Arhiva | 5:12 pm

PARANOIA AUTISTULUI ASPERGER MOSIERUL KLAUS WERNER JOHANNIS!

2 sept.

Image result for KLAUS WERNER IOHANNIS  POZE

 

Că prezidențiabilul Iohannis este încet la minte știam. Inteligența nu ține neapărat de cultură, ea se măsoară în capacitatea de adaptare rapidă la diverse situații.Desigur, lipsa vitezei de reacție corectă poate degenera în prostie, cu efecte devastatoare cînd este vorba de personaje de care depinde soarta celor din jur…Am admis că Iohannis nu are această calitate, ne-am amuzat de răspunsurile lui la întrebări simple.Sau de incapacitatea de a răspunde. ”Vă explic mai tîrziu…”, ”Nu răspund la provocări…” Că nu clarifică problema cu casele, iar, treacă-meargă! Am înghițit gogorița cu meditațiile genialului prof de fizică. Nu i-a cerut nimeni un gest simplu:  să aducă de la FISC situația cu impozitele plătite pentru fabuloasele cîștiguri de pe urma activității care a dat țării, Europei chiar – Am zis! – fizicieni de valoare mondială…Am admis și că socrii au fost bogați și i-au ajutat pe copilași, pentru ca apoi să aflăm că soacra are o pensie de 300 (trei sute) de lei, adică nici măcar pensia minimă. Primul semn de paranoia a stîrnit zîmbete: ”Am impresia că toată lumea e împotriva mea, în afară de mine!” Întrebarea firească, ”Da cine ești, tu, măi, Klaus Werner Iohannis?” nu i-a pus-o nimeni. Că așa sîntem noi, românii, toleranți și voioși ori de cîte ori ni se servește cîte o gogoașă…Marți însă, prezidențiabilul Iohannis, cel care nu ezită să-i facă pe toți cei care nu sînt cu el ”nesimțiți”, a întrecut orice măsură! Pornind de la niște găini aruncate de nu se știe cine – hai să admitem că au fost chiar susținătorii lui Ponta- în curtea sediului de campanie, primarul unui oraș mic – cum îl caracteriza Ion Țiriac – a anunțat că se simte AMENINȚAT CU MOARTEA! Este primul candidat din istoria de după ”lambada” din  89 care lansează o asemenea inepție! Cică și naziștii – pe urmașii cărora i-a împroprietărit cu generozitate retrocedînd la greu  – obișnuiau  să arunce găini moarte înainte de a comite oribilele crime…E din mintea lui Iohannis chestia asta? Mă îndoiesc! Aici e vorba de ”laboratoarele” băsiste care, la disperare, imaginează tot felul de scenarii. O și văd pe  procurorul comunist Monica Macovei perorînd la Parlamentul Europei cum  că în România alegerile s-au cîștigat prin amenințarea cu moartea și furarea vreunui milion de voturi. Oricum, Iohannis a executat ce i s-a servit, însă de acum acest candidat poate deveni periculos. Disperarea camarilei băsiste, care, deși deocamdată este încă protejată de cei care îi umflă doar pe pesediști și pe liberali – nu că mulți dintre aceștia nu ar merita – se teme ca de moarte  de o eventuală ”dreptate pînă la capăt”,  proiectează un scenariu violent.Nu cu asasinate – Doamne ferește! – ci cu oarece încăierări  – provocatorii sînt peste tot și cînd nu au cu cine se bate se caftesc între ei – care să le creeze pîrtie pentru a încerca să repună în operă scenariul de la referendum. Ăla,  cu atentatul la statul de drept…Sigur, lucrurile s-au mai schimbat însă orice este posibil! De aceea, dragi prieteni, că votați cu Iohannis sau cu Ponta, stați departe de băieții cu umeri largi și capete mici, rase, de personajele cunoscute din galeriile echipelor de fotbal, de orice întîmplare care poate genera  violență. În campanie dar și duminică, în zona secțiilor de votare.Unde, sperăm cu toții, poliția, jandarmii vor asigura securitatea alegătorilor…Cît  despre aberațiile aruncate pe piață de cei care se ocupă de campania lui Iohannis și ”recitate” cu iresponsabilitate de prezidențiabilul care luptă împotriva tuturor orice alte comentarii sînt de prisos…

Schumacher, MRU UNGUENT și Vita de Kobe

2 sept.

Intenția lui Klaus Werner Iohannis de a-l unge pe Mihai Răzvan Ungureanu consilier personal la Cotroceni – funcție care nu există! – a stîrnit reacții vehemente și la susținătorii și la adversarii președintelui ”României lucrului bine tăcut”. MRU este un personaj cu o dorință de parvenire, încă de pe vremea cînd îl pupa-n cur pe Nicu și pe tac-su, gata să-l arunce oricînd în ridicol. Pe deasupra este și lacom. Pe vremea cînd era prim-ministru al lui Băsescu i se spunea ”Unguent”, poreclă desprisă din uriașa listă a unor cheltuieli de protocol absolut aberante despre care am mai scris pe acest blog. Una dintre notele de plată achitate de români a fost aceea a Vitei de Kobe, vreo 3500 de lei. Nu o vacă întreagă ci doar 1 kilogram, pentru domnul Unguent! Vita de Kobe este hrănită cu iarbă din zona care îi dă numele, la care se adaugă bere…

Vezi articolul original 310 cuvinte mai mult

VARIANTA VECHE A APLICATIEI YAHOO MESSENGER,VICTIMA FACEBOOK SI WHATSAPP,NUMAI ESTE FUNCTIONALA DE LA 1 SEPTEMBRIE 2016!

2 sept.

Varianta veche a aplicației Yahoo Messenger, foarte în vogă până la explozia Facebook și a WhatsApp, nu mai este funcțională de la 1 septembrie. Aceasta a fost lansată în martie 1998.

La începutul lui 2000, Yahoo Messenger a devenit extrem de popular și se lupta pentru primul loc în ceea ce privește serviciul de mesagerie pe Internet cu Microsoft Windows Live Messenger și Skype. Mai mult, în comunicarea uzuală și-au făcut loc expresiile: “ți-am trimis un mess” sau “ți-am scris pe messenger”.

