dintre ele este sa arate ca ei sunt stapanii. Un altul, pentru protectia propriilor persoane. Daca vor fi citati acum la Parchet sau in instanta pentru afacerile lor mafiote – se apropie al 25-lea termen al procesului lui Patriciu – vor striga ca din gura de sarpe ca sunt “persecutati politic”. Saracii…)

STENOGRAMA REPRODUSA DE DAN BADEA. Voiculescu către Patriciu: Tot ceea ce facem, facem fifty-fifty, cu consens, şi îi băgăm în faţă pe americani!

Toţi cei care l-au auzit pe Traian Băsescu amintindu-i, iar şi iar, în mesajele sale publice, pe Voiculescu, Vîntu şi Patriciu, s-ar putea să nu înţeleagă  ce se ascunde cu adevărat în spatele acestei repetiţii.

Dacă presa ar fi fost liberă, alegătorul de rând ar fi obţinut de mult răspunsul la această  întrebare. Poate că Băsescu va explica, până pe 6 decembrie, ce vrea să spună, de fapt, atunci când insistă pe triada Voiculescu, Vîntu, Patriciu.

Până atunci însă  le ofer eu, tuturor cititorilor acestui blog, o mostră de dialog la nivel înalt între doi dintre mogulii care au făcut, fac şi s-ar putea să continue să facă, mai departe, jocurile murdare din spatele marionetelor politice tip Geoană, Antonescu, Marko Bela etc. Este un document, care a fost deja recunoscut de cei implicaţi, stenograma unei discuţii (interceptate) de afaceri dintre Patriciu şi Voiculescu.

Cei doi plănuiesc la începutul lui 2003, ca doi mafioţi adevăraţi, preluarea Petrom: înfiinţarea unei firme în Cipru (Oil Fund) cu sediul la Viena sau Moscova, cu un fond de rulment de 30-40 milioane de dolari, care să preia societatea, alături de un aşa-zis „investitor strategic” în spatele căruia să fie tot ei. „Să fie americani în faţă, e bine?” – întreabă Patriciu. „Dacă sunt şi americani e şi mai bine! Cu cât noi nu apărem pe hârtii şi apar investitori strategici, cu atât cresc şansele noastre nu numai s-o luăm, dar s-o luăm şi ca lumea!”- zice patronul Antenei3, informatorul Felix Voiculescu. De asemenea, ei aduc în discuţie şi implicarea lui Vîntu care s-ar putea să le strice combinaţia deoarece ar fi aliatul lui Alekperov, patronul Lukoil. Deoarece planurile celor doi au fost aflate din vreme, afacerea le-a scăpat printre degete.

Discuţia este cu adevărat senzaţională în contextul în care mafioţii pun la cale preluarea controlului tuturor pârghiilor statului român. Merită citită până la capăt şi merită meditat asupra ei.

Românii au dreptul să  ştie cine sunt cei care îl susţin pe Mircea Geoană, reprezentantul mafiei PSD-PNL-UDMR pentru alegerile prezidenţiale din 6 decembrie. Acesta este motivul pentru care postez, pe acest blog, documentul amintit, care este, în definitiv, un decupaj al unui mod de viaţă pentru menţinerea căruia cotizăm cu toţii. Ca Voiculescu şi Patriciu să vorbească în termenii de mai jos, să pună la cale afaceri de miliarde de dolari, e nevoie ca prostimea să cotizeze. Să plătească taxe pentru ca bugetul să susţină întreprinderi ce urmează a fi cumpărate, apoi, de aceşti derbedei ai politicii şi afacerilor.

Dacă cei doi moguli puneau la cale, atunci, preluarea PETROM sau complotau împotriva lui Vîntu, acum ei si-au unit forţele cu ale strategului FNI în războiul comun împotriva lui Traian Băsescu, pentru a prelua PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI. Asta pentru ca toţi sunt în pericol de a fi arestaţi, iar protectorul Ion Iliescu nu mai este de multă vreme la Cotroceni.

Singurul care le-ar putea reda liniştea este pupinul bătrânului edecar, adică Geoană. Mircea Geoană. Cel care s-a furişat la Moscova, de CEL PUŢIN două ori în ultimele luni, pentru a-şi oferi serviciile şi a primi sprijin rusesc în lupta contra lui Traian Băsescu.

Iată, mai jos, stenograma dintre cei doi mafioţi, politicieni la data înregistrării discuţiei.

Voiculescu: Putem derula operaţiunile printr-o bancă ruseasca solidă

În jurul orei 19.00, Dinu Patriciu, vicepreşedinte PNL, ia masa cu Dan Voiculescu, preşedintele PUR – PC.
Dan Voiculescu: Tranzacţia cu firma din Cipru nu e încheiată pentru că sunt probleme cu paşaportul.
Dinu Patriciu: Pe mine mă cheamă Dan Costache Patriciu şi am două paşapoarte, unul pe numele de Dan Costache Patriciu şi unul pe numele electoral, Dinu Patriciu. Pentru că am participat la alegeri cu numele de Dinu Patriciu, am obţinut şi paşaport diplomatic tot pe numele ăsta. Conturile bancare sunt, însă, pe numele de Dan Costache Patriciu şi de aceea au apărut problemele cu firma.
D.V.: Nu am mai făcut nimic, pentru că am vrut să discutăm în prealabil şi să-ţi fac două propuneri pentru sediu, unul la Viena, pentru că este doar la o oră de zbor cu avionul, şi unul la Moscova. Şi acolo se vor schimba lucrurile cât de curând, au început să primească şi ei fonduri de la Comunitatea Europeană şi cred că am putea să derulăm operaţiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solidă. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună.
D.P.: Mă voi interesa ca acest material să-ţi parvină cât de curând.
D.V.: Să te grăbeşti, ca să putem obţine banii cât mai repede, să-i avem oricând la dispoziţie.
Acum, în ceea ce priveşte privatizarea Petrom şi Oltchim – atunci când a fost Bush la Bucureşti, a avut o discuţie cu Iliescu de câteva minute, în care Iliescu i-a spus că are nevoie de o firmă mare pentru privatizarea Petrom şi ăla i-ar fi spus: „a, cunosc eu pe unul, Dick Cheney care are o firmă în Boston”. Nu ştiu dacă aşa a fost.
D.P.: Nu a fost chiar aşa, a fost o discuţie în care Iliescu a spus că am dori o participare americană şi la care Bush a răspuns:”asta ar fi de dorit”, asta a fost discuţia. Punct. Iar cu Dick Cheney a fost scandalul cu retragerea sa din board-ul companiei din Boston. Asta a fost discuţia, după care Bush a plecat în treaba lui. De fapt Cheney nu este interesat de nimic şi nu vrea să facă nici un fel de intervenţie pentru nimeni. Ştiu chestiile astea de la fostul preşedinte al Republicanilor, care este partener cu noi la o firmă. Şi, în plus, firma aceea din Boston este o firmă de servicii, de brokeraj.

Voiculescu: “Facem fifty-fifty, cu consens!”

D.V.: Am vorbit cu ăştia de la Banca Românească şi mâine am o întâlnire cu Klipper, vreau să-i prezint o ofertă făcută de Banca Naţională a Greciei, e făcută la 24 de milioane pentru RADCO, RADCO reprezentând 85% din acţiunile băncii. Asta înseamnă  că noi ar trebui să le dăm lor între 12-14 milioane de dolari ca să iasă din combinaţie şi să scăpăm de ei.
D.P.: Cât aveţi voi acolo?
D.V.: Eu am 30%, restul au 51. Mai are Mitică Nicolaide, Pascu…
D.P.: Şi ăştia nu vor să iasă?
D.V.: Ba da, vor! Hotărâm noi dacă să-i scoatem sau nu. Ar trebui să-i scoatem, nu trebuie să se amestece nimeni în treaba noastră. RADCO are 85% restul fiind nesemnificativ. Din RADCO acum 51% are FRAI, 3% am eu.
D.P.: Fondul Româno-American fiind?
D.V.: Klipper.
D.P.: Deci ăştia, pentru 51, ar trebui să obţină 12-14 milioane.
D.V.: 12, o să vedem noi.
D.P.: Asta ar fi foarte corect s-o împărţim pe din două.
D.V.: Tot ceea ce facem, facem fifty-fifty, cu consens, adică nu facem nimic unul fără celălalt.
D.P.: Asta înseamnă 3,6.
D.V.: Cam aşa, eu o discut cu ăştia.
D.P.: Eu o să-mi pun toată energia să putem colabora cu o bancă mare.
D.V.: Ar fi Banca Industrială a României, e una grea, dacă pot să zic aşa, fără porcării.
D.P.: Eu am afaceri şi idei care se potrivesc cu politica băncii: bancomate în toate staţiile de benzină, de exemplu, n-ar fi o idee rea.
D.V.: Dacă sunt sub controlul nostru, da.

Patriciu: “Cocsul de la Fieni i l-am dat lui Pantiş”

D.V.: Mai am o ultimă chestiune, care e tehnică: băieţii mei vor o ofertă  bună de preţuri.
D.P.: Ce cantitate vor?
D.V.: 1000 de tone pe lună.
D.P.: 1000 de tone pe lună au, să mă sune pe mine mâine dimineaţă. Nu e o problemă care ţine de preţuri, ci de programare. 1000 de tone pe lună înseamnă 15% din producţie.
D.V.: A doua problemă este legată de cocsul de la Fieni.
D.P.: Nu ştiu de Fieni, ştiu că a venit Pantiş şi i l-am dat lui. O să mă interesez.

Patriciu: “Vîntu e deja la Moscova, să  discute cu Safin “

D.P.:Vîntu afirmă că vrea să ia Petrom-ul şi ăsta e periculos!
D.V.: Uite care e treaba, de acum încolo discutăm doar între noi doi ca să nu dăm naştere la suspiciuni. Avem o mare nevoie de încredere totală unul în celălalt.
D.P.: Sorin Vântu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin.
D.V.: Dar cine l-a băgat pe el în familia asta?
D.P.:Nu ştiu, dar în orice caz, afirmă că vrea să ia Petrom-ul şi ăsta e periculos. Trebuie să vedem cum facem profitând de faptul că nu ştie nimeni de relaţia noastră directă, ar trebui să găsim o formulă să-l liniştim pe ăsta.
D.V.: El are o singură pârghie puternică, apropo de Petrom, pe liderul ăla de sindicat, Liviu Luca.

Patriciu i-a vândut Ziua lui Luca, omul lui Vîntu, pentru a-l “neutraliza” în afacerea Petrom

D.P.: Luca a venit cu o propunere, să cumpere 15% din „Ziua”. Eu, când am auzit, primul reflex a fost să zic nu, pentru că nu doream să intru în cine ştie ce afacere dubioasă. Sorin Roşca a insistat foarte mult pentru că avea nevoie de lichidităţi şi atunci am fost de acord, gândindu-mă că îl iau şi îl neutralizez pe partea cealaltă, cu Petrom-ul.
Am sunat atunci să mă informez dacă nu e o lucrătură pe la spate şi am avut surpriza să aflu că, de fapt, n-a vrut el să cumpere, ci Asociaţia Lucrătorilor din Petrom. Treaba lor, foarte bine, cu atât mai mult! Au plătit, s-a încheiat afacerea şi după aceea m-am văzut de două-trei ori cu Luca şi l-am ajutat, asta înseamnă că el are nişte interese la mine.
D.V.: Va fi foarte greu, el este ca un cal troian, are nişte mişcări spectaculoase câteodată, are o minte diabolică. Luca este 100% omul lui Vântu, e irecuperabil. Deci, mare atenţie cu Luca, vorbesc de omul Luca, nu de sindicalistul Luca, care se ghidează după o politică de sindicat. Eu îţi spun de relaţiile subterane, definitive, care nu se vor rupe niciodată.
D.P.: Nu ne putem agăţa de Popa?

Firma pregătită  pentru Petrom este Oil Fund

D.V.: Nu avem nevoie de nimeni. Singura noastră mare problemă este Iliescu, iar singura salvare trebuie să fie Oil Fund (?), Petrom-ul va fi privatizat de OF, ştii, este ideea aia cu capitalul românesc care preia companiile româneşti.
D.P.: Ai mai vorbit cu Iliescu în ultimul timp?
D.V.: N-am mai vorbit de două luni, dinainte de anul nou. De ce, s-a schimbat ceva?
D.P.: Poţi să vorbeşti?
D.V.: Oricând. Mă întâlnesc cu el săptămâna viitoare. Şi ce să-i spun?
D.P.: De RomPetrol şi de mine. Vreau să verific.
D.V.: Vrei să verifici cumva chestiunea legată de Robert Ziscovici, un evreu american care zic ei că e băgat cu Uniunea Evreilor, cu SIE, cu CIA, eu nu prea am încredere în el. A spus că Dinu Patriciu este preferat de americani, că vrea să se întâlnească cu Dick Cheney în America, a menţionat o sumă de 12.000 de dolari.
D.P.: Nici nu ştiu despre cine e vorba.
D.V.: Unul Ziskovici, nu ştiu multe despre el: a fost omul lui Păunescu înainte, omul care a plătit deplasările lui Iliescu în America.
D.P.: A fost unul la mine care corespunde descrierii, un tip mare şi un pic cam plinuţ şi care vorbea mult şi vulgar. A fost cu Liviu Mureşan.
D.V.: A, ăla e!
D.P.: Dar nu l-am luat în serios nici o clipă.
D.V.: Ăsta e! O să mai discutăm după aia despre el.