Oficialii de la Yahoo susțin că aplicația n-a murit, ci doar s-a reinventat. Noua versiune de Yahoo Messenger permite doar trimiterea mesajelor și a pozelor, dar nu și a documentelor, așa cum era la vechea aplicație.

“Noul program are o interfață complet diferită față de orice altă creație Yahoo pe care ați experimentat-o vreodată. Câteva funcții în special merită toată atenția. Lista include posibilitatea ștergeii mesajelor gata trimise, o funcție ideală pentru momentele în care ați scris un text la nervi sau ați făcut o greșeală de ortografie. Puteți căuta rapid și trimite reacții sub formă de GIF-uri folosind Slack.

Mai este inclusă posibilitatea de a da like la postări și de a trimite rapid seturi stufoase de fotografii doar prin tragerea lor din Finder sau File Explorer în fereastra de chat”, scrie PlayTech.

În ultimii ani, au dispărut sau sunt agonie branduri care au făcut istorie în spațiul virtual precum AOL, Alta Vista, Netscape, MySpace, Napster.

TEMBELIZIUNEA TOXICA ANTENA 3 SI DIVERSIUNEA PUSA LA CALE DE PNL TV:”VICTOR PONTA FORTEAZA EXCLUDEREA SA DIN PSD!”

2 sept.

Victor Ponta şi Liviu Dragnea

Potrivit unor surse de la vârful PSD, citate de antena3.ro, Victor Ponta ar forța excluderea sa din partid.

Nici actualul lider Liviu Dragnea nu ar fi împotrivă, însă acesta nu vrea să-şi rişte credibilitatea, chiar acum înaintea alegerilor parlamentare.

Ponta îşi doreşte ca excluderea să fie una zgomotoasă, pentru ca ulterior plece împreună cu alți membri marcanți ai partidului la PRU, scrie sursa citată.

Miza plecării lui Ponta ar fi interesul acestuia în ceea ce priveşte negocierea viitorului guvern.

Preşedintele PRU, Bogdan Diaconu, fost pesedist, fost candidat la Primăria Capitalei în 5 iunie, anunţa, după racolările făcute (Daniel Savu, Ion Eparu, Mihai Sturzu, Sebastian Ghiță, Cristian Rizea, o filială întreagă a PSD sector 5, Sorin Teju, Daniel Oajdea – n.r.)) că „de astăzi suntem mai puternici, iar mâine vom fi și mai puternici… îl așteptăm pe VP!” (Victor Ponta -n.r.).

Miercuri seară, Victor Ponta și-a recunoscut implicarea în PRU, în care au plecat mai mulți pesediști.

”Îl cunosc pe Bogdan Diaconu (liderul PRU – nr.), eu l-am pus pe liste în 2012, eu l-am rugat să plece din PSD când o luase pre tare cu chestia cu ungurii. Cred că Bogdan a învățat mult. Cred în faptul că există un electorat și o nevoie în România de un partid și de o mișcare politică autentică, nu creată prin laboratoare și am zis: da, te ajut, îți dau idei. Eu cred că pentru PSD și pentru România ar fi bine să avem un partid național sau naționalist, dar în sens modern, nu în sensul exceselor”, a spus fostul lider PSD.

De asemenea, Ponta a afirmat că „ar vrea” să rămână în PSD, însă, dacă partidul nu mai are nevoie de el, poate îl „împrumută la altă echipă”.

„Îmi doresc să rămân în PSD. Dacă nu e loc, nu e loc. Asta e o discuție mai complicată(…)”.

AMBASADA USA LA BUCURESTI VA INCHISA LUNI,CAND SE SARBATORESTE ZIUA MUNCII!

2 sept.

Ambasada Statelor Unite ale Americii la București va fi închisă luni, când se sărbătorește Ziua Muncii, urmând să fie deschisă pe data de 6 septembrie, se arată într-un comunicat al misiunii diplomatice.

Americanii marchează acest eveniment în fiecare an în luna septembrie, în prima zi de luni, prilej pentru a evidenţia reușitele sociale și economice ale muncitorilor americani.

Aniversată pentru prima oară pe 5 septembrie 1882, la New York, Ziua Muncii a fost ulterior sărbătorită în multe centre industriale din toată țara.

FOSTUL PREMIER VICTOR PONTA SI PETITIA SA „RESPECT PENTRU OTOPENI!”

2 sept.

Victor Ponta

Nemulţumit de aglomeraţia din zonele de tranzit din aeroporturi, fostul premier Victor Ponta a lansat, vineri, pe Facebook, o petiţie online, ”Respect pentru Otopeni!”.

Ponta spune în postarea sa că noul ministru de Interne trebuie să îşi înceapă mandatul cu o rezolvare rapidă a acestei probleme.

Este ”inadmisibil timpul de aşteptare pentru fiecare pasager la Aeroportul Otopeni la controlul documentelor şi cel de securitate – şi la Plecări şi la Sosiri”, scrie fostul premier.

Recent, cozile foarte mari de la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor au făcut recent obiectul mai multor discuţii în presă, în contextul în care şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a fost acuzat tocmat pentru faptul că nu a stat la rând.

Textul petiției

„Respect la Otopeni

Este inadmisibil timpul de aşteptare pentru fiecare pasager la Aeroportul Otopeni la controlul documentelor şi cel de securitate – şi la Plecări şi la Sosiri!

Aeroportul Otopeni a devenit cea mai mare poartă a României – atât pentru cetăţenii noştri cât şi pentru cei care ne vizitează ţară!

Deşi traficul de persoane şi numărul de zboruri a crescut exponenţial ( mai ales după mutarea tuturor zboriurilor low cost de la Băneasa) iar regulile de control antitero au fost înăsprite – atât personalul cât şi infrastructură au rămas pe loc!