Cum i-a suflat Vîntu lui Patriciu afacerea staţiilor Lukoil

D.V.: Să  ne întoarcem la Vântu un pic; pericolul nu e Vântu, pericolul e LUKOIL.
D.P.: Pot să-ţi spun doar că Safin este interesat de Petrom şi că averea lui nu mai este investită în LUKOIL. Vântu mi-a stricat mie o afacere cu Safin. Trebuia să mă întâlnesc cu Safin în decembrie şi să batem palma pentru o afacere în urma căreia eu urma să cumpăr 69 de staţii LUKOIL din România, care sunt ale lui personale, nu sunt ale LUKOIL-ului. LUKOIL-ul nu are în România decât o grupă de operare. El a fost preşedintele LUKOIL pe întreaga Europă. Familia lui stă la Londra, iar el stă la Moscova, pentru că este senator în Dumă. După 12 decembrie, când trebuia să ne vedem, ăsta a dispărut, fără a înţelege de ce, pentru că toate discuţiile purtate anterior arătau că este foarte încântat de ofertă. Dacă vroiam să le iau le băgam în Rompetrol şi scriam Rompetrol pe ele. Ca să aflu acum, după vacanţă, că toată treaba asta a fost datorită relaţiei în care a ajuns Vântu cu el.
D.V.: Dar cum a ajuns Vântu la el?
D.P.: Părerea mea este că prin Luca, pentru că el intenţiona să vândă utilaj petrolier la ruşi şi face regulat drumul spre Moscova.
D.V.: Este foarte important să aflăm cum a ajuns Vântu la ăsta.
D.P.: Vântu este deja la Moscova, am verificat. A plecat cu unul care este reprezentantul lui Safin la Bucureşti.
D.V.: Când a plecat, nu ştii?
D.P.: Luni a plecat cu avionul lui Safin.

Cum se aranjează  o afacere de miliarde de euro prin nişte paravane cu americani şi austrieci

D.P.: O altă  informaţie extrem de importantă şi care trebuie verificată  este că Tender a cumpărat 50% din RAFO.
D.V.: Asta am auzit şi eu şi chiar doream s-o discutăm împreună. A cumpărat 50% din RAFO, având în continuare angajamente tot pe ideea de Petrom.
D.P.: Da el vorbeşte de Dick Cheney.
D.V.: Şi Viorel Hrebenciuc are treabă cu chestia asta?
D.P.: Mâine mă întâlnesc cu Iacubov şi ăsta e mai puţin sofisticat decât Hrebenciuc.
D.V.: Ştiu că sunt ceva probleme între Mitrea, Sechelariu şi Iacubov. Dar informaţia este că a luat sau că intenţionează să ia?
D.P.: Nu, că a luat!
D.V.: Există pericolul ca Vântu să vină de la Moscova cu intenţia de a cumpăra Petrom-ul din partea LUKOIL, sau să vină o companie importantă străină. Strategia noastră se va rezuma în a găsi o formulă prin care să băgăm Oil Fund în faţă.
D.P.: Dar să fie americani în faţă, e bine?
D.V.: Dacă sunt şi americani e şi mai bine! Cu cât noi nu apărem pe hârtii şi apar investitori strategici, cu atât cresc şansele noastre nu numai s-o luăm, dar s-o luăm şi ca lumea. Ideal ar fi un concern format din nu ştiu cât la sută americani, nu ştiu cât la sută austrieci şi câştigăm. Iar, acolo, cu ei, vedem noi cum discutăm, că nu le putem spune: semnează,că mi le dai mie pe urmă”. Trebuie să le asigurăm şi lor nişte sume onorabile şi nişte termene onorabile. Important este să ne bazăm pe ei, atunci când vine vorba despre documente confidenţiale. Oil Fund va fi doar partea operaţională căci, dacă ne gândim bine, noi nici nu avem nevoie de partea de acţionariat. Ca să avem partea operaţională, trebuie ca, prin Oil Fund să controlăm 51%.
D.P.: Mă ocup de chestia asta cu partea americană. Iar eu, în negocierile pentru Petrom, n-o să apar deloc. Iar în discuţia pe care o s-o am mâine cu Iacubov nu o să-i spun care este intenţia mea clară faţă de Petrom, ci o să-i spun că vreau doar să mă informez ce documente mi-ar trebui dacă aş dori să particip la privatizare.

Voiculescu: Trebuie să nu afle SRI!

D.P.: Eu am unele informaţii pe care le-am cules din surse, să le zic aşa, neprofesioniste, de la muncitorii moldoveni care lucrează pe platforma de la Petromidia şi care, dacă se confirmă, sunt foarte grave, şi anume că schelele Moldova scot mai mult şi raportează mai puţin şi că diferenţa se duce în RAFO şi de aceea reuşesc ei să cumpere cu un milion mai jos.
D.V.: Este posibil, dar este foarte grav, dacă e aşa. Iar ei ştiu asta de la consăteni de-ai lor care lucrează efectiv acolo.
D.P.: Da, dar dacă este aşa, nici nu ştiu cum să procedăm, pentru că partenerul lui Tender, Iacob, este un escroc.
D.V.: Ceea ce ne interesează este că este o chestiune care este foarte apropiată de Talpeş şi de servicii, de SIE mai mult.
D.P.: SRI-ul nu ar fi bun să controleze aşa ceva.
D.V.: E apropiat mai mult de SIE. În momentul în care apelăm la SRI, află toată lumea, află cine nu trebuie. Trebuie să găsim o altă soluţie.
D.P.: Mie mi-ar trebui o confirmare şi din altă direcţie, pentru că în mediul lor de muncitori în petrol, se vorbeşte.
D.V.: Ne-ar trebui un om chiar de la ei, adică cu un om care chiar face chestia asta, dacă se face. Iar dacă o fac, o fac cei dela RAFO cu cei de la exploatarea schelelor: Ne-ar fi mai uşor dacă am avea o repartizare a schelelor.
D.P.: O am, nu este nici o problemă. Le cer să o trimită în plic închis, ca să nu dea de bănuit.
D.V.: Dumnezeule, şi mai vrem să intrăm în Europa!
D.P.: Asta ne afectează foarte mult, poate crea dificultăţi în atragerea investitorilor străini.
D.V.: Bun, deci noi în zilele următoare ne vom întâlni cu cei doi, eu mă ocup de temele astea.
D.P.: Dar cu Irak-ul cum e?
D.V.: Cred că războiul nu o să înceapă decât prin februarie, probabil, şi o să ţină puţin. Probabil, o săptămână, căci altfel ruşii au numai de câştigat. Mare lucru dacă nu omoară chiar ei doi sau trei delegaţi ONU ca să poată declanşa războiul.

Despre Taher, Hrebenciuc, Tinu şi Meleşcanu

D.P.: Ai văzut că „Jurnalul Naţional” s-a luat de Taher, cu problema cu Tinu?
D.V.: Se pare că Taher i-a dat bani lui Tinu ca să cumpere ziarul „Adevărul” pentru Viorel.
D.P.: Dar partidul merge bine?
D.V.: Merge, merge foarte bine, avem culoar la Sala Palatului.
D.P.: Îl nivelează Stolojan! (râde)
D.V.: Înainte, la PNL, era un suflu, era o stare de spirit.
D.P.: Pentru că toţi sunt, de fapt, foarte legaţi, chiar şi Meleşcanu a intrat în gaşcă, ăsta e un corp străin, a început cu nişte comunisme din alea, raportări săptămânale de la organizaţii, cu birocraţie din aia ca de minister.
D.V.: Asta nu ar fi o problemă pentru cei din PSD, dar cei din PNL sunt refractari la astfel de chestii.
D.P.: Toţi încep să vină înapoi la mine, ştii că eu n-am fost de acord cu Stolojan. Le-am dat termen şase luni şi eu am stat deoparte. O să vină şi Boroianu, care e un machiavelic.
D.V.: Dar cu Cataramă, cum e?
D.P.: Cataramă este un ţărănoi şi dă cu oiştea în gard. Dar văd că şi partidul tău merge bine.
D.V.: Da, merge foarte bine, noi ne-am dat la firul ierbii, am lucrat numai în teritoriu, e adevărat că în Bucureşti e un dezastru, dar o să mă apuc şi de capitală…(…)

UPDATE: Dinu Patriciu a preluat şi controlul PSD, el fiind chemat să pregătească programul de guvernare al mafiei PSD-PNL-UDMR. Bazele noii alianţe anti-Băsescu, ALIANŢA ROMPETROL, au fost puse luni 23 noiembrie, a doua zi după alegeri, la sediul fundaţiei lui Dinu Patriciu din Primaverii. La întâlnirea cu oligarhul negru au participat emisarii PSD şi PNL, dar şi un afacerist. Aceştia au fost Adrian Năstase, Theodor Meleşcanu, respectiv Sorin Roşca Stănescu. Conform lui Meleşcanu, s-a discutat despre “strategia economică” a noii alianţe otrăvite. “Am discutat cu domnul Patriciu cam care ar fi perspectivele în timp, şi mă refer aici la strategia economică pe care trebuie să o punem în aplicare, un program pe economic cu măsuri foarte urgente, cum am putea să le adoptam cât mai repede. Da, am discutat cu Dinu Patriciu ce strategie şi program economic să aplicăm pe viitor, este vorba de masuri anti-criza” a recunoscut Meleşcanu.
La rândul său, Adrian Năstase, cel care i-a dat Petromidia lui Patriciu (2001), şi l-a scutit pe oligarh de plata unor datorii de 725 milioane de dolari (2003), transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, a declarat că şi-a vizitat un…prieten. “M-am intalnit cu domnul Patriciu pentru că este un bun prieten de-al meu. A fost o discuţie privată, ca între prieteni (…) Problema este Traian Băsescu şi trebuie să-l impiedicăm să ajungă preşedinte”
Marti seara Dinu Patriciu s-a intalnit cu Sorin Ovidiu Vintu la vila sa de pe strada Paris

Soluţia Dan Voiculescu pentru criză: concesionarea Deltei

Astăzi m-am înfăţişat, plină de curiozitate şcolărească, la conferinţa “Soluţii anticriză pentru România în context mondial”, conferinţă găzduită de Academia Română şi organizată de Fundaţia Dan Voiculescu şi Institutul Naţional de Cercetări Economice. Se anunţau în prezidiu prof. Dan Voiculescu, acad. Mircea Ciumara, acad. Cătălin Zamfir, acad. Gheorghe Zaman, Napoleon Pop, prof. Ovidiu Rujan şi analistul economic Ionuţ Dumitru. Eram foarte curioasă să aud opiniile privind soluţiile anticriză din mediul academic românesc.

Numai că, din cei anunţaţi, numai 3 au sfârşit prin a fi în prezidiu, faţă de restul fiind menţinută o non-relaţie foarte neprofesionistă. În sensul nu numai că nu s-a discutat cu respectivele persoane privind absenţa lor din prezidiu, dar nu s-a discutat nici prezenţa înainte de a fi puşi pe invitaţie şi anunţ. Mai mult, marea vedetă a întâlnirii nu a fost trecută pe agendă, conferinţa fiind trecută subit din registrul analizei academice şi universitare, în registrul demagogic al discursului politic cu tema “nimic” reiterată în diferite forme şi fraze. Ei, marea vedetă a întâlnirii a fost Mircea Geoană.

Dar să vă spun ştirea. Profesorul universitar doctor Dan Voiculescu şi-a amânat intervenţia pentru final, adică inclusiv după ce au fost puse întrebările din public. Intervenţia sa a fost extraordinar de scurtă, dar interesantă. Ne-a anunţat că această criză se va termina într-un an şi jumătate!! şi că lucrează la un plan anti-criză în zece puncte pe care va cere sprijinul opiniei publice pentru a fi promovat de către guvern. A se remarca discursul de opoziţie, în contextul în care partidul domnealui e la putere. Acest plan este foarte important şi va reuşi să ajute România să depăşească criza. Şi, ca să ne facem o idee despre ce e vorba, profesorul Voiculescu ne-a dat un exemplu: dacă am concesiona Delta Dunării am obţine 300 milioane de Euro şi ar fi adusă o contribuţie importantă şi prin amenajarea şi exploatarea corectă a Deltei.

Am câteva probleme cu această  soluţie. Mie mi se pare doar un plan de a face un şmen în Deltă  sub acoperirea de soluţie la criză. Să profităm puţin de faptul că lumea e panicată şi să împachetăm o politică  inacceptabilă în orice alte condiţii. Nu am încredere în exploatarea raţională a Deltei de către oameni şi companii decise de stat. Experienţa anterioară este grăitoare. Rezultatul ar fi doar o Deltă fără peşte, asfaltată şi cu viloace în mijlocul lacurilor şi canalelor. (Nu spun că starea actuală a Deltei e admirabilă! Am fost, am văzut şi nu e!)

În al doilea rând, dacă e să mă iau după experţi, suma e derizorie. La aceeaşi conferinţă, Ionuţ Dumitru, economist şef la Raiffeisen, a afirmat că avem nevoie de cel puţin 7-8 miliarde Euro ca finanţare externă direcţionată către mediul privat şi evaluarea poate merge până la 17-18 miliarde. Tot dumnealui afirmând că nu e bine să ne crizăm şi să facem scenarii apocaliptice deoarece acestea s-ar putea transforma în previziuni care se auto-împlinesc. Adică dumnealui nu ar vrea să exagereze şi totuşi zice de atâtea miliarde. Ei, dacă avem nevoie de 7-8 miliarde de Euro, cum ne pot scoate din criză aşa repede doar 300 de milioane??

Vanzarea grupului Rompetrol catre KazMunaiGaz, care l-a facut pe Dinu Patriciu cel mai bogat roman – singurul din topul Forbes, nu ar fi fost posibila fara sprijinul unor importanti oameni politici care au fost la putere in ultimii 10 ani.

De la privatizarea rafinariei Petromidia, in 2000 – la sfarsitul guvernarii CDR, si transformarea datoriilor istorice in obligatiuni, in 2003 – in timpul guvernarii Nastase, si pana la scoaterea de sub monitorizare a Rompetrol Rafinare, la inceputul lui 2007 – in timpul guvernarii Tariceanu, semnaturile sau acordul tacit al unor inalti demnitari au avut o contributie semnificativa la crearea cele mai mari averi din Romania.

Istoria incepe in 2000, cand fostul Fond al Proprietatii de Stat (FPS), condus la acea vreme de Radu Sarbu, si Rompetrol Group (Olanda) au semnat contractul de privatizare a combinatului petrochimic Petromidia Navodari, care se afla atunci in faliment, dupa o tentativa de privatizare esuata cu grupul turc Akmaya.

Tranzactia s-a ridicat la 615 mil. $, insa pretul platit de Rompetrol pentru pachetul majoritar de actiuni al Petromidia a fost de 50,5 mil. $. Rompetrol a platit doar banii pe actiuni nu si datoriile, asa cum se angajase la privatizare, dar noul guvern PSD nu i-a luat rafinaria inapoi, ci in 2003 i-a dat o noua reesalonare, pe sapte ani, adica pana in 2010, inclusiv pentru noi datorii facute in perioada 2000-2003.

Datoriile istorice, de 571 mil. euro, au fost transformate in 2003 in obligatiuni, printr-o ordonanta de urgenta semnata de premierul Adrian Nastase si de ministrul finantelor Mihai Tanasescu, fiind modificat si contractul de privatizare cu APAPS, care era condus de Ovidiu Musetescu. Conversia obligatiunilor a permis Rompetrol sa investeasca in modernizarea si majorarea capacitatii de productie a Petromidia. Ordonanta a fost adoptata in Parlament in aprilie 2004, fiind votata inclusiv de PD.

Obligatiunile sunt scadente in 2010, insa grija achitarii datoriei a trecut acum la kazahii de la KazMunaiGaz, desi Patriciu a fost cel care a negociat imprumutul de la stat. In februarie 2007, AVAS (urmasa FPS si APAPS), condusa in acel moment de catre liberalul Theodor Atanasiu, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare, deschizand astfel calea pentru vanzarea grupului Rompetrol.

Ministrul de finante Varujan Vosganian si premierul Calin Popescu Tariceanu nu s-au opus vanzarii grupului Rompetrol, desi statul are de recuperat 571 mil. Û de la Rompetrol Rafinare, si astfel Patriciu si-a incasat miliardul de euro, iar statul asteapta ca in 2010 kazahii sa se tina de cuvant si sa plateasca datoriile de la Petromidia.

Patriciu şi Vîntu îi fac programul de guvernare lui Johannis

Mogulul lui Mircea Geoană  – Sorin Ovidu Vîntu – şi cel al lui Crin Antonescu – Dinu Patriciu – s-au întâlnit ieri dimineaţă chiar înainte de semnarea acordului de colaborare PSD-PNL, prin care voturile liberalilor au fost transferate prezidenţiabilului social-democrat.

Ulterior, SOV şi Patriciu au ieşit public la atac contra lui Traian Băsescu, pe care l-au caracterizat drept un „cretin” şi un „scelerat”. De asemenea, mogulul lui Antonescu i-a primit luni, după primul tur al alegerilor prezidenţiale, pe Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu şi Sorin Roşca Stănescu la sediul Fundaţiei „Dinu Patriciu”.

Potrivit lui Meleşcanu, discuţia s-a axat pe programul de guvernare al cabinetului ce va purta numele premierului Johannis. În timp ce aceştia îi fac programul de guvernare, iar PNL şi PSD împart posturile din guvern, premierul Johannis îşi continuă călătoria prin Europa. În absenţa sa, Antonescu şi Geoană au decis să-i lipească poza pe afişele electorale cu treimea politică aflată în opoziţie cu Traian Băsescu.

După ce Mircea Geoană s-a asigurat de voturile lui Crin Antonescu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dinu Patriciu au ieşit public la atac contra lui Traian Băsescu pe care l-au calificat drept „cretin” şi „scelerat”. Mogulul „liberal” şi cel „social-democrat” au avut ieri-dimineaţă, potrivit hotnews.ro, o întâlnire la reşedinţa din Bucureşti a lui Vîntu.

Acesta a confirmat întâlnirea, pe care a caracterizat-o drept „una normală între doi oameni de afaceri”. Cei doi moguli care, în primul tur, au sprijinit candidaţi separaţi – Vîntu pe Geoană, iar Patriciu pe Antonescu – s-au implicat semnificativ în formarea coaliţiei anti-Băsescu pentru turul al doilea. Potrivit unor surse din PSD, Antonescu a fost presat de Patriciu să-l sprijine pe Geoană.

Surse din anturajul prezidenţiabilului PSD relatează că, în seara alegerilor, Geoană l-a sunat pe Antonescu, iar pentru că acesta nu-i răspundea, a apelat la Dinu Patriciu pentru a-i intermedia o discuţie. Omul de afaceri nu numai că i-a făcut legătura prin telefon cu Antonescu, dar l-a şi convins pe preşedintele PNL să-i dea voturile lui Geoană, confirmă surse liberale.

Patriciu, Năstase şi SRS fac programul lui Johannis

O altă întâlnire, relatată de „Academia Caţavencu”, a fost cea dintre Dinu Patriciu, Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu şi Sorin Roşca Stănescu. Cei doi oameni politici şi „analistul” SRS au fost primiţi, luni, de Patriciu la sediul din Bucureşti al fundaţiei sale.

„M-am întâlnit cu domnul Patriciu pentru că este un bun prieten de-al meu. A fost o discuţie privată, ca între prieteni. Nu mi s-a propus să fiu premier, întâlnirea nu a avut nicio legătură cu acest subiect. (…) Problema este Traian Băsescu şi trebuie să-l împiedicăm să ajungă preşedinte”, a declarat Năstase pentru publicaţia citată.

Teodor Meleşcanu a dat mai multe detalii. „Poziţia noastră a fost foarte clară: îl susţinem pe domnul Klaus Johannis şi am discutat cu domnul Patriciu cam care ar fi perspectivele în timp, şi mă refer aici la strategia economică pe care trebuie să o punem în aplicare, un program pe economic, cu măsuri foarte urgente, cum am putea să le adoptăm cât mai repede”, a declarat Meleşcanu pentru „Caţavencu”.

ATAC

Joncţiunea mogulilor anti-Băsescu

Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu şi-au devoalat public adversitatea faţă de Traian Băsescu. Cei doi l-au atacat dur pe Băsescu pe care l-au caracterizat drept „scelerat” şi „cretin”. Vîntu s-a declarat extrem de nemulţumit că, în ultimii cinci ani, în România „nu a fost pace” şi „oamenii de afaceri au fost hăituiţi”.

„În ultimii cinci ani a fost cea mai cretină conducere a acestui stat din vremea fanarioţilor şi până astăzi”, a declarat Vîntu, într-un interviu pentru evz.ro. Acesta a precizat că este singurul comentariu politic pe care îl face şi a promis că, după 7 decembrie, îşi va expune public „poziţia vizavi de ce s-a întâmplat în această perioadă”.

La rândul său, Dinu Patriciu, tot într-un interviu pentru evz.ro, a afirmat că Băsescu este „un scelerat şi un comunistoid care nu mai poate să conducă România”. Patriciu a lăudat mutarea lui Antonescu de a-l sprijini pe Geoană şi noua alianţă PSD-PNL pentru o guvernare comună.

DE CE DORESTE PATRICIU SA- L DEA JOS PE BASESCU

Patriciu, trimis in judecata de Ziua Petrolistului

Data publicarii: 09/09/2006

Patriciu urmeaza sa fie judecat pentru sapte capete de acuzare: initierea unui grup de crima organizata, spalare de bani in forma agravanta, asociere in vederea savirsirii de infractiuni, inselaciune, delapidare, divulgare de informatii cu caracter secret.

Procurorii au finalizat rechizitoriul in dosarul Rompetrol, partea referitoare la creanta Libia si manipularea pietei de capital si l-au trimis ieri in judecata pe omul de afaceri Dinu Patriciu, pentru sapte capete de acuzare. Dinu Patriciu urmeaza sa fie judecat pentru: initierea unui grup de crima organizata, spalare de bani in forma agravanta, asociere in vederea savirsirii de infractiuni, inselaciune, delapidare, divulgare de informatii cu caracter secret. Alaturi de Dinu Patriciu, au mai fost trimisi in fata instantei si Alexandru Bucsa, vicepresedintele pe probleme financiare

al Rompetrol Group NV Olanda, precum si Petrica Grama, fost consilier in Ministerul Finantelor.

Procurorii DIICOT l-au pus sub invinuire pe Alexandru Bucsa in urma cu un an, pentru infractiunea de delapidare si complicitate la aceeasi infractiune in legatura cu recuperarea “creantei Libia”.

In iulie 2005, in urma unor verificari efectuate de inspectorii fiscali, Ministerul Finantelor Publice a concluzionat ca Rompetrol a pagubit statul cu aproximativ 75 de milioane de dolari – investitia statului roman pentru operatiuni de explorare, dezvoltare si exploatare a zacamintelor de petrol din Libia. De altfel, DIICOT a inceput prezentarea materialului probator din dosarul Rompetrol, in 31 iulie, cu Alexandru Bucsa, primul dintre inculpatii caruia i s-a adus la cunostinta o parte din actele de urmarire. Dosarul Rompetrol s-a disjuns iar in luna septembrie erau pregatite sa fie trimise in instanta doar capitolele referitoare la manipularea pietei de capital si la afacerea Libia.

Cel mai important invinuit din cazul Rompetrol este Dinu Patriciu, acuzat de inselaciune cu consecinte deosebit de grave – in legatura cu privatizarea Vega si a rafinariei Petromidia, complicitate la abuz in serviciu in forma calificata – contractul Repsol Exploracion, complicitate la evaziune fiscala – in relatia cu RAFO SA si rafinaria Steaua romana, complicitate la vanzarea de actiuni la preturi stiute a fi vadit inferioare, manipularea pietei de capital si recomandarea si divulgarea de informatii privilegiate – tranzactionarea la bursa a actiunilor Rompetrol Rafinare, delapidare cu consecinte deosebit de grave – valorificarea creantei din contractul EPSA.

Procurorii sustin ca la gruparea infractionala constituita ar fi aderat Paul Miclaus, vicepresedinte CNVM, Victor Eros comisar CNVM, Alexandru Nicolcioiu si Cristina Volintiru, precum si persoane cu functii de decizie in administratie, printre care Petrica Grama, din Ministerul Finantelor.

O ancheta care a zguduit lumea politica

Ancheta in cazul Patriciu este unica in Romania

ultimilor ani, prin amploarea si diversitatea efectelor sale, a evolutiilor imprevizibile si a multitudinii de personaje cu rang inalt al caror nume apare in acest amalgam legat de afaceri, justitie si politica. In martie 2004, Parchetul National Anticoruptie anunta ca verifica modul in care a fost privatizata compania

Petromidia.

si tot atunci au inceput si scandalurile: pe atunci lider al PNL, Theodor Stolojan declara ca partidul urmareste atent ancheta si, daca va constata ca este o actiune politica, va lua o pozitie foarte clara. La inceputul lunii iunie, grupul Rompetrol acuza PNA ca si-a depasit atributiile, iar cu citeva zile inainte de alegeri, Traian

Basescu anunta ca dosarul Petromidia va fi tratat la fel ca si dosarul RAFO, daca Alianta D.A. va cistiga alegerile. Aceasta in contextul in care la retragerea lui Theodor Stolojan din cursa prezidentiala, Dinu Patriciu s-a opus desemnarii lui Traian Basescu drept candidat al Aliantei D.A. la Presedintie. In martie anul trecut Patriciu este audiat pentru prima oara de procurori, fiind pus sub acuzare, pentru evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune. Pe 26 mai, Dinu Patriciu este audiat din nou, iar noaptea, la capatul a aproape 20 de ore de audieri, omul de afaceri este retinut si dus in arestul Directiei de Cercetari Penale

Dosarul “Rompetrol” a ajuns la 9 invinuiti

Anchetatorii din dosarul “Rompetrol” au pus ieri sub acuzare doi membri ai Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare pentru operatiuni pe piata de capital cu actiuni emise de societatea lui Dinu Patriciu.

Cei doi, Paul Miclaus, vicepresedinte al CNVM, si comisarul Victor Eros, membru in CNVM, au fost citati ieri in calitate de invinuiti in dosarul “Rompetrol”. Procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, a trimis o scrisoare conducerii Parlamentului, prin care precizeaza ca, fata de cei doi membri ai CNVM, urmeaza a se incepe urmarirea penala pentru savirsirea infractiunii de favorizare a infractorului, in care sint cercetati pentru infractiuni de natura economica Dinu Patriciu, Phil Stephenson, Florin Aldea si altii.

Informarea a fost trimisa Parlamentului pentru ca, potrivit statutului CNVM, aceasta institutie se afla in subordinea Legislativului. Birourile Permanente ale Camerei Deputatilor au decis ca scrisoarea sa fie trimisa, spre informare, comisiilor juridice si de buget ale Parlamentului.

Unul din acuzati s-a imbolnavit

Paul Miclaus, vicepresedinte al CNVM, ne-a confirmat ca a fost citat pentru infractiunea de favorizare a infractorului. El ne-a spus ca nu poate face declaratii despre ce fapte se face vinovat, deoarece ar periclita ancheta. “Consider ca sint nevinovat. Plec de la prezumtia de nevinovatie care este aplicabila si procurorilor. Este o greseala citarea mea ca invinuit”, ne-a marturisit Miclaus. El a mai spus ca saptamina viitoare se va prezenta la Parchetul General cu probe care ii sustin nevinovatia. Miclaus este membru CNVM din septembrie 2000 si vicepresedinte din iulie 2005. Miclaus este profesor de relatii economice internationale la ASE.

Comisarul Victor Eros a luat si el la cunostinta de acuzatiile pe care i le-au adus procurorii. Imediat dupa ce a iesit de la audieri, potrivit sefului sau de cabinet, s-a dus la medicul de familie pentru un control. El a fost, ieri, de negasit, colaboratorul sau explicindu-ne ca ancheta procurorilor a provocat in sediul CNVM vilva, iar lui Eros probleme de sanatate. Victor Eros este membru al CNVM din iulie 2001. Intre februarie 1998 – ianuarie 1999, el a fost secretar de stat in Ministerul Privatizarii.

In ce priveste consecintele directe la nivelul CNVM ale acestor noi inculpari, Titu Gheorghiof, secretar al Camerei Deputatilor, ne-a declarat: “Conducerea Camerei a luat act de informare pentru ca asa spune legea. Nu sintem abilitati acum sa luam vreo masura in ceea ce-i priveste pe cei doi. Numai in cazul in care va exista o sentinta definitiva, Parlamentul va trebui sa desemneze alti doi membri in locul acestora”.