Şi poliţiştii de frontieră, şi ofiţerii SRI de la controlul de scuritate muncesc cu toate forţele disponibile – dar nu este suficient! Au nevoie de noi resurse – Cozile şi la ieşire din ţară şi la intrare cresc în fiecare zi şi nimeni nu face nimic!

Noul Ministru de Interne trebuie să îşi înceapă mandatul cu o rezolvare rapidă a acestei probleme – poate cere şi primi imediat, din Fondul de Rezervă al Guvernului, resursele financiare necesare pentru

1. Creşterea rapidă a numărului de puncte de control de siguranţă şi al cabinelor de control paşapoarte

2. Alocarea de îndată prin detaşare sau delegare (urmând ulterior să facă şi angajări) de noi ofiţeri la Poliţia de Frontieră şi la Serviciul Special din SRI care acţionează la Aeroportul Otopeni

îi rog pe toţi cei care se lovesc de acesta problemă şi care cred că rezolvarea sa este importantă să sprijine această petiţie către Guvernul României / Ministerul de Interne şi SRI

Update – fac precizarea că acest demers nu îmi foloseşte direct şi personal (eu având paşaport diplomatic şi acces rapid) – dar aş vrea să văd că nimeni nu mai are de ce să piardă timp şi nervi la cozi”.

TUPEISTUL MEDIOCRU,DAR BASIST CU „NASHU IN SUFLET”,CEL CARE O PRIMIT PENTRU ONG-UL SAU UN MILION DE EUROI IN REGIMUL BASESCU,SCOATE „LIDERI SALVATORI”PENTRU SUBCOLONIA ROMANIKA!

2 sept.

Alexandru Cumpănaşu loveşte din nou. Apărătorul din oficiu al instituţiilor de forţă ale statului român organizează între 31 august şi 4 septembrie 2016, la Costineşti, o aşa-numită şcoală de vară.

Instruirea-prelucrare de la Costineşti îşi propune să selecţioneze, zice Cumpănaşu, noi lideri pentru România. Adică nişte cumpănaşi mai mici care să preia conducerea ţării prin care el se învârte nestingherit.

”Școala de Vară a Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României”, aşa cum se numeşte acţiunea, le vinde celor care vor să participe iluzia că vor ajunge lideri ai ţării.

”Dacă ai peste 21 ani, ai studii superioare şi dorinţa de a aduce o schimbare în administraţia publică sau domeniul politic, fii unul dintre cei 50 de lideri selectaţi şi pregătiţi de către personalităţi de marcă ale societăţii româneşti”, se afirmă în textele de promovare a evenimentului.

Nu se spune nimic însă despre criteriile de selecţie şi cu atât mai puţin se vorbeşte despre cine ar trebui să facă selecţia. Acţiunea seamănă astfel mai mult cu o tabără de vară, ceea ce în sine nu ar fi rău dacă ar fi prezentată ca atare, şi nu ca o bază de selecţie şi pepinieră pentru viitorii lideri ai României.

De altfel, Cumpănaşu nu este la prima încercare de a măslui idei şi concepte, în parte pentru că pe unele nu le înţelege, în parte din rea voinţă. El a pus bazele Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei, AID România, un ONG care se vrea apărator al drepturilor omului, dar singurele drepturi apărate de Cumpănaşu sunt cele ale oamenilor din instituţiile de forţă ale statului, SRI sau MI. Şi mai ales drepturile acestora de a controla cât mai mult societatea!

Impostura Școlii de vară organizate de Cumpănaşu nu se opreşte la promisiunea deşartă de a face lideri din credulii participanţi. El le promite acestora pe lângă cazare şi masă ”accesul la prelegerile susţinute de speakeri de seamă”.

Cine sunt aceştia? Lista este deschisă de şefii a două instituţii celebre pentru ”apărarea drepturilor omului” şi deschiderea faţă de societatea civilă, Parchetul General şi Ministerul Apărării. Lista îl mai cuprinde şi pe ”analistul politic” Cozmin Guşă, a cărui celebritate vine probabil din faptul că Realitatea TV este unul dintre sponsorii acestui eveniment. Salata invitaţilor mai cuprinde şi sindicalişti, academicieni profesori sau oameni de ştiinţă convinşi să participe la eveniment, unii dintre ei numai buni de trecut pe o listă a mediocrilor cu tupeu din România contemporană. Dacă viitorii lideri din România vor purta amprenta şi anvergura gândirii sindicaliste, avem deja o primă concluzie. Viitorul României va fi de o mediocritate fără cusur. Între cei care se vântură în această coaliţie şi au fost aruncaţi pe post de profesori ai celor tineri dispuşi să intre în maşina de fabricat lideri se află mai mulţi invitaţi discutabili. Unii dintre ei sunt mult mai aproape de serviciile secrete decât de performanţa intelectuală sau de proiecte duse la bun sfârşit.

Cum s-au lăsat învăluite atâtea organizaţii şi atâţia oameni de proiectele şi de limbajul încropit al lui Alex Cumpănaşu? Cum se pot cheltui bani pe asemenea încropeli cu iz de ”fabrici” pentru produs lideri înscrişi de pe stradă?

O ”personalitate a vieţii publice româneşti”, aşa cum este menţionat în coada listei oamenilor ”de seamă”, nu mai lasă însă loc de îndoieli privind calitatea acestui demers: Mircea N. Stoian, fost coprezentator al uneia dintre cele mai elevate emisiuni de televiziune, ”Un show păcătos”.

Probabil că, în ciuda participanţilor cunoscuţi şi a calitaţii de necontestat a câtorva dintre ei, viitori lideri nu prea s-au înghesuit să participe. Cum altfel s-ar putea interpreta anunţul organizatorilor, postat pe Facebook la data de 17 august, care anunţa că înscrierile se prelungesc până în cea de-a 25 zi a aceleiaşi luni.

Realitatea TV a transmis în direct deschiderea Şcolii de vară a Coaliţiei pentru Modernizarea României, arătând puţinilor telespectatori pe care îi mai are că mediocritatea poate fi instituţionalizată. Şi că viitorul mediocru al României a încăput deja şi va fi mereu pe mâini bune!