Dosarul incepe cu Patriciu

Potrivit procurorilor, pe 5 aprilie 2004, Dinu Patriciu si Philip Stephenson au semnat pentru si in numele SC Rompetrol SA un contract de investitii financiare cu SSIF Alpha Finance. Doua zile mai tirziu, Hart Colin Richard, reprezentant al Saltville Limited Cipru, a lansat un ordin de cumparare pentru un miliard de actiuni Rompetrol Rafinare – la pretul de 116 lei pentru o actiune. Peste numai 4 minute, ordinul de vinzare a fost preluat de firma de brockeraj si introdus in sistemul de tranzactionare. Analizind ordinele de bursa, anchetatorii au observat ca, inainte ca Rompetrol sa introduca in sistem ordinele de vinzare a actiunilor la pretul de 116 lei, restul participantilor la tranzactii afisau ordine de vinzare pentru actiuni Rompetrol la preturi cuprinse intre 440 si 1.500 lei. Anchetatorii spun ca ordinele de vinzare si cumparare lansate de Stephenson si Hart ar fi influentat si condus la fixarea si mentinerea unui pret nejustificat si anormal de deschidere si tranzactionare al actiunilor Rompetrol, pret care a asigurat transferul unui numar de un miliard de actiuni Rompetrol la firma Saltville Limited din Cipru. Potrivit procurorilor, firma din Cipru a transferat, in aceeasi zi, actiunile cumparate cu 116 lei, la preturi cuprinse intre 250 si 300 de lei. Printre clienti s-au numarat Camelia Voiculescu, Verestoy Attila, Sorin Rosca Stanescu si Calin Popescu Tariceanu. �

Comisie pentru anchetarea interceptarii telefoanelor

Dinu Patriciu a fost audiat ieri de catre deputatii din Comisia pentru Drepturile Omului in contextul in care omul de afaceri a reclamat ca de mai bine de doi ani de zile ii sint ascultate abuziv telefoanele. Presedintele comisiei, Nicolae Paun, a anuntat ca va propune constituirea unei comisii parlamentare speciale care sa ancheteze presupusele abuzuri reclamate magnatului liberal. Dinu Patriciu a reclamat ascultarea nelegala a telefoanelor sale, procedurile de anchetare, o serie de noi acuzatii ce i-au fost aduse, precum si faptul ca nu s-a tinut cont de solutiile unor instante. Patriciu nu a dat nume, singurul pronuntat fiind cel al lui Ioan Talpes, autorul memoriului care a stat la baza unora dintre faptele pentru care este acuzat. Daca Biroul Permanent al Camerei va accepta propunerea lui Paun, plenul va decide prin vot constituirea comisiei speciale de ancheta. (L.G.)

Noua invinuiti in numai trei zile

De la inceputul acestei saptamini, in dosarul “Rompetrol” noua persoane au fost puse sub acuzare pentru diferite infractiuni legate de manipularea pietei bursiere. Dinu Patriciu, Phill Stephenson si Colin Richard Hart sint acuzati de divulgare de informatii cu caracter preferential. Primii doi sint reprezentantii Rompetrol in Romania, in timp ce Hart reprezinta firma din Cipru in favoarea careia s-ar fi facut tranzactia bursiera. Fostul ministru al Telecomunicatiilor, Sorin Pantis, este acuzat de manipularea bursei, in timp ce Claudiu Simulescu si Cerasela Rus, angajati ai unei cunoscute firme de brokeraj, sint acuzati de complicitate la aceasta infractiune. Directorul cotidianului “Ziua”, jurnalistul Sorin Rosca Stanescu, este acuzat de utilizare de informatii cu caracter privilegiat. Paul Miclaus, vicepresedintele CNVM, si comisarul Victor Eros, si el angajat al CNVM, sint acuzati de favorizarea infractorului.

Factura pentru creanta Libia: 100 de milioane de dolari

Asta daca instanta decide ca Rompetrol a intrat in mod ilegal in posesia banilor care reveneau statului in urma vanzarii drepturilor de exploatare a unui zacamant petrolifer din Libia.

Doi dintre membrii guvernului, liberalii Radu Stroe, secretarul general al guvernului, si Sebastian Vladescu, ministrul finantelor publice, au inaintat Parchetului General documente prin care atesta ca banii incasati de Rompetrol din vanzarea creantei Libia se cuvin statului roman.

Dupa 15 ani

Incasarea ilegala a creantei de 85 de milioane de dolari de catre Rompetrol este una dintre infractiunile pentru care Dinu Patriciu si mai multi asociati ai sai vor fi judecati.

Conform actelor aflate la dosarul trimis in instanta, la inceputul anilor ‘90, statul roman a incheiat un acord international cu societatea spaniola Repsol, prin care ceda acestei companii drepturile de exploatare a unui zacamant petrolifer din Libia. In baza acestui acord, Repsol se angaja sa plateasca statului, in mod esalonat, aproximativ 85 de milioane de dolari.

Platile urmau sa se faca prin intermediul societatii Rompetrol, aflata la data respectiva in proprietatea statului. Reglementarea acestui acord si a platilor ulterioare s-a facut prin doua hotarari de guvern din 1991 si 1993, care stabileau ca banii se vireaza catre buget.

Potrivit anchetatorilor insa, banii au fost deturnati, iar creanta a fost ulterior vanduta, ilegal, catre mai multe societati din Olanda sau Insulele Virgine, dupa ce Dinu Patriciu si Sorin Marin – fostul sau asociat si fondatorul Fundatiei Anonimul – au devenit proprietarii societatii Rompetrol.

Dupa 15 ani, pe 30 iunie 2006, actualul secretar general al guvernului, liberalul Radu Stroe, a trimis Parchetului General o adresa prin care arata ca cele doua hotarari de guvern, din 1991 si 1993, sunt in vigoare, nefiind abrogate sau modificate.

Mai mult, aceiasi adresa arata ca “Guvernul Romaniei nu a adoptat vreun act normativ prin care SC Rompetrol SA sa fi fost imputernicita sa exercite drepturile ce reveneau statului roman din Acord”.

Ministerul Finantelor,parte civila

Suma de 85 de milioane de dolari este revendicata acum de Ministerul Finantelor care, prin semnatura lui Sebastian Vladescu, s-a constituit parte civila in dosar, in baza unui raport de audit realizat de ANAF.

Raportul confirma acuzatiile formulate de procurori in acest dosar, ANAF constatand ca “sumele provenite din creanta () sunt in cuantum de 85 milioane USD si apartin statului roman”. La aceasta suma se adauga minimum 2.000 de miliarde de lei vechi, majorari de intarziere si penalitati.

Ministerul Finantelor,parte civila

Suma de 85 de milioane de dolari este revendicata acum de Ministerul Finantelor care, prin semnatura lui Sebastian Vladescu, s-a constituit parte civila in dosar, in baza unui raport de audit realizat de ANAF.

Raportul confirma acuzatiile formulate de procurori in acest dosar, ANAF constatand ca “sumele provenite din creanta () sunt in cuantum de 85 milioane USD si apartin statului roman”. La aceasta suma se adauga minimum 2.000 de miliarde de lei vechi, majorari de intarziere si penalitati.

Prejudiciu: aproape un miliard de dolari

Procurorii au constatat ca Rompetrol a gestionat si alte creante externe ale statului, in Federatia Rusa si Turkmenistan. Ca si in cazul creantei Libia, acestea au fost cesionate, la preturi subevaluate, catre ale entitati din grupul Rompetrol, ele fiind inregistrate in paradisuri fiscale.

Totodata, anchetatorii sustin ca ordonanta de urgenta din 2003, prin care compania Rompetrol, proprietarul rafinariei Petromidia, a fost iertata de datorii de aproximativ 700 de milioane de dolari este ilegala. Daca aceste acuzatii se vor dovedi si in fata instantei de judecata, Patriciu se va vedea obligat sa plateasca statului roman aproximativ un miliard de dolari.

Patriciu, pus sub acuzare pentru privatizarea Petromidia

Presedintele si principalul actionar al grupului Rompetrol a fost pus ieri sub acuzare de catre procurorii Parchetului instantei supreme in cazul privatizarii rafinariei Petromidia. Patriciu spune ca acuzatiile care i se aduc sunt nefondate si tendentioase. El este primul om de afaceri puternic pus oficial sub acuzare.
Potrivit Ministerului Public, in timpul investigatiilor au rezultat date si indicii conform carora grupul Rompetrol, actionarul majoritar la Rompetrol Rafinare, nu si-a indeplinit obligatiile contractuale privind efectuarea unor investitii tehnologice de 15 milioane de dolari (11,5 milioane de euro), care trebuiau realizate din surse proprii ale cumparatorului sau din surse atrase pe numele sau.

Industria de rafinare s-a razbunat pe statul roman

publicat in Dosare pe 26 Ianuarie 2007, 00:00

La o capacitate de rafinare de 34 milioane tone/an si un consum de circa 3 milioane tone benzina si circa 4 milioane tone motorina, rafinariile din Romania se orienteaza cu predilectie catre piata externa. Conjunctura economica mondiala dovedeste ca toate rafinariile mari din Romania sunt viabile, desi au fost privatizate pe sume derizorii.

La o capacitate de rafinare de 34 milioane tone/an si un consum de circa 3 milioane tone benzina si circa 4 milioane tone motorina, rafinariile din Romania se orienteaza cu predilectie catre piata externa. Conjunctura economica mondiala dovedeste ca toate rafinariile mari din Romania sunt

La o capacitate de rafinare de 34 milioane tone/an si un consum de circa 3 milioane tone benzina si circa 4 milioane tone motorina, rafinariile din Romania se orienteaza cu predilectie catre piata externa. Conjunctura economica mondiala dovedeste ca toate rafinariile mari din Romania sunt viabile, desi au fost privatizate pe sume derizorii.
Dupa anul 1990, prin pierderea contractelor de barter cu Iranul, industria de prelucrare a titeiului din Romania a intrat intr-o profunda perioada de criza. Capacitatea de rafinare s-a redus de la aproape 30 de milioane tone titei/an la 10-11 milioane tone, motiv pentru care ideea inchiderii unor rafinarii a devenit politica de stat. Mai mult, intr-un studiu comandat de stat unor companii americane se preciza clar ca Romania are o capacitate de rafinare excedentara si, in concluzie, se impune inchiderea unor capacitati de productie. Guvernul Ciorbea a luat de bun studiul respectiv, renuntand la privatizarea unor rafinarii si propunand intrarea lor in lichidare. Din fericire, conjunctura internationala de pe piata produselor petroliere a stopat procesul de lichidare si a adus in prim-plan privatizarea. Facuta lent si neprofesionist, privatizarea a creat si ea o serie de probleme, abia dupa anul 2000 rafinariile din Romania intrand in proprietate privata, cu costuri imense insa pentru statul roman. Autorii studiului au recomandat inchiderea unor rafinarii romanesti mai mult din razbunare decat din motive de natura economica. In vremea regimului comunist, Romania exporta in jur de 3,5 milioane de tone de benzina si in jur de 4 milioane de tone de motorina, facand un adevarat dumping pe piata europeana.

Tractoare contra titei
Pe marginea contractului semnat cu Iranul in timpul regimului comunist, Romania primea mari cantitati de titei din aceasta tara si il prelucra in rafinariile romanesti, pentru ca dupa aceea mare parte din produsele finite sa fie vandute, in Mediterana, la pret de dumping catre tarile occidentale. In schimbul titeiului iranian, Romania livra acestei tari tractoare, ciment si alte produse ale industriei prelucratoare, schimburi care justificau la vremea respectiva si dezvoltarea capacitatilor de rafinare de la noi. Aceste capacitati de prelucrare au ajuns la nivelul de 34 milioane tone titei/an, intreg sistemul de prelucrare al titeiului fiind conceput ca un sistem integrat de rafinare cu instalatii de prelucrare secundara a produselor petroliere (instalatii de reformare catalitica, cracare catalitica si tratare cu hidrogen a distilatelor medii), in rafinariile mari. Aceste rafinarii au fost concepute sa prelucreze in special titeiuri din import sulfuroase, in timp ce rafinariile mici urmau sa prelucreze in exclusivitate titeiuri indigene, nesulfuroase. Toate rafinariile mari au in structura lor instalatii de tratare catalitica cu hidrogen, reformare catalitica si cracare catalitica, lucru ce permitea obtinerea unor productii mai mari de benzine octanice. Din punct de vedere tehnologic, toate rafinariile mari din Romania puteau concura cu rafinariile din tarile dezvoltate, lucru pe care guvernele postdecembriste nu au stiut sa-l exploateze insa. Noroc si nu prea, cu privatizarea.

Conjunctura mondiala, favorabila investitorilor
Romania detine in momentul de fata 10 rafinarii, care pot fi incadrate in doua mari grupe: rafinariile mari, care concentreaza circa 85% din capacitatea de prelucrare (Petrobrazi, Petrotel-Lukoil, Petromidia, RAFO si Arpechim), si rafinariile mici, insumand circa 15% din capacitatea de prelucrare cu un grad de complexitate mai redus (Astra si Vega Ploiesti, Steaua Romana Campina, Rafinaria Darmanesti si Petrolsub Surplacu de Barcau). Absolut toate rafinariile au fost privatizate, cu mentiunea ca, in timp ce rafinariile mari au rezistat pe piata, din randul rafinariilor mici doar Vega si Steaua Romana mai sunt in functiune. Inchiderea lor, asa cum se preconiza dupa 1990, s-ar fi dovedit o enorma gafa in prezent. La nivel european si mondial se constata un deficit al capacitatilor de rafinare, lucru care a incurajat noii proprietari ai rafinariilor din Romania sa investeasca in acestea pentru a le mari capacitatea de prelucrare, dar si rata de utilizare. Daca statul roman a vandut rafinariile la preturi aproape derizorii, actualii proprietari stiu sa le faca rentabile, ajutati desigur si de conjunctura mondiala. Acest din urma aspect obliga insa investitorii si la o reorientare a productiei catre un anumit tip de produs, piata europeana inregistrand un surplus de benzina in detrimentul motorinei.