BURGHEZIA SOCIALISTA CONDUCE ROMANIA CAPITALISTA CU DEMOCRATIE ORIGINALA,SOCIAL -DEMOCRATIE SI DEMOCRATIE LIBERALA ,PRECUM CHINA SUB FUHRERUL KLAUS WERNER JOHANNIS!

2 sept.

https://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2015/11/12239639_934509629937601_5217161000716295681_n.jpg

 

Pe teza eronată că în Uniunea Sovietică şi în Estul Europei „socialismul real şi existent” nu a fost decât „un capitalism de stat însoţit de dictatură”. În aceste condiţii social-democraţia occidentală ,dar si democratia liberala nu mai pare atât de vinovată. Între capitalismul de stat însoţit de dictatură şi capitalismul corporatist însoţit de democraţia burgheză ultimul este de preferat. Deci social-democraţia occidentală a acţionat corect, dintre două rele la ales pe cel mai mic, nu mai poate fi acuzată de blocarea revoluţiei, nu mai poate fi numită trădătoare.

Să ne aplecăm cu atenţie asupra descrierii fostelor regimuri socialiste din Est ca fiind „capitalism de stat însoţit de dictatură”.

Am învăţat la şcoală că producţia capitalistă începe acolo unde mijloacele de producţie sunt concentrate în mâini particulare, iar muncitorii, lipsiţi de mijloace de producţie, sunt nevoiţi să-şi vândă forţa de muncă ca pe o marfă.

Astfel că ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă poate exista producţie capitalistă fără capitalişti urmată de repartiţie capitalistă fără proprietate privată asupra mijloacelor de producţie care să o guverneze.

Ce capitalism mai este acela în care producţia nu se face în scopul profitului unui particular sau unui grup de particulari, ci în scopul satisfacerii nevoilor sociale ale întregii societăţi. Despre ce capitalism mai putem vorbi atunci când investiţiile în economie nu mai sunt în mâna capitaliştilor privaţi ci în mâna statului care urmăreşte realizarea unui plan menit să satisfacă comanda socială.

Ce capitalism putem avea  în condiţiile în care concurenţa şi anarhia producţiei şi-au pierdut puterea, forţa de muncă a încetat să mai fie  o marfă ca oricare alta, legea generală a capitalismului, cea a obţinerii profitului maxim prin orice mijloace, a încetat să se mai manifeste, şi alte legi obiective, ale socialismului, i-au luat locul.

Expropierea globală a capitaliştilor este prin ea însăşi o măsură care transcende cadrul capitalist.

Această măsură nu poate fi luată într-un stat capitalist, a nu se confunda cu naţionalizările sporadice  la care  capitalismului  recurge uneori din diverse motive şi interese.Ea nu este posibilă decât prin revoluţie aşa cum s-a întâmplat de pildă în Rusia anului 1917.

Adepţii capitalismului de stat pot aduce obiecţia că proletariatul nu se eliberează în „socialismul real şi existent” din condiţia de obiect al istorie, nu devine subiect al ei.

Ei se agaţă de ce spune Engels în Anti-During: „Prin luarea în stăpânire a mijloacelor de producţie de către societate, producţia de mărfuri este înlăturată şi, prin aceasta, este înlăturată şi dominaţia produsului asupra producătorilor”.  În socialismul real nu a fost înlăturată producţia de mărfuri pentru că ar fi fost prematur, unul din motive fiind existenţa comerţului exterior cu restul statelor capitaliste, un altul existenţa micii proprietăţi agricole, etc., dar asta nu înseamnă că mai putem să vorbim totuşi de capitalism. Unii nu se vor lăsa şi vor spune că producţia de mărfuri trebuie în mod necesar în orice condiţii, să ducă şi va duce la capitalism. Aceasta nu este adevărat. Nu întotdeauna şi nu în orice condiţii! Nu poate fi identificată producţia de mărfuri cu producţia capitalistă.Sunt două lucruri diferite. Producţia capitalistă este o formă superioară a producţiei de mărfuri. Producţia de mărfuri duce la capitalism numai dacă există proprietate particulară asupra mijloacelor de producţie, dacă forţa de muncă apare pe piaţă ca o marfă, care poate fi cumpărată de capitalist şi exploatată în procesul de producţie, dacă prin urmare, există în ţară sistemul de exploatare de către capitalişti a muncitorilor salariaţi.

Să analizăm acum noţiunea de dictatură în cadrul „socialismului real şi existent”.

Nu este deloc exact că socialismul în Europa de Est  a fost impus de sus şi din afară- de către Stalin cu tancurile armatei roşii, aşa cum încearcă burghezia să acrediteze ideea în folosul său.

Tancurile armatei roşii au jucat doar rolul de contrapondere bine venită la dominaţia şi hegemonia ideologiei burgheze, făcând cu prezenţa lor risipirea falsei conştiinţe mai uşoară şi mai rapidă. Revoluţia au făcut-o totuşi masele sub conducerea partidelor comuniste din fiecare ţară.Nu a existat popor care să nu se fi bucurat şi să nu fi sprijinit exproprierea expropriatorilor.

Deci, dictatura cui contra cui ?  Liderii comunişti nu puteau utiliza puterea în interes personal sau în interes de grup decât într-un mod foarte limitat. Abolirea proprietăţii private asupra capitalului acţionând ca o barieră în calea acumulării de averi şi bogăţii şi dând  naştere unor noi legi obiective ale economiei  îi obliga pe lideri fostelor state socialiste să-şi exercite puterea în interesul maselor. De exemplu în ce scop personal a folosit Ceauşescu puterea ? Cu toţii, inclusiv Ceauşescu, am fost ghidaţi nu de mâna invizibilă a pieţei ci de legea fundamentală a socialismului care poate fi enunţată aproximativ astfel: asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale şi culturale mereu crescânde ale întregii societăţi, subliniez a întregii societăţi – nu a unei clase restrânse de privilegiaţi ca în capitalism, prin creşterea şi perfecţionarea neîntreruptă a producţiei socialiste pe baza tehnicii celei mai înalte.