Tehnologic ne comparam cu americanii
Din punctul de vedere al adancimii de prelucrare, rafinariile mari din Romania sunt rafinarii de conversie adanca, toate avand in profilul lor instalatii de cracare catalitica si instalatii de cocsare, ajungandu-se pe aceasta cale la valorificarea adanca a titeiului prelucrat, respectiv 65% produse albe si 6% gaze pentru chimizare si gaze combustibile, diferenta fiind reprezentata de alte produse ca uleiuri, bitum sau vaseline. In ciuda celor care sustineau ca nivelul tehnologic al rafinariilor romanesti era unul depasit, factorul de complexitate (indicele Nelson) al rafinariilor mari din Romania este comparabil cu al rafinariilor din SUA si mai ridicat decat cel al multor rafinarii din Europa si Asia. Numai guvernantii nostri nu au tinut seama de acest lucru la privatizare. In acelasi timp, Petrobrazi, Petrotel, Arpechim si RAFO dispun de cate doua module de prelucrare care pot fi operate independent, ceea ce face ca oricare din aceste rafinarii, exploatata la numai 50% din capacitatea nominala, sa poata fi operata in conditii de eficienta economica. In plus, rafinariile Petrobrazi, Arpechim, Petromidia si Petrotel au in structura lor un puternic sector petrochimic. Cat priveste rafinariile mici, chiar daca acestea dispun de o tehnologie mai veche, ar putea functiona impreuna cu rafinariile mari din vecinatate prin sistemul de transferuri de produse semifabricate. Ele sunt legate printr-un sistem de conducte de rafinariile mari, trimitand acestora fractiile rezultate din instalatiile de prelucrare primara sau secundara pentru prelucrare catalitica.

Marele perdant a fost statul
Profitul unei rafinarii nu este intotdeauna constant, acesta depinzand in mare masura de pretul la care se achizitioneaza titeiul. Din acest punct de vedere, se poate spune ca cele doua rafinarii aflate in subordinea OMV Petrom (Arpechim si Petrobrazi) sunt cele mai avantajate. Consumul de benzina din Romania este, in momentul de fata, de circa 3 milioane tone benzina/an si circa 4 milioane tone motorina. Dezvoltarea parcului auto va face insa ca acest consum sa creasca foarte puternic in viitorii ani. Pana atunci, exista o mare disponibilitate pentru export, ceea ce si justifica dezvoltarea acestor rafinarii. Pana sa se ajunga la situatia actuala, statul, in calitate de proprietar, a facut extrem de multe greseli in administrarea rafinariilor, greseli din care s-au pierdut sume imense de bani. Integrate initial in Rafirom, despartite apoi ca unitati independente, cu exceptia Arpechim si Petrobrazi, care au fost incluse in SNP Petrom, celelalte rafinarii au acumulat datorii si pierderi imense, care le-a scazut enorm atractivitatea la privatizare. Singura rafinarie care a beneficiat de o investitie de 50 milioane dolari, inainte de a fi privatizate celelalte, a fost Petromidia. In ciuda infuziei de capital, aceasta rafinarie a intrat la privatizare cu datorii imense. Pe de alta parte, intrarea in structura SNP Petrom a rafinariilor Petrobrazi si Arpechim s-a facut tot pe baza unui joc de culise, din care au castigat cei aflati la putere la vremea respectiva. RAFO Onesti, care ar fi putut intra in Petrom, a preferat negocierile cu un investitor rus, dar s-a ales cu datorii de cateva mii de miliarde si in final cu o privatizare din care statul nu a castigat nimic.

Motorina castiga teren in fata benzinei
Productia de benzina a fiecarei rafinarii mari din Romania se ridica la circa 1-1,5 milioane tone/an, mult peste consumul intern, ceea ce justifica exportul acestui produs in lipsa unor capacitati mari de depozitare. Cum rafinariile din Romania au fost construite cu instalatii de cracare catalitica, pentru productia de benzina, iar pe plan mondial se anticipeaza o cerere crescuta pentru motorina, aceste rafinarii se vad nevoite sa investeasca in instalatii de hidrocracare pentru a creste potentialul de motorina. Europa se confrunta cu un excedent de benzina, motiv pentru care exporta in Statele Unite ale Americii, in schimb se remarca un tot mai mare deficit de motorina. Capacitatea mare a rafinariilor romanesti ar fi trebuit sa fie un argument puternic si pentru noile rute ale titeiului, din zona Caspicii catre Europa, argument nevalorificat pana in prezent. In momentul de fata, titeiul importat de rafinariile din Romania vine indeosebi pe cale maritima, avand ca punct de plecare portul Novorosiisk.

Structura pietei de rafinare
Petrom OMV
Grupul austriac a preluat Petrom cu doua dintre cele mai performante rafinarii din Romania, Arpechim si Petrobrazi. Desi la semnarea contractului OMV anunta o posibila vanzare a Arpechim, ulterior strategia grupului s-a axat pe dezvoltarea capacitatilor de rafinare. Rezervele de petrol si gaze ale Petrom sunt estimate la circa un miliard bep (barili echivalent petrol), reprezentand 72,6% din rezervele totale ale OMV. Capacitatea de rafinare a celor doua rafinarii este acum de circa 8 milioane tone/an (peste 30% din capacitatea de rafinare a OMV in Europa). Pana in anul 2010, Petrom va investi circa 1,2 miliarde euro in capacitatile de rafinare, indeosebi la rafinaria Petrobrazi, gradul de utilizare al acestora urmand sa creasca la 86%, respectiv 95% pana in 2010. Petrobrazi va fi astfel cea mai moderna rafinarie din centrul si sud-estul Europei.

Rompetrol
Grupul Rompetrol a achizitionat rafinariile Petromidia si Vega Ploiesti, prima fiind cea mai moderna rafinarie din Romania, care proceseaza titeiul de tip Urali, cu un grad ridicat de sulf. Aprovizionarea cu titei se face prin Portul Constanta, prin intermediul conductei Oil Terminal, dar si prin propriul port, Midia, la danele unu si patru, in care pot fi descarcate nave cu titei de o capacitate de pana la 24.000 tdw. Rafinaria Vega este unicul producator de solventi de pulverizare, benzina de extractie, diverse categorii de bitum si catalizatori pentru sectorul de prelucrare a titeiului si petrochimic. Cu o capacitate instalata de prelucrare de 4,8 milioane tone titei/an, Rompetrol Rafinare acopera circa 32% din capacitatea de rafinare a Romaniei.

Lukoil
Grupul rus Lukoil a preluat rafinaria Petrotel Ploiesti, in 1998, indeosebi pentru capacitatea acesteia de a produce uleiuri speciale. Capacitatea de prelucrare a rafinariei este de 3,5 milioane tone/an, aceasta avand acces la o retea de transport titei si produse finite prin conducte subterane, care asigura o legatura directa cu Oil Terminal Constanta. Lukoil a investit aproape 250 milioane dolari in modernizarea Petrotel, fiind programate alte investitii in perioada urmatoare. Grupul rus Lukoil a majorat cu 40 de milioane de dolari, in decembrie 2006, capitalul social al subsidiarei de pe piata romăneasca, operatiune realizata prin compania Lukoil Europe Holdings, actionarul majoritar al Lukoil Romănia. Capitalul social al Lukoil Romănia a ajuns, astfel, la 103,45 milioane de lei.

Rafo Onesti
Despre RAFO se poate afirma ca a fost cea mai „ghinionista” rafinarie mare din randul rafinariilor din Romania, aceasta fiind amenintata cu falimentul de cele mai multe ori. RAFO intentioneaza sa contracteze un imprumut de un miliard de dolari, pentru mentinerea in functiune a rafinariei si pentru realizarea unui program amplu de investitii in vederea dezvoltarii. Compania vrea sa incheie contracte de furnizare de titei in valoare de pana la doua miliarde dolari, precum si contracte de vanzare-cumparare de produse petroliere in valoare de trei miliarde dolari. Actionarii RAFO conversia in actiuni ale unor datorii ale firmei, in valoare de circa 1,9 miliarde lei. In urma operatiunii, actionarii RAFO vor fi: Calder-A, cu o detinere de 31,1%, Balkan Petroleum Limited, cu 18,1%, Directia Regionala Vamala Iasi – 5,1%, AVAS – 0,7%, Raglam Overseas – 6,5%, Tender SA – 1,6%, Ministerul Finantelor Publice – 34,6%.

INGINERII  FINANCIARE  numite SPALATORIA PATRICIU

Desi Dinu Patriciu neaga cu vehementa ca a beneficiat, ilegal, de milioanele de dolari investite de regimul Ceausescu in petrolul libian, pana si colegii sai aflati la guvernare sunt de parere ca afaceristul liberal a inselat statul roman. In luna iulie 2005, in urma unor verificari efectuate de inspectorii fiscali, Ministerul Finantelor Publice, condus atunci de liberalul Ionut Popescu, a ajuns la concluzia ca Rompetrol a pagubit statul cu aproximativ 75 de milioane de dolari. Acesti bani reprezentau investitia efectuata de statul roman inainte si dupa 1990, prin intermediul SC Rompetrol SA, in operatiunile de explorare, dezvoltare si exploatare a zacamintelor de petrol din Libia.

Incomod pentru Tariceanu, si el fost administrator la Rompetrol, Ionut Popescu a fost inlocuit imediat de la sefia Ministerului Finantelor cu Sebastian Vladescu. Brusc, nu a mai existat acelasi interes pentru recuperarea celor 75 de milioane de dolari ce ar fi trebuit sa ajunga la bugetul statului. Acum, seful ANAF, Sebastian Bodu, a dispus efectuarea unor controale la Rompetrolul lui Patriciu pentru a stabili suma cu care statul se va constitui parte civila.

Pentru a face pierduta urma banilor, Patriciu si acolitii au recurs la adevarate scheme financiare. Milioanele de dolari au fost plimbate pe ruta Spania-Romania-Olanda-Insulele Virgine-Romania prin tot felul de contracte de cedare de creanta sau de novatie. Apoi au fost folositi ca investitie in cadrul Rompetrol.

Rompetrol of Libia – o investitie a regimului trecut

Istoria banilor investiti de regimul Ceausescu in petrolul libian si recuperati apoi de liberalul Patriciu pentru a-i folosi in interes propriu incepe in anii ’80. La acel moment, prin Decretul 356/1980, s-a decis ca Bucurestiul sa se implice in operatiunile de exploatare a petrolului din Libia. In acest sens a fost incheiat un acord intre Rompetrol of Libia Ð ca filiala a firmei-mama Rompetrol, detinuta de statul roman, si National Oil Company (NOC) Ð compania libiana a petrolului. Durata contractului era de 25 de ani si stabilea ca partea romana va executa pe cont propriu lucrari geologice in valoare de 380 de milioane de lei (la valoarea anilor ’80) si 53,3 milioane de dolari.

Operatiunile de explorare derulate in comun de cele doua companii s-au incheiat abia in 1989, moment dupa care urma sa se treaca la urmatoarele faze prevazute in contract, si anume dezvoltarea si exploatarea. Schimbarea sistemului politic de la Bucuresti a facut ca statul roman, prin Rompetrol, sa nu mai dispuna de resursele financiare necesare proiectului. Prin Hotararea de Guvern 400/1991, Bucurestiul a decis sa continue colaborarea pentru petrolul libian, insa a alocat din Fondul Valutar al statului un credit pentru Rompetrol de doar 15 milioane de dolari, din care au fost transferate efectiv numai sapte milioane.

Se cauta un cumparator

Un an mai tarziu, in 1992, o comisie guvernamentala care s-a deplasat in Libia a stabilit ca statul roman ar trebui sa mai investeasca cel putin jumatate de miliard de dolari pentru a putea ajunge sa extraga petrol. Nedispunand de aceasta suma, guvernul de la Bucuresti a decis sa caute un cumparator pentru toata afacerea din Libia. Avand acordul autoritatilor, Rompetrol a inceput in acest sens negocierile cu firma spaniola Repsol Exploracion. La data de 18.03.1993, intre cele doua companii s-a incheiat un acord de principiu in urma caruia Repsol devenea proprietar al tuturor drepturilor, echipamentelor, lucrarilor si materialelor filialei Rompetrol din Libia. Pretul acestei cesiuni a fost de 45 de milioane de dolari. Cum insa Rompetrol of Libia mai avea obligatii financiare catre compania nationala a petrolului din Libia (NOC), din cele 45 de milioane s-a retinut suma de 17,6 milioane de dolari. In afara acestui pret, firma romaneasca urma sa mai primeasca de la Repsol, cu titlu de compensatie financiara, esalonat, alte 85 de milioane de dolari.

Banii acestia urmau sa fie platiti dupa cum urmeaza: 10 milioane dolari in 1998 – cand se estima ca productia bruta de titei din cadrul acordului preluat de la Rompetrol ajungea la 100 milioane de barili, 15 milioane de dolari in anul 2001 – cand s-ar fi extras circa 200 milioane de barili de petrol, plus alte trei transe de cate 20 de milioane in anii 2003, 2005 si 2008.

Aprobarea contractului

Cum acesti bani apartineau statului roman, Executivul a emis la data de 12.05.1993 Hotararea 157, prin care aproba contractul dintre Rompetrol si Repsol Exploracion. Potrivit acestui act normativ, dupa achitarea datoriilor catre partea libiana si rambursarea creditelor, Rompetrol avea obligatia de a varsa la bugetul de stat sumele incasate. Hotararea de guvern nu a fost insa mult timp respectata. Doar prima plata, de 32,8 milioane de marci germane, efectuata de Repsol in ianuarie 1995, a ajuns la bugetul statului. Spaniolii mai aveau de achitat deci inca 75 de milioane. Compania Rompetrol a fost privatizata si sase ani mai tarziu, in 1999, liberalul Dinu Patriciu – devenit intre timp proprietar al acesteia – nu a mai agreat prevederile care il obligau sa vireze la stat banii de la Repsol.

Patriciu a pus in functiune “spalatoria”

Ajuns in posesia a peste 70% din actiunile Rompetrol, Dinu Patriciu nu a mai vrut sa mai auda de obligatia de a achita statului sumele investite in Libia. Mai mult, potrivit concluziilor anchetelor penale ce au ca subiect afacerea Rompetrol, Patriciu si oamenii sai au facut demersuri pentru a incasa in mod fraudulos milioanele de dolari de la Repsol ce ar fi trebuit virate bugetului de stat. Pentru a pacali Fiscul, Patriciu & Co au pus la punct o adevarata schema prin care banii respectivi au trecut dintr-un cont in altul pentru a se reintoarce, parte din ei, gata spalati si apretati, in Romania. Bineinteles, “spalatoria” lui Patriciu a functionat atat timp cat demnitari si inalti functionari publici au inchis ochii.