Din această lege obiectivă supremă decurge şi legea dezvoltării planificate, proporţionale a economiei naţionale. Această lege constrânge economia socialistă ca o dezvoltare, de exemplu, a industriei alimentare să fie însoţită de o dezvoltare proporţională a sectorului de maşini şi utilaje pentru industria alimentară şi tot aşa.

Constrângerea legii fundamentale a socialismul de a asigura întregii societăţi, deci fiecărui individ concret, un nivel maxim posibil de satisfacere a nevoilor spirituale şi materiale a făcut ca societatea socialistă „să pară” săracă în comparaţie cu capitalismul care nu distribuie bogăţia ci o acumulează în centre de acumulare, făcând-o astfel foarte vizibilă. Societatea socialistă este bogată dar pare săracă, pe când cea capitalistă pare bogată fiind săracă. Iată o „esenţă” ascunsă a ambelor sisteme.

România socialistă era bogată dar părea săracă învăluită în cenuşiul bulevardelor neluminate, pe când România capitalistă este săracă, dar scăldată în luminile reclamelor pare bogată.

În sistemele economice socialiste nu este deci loc pentru dictatură, pentru simplu fapt că politica încetează de a mai fi un mijloc de guvernare a profitului privat, transformându-se sub acţiunea legilor sociale obiective ce guvernează societatea socialistă într-o activitate administrativă de zi de zi. Fără intervenţia din afară a imperialismului occidental care a curmat dezvoltarea acestor societăţi ele ar fi evoluat natural către meritocraţii aproape perfecte.

Indiferent unde au biruit comuniştii, unde au cucerit puterea politică ori au fost instalaţi la conducerea unor ţări cucerite de Armata Roşie, a apărut un aparat birocratic enorm şi foarte diversificat, exercitând o „muncă“ mult diferită de aceea a „proletarilor“ lui Marx.

Acum câteva zile, încercând să-mi fac oarecare ordine în numeroasele hârtii care îmi aglomerează rafturile şi sertarele, adoptând principiul lui Mateiu Caragiale, cu care nu fusesem niciodată de acord, anume că „hârtiile încurcă“, am dat peste un vechi articol al meu apărut imediat după revoluţie, după ianuarie 1990, în România liberă, pe atunci unica gazetă care mi-ar fi publicat ceva împotriva comunismului, mai puţin împotriva gorbaciovismului lui Ion Iliescu, socotit încă de numeroşi naivi „un om de bine“.

Articolul se intitula Burghezia de partid şi noua burghezie creată de comunism şi asta mă face să cred că sunt printre primii care au folosit respectiva sintagmă, dacă nu cumva voi fi chiar inventatorul ei. Nu-mi revendic acest merit în numele vreunei iluzii protocroniste, deoarece ea nu a prins, deşi e de toată pregnanţa şi corespunde unui mare adevăr constatabil: că în deceniile de comunism a apărut un anumit tip de burghezie pe fondul proliferării unei clase mult mai extinse care, conform predicţiilor „ştiinţifice“ ale lui Marx, preluate de ciraci şi chiar de adversari, ar fi trebuit să nici nu mai existe.

Într-adevăr, indiferent unde au biruit comuniştii, unde au cucerit puterea politică ori au fost instalaţi la conducerea unor ţări cucerite de Armata Roşie (zisă cu o sinistră ironie „eliberatoare“), a apărut un aparat birocratic enorm şi foarte diversificat, exercitând o „muncă“ mult diferită de aceea a „proletarilor“ lui Marx, deşi într-un oarecare paralelism cu aceştia, într-o colaborare sau dependenţă care a durat decenii de-a rândul, până la prăbuşirea sistemului.

Conştienţi de această contradicţie dintre enunţuri şi speranţe, pe de o parte, şi realitatea foarte uşor constatabilă pe scară mare, conducătorii bolşevici s-au întrecut în a blama şi chiar condamna fenomenul, ca pe un fel de parazitism pernicios, nu se ştie cum apărut, deşi în mod vădit el era o creaţie firească a sistemului însuşi. Or, în aparatul birocratic se aflau ofiţeri şi contabili, spioni şi planificatori, profesori de toate gradele (ba chiar şi personal ecleziastic, recunoscut de nevoie ca fiind de oarecare utilitate, cum chiar a şi devenit ulterior, peste toate aşteptările). Toate aceste persoane mai sus-puse, care nu ocupau totdeauna prin abuz o „poziţie“, îşi avantajau rudele, prietenii, acoliţii, transformându-i măcar parţial în complici. Un cetăţean sovietic oarecare, fără a fi un fanatic bolşevic, aspira la un rang mai înalt şi îşi îndruma pe aceeaşi cale progenitura; dacă era un profesor de liceu cu o nevastă doctoriţă la un spital, el nu visa să-şi vadă fiul ajuns tinichigiu sau fata membră a unei echipe de sovhoznici, undeva prin imensitatea imperiului sovietic, ci îi îndruma spre cariere mai înalte, fără conştiinţa că ar păcătui faţă de „clasa muncitoare“. Ba chiar ar fi crezut că performanţele lor sunt un succes al societăţii sovietice, eventual că acţionează conştient întru gloria acesteia. Ceea ce e şi adevărul…

Societăţile moderne marcate de spiritul colectivist (între care cel socialist reprezintă doar o parte) sunt dominate parcă şi mai mult de ambiţia de a se depăşi. Idealul egalităţii şi politica egalizării sunt cultivate în starea de „opoziţie“, care nu e eternă, căci activitatea sindicală cu efecte până la nivelul guvernării şi al relaţiilor internaţionale a schimbat mult lucrurile. Iar sărăcia se vede că e mai dezavantajoasă decât bunăstarea, chiar dacă e socotită o virtute în proverbele populare.

Ideea marxistă după care, în societatea viitoare, oamenii îşi vor realiza visele tocmai pentru că nu vor mai fi legaţi sau dependenţi de idealul proprietăţii sau posesiunii, că nu se vor mai zbate, dar nici nu se vor mai bate între ei, este probabil cea mai fantastică închipuire ieşită din mintea irealistului autor al Manifestului comunist. Eu, înainte de a cunoaşte această broşură, am experimentat comunismul sau am avut directe informaţii pe pielea mea sau a lumii din jur în care m-am format; ceva mai târziu, însă, am citit un interesant opuscul scris de o eseistă alsaciană, Simone Weil, care a dobândit o mare reputaţie ca adeptă a lui Edm. Husserl, pe când acesta era marele patriarh al fenomenologiei şi, în spaţiul culturii germane, era socotit cel mai mare filosof al lumii. El era prea cufundat în lumea ideilor sale „transcendentale“ pentru a avea timp de pierdut cu o tânără (studentă?) entuziastă; a plasat-o celui mai important discipol al său, Martin Heidegger, autor atunci (1927) al unui op senzaţional, Sein und Zeit, din care nu s-a publicat şi vol. II, ci doar fragmente disparate în decursul anilor. (El trece acum drept „fascist“, o calificare falsă şi de fapt idioată, de mare efect în stânga intelectuală imediat postbelică.)

Alarmată poate de senzaţionala ascensiune a lui Hitler şi a socialismului acestuia, Simone Weil a încercat o experienţă neobişnuită, aceea de a constata de visu ce e cu această clasă muncitoare şi chiar ce e cu marxismul şi s-a angajat ca muncitoare la Uzinele Renault, unde a avut cele mai dezagreabile surprize: tovarăşele întâlnite acolo au tratat-o în batjocură, i-au dat sfaturi greşite ca s-o deruteze, nu ca s-o iniţieze, dispreţuind-o apoi pentru nereuşita în performanţele profesionale, care trebuiau să rămână un drept al lor, cucerit cu trudă, după o selecţie nemiloasă. Să mai ţinem seama că nici fizicul n-o ajuta pe biata intrusă, în comparaţie cu muncitoarele de la bancul ei de lucru; ea era extrem de debilă şi a şi leşinat o dată, spre hazul „colegelor“, şi-a întrerupt câtva timp experienţa şi, după ce a revenit, nu a mai stăruit în ceea ce întreprindea.

Unde a văzut Marx solidaritatea „muncitorească“, eventual cea a „proletarilor“ care, în realitate, sunt mai curând dispuşi să se mănânce de vii? Când s-a putut constata o „uniune“ peste hotare şi chiar peste Ocean? Sau măcar peste Canalul Mânecii, în mândra Engliteră, unde se întrezărea clar viitorul omenirii, după opinia lui Marx, şi unde se va stabili şi sediul Internaţionalei zisă I (1864). Această grupare transnaţională, cu idei precumpănitor umanitariste şi pacifiste, a fost mai mult un club intelectual, ceea ce era de mult o specialitate englezească; scopurile politice, favorizându-i pe „muncitori“, au variat după împrejurări, abia cea de a III-a (Moscova, 1919) având un caracter radical politic, în fapt aservită bolşevismului.

În toate variantele, proiectele acestea au pretins că sunt în favoarea muncitorilor, a celor ce muncesc (după o definiţie vagă prea generală), a celor defavorizaţi(?!), a oropsiţilor şi dezmoşteniţilor sorţii – o adunătură de cuvinte cel puţin stranie, dar de oarecare efect la prima examinare. Căci timp fusese îndestul ca toţi aceştia să fie bine cunoscuţi, chiar dacă observatorii nu repetau experienţa Simonei Weil. Or, ceea ce se întâlneşte cel mai frecvent şi le e caracteristic muncitorilor industriali care îşi exercită o meserie şi se întreţin din rezultatele ei e conştiinţa profesională, chiar mândria de a poseda o cât mai înaltă calificare. (Nicicând vreun cizmar cât de cât priceput care trăieşte din munca sa nu l-ar fi considerat coleg al său pe N. Ceauşescu, un fost ucenic curelar din mâna căruia nu a ieşit niciodată vreo cizmă, ba poate nici vreo pereche de papuci; legătura lui cu această trudnică meserie fiind doar faptul că, în timpul detenţiei de la Aiud, se pare că el văxuia pantofii lui Gheorghiu-Dej, ceea ce i-a apropiat şi l-a transformat pe tânărul adept în om politic.)

Muncitoarele, dar şi funcţionarele cele mai amărâte, eventual din comerţ, în Franţa, nu se preocupau de uniuni şi batalioane de luptă, ci se lăsau răpite de seducţia irezistibilului Charles Boyer sau de graţia imperială a unei actriţe ca Annie Ducaux, ca să nu mai vorbesc de acea exotică minune venită dintr-o ţară obscură, adică fabuloasa Elvire Popesco. Cred că ele o nesocoteau şi dispreţuiau pentru vulgaritate pe prea frumoasa Viviane Romance, căreia i se retrăsese titlul de Miss Franţa căci se descoperise că nu era virgină, cum cerea regulamentul, ba chiar era mama unei fetiţe aduse pe lume cam la vârsta de 16-17 ani. Eu, mai puţin pretenţios, am apreciat-o pe această rătăcită nu doar pentru frumuseţea ei indiscutabilă, ci şi pentru talentul cu care intra în felurite roluri, ea unind farmecul meridional al Ginei Lollobrigida cu ceva din agresivitatea seductivă a Sophiei Loren.

Pentru eseista alsaciană Simone Weil, fostă nemţoaică devenită franţuzoaică, ideea de apartenenţă şi categorisire este cu totul specială, după cum e şi fixaţia pacifistă: pe amândouă le vedea contrazise de Marx şi de succesorii săi, declaraţi sau nu, dar sigur „socialişti“. Socialismul naziştilor nu era ceva foarte nou, cum nu va fi nici cel al Republicii Sociale fasciste, prin care „Ducele“ Mussolini a încercat să salveze programul „popular“ al mişcării sale muribunde (1943-1945).