Refuzul Rompetrolului

Primul semn ca liberalul Dinu nu mai are de gand sa returneze bugetului banii ingropati de stat in prospectiunile din Libia a fost dat pe 16 decembrie 1999. Patriciu nu si-a asumat direct acest lucru, ci a scos in fata un alt cetatean american, John H. Works.

In calitate de reprezentant al Rompetrol, acesta a trimis Ministerului Finantelor Publice adresa 10137 prin care informa Directia Bugetului si Trezoreriei Ð Directia Generala a Bugetului de Stat ca spaniolii de la Repsol urmeaza sa efectueze o plata de 10 milioane de dolari in contul afacerii din Libia, dar ca Rompetrol refuza sa mai vireze aceasta suma catre bugetul de stat. Potrivit lui John H. Works, administratorii Rompetrol considerau ca banii cheltuiti de regimul Ceausescu pentru petrolul libian apartin societatii, deci investitorului Patriciu. Asta desi Hotararea de Guvern 157/1993 care stabilea ca aceste sume revin statului roman era in vigoare. Totusi, pentru a se asigura ca banii nu ii vor fi luati de Fisc din conturi, Dinu Patriciu a recurs la schema cedarii creantelor.

Jonglerii pe ruta Spania-Romania-Olanda-Insulele Virgine-Romania…

La aproape un an dupa ce John H. Works a informat Ministerul Finantelor Publice ca Rompetrol nu va mai vira catre bugetul de stat banii proveniti de la Repsol, Patriciu a facut pasul al doilea. Ca nu cumva milioanele de dolari de la Repsol sa-i fie luate din contul Rompetrol SA Bucuresti, Patriciu a directionat acesti bani catre The Rompetrol Group B.V. Olanda (T.R.G.). La data de 14 decembrie 2000, in calitate de reprezentant al Rompetrol SA Bucuresti, Patriciu a incheiat un protocol prin care cesiona creanta Repsol in favoarea fimei The Rompetrol Group B.V. Olanda reprezentata de George Philip Stephenson. Contractul propriu-zis a fost semnat aproximativ o luna mai tarziu, pe data de 5 ianuarie 2001, prin acesta Rompetrol SA Bucuresti cedand catre The Rompetrol Group B.V. Olanda, cu doar 35 de milioane de dolari, creanta ramasa de 75 de milioane de dolari pe care o avea impotriva Repsol. Din acest aranjament Patriciu a castigat de doua ori. O data prin faptul ca a reusit sa-si protejeze de Fiscul roman banii veniti de la Repsol si a doua oara prin faptul ca tot el se afla si in spatele The Rompetrol Group B.V. Olanda, care a ramas in conturi cu 40 de milioane de dolari in urma preluarii creantei Repsol. Lucrurile erau insa departe de a se fi linistit.

O alta miscare: contractul de novatie

La 1 noiembrie 2001, pentru a pierde si mai mult urma banilor de la Repsol, Patriciu a mai facut o miscare. Rompetrol SA Bucuresti a incheiat un contract de novatie cu o alta firma, Rompetrol International LTD din Insulele Virgine, reprezentata de Dinu Patriciu. Obiectul acestui nou contract l-a constituit plata a 15 milioane de dolari din totalul de 35 de milioane, atat cat ar fi trebuit sa achite The Rompetrol Group B.V. Olanda pe cesiunea de creanta. Aparent, acest contract de novatie nu avea nici o legatura, insa s-a descoperit ca si aceste 15 milioane au venit tot din Olanda. Tragand linie, din toate aceste aceste contracte si intelegeri Rompetrol SA Bucuresti a reusit pana la urma sa aduca inapoi in Romania, curatati, 35 de milioane de dolari. Insa, surpriza: acestia au fost folositi in alte inginerii pentru care Patriciu este cercetat acum pentru spalare de bani.

Investitiile lui Dinu doar au tranzitat conturile Petromidia

In luna octombrie 2000, Patriciu, prin The Rompetrol Group B.V. Olanda, a devenit proprietarul rafinariei Petromidia, actuala Rompetrol Rafinare SA. Potrivit intelegerii cu FPS, noul proprietar trebuia sa aduca, in cinci ani, 20 de milioane de dolari pentru realizarea obligatiilor de mediu, plus alte 205 milioane de dolari drept investitii. Asa cum au stabilit insa procurorii si lucratorii de la Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor (ONPCSB), Patriciu a luat rafinaria Petromidia fie cu banii de la Repsol ce trebuiau dati statului roman, fie raportand majorari false de capital.

Banii din “creanta Repsol” de la The Rompetrol Group B.V. Olanda si de la Rompetrol International LTD au intrat in conturile Rompetrol Bucuresti SA la data de 16.07.2002, respectiv 17.07. 2002, insa nu au stat prea mult. In aceeasi zi ei au fost virati catre rafinaria Petromidia drept majorare de capital. Apoi, dupa modelul circuitului apei in natura, banii s-au reintors in Olanda, ca plata a petrolului livrat rafinariei de catre …The Rompetrol Group B.V.

De altfel, majoritatea banilor adusi in Romania de The Rompetrol Group B.V. Olanda ca participare la cresterea capitalului social al fostei rafinarii Petromidia au fost trimisi rapid inapoi. Conform notelor ONPCSB, din 51 de milioane de dolari investiti in Romania de The Rompetrol Group B.V. Olanda, 34 de milioane au fost retrimisi acestei firme. De exemplu, la data de 15.01.2002 in conturile Rompetrol Rafinare SA au intrat, cu titlu de aport la majorarea capitalului social din partea The Rompetrol Group B.V. Olanda, suma de 12 milioane de dolari. A doua zi toti acesti bani au fost cheltuiti pentru plata unor furnizori, printre care si The Rompetrol Group B.V. Olanda. Pe data de 17.01.2002 Rompetrol Rafinare SA primea un alt aport la majorarea capitalului social din partea The Rompetrol Group B.V. Olanda, de aceasta data suma fiind de 9 milioane de dolari. Banii acestia au plecat in aceeasi zi inapoi in contul The Rompetrol Group B.V. Olanda deschis la ABN Amro Bank ca plata a unei cantitati de titei furnizate rafinariei.

Din tot acest joc de-a majorarea de capital, fosta rafinarie Petromidia a iesit prejudiciata cu peste 663 de miliarde de lei, suma care se adauga celor 600 de milioane de dolari reprezentand datoriile sterse de guvernanti lui Patriciu.

DACA  NU  ESTE  SUFICIENT  MAI  AVEM !!!!

CU CINE VOTEZI ?!?!?!?!?……………

CE VOTEZI ?!?!?!?……………

Reclame

DAN CRISTIAN TURTURICA,UN TONOMAT DE-AL LUI SOV CU NUME DE PASARICA,O FOST PRINS CU SUTE DE MII DE EUROI IN CIOC!

25 aug.

turturica

Cotidianul Curentul a dezvăluit câteva dintre contractele încheiate de firmele lui Sorin Ovidiu Vîntu cu diverşi jurnalişti, majoritatea lor devenind, ulterior,  tonomate. Unii dintre ei (Turturică, Buşcu, Ursu, Nistorescu, Mihaiu, CTP, Drăgotescu, Săraru, Creţulescu) sunt persoane care şi-au vândut, astfel, mult prea scump, pentru valoarea lor reală, conştiinţele. Grav este nu că au încasat sute de mii de euro, unii chiar milioane de euro de la Sorin Vîntu, ci faptul că sub masca independenţei, ei au susţinut interesele politico-finaciare ale celui care i-a plătit. Ei au promovat, ca moderatori de emisiuni tv, jurnalişti sau lideri de opinie, puncte de vedere subiective, împotriva interesului public. Nimeni nu dă sute de mii de euro unui jurnalist, doar ca să susţină interesul public, să-i informeze corect pe oameni.

coperta2_C_Turturica

Plata este exclusiv pentru dezinformare, pentru manipularea opiniei publice. Situaţia presei din ultimii ani, populată cu tonomate, este tocmai rezultatul implicării directe, pe piaţa media, a unor samsari de conştiinţe precum Vîntu, Voiculescu sau Patriciu care, prin astfel de contracte, precum cele dezvăluite în presa, au corupt şi alterat, pentru totdeauna, conştiinţele unora.Ale unora pentru că nu toţi cei listaţi s-ar putea lăuda că ar mai fi avut aşa ceva când l-au cunoscut pe SOV.

Cea mai interesantă dintre situaţiile prezentate de Curentul mi s-a părut a fi, de departe, cea a lui Dan Cristian Turturică, un individ care, pentru banii primiţi de la SOV ar fi fost în stare să-şi vândă şi tatăl, dacă l-ar fi preţuit vreodată.

Spun asta pentru că, în urmă cu mulţi ani, pe când eram colegi la Evenimentul Zilei, individul l-a dat afară din birou, cu brutalitate, pe taică-său, doar pentru că omul a făcut imprudenţa să-i mărturisească faptul că, în urmă cu zeci de ani, fusese turnător la Securitate. Scriitorul Constantin Turturică venise să-şi anunţe fiul că a publicat un volum în care a descris coşmarul acelor ani, „Nu eşti obligat să mori tâmpit (mărturia informatorului)” – foto dreapta.

L-am văzut întâmplător pe bătrân, chiar atunci, cum stătea încremenit pe culoarul de la Evenimentul Zilei. Avea lacrimi în ochi, neştiind încotro să apuce. Ţinea în mâini cartea pe care i-o adusese juniorului. L-am întrebat ce se întâmplase şi nu mi-a zis decât că baiatul lui l-a dat afară din birou. L-am invitat la mine (ne cunoşteam de mai mulţi ani), în biroul Sectiei Investigatii, si am stat de vorba. Avea păcatele lui, destule, dar luase decizia să le mărturisească în scris, să se împace cu el însuşi dar, mai mult, să se împace cu lumea. Reuşise, doar că mai greu decât orice i se părea împăcarea cu fiu’său care ajunsese redactor şef la cel mai important ziar din ţară şi nu putea să rişte să se compromită cu un tată turnător al Securităţii…

Mi-a oferit mie cartea, adusă atunci pentru fiu-său, şi mi-a scris şi o dedicaţie. Apoi a plecat. Era 14 decembrie 2000.

Dedicatie primita de mine de la tatal jurnalistului oportunist
Dedicatie primita de mine de la tatal jurnalistului oportunist

Atunci am înţeles, pentru prima oară, că sub masca individului cu trăsături de puştan se ascunde o mare jigodie. Un oportunist. Un individ frustrat, incapabil să realizeze ceva de unul singur. Nu-l crezusem pe Adrian Sârbu, boss-ul de la ProTv atunci când, pe la începutul lui 1998, spunea că, în urmă cu câţiva ani, acelaşi Dan Cristian Turturică îi trăsese o ţeapă de câteva mii de dolari. Motivul? Îl trimisese în SUA să ia un interviu cu Pacepa, pentru că se lăudase că-l poate obţine, iar el se întorsese cu un interviu luat altei persoane. Revenise, evident, fără bani!

Acum, văzând cum l-a alungat pe bătrânul de 67 de ani care avusese nenorocul să-i fie şi tată, am priceput cu cine aveam de-a face...Doi ani mai încolo, pe motiv că eu sunt „omul lui Vîntu”, deoarece refuzasem să-l mai atac la comandă, mi-a sugerat să-mi dau demisia. Asta s-a întâmplat la ceva vreme după ce l-a invitat pe Sorin Ovidiu Vîntu în redacţie, la el în birou (acelaşi birou de redactor-şef de unde îl izgonise pe taică-său) pentru a purta o discuţie amicală cu mine după ce tocmai dezvăluisem intenţiile tatălui FNI de a prelua controlul SIF-urilor. Turturică zicea apoi că m-a cumpărat Vîntu. Că mafiotul mi-ar fi cumpărat maşină (!) şi că, în plus, îmi renovează apartamentul. Sigur, jigodia cu mască de copil nu avea nicio dovadă, îi plăcea să interpreteze după mintea lui de zeţar pus şef peste jurnalişti, dar ştampila avea să persiste. E drept, după 2005 aveam să lucrez pentru două publicaţii ale lui SOV (Gardianul şi Bilanţ), cu un salariu de 600 de euro lunar. Eram, evident, „omul lui SOV”. Numai că… Acum aflu însă, după atâţia ani, că Turturică junior a încasat de la „mafiotul” – cum îi zicea el atunci – Sorin Ovidiu Vîntu, ca să parăsească Evenimentul Zilei, peste 10.700 de euro lunar. Asta oficial, deoarece nu ştim cât a primit el ca „primă de instalare” la Realitatea TV. Pentru ce ştie să facă individul cu nume de păsărică o asemenea sumă este incredibilă.

Pentru Vîntu însă, afacerea mituirii lui Turturică, pentru că despre asta este vorba, a fost una extrem de convenabilă. Cu câteva sute de mii de euro, cât l-a costat sclavul, a reuşit să creeze mari probleme ziarului care era, atunci, un critic de temut pentru Adrian Năstase. Ştim cu toţii că DCT a părăsit EvZ, după ce a înţeles că va fi schimbat din funcţie pentru incompetenţă, şi a luat cu el 80 de jurnalişti care i-au fost fideli, dar care n-au ştiut despre înţelegerea lui anterioară cu Sorin Ovidiu Vîntu. Circul mediatic făcut atunci de Turturică şi adulatorii lui de la EvZ, prin proteste de stradă şi scandări în faţa ambasadei Elveţiei, cu lozinci de genul „Ringier, Ringier, libertate nu mai e!”, sau „Ringier, nu uita, presa nu-i moşia ta!”, este deja antologic. În paralel cu asta, „protestatarul ” cu nume de păsărică negocia, în secret, cu Sorin Vîntu.
protest turturica
Pe 5 ianuarie, după conferinţa de presă, Turturică a semnat oficial pactul cu „mafiotul” de odinioară. Preţul a fost de 10.780 euro lunar.
Cum l-a plătit însă, Vîntu, pe fostul redactor şef de la Evenimentul Zilei? Prin trei contracte de cesiune drepturi de autor cu trei firme ale mogulului în devenire, care au totalizat 10.780 euro:  

„Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO,
Global News SRL (CUI  16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4.110 EURO şi  
Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO„.