În vara anului 1941, după mai multe succese militare pe toate fronturile, unde atacase fulgerător, Hitler s-a năpustit împotriva celui mai preţios aliat al său, aşa-zisa Uniune Sovietică, un stat socialist, aşa cum se pretindea şi cel de-al Treilea Reich (NAZI e prescurtarea lui Nationalsocializmus, o expresie a conştiinţei populare de sine, pe care adepţii, în frunte cu Hitler, ţineau s-o amintească în toate ocaziile). Eu am citat un cuvânt al lui Eugen Ionescu, decisiv sub raportul celor întâmplate: că, de fapt, socialismul peste tot în lume a fost o „pungăşie“, o escrocherie din capul locului, o tragică şi sinistră înşelătorie. Şi, adaug eu, prin aceasta nu a respectat o linie fermă, o ideologie strictă, din care să-i poţi deduce intenţiile reale şi rezultatele foarte previzibile. În calitatea mea de martor, devenit după decenii memorialist, eu pot spune că regimul cel mai rigid pe care îl trăisem la noi lăsa o marjă oarecare de normalitate prin partea lui de „aiureală“, adică de ilogică şi frapantă contradicţie, prin partea sa umană.

… Şi ea l-a făcut posibil, spre mirarea indignată a ignoranţilor şi a celor care (străini) l-au cunoscut în treacăt.

Nimic nu a fost bun în regimul comunist, în afară de ceea ce a ieşit din cadrele lui – din lanţurile lui, mai propriu spus, chiar şi atunci când ele au fost doar „ideologice“.

P.S. Voi reveni la cazul Simonei Weil, al cărei sfârşit tragic constituie un moment acut, caracteristic pentru efectele nebuniei criminale socialiste; deocamdată propun o discuţie (examinare) a problemei: cum se face că, totuşi, marxismul, cu multele sale variante, de la troţkism la social-democraţie, de la anarhism la sindicalism, continuă să existe şi de el se bucură sau numai beneficiază miliarde de chinezi, poate încă mai mulţi fericiţi din Lumea a Treia, dar şi straturile inferioare din societăţile liberale pentru care speranţa nu trebuie să fie ceva întemeiat cât de cât logic, ci e mai ales o incurabilă ameţeală. //

 

MESAJUL LUI KLAUS JOHANNIS LA INTILNIREA TINERILOR ORTODOCSI DE LA BUCURESTI!

2 sept.

Joi seară a debutat Întâlnirea Tinerilor Creștin-Ortodocși din toată lumea, eveniment ce are loc până duminică, în Capitala României. La festivitatea de deschidere, pe lângă PF Daniel, au luat cuvântul și reprezentanții instituțiilor statului român.
Între aceștia s-a aflat și reprezentantul președintelui Klaus Iohannis, consilierul prezidențial pentru Cultură, Culte și Centenar, dl.Sergiu Nistor. Acesta a afirmat că Biserica Ortodoxă are un rol neînlocuit în formarea și educarea tinerilor din România.
„Prezența la această manifestare a peste 2000 de tineri din țară și din diaspora românească, ori venind din Bisericile Ortodoxe surori demonstrează forța credinței în Dumnezeu și vitalitatea Ortodoxiei. Ei sunt dovada că Biserica Ortodoxă Română are un rol de neînlocuit în formarea și educarea tinerilor din România prin valorile pe care le propagă și prin modelele pe care le propune noilor generații”, s-a precizat în mesajul Președintelui României.
De asemenea, prezent la eveniment a fost și Ministrul Educației, dl. Mircea Dumitru. Acesta a elogiat evenimentul și prezența tinerilor și i-a îndemnat să-și cultive credința în Dumnezeu în fiecare zi.
„Sunt deosebit de bucuros să mă aflu în mijlocul atâtor tineri, participanți la întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși. Participarea unui număr atât de mare de tineri, sub aceleași valori și preocupări este o reușită în sine și consider că acest tip de evenimente, care amintesc tuturor celor prezenți de lucrurile care ne aseamănă și ne apropie, ar trebui să fie mai frecvente.
Mesajul meu este unul de încurajare în ceea ce faceți în acest început de septembrie și doresc să subliniez importanța tinerilor în viața comunităților din care veniți.Vă încurajez ca dimensiunea spirituală să fie parte integrantă din viața voastră, alături de ceea ce faceți și sunteți din punct de vedere fizic, intelectual și emoțional.
Legătura cu Dumnezeu este personală și se cultivă zi de zi, în acest fel dând sens și claritate vieții voastre și în același timp calității relațiilor inter umane cu persoanele din jur.
Vă încurajez să fiți și să deveniți voluntari. E nevoie de voluntari, mai ales în rândul tinerilor, nevoie generată de dorința de a face lucruri bune și de a participa la dezvoltarea societății. Aș dori să apreciez că acest eveniment extraordinar în care vă aflați în aceste zile este un și un excelent prilej de învățare și vă doresc să-l valorificați cât mai bine. Vă felicit încă o dată pentru acest eveniment impresionant”, a spus Ministrul Educației.
Vineri, începând cu ora 19.00, la Sala Palatului din Capitală,va   avea   loc  conferința   cu   tema  Iisus  Hristos   –   Bucuria   Vieții, urmată  de Procesiunea   Luminilor  pe   traseul:   Sala   Palatului   –   Calea   Victoriei   –   Splaiul Independenței – Catedrala patriarhală.
Sâmbătă, de la ora 20:00, va avea un loc un concert de muzică pop-rock în Parcul IOR. De asemenea, în cele două zile, tinerii vor vizita cele mai importante obiective culturale ale Bucureștilor.
Duminică, evenimentul se va încheia la Catedrala Mântuirii Neamului, cu Liturghia săvârșită de PF Daniel.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F1611918709033003%2Fvideos%2Fvb.1611918709033003%2F1673166916241515%2F%3Ftype%3D3&show_text=0&width=560Patriarhul Daniel, în Duminica Floriilor: Și astăzi sunt unii care gândesc ca Iuda Iscarioteanul, crezând că, dacă în Biserică se fac picturi frumoase, se înalță biserici mari, acestea ar contraveni grijii pentru săraci

JERUSALEM POST.ADEVARATA FATA A EVREULUI -KHAZAR UNGUR DEVENIT MILIARDAR AMERICAN,GEORGE SOROS SI A TUTARILOR PLATITI DIN ONG-URILE FINANTATE DE ACEST INDIVID:DISTRUGEREA DEMOCRATIEI SI INSTAURAREA HAOSULUI!

2 sept.

ActiveNews este una dintre puținele publicații care a scris despre George Soros și rețeaua pe care acesta a creat-o în România în ultimii 26 de ani. Mulți consideră aceste articole ca fiind o teorie a conspirației, dar se pare că adevărul începe să fie cunoscut de cât mai multă lume.

Miliardarul american a căzut pradă hackerilor, iar din informațiile de acolo rezultă că Soros a finanțat, cu miliarde de dolari, organizații non-profit din SUA și din restul lumii. Proiectele finanțate nu seamănă unele cu altele. Așa se face că Soros sponsorizează oragnizații care luptă cu încălzirea globală dar și cu imigrația ilegală.

„Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.

Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile.

Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile”, se scrie în cotidianul israelian Jerusalem Post.

Our World: Soros’s campaign of global chaos

Major media outlets in the US have ignored the leak of thousands of emails from billionaire George Soros’s Open Society Foundation by the activist hacker group DCLeaks. The OSF is the vehicle through which Soros has funneled billions of dollars over the past two decades to non-profit organizations in the US and throughout the world.

According to the documents, Soros has given more than $30 million to groups working for Hillary Clinton’s election in November, making him her largest single donor. So it is likely the case that the media’s support for Clinton has played some role in the mainstream media’s bid to bury the story.

Be the first to know – Join our Facebook page.

It is also likely however, that at least some news editors failed to understand why the leaked documents were worth covering. Most of the information was already public knowledge. Soros’s massive funding of far-left groups in the US and throughout the world has been documented for more than a decade.

But failing to see the significance of the wider story because many of the details were already known is a case of missing the forest for the trees. The DCLeaks document dump is a major story because it exposes the forest of Soros’s funding networks.

The first thing that we see is the megalomaniacal nature of Soros’s philanthropic project. No corner of the globe is unaffected by his efforts. No policy area is left untouched.

On the surface, the vast number of groups and people he supports seem unrelated. After all, what does climate change have to do with illegal African immigration to Israel? What does Occupy Wall Street have to do with Greek immigration policies? But the fact is that Soros-backed projects share basic common attributes.

They all work to weaken the ability of national and local authorities in Western democracies to uphold the laws and values of their nations and communities.

They all work to hinder free markets, whether those markets are financial, ideological, political or scientific. They do so in the name of democracy, human rights, economic, racial and sexual justice and other lofty terms.

In other words, their goal is to subvert Western democracies and make it impossible for governments to maintain order or for societies to retain their unique identities and values.

Black Lives Matter, which has received $650,000 from Soros-controlled groups over the past year, is a classic example of these efforts. Until recently, the police were universally admired in the US as the domestic equivalent of the military. BLM emerged as a social force bent on politicizing support for police.

Its central contention is that in the US, police are not a force for good, enabling society to function by maintaining law and order. Rather, police are a tool of white repression of blacks.

Law enforcement in predominantly African American communities is under assault as inherently racist.

BLM agitation, which has been accused of inspiring the murders of police in several US cities, has brought about two responses from rank and file police. First, they have been demoralized, as they find themselves criminalized for trying to keep their cities safe from criminals.

Second, their willingness to use force in situations that demand the use of force has diminished. Fear of criminal charges on the one hand, and public condemnation as “racists” on the other causes police to prefer inaction even when situations require that they act.

The demoralization and intimidation of police is very likely to cause a steep increase in violent crimes.

Then there are Soros’s actions on behalf of illegal immigration. From the US to Europe to Israel, Soros has implemented a worldwide push to use immigration to undermine the national identity and demographic composition of Western democracies. The leaked emails show that his groups have interfered in European elections to get politicians elected who support open border policies for immigrants from the Arab world and to financially and otherwise support journalists who report sympathetically on immigrants.

Soros’s groups are on the ground enabling illegal immigrants to enter the US and Europe. They have sought to influence US Supreme Court rulings on illegal immigration from Mexico. They have worked with Muslim and other groups to demonize Americans and Europeans who oppose open borders.

In Israel as well, Soros opposes government efforts to end the flow of illegal immigration from Africa through the border with Egypt.

The notion at the heart of the push for the legalization of unfettered immigration is that states should not be able to protect their national identities.

If it is racist for Greeks to protect their national identity by seeking to block the entrance of millions of Syrians to their territory, then it is racist for Greece – or France, Germany, Hungary, Sweden the US or Poland – to exist.

Parallel to these efforts are others geared toward rejecting the right of Western democracies to uphold long-held social norms. Soros-supported groups, for instance, stand behind the push not only for gay marriage but for unisex public bathrooms.

They support not only the right of women to serve in combat units, but efforts to force soldiers to live in unisex barracks. In other words, they support efforts aimed at denying citizens of Western democracies the right to maintain any distance between themselves and Soros’s rejection of their most intimate values – their sexual privacy and identity.

As far as Israel is concerned, Soros-backed groups work to delegitimize every aspect of Israeli society as racist and illegitimate. The Palestinians are focal point of his attacks. He uses them to claim that Israel is a racist state. Soros funds moderate leftist groups, radical leftist groups, Israeli Arab groups and Palestinian groups. In various, complementary ways, these groups tell their target audiences that Israel has no right to defend itself or enforce its laws toward its non-Jewish citizens.

In the US, Soros backed groups from BLM to J Street work to make it socially and politically acceptable to oppose Israel.

The thrust of Soros’s efforts from Ferguson to Berlin to Jerusalem is to induce mayhem and chaos as local authorities