Bani-euro67

Iată ce scrie Curentul despre această afacere:

„Ce coincidenţă… Şi iată cum, în loc să dea câteva zeci de milioane de euro ca să cumpere „Evenimentul Zilei“, Vântu i-a oferit lui Turturică 10.780 EURO pe lună şi, brusc, Ringier a constatat că valoarea ziarului a scăzut simţitor, Vântu chiar oferindu-se să-l cumpere. GENIAL! Vântu, nu Turturică, pentru că la scurt timp, în august 2005, Turturică şi-a încasat-o şi el de la SOV, care i-a redus contractele de la 10.780 EURO lunar la 2.223 EURO lunar. Trebuie subliniat că toate contractele au încetat, prin acte adiţionale, la 01 martie 2009. În acelaşi pachet, Vântu, prin unul dintre avocaţii săi, Florea Felix, i-a înfiinţat şi o firmă lui Turturică, Media Analyst, în ianuarie 2005, declaraţia de asociat unic fiind atestată sub numărul 76 în 28.01.2005 la cabinetul avocatului, ca şi contractul de comodat pentru sediul din bld. Tineretului, firmă cu care, în 2005, Global Video Media SA încheie un contract de consultanţă şi promovare pentru Realitatea TV. Contractul prevedea: „1. Consultanţa pentru studiul de piaţă privind poziţionarea societăţii Realitatea Media S.A. şi găsirea de soluţii pentru creşterea audienţei şi a vânzărilor.
2. Propuneri privind grila de programe şi promovarea produsului Realitatea Media. 3. Consultanţă privind managementul postului Realitatea.
4. Consultanţă privind strategia de comunicare cu publicul.

vintu sepia awresdgtgtr

  1. Consultanţă privind managementul informaţiei“.

Din clauzele contractuale reiese că Turturică nu prea avea încredere în Vântu, aşa că a pus o clauză fulminantă: „În cazul în care Clientul va întârzia plata preţului cu mai mult de 15 zile faţă de termenele prevăzute la articolul 6, Consultantul va putea rezilia unilateral prezentul contract, fără obligaţia de a returna sumele de bani primite până în acel moment şi fără obligaţia de a presta servicii în schimbul sumelor de bani deja primite“. Adică banii i se cuvin orice ar fi.
Valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a lui Media Analyst a depăşit, în 2005, 200.000 EURO”.

Aşadar, numai în 2005, Turturică a încasat peste 200.000 de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu, scrie cotidianul citat. Sigur, trecând peste cameleonismul şi lipsa lui de caracter, ar trebui felicitat pentru o asemenea performanţă.

Personal, ştiam de aceste contracte încheiate de Turturică pe moşia lui Vîntu, dar nu m-a interesat cazul pentru că nu mi-am închipuit că e vorba de sume atât de mari, care depăşesc 10.000 de euro lunar, adică de zece ori mai mult decât salariul Preşedintelui României.

Astăzi am verificat, rapid, în câteva baze de date şi am constatat că Turturică are foarte multe de ascuns. El a încercat, totuşi, să-şi şteargă nişte urme, dar n-a reuşit pe deplin. Spre exemplu, pentru că dăduse lovitura cu SOV, dar trebuia să-şi justifice într-un fel banii primiţi pe sub mână, ferit de ochii colegilor pe care-i dezrădăcinase de la Evenimentul Zilei şi care nu aveau bani de pâine, Turturică a ales calea comună a celor care au bani dar nu-i pot cheltui fără să atragă atenţia: creditul la o bancă. A făcut, adică, un credit măricel la o bancă. Asta a fost, probabil, pentru a justifica achiziţionarea unui imobil, pentru că jurnalistul avea să se mute apoi într-o vilă de lux din Piaţa Domenii, sector 1. Suma contractată, pe 27 iunie 2005 a fost de 80.000 euro.

vila unui jurnalist
Vila lui Turturica din Piata DOMENII (Foto: Saptamana Financiara)

Consultând documentele publice aferente acestui credit, am aflat şi despre contractele încheiate cu firmele lui Vîntu, dar şi despre cele 11 conturi deschise de stimabil. Iată un extras din convenţia de garantare a creditului luat de la BRD-Grup Societe Generale, sucursala Dorobanţi:

garantie turturica

„GARANTIE REALA MOBILIARA PE SUME DE BANI VIITOARE ASUPRA SUMEI 87.649 EUR (OPTZECISISAPTEMIISASESUTEPATRUZECISINOUA EUR) CE URMEAZA A FI INCASATA IN CONTURILE DESCHISE PE NUMELE DEBITORULUI GARANT LA BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. (CONTURI CURENTE SV15363204450, SV 25411214450, SV 29790784450, SV 30448804450/ CONTURI DE DEPOZIT TD 35622314450, TD 35037684450, TD 37761254450, TD 41199954450/ CONTURI DE CARD 3150830010, 3158810014, 13188790011/ ALTE TIPURI DE CONTURI), SUME CE AR PUTEA PROVENI DIN CONTRACTE INCHEIATE DE ACESTA (DIVIDENDE, CHIRII, ETC), PRECUM SI DIN ALTE ACTIVITATI (DREPTURI SALARIALE – IN PREZENT VENITURI SALARIALE OBTINUTE DE LA SC REALITATEA MEDIA SRL, DREPTURI DE AUTOR IN PREZENT OBTINUTE DE LA SC GLOBAL PRODUCTION SRL, SC GLOBAL NEW SRL SI SC GLOBAL CABLE NETWORK SA, RENTE VIAGERE, ETC) IN VEDEREA ASIGURARII INDEPLINIRII OBLIGATIILOR DE RESTITUIRE A TUTUROR ANGAJAMENTELOR (CREDITE / COMISIOANE / DOBANZI / CHELTUIELI DE EXECUTARE, ETC) FATA DE BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A PRIN SUCURSALA DOROBANTI (DOBANZILE PRODUSE DE SUMELE DE BANI CE CONSTITUIE OBIECTUL GARANTIEI REALE MOBILIARE SUNT CONSIDERATE GARANTII REALE MOBILIARE CONSTITUITE IN FAVOAREA CREDITORULUI), GARANTIE CONSTITUITA CONFORM CONTRACTULUI DE GARANTIE REALA MOBILIARA PE SUME DE BANI VIITOARE NR. 1087 / 27.06.2005, ACCESORIU LA CONTRACTUL DE CREDIT NR. 3653 / 20.06.2005 PRIN CARE A FOST ACORDAT DNULUI TURTURICA DAN-CRISTIAN UN CREDIT IN SUMA DE 80.000EUR(OPTZECIMIIEUR).

Dacă se oprea aici avea, poate, o scuză. El însă nu s-a mulţumit cu banii lui Vîntu. Deja credea despre el că este un jurnalist valoros pentru că dacă există un fraier care-ţi da, pentru valoarea ta (chipurile!), o sumă pe care n-o poţi câştiga într-o viaţă de om, ţi se urcă la cap şi crezi că eşti buricul pământului. Aşa s-a întâmplat şi cu impostorul.

Deşi a fost plătit de Vîntu până în 1 martie 2009 (deci cu încă vreo 85.000 de euro, conform cifrei avansate de Curentul), el a mai păcălit cel puţin doi oameni de afaceri (grecul Georgios Christoforidis – de la săptămânalul Prezent şi germanul de origine română Dan Adamescu – de la România liberă), în vreme ce nevastă-sa (Laura Lică -Turturică), o jurnalistă cu picioare lungi, s-a mişcat cu graţie între buzunarul lui Taher şi al aceluiaşi Adamescu. Conform unor zvonuri, preţul plătit de Adamescu şi Waz pentru serviciile turturicilor ar fi fost de 15.000 euro lunar, deşi mă cam îndoiesc de faptul că Adamescu poate fi atât de risipitor. Dacă, totuşi, suma ar fi cea reală, atunci înseamnă că, în ultimii doi ani jumătate, cei doi au mai încasat încă 450.000 de euro…Oricum, din ce se ştie, pe unde a trecut Turturică a făcut prăpăd.

Familia Dan Adamescu (patronul "Romaniei libere" si ASTRA Asigurari cu sotia si fiul)
Familia Dan Adamescu (patronul „Romaniei libere” si ASTRA Asigurari – dreapta –  cu sotia si fiul – Bogdan Alexander)
La începutul anilor 2000, când eu şi ceilalţi colegi de la secţiile de investigaţii şi economic (amintesc doar pe Paul Cristian Radu, O.C.Hogea, Nicoleta Savin, Sorin Ozon, Ştefan Cândea şi Ovidiu Zară) eram nucleul de bază al Evenimentului Zilei, salariile noastre  nu depăşeau 10-12 milioane lei vechi. N-am ştiut niciodată cât câştiga Turturică. Acum, vâzând cu cât l-a plătit Vîntu, mi-am aruncat o privire în bilanţurile firmelor lui şi am văzut, la capitolul venituri, sume imense pentru acei ani.

Astfel,

– pe 1 octombrie 2001, Turturică a înfiinţat firma West Media SRL, cu acţionar unic şi cu sediul în B-dul Tineretului nr.9, bl.23, sc.1, et.7 apt.43, Sector 4. În timp ce el îşi crea portofelul în care să-i intre banii, eu publicam materialul despre luxul în care se lăfăia tatăl FNI, cu titlul „Cel mai bogat om din ţară” şi, mai apoi, arătam cum şi-a protejat Vîntu, averea, de portărei (Sechestru pe vînt). Ce făcea Turturică atunci? Încasa profituri pe firmă. De unde? Habar n-am. Cert este că, în doar trei luni (octombrie, noiembrie şi decembrie), firma West Media a avut un profit net de 139 milioane lei, la o cifră de afaceri de 186 milioane lei. În 2002, cifra de afaceri a lui Turturică a crescut la 453 milioane lei, el având venituri înregistrate pe firmă tot de 453 milioane lei. Dacă aceşti bani i-ar fi intrat exclusiv din salariu, atunci înseamnă că salariul lui de redactor şef ar fi fost de 37,8 milioane lei (1.500 euro), aproape de patru ori mai mare decât al meu, care eram încadrat ca publicist comentator, adică cel mai înalt grad profesional din presa scrisă. În 2003, veniturile lui Turturică, pe firmă, au fost de 419 milioane lei. Bani frumoşi pentru vremurile acelea.

Turturica eu_mic

– în 2005, acelaşi Turturică a înfiinţat o nouă firmă, Media Analyst SRL, pentru a încasa banii de la Sorin Vîntu. Şi pe această firmă au fost venituri frumoase, dar de alt calibru. Astfel, în primul an de funcţionare, firma lui Turturică a consemnat, ca venituri, 7,3 miliarde lei, adică exact 201.000 euro (la cursul mediu anual al BNR). Este, cum se observă, aceeaşi sumă avansată de Curentul. În 2006 veniturile Media Analyst au fost de 2,68 miliarde lei, adică 76.000 euro, pentru ca în 2007, când Turturică (uitaţi-vă la zâmbetul lui nevinovat! – foto stânga) a trecut la România liberă, via „Prezent„, firma să fie trecută pe datorii şi apoi desfiinţată.

La asemenea sume, deja nu mai suntem în domeniul presei, ci al mafiei. E ceva în neregulă atunci când tu, care habar n-ai să faci o investigaţie adevărată, primeşti 10.000 de euro lunar, iar un jurnalist adevărat este plătit cu un salariu de douăzeci de ori mai mic!

grecul Christoforidis
grecul Christoforidis

Proaspătul om de afaceri Turturică, îmbogăţit peste noapte de Sorin Vîntu a găsit însă, în timp ce lucra şi pentru SOV, un nou fraier pe piaţă, tocmai bun de ţepuit. Este vorba despre Georgios Christoforidis (dreapta, foto: Sorina Andreica, Money Express) , managerul Alexandrion, dornic să  deschidă un săptămânal (Prezent) prin care să-şi consolideze poziţia pe piaţa românească. Turturică, ales nu se ştie pe ce criterii, a fost desemnat să se ocupe de lansarea şi conducerea revistei „Prezent”. În acest scop el a înfiinţat, în septembrie 2005 două societăţi, Greek Media Group SRL şi Greek PR SRL.

Evident, Turturică era doar paravanul pentru că, la puţin timp de la înfiinţare a plasat 85% din acţiuni grecului Christoforidis, iar apoi, câteva luni mai încolo, când s-a retras definitiv din afacere, acţiunile au fost preluate de o firmă londoneză, controlată de acelaşi grec, GMG Publishers Limited.

După ce a dat chix cu revista Prezent, şi l-a lăsat pe grec „în izmene”, Turturică l-a agăţat pe Dan Adamescu, acţionar semnificativ la România Liberă. Numit, iniţial, director de dezvoltare, el a preluat apoi conducerea editorială a ziarului. Şi-a adus cu el şi nevasta, pe Laura Lică, chipurile „specialistă” în domeniu.

laura lica twitter
laura lica – twitter

Dacă tot am ajuns aici e cazul să fac o corectură în biografia oficială a nevestei lui Turturică. Ea a scris undeva că a lucrat ca reporter de investigaţii la Evenimentul Zilei în perioada 1998-2004. E un fals grosolan, nevasta turturelului habar n-are despre munca de investigaţii (dacă nu socotim, fireşte, biroul lui Turturică). Deşi a fost colegă cu mine la EvZ, i-am tras odată un perdaf destul de dur datorită faptului că nu ştia să scrie un text. Fătuca m-a raportat imediat la turturelul ei, care a făcut spume de supărare că mi-am permis să-i jignesc protejata sau, mă rog, viitoarea nevastă. M-ar fi dat afară, dacă ar fi putut, doar ca să-i facă pe plac turturelei cu nurii iritaţi.

Marea surpriză vine însă atunci când afli că jurnalista cu picioare lungi este foarte apreciată de familia Adamescu (unii şoptesc ca aprecierea vine de la fiul lui Adamescu, Bogdan), ea fiind, zice, director editorial la Medien Holding, societate ce controlează nu numai România Liberă ci şi alte publicaţii autohtone. Tot Laura Lică se laudă că este autoarea unui concept detaliat pentru noul site romanialibera.com.

Nistorescu in curtea lui SOV
Nistorescu in curtea lui SOV

 

Nistorescu_noul_cotidianul1

Astfel s-a împlinit marea dorinţă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, din 2001, de a controla ziarul care declanşase cea mai mare campanie mediatică împotriva sa.

Încet, dar sigur, pe modelul Turturică, Vîntu îi înghiţise pe toţi cei care mai contau.

Cornel Nistorescu (fostul director de la Evenimentul Zilei) care era de multă vreme sclavul lui SOV, a devenit chiar vecinul acestuia de moşie, în Petreşti, iar pensionarul Petre Mihai BĂCANU, la fel.

SOV a vrut să şi-i aibă aproape, şi i-a avut. Pe toţi. Inclusiv pe-ai lui Voiculescu sau Patriciu. Că tocmai de aia scrie pe ei tonomate, în limba rusă.

Adică Музыкальный автомат…

Sau, tradus în limba tonomatelor, JOS BĂSESCU!

Dan Badea

PS. Ulterior, turturelul si-a schimbat azimutul…

CUPLUL OCULTEI MONDIALE JOHANNIS SI CIOLOS DESPRE DATA SCRUTINUL PARLAMENTAR VA INFORMA SAPTAMANA VIITOARE DATA ALEGERILOR!

25 aug.

 

Image result for IOHANNIS ,CIOLOS POZE

Întrebat dacă are detalii despre ziua organizării scrutinului parlamentar, Dacian Cioloș a precizat că va informa săptămâna viitoare despre data alegerilor.

„O să informez săptămâna viitoare și legat de data alegerilor”, a spus Cioloș, într-o conferință de presă susținută la Chișinău.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu, a declarat miercuri, la Palatul Victoria, că data alegerilor va fi anunțată cât mai curând.

„Premierul a discutat cu liderii partidelor politice despre data alegerilor. Nu este luată încă o decizie, încă se discută cu liderii partidelor politice. Data alegerilor va fi anunțată cât mai curând, dar nu a fost luată încă o decizie cu privire la această dată. (…) Prim-ministrul mi-a confirmat că există discuții cu liderii partidelor”, a afirmat Iolu.

Întrebat dacă variantele pentru organizarea alegerilor generale sunt datele de 27 noiembrie, 4 decembrie și 11 decembrie, Iolu a răspuns că toate aceste zile sunt luate în calcul.

AMR,PRIN PRESEDINTA GABRIELA BALTAG,CERE PRESEDINTELUI CSM,MIRCEA BUCUREL ARON SA-SI CEARA SCUZE PUBLIC MAGISTRATILOR,PENTRU IRONIILE DIN PLENUL CSM!

25 aug.

Şedinţa plenului CSM din 23 august 2016 se pare că fost una ciudată, în care chiar Mircea Bucurel Aron, preşedintele, a avut o atitudine necuviincioasă faţă de magistraţi, pe care i-a tratat cu ironii nejustificate! Cel puţin aşa rezultă din Comunicatul AMR, semnat de Gabriela Baltag, preşedinta acestei organizaţii.

În acea şedinţă, s-a pus în discuţie „problema inegalităților salariale, existentă de foarte mulți ani în sistemul judiciar”, despre care AMR scrie că a fost „perpetuată și urmare a conduitei de complicitate a ,,garantului independenței justiție”, care este CSM.

Comunicatul face o precizare surprinzătoare referitoare la comportamentul lui Mircea Aron, preşedintele CSM, căruia îi aminteşet că „este membru al Consiliului fiindcă a primit votul magistraților și pentru că a declarat că își poate asuma responsabilitatea de a le reprezenta interesele, în limita și spiritul legii, și nu pentru a-i trata pe magistrații care pun pe masa Consiliului teme de interes general, cu atitudini dominate de ironii, care nu fac cinste niciunei persoane, dar mai ales unui judecător.

Din aceste motive, AMR: „solicită domnului judecător Aron Mircea Bucurel să prezinte scuze publice magistraților și îi precizează că prin spectacolul pe care l-a oferit astăzi, în ședința de plen, sistemului judiciar și fiecărui cetățean al țării, a coborât instituția pe care o reprezintă sub limita standardelor admise în comportamentul unui reprezentant al sistemului”. Iată textul integral al Comunicatului AMR:

Acuzaţiile aduse lui Mircea Aron de către AMR sînt extrem de grave: „Vorbiți despre onoarea și despre demnitatea justiției, uneori vă comportați ca o adevărată instanță de judecată față de magistrați, dar astăzi ne-ați dovedit că lupta cu toate aceste valori a fost pierdută prin conduita la care, cu mare regret, am fost nevoiți să asistăm”.

De aceea, AMR pune în discuţie chiar demisia lui Mircea Aron din funcţia de preşedinte CSM dacă nu îşi schimbă atitudinea faţă de magistraţi: Dacă demisia de onoare este o decizie prea grea ca să v-o asumați, suntem convinși că puteți identifica și alte variante de a ne ,,elibera” de riscul repetării unei alte experiențe similare celei consumate astăzi, prin prezența dumneavoastră, mai departe, în Consiliu”!

DE FACE KLAUS JOHANNIS-HOINNARIS”CORUPTIA UCIDE”:TRANSMITE PE FACEBOOK ,MESAJE DE CONDOLEANTE FAMILIILOR ROMANILOR CARE SI-AU PIERDUT VIATA IN URMA CUTREMURULUI DIN ITALIA!

25 aug.

Președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj de condoleanțe familiilor românilor care și-au pierdut viața în urma seismului care a avut loc în Italia, precizând că este „la curent” atât cu starea de sănătate a celor răniți, cât și cu eforturile de căutare a celor dispăruți.

„Cu profund regret am aflat de vestea decesului cetățenilor români, în urma cutremurului care a avut loc miercuri în Italia. Transmit cele mai sincere condoleanțe familiilor și celor apropiați. În aceste momente grele, sunt cu gândul la toți cei afectați de această cumplită tragedie. Durerea morții cuiva drag nu poate fi alinată cu nimic. Sunt la curent atât cu starea de sănătate a celorlalți cetățeni români răniți, cât și cu eforturile de căutare a celor care sunt, în acest moment, încă dispăruți”, a scris joi Iohannis pe Facebook.

URCA LA 12 NUMARUL ROMANILOR DECEDATI IN URMA CUTREMURULUI DIN ITALIA!

25 aug.

Ultimul bilanț al cutremurului din Italia arată că  cel puțin 247 de persoane și-au pierdut viața, alte 370 de persoane fiind rănite. MAE a confirmat un al doilea român mort în urma seismului, alți opt fiind dați dispăruți

Noua evaluare a bilanțului victimelor a fost comunicată mass-media cu precizarea că acest cutremur, unul dintre cele cu consecințele cele mai tragice din ultimii ani din Italia, s-a soldat cu 190 de decese în regiunea Lazio și 57 de decese în regiunea Marche.

Seismul cu magnitudinea de 6,2 pe Richter a zguduit centrul Italiei miercuri, în jurul orei locale 03:30 (01:30 GMT). Cele mai afectate localități sunt Accumoli, Amatrice, Posta și Arquata del Tronto, aflate între Roma și Perugia.

Potrivit Institutului Național de Vulcanologie și Seismologie, seismul s-a produs la o adâncime de 4,2 kilometri fiind urmat de câteva zeci de replici mai mari de trei grade. Cutremurul a fost resimțit și la Roma.

Citește și: Cutremur puternic în Italia. Zeci de clădiri prăbușite, oameni prinși sub dărâmături-VIDEO

O tânără din Dolj, Aurelia Dăogaru, în vârstă de 36 de ani, este unul dintre românii decedați în urma cutremurului din Italia. Alături de aceasta a murit și soţul său, cetăţean italian, copilul acestora fiind salvat de pompieri şi dus la spital.

Aurelia Dăogaru era căsătorită de 12 ani cu cetăţeanul italian Fabio Graziani şi locuiau în localitatea Amatrice. Cei doi aveau împreună un băieţel în vârstă de 11 ani.

Femeia era din comuna doljeană Malu Mare, de lângă Craiova.

Conform publicaţiei italiene „Il granchio”, Aurelia Dăogaru era vice-responsabilă a asociaţiei regionale de voluntari în asistenţa sanitară (Arvas).

13900210_10208924623305957_1435109847968259846_n

Ministerul de Externe a anunțat joi dimineață că doi cetățeni români au murit în urma seismului din Italia, în vreme ce alți opt au fost dați dispăruți de aparținători.

update

25.08.2016 ora 11,30

Situația din localitățile afectate de cutremurul din 24 august a ajuns la cote dramatice. Numărul oficial al victimelor este de 245, deși neoficial a depășit 280. Aceasta în condițiile în care multe dintre persoanele decedate trebuie recunoscute de familiali. Pompierii, militarii, toate forțele de ordine, Protecția Civilă italiană, voluntari caută fără oprire pe sub dărâmături scoțând victime sau supraviețuitori. Imaginea este terifiantă,  cu capete și corpuri strivite, cu oameni disperați, pierduți, sfârșiți după o astfel de nenorocire.

12 ROMÂNI, câțiva dintre ei încă neidentificați de familii, au decedat sub dărâmături până acum. 11 dintre ei sunt femei, al doisprezecelea fiind un bărbat găsit cu puțin timp în urmă. În afara femeii de 59 de ani de care vorbeam ieri, Georgeta, toate celealte sunt fete tinere și majoriatea din regiunea Moldovei.

Maricica Iosub, o tânără care lucra la restaurantul Hotelului Roma din Amatrice, acolo unde se presupune că s-ar afla peste 70 de persoane încastrate, a decedat alături de o altă colegă de muncă a sa, Steluța Novac, de 47 de ani din Bârlad

O româncă în vârstă de 45 de ani, Aura Popa şi fiica acesteia, Angela Aurora de 12 ani, alături de  italianul Giacomo Dell’Otto, de 52 de ani, soțul Aurei, sunt de negăsit. Familia era stabilită în localitatea Seze din provincia Latina și venise în vacanță la Amatrice unde aveau o proprietate.

Printre decedați se mai află o femeie din Tulcea, un cuplu pentru moment nedispunând de alte date și un bărbat abia scos de sub dărâmăturile casei.

Un cutremur de 6,2 grade pe scara Richter a lovit miercuri dimineață oraşul italian Amatrice. Conform ultimului bilanț al cutremurului, 63 de persoane și-au pierdut viața, alte 150 fiind rănite. La scurt timp după seismul care a avut loc în jurul orei 3:30 dimineața, pe canalul YouTube au apărut imagini surprinse în timpul seismului. 

Trei clipuri video, care surprind momente din timpul seismului din Italia, au fost publicate deja pe canalul YouTube.

Citește și: Cutremur puternic în Italia. Zeci de clădiri prăbușite, oameni prinși sub dărâmături-VIDEO

 

Ministerul Afacerilor Externe anunță decesul unui cetățean român și rănirea altor doi în urma cutremurului care a afectat miercuri regiunea centrală a Italiei.

Din surse de la fața locului am aflat că o femeie de origine română, de 59 de ani, a  decedat sub dărâmături. O alta, căsătorită cu un italian, se află la fel sub dărâmături, copilul acestora fiind salvat. În localitatea Torrita, a fost salvată o femeie româncă și transportată la spital. La această oră, nuami la spitalul din Rieti se află peste 150 de pacienți proveniți din satele afectate de cutremure.

O tragedie care a adus, până la această oră, 73 de morți și câteva sute de răniți și dispăruți.

Forțele de ordine, Protecția Civilă, voluntari continuă fără pauză căutările sub dărâmături în Pescara del Tronto, (un sat aparținând comunei Arquata), distrus complet de seism. În această perioadă aici, unde sunt doar circa 100 de locuitori, se aflau mulți turiști în vacanță.  Tot aici a decedat un copil de doar 18 luni a cărei mamă se transferase la Arquata del Tronto de la Aquila, după cutremurul din 2009. Destinul a urmat în mod tragic pe această familie.

 

Ambasada României la Roma a anunțat că a dispus deplasarea de urgență, în regiunile afectate, a trei echipe. Iată comunicatul integral:

 

„Stimați cetățeni,
În cadrul Ambasadei României în Italia este operativă Celula de Criză pentru managementul situației create de cutremurului care a cauzat un număr semnificativ de victime în regiunile Marche, Umbria și Lazio.
Ambasada a dispus deplasarea de urgență în regiunile afectate a două echipe, a Consulatului General al României la Bologna pentru localitățile din regiunea Marche și a Ambasadei României în Italia pentru localitățile din regiunile Umbria si Lazio.

Nu ezitați să contactați numerele de telefon de urgență ale misiunilor diplomatice pentru semnalarea oricăror persoane care s-ar putea afla în dificultate”.

Consulatul General al României la Bologna +39 349 1178220 (Marche) 
Ambasadei României la Roma +39 345 1473935 (Lazio, Umbria)
Protecția Civilă (Protezione Civile) 800 840 840 sau 803 555

Italia după cutremur: 247 de morți. Zeci de turiști dintr-un hotel, în continuare dispăruți. DUMNEZEU să aibe MILĂ de această țară! 

25 aug.

Ciprian Barsan

Italia după cutremur: 247 de morți. Zeci de turiști dintr-un hotel, în continuare dispăruți

Au trecut aproape 48 de ore de la cutremurul cu magnitudinea 6 care a zguduit centrul Italiei, iar bilanțul provizoriu al persoanelor decedate a ajuns la 247, printre ei numărându-se și doi români. Iar echipele salvare muncesc necontenit şi au reuşit să scoată în viaţă oameni prinşi de zeci de ore sub dărâmături.
2.500 de oameni au dormit în corturi în apropierea satelor devastate de cutremur, unii pentru că nu mai au case, alţii pentru că le e frică să meargă acasă sau pentru că li s-a recomandat să nu intre în locuințe.


Ca să evite să se pună în pericol, poliţia i-a anunţat că ia măsuri împotriva „şacalilor”, nume dat în Italia celor care jefuiesc casele sinistraţilor, după catastrofele naturale.

Sursa:

http://m.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/CUTREMUR+ITALIA+BILANT

Vezi articolul original

%d blogeri au apreciat asta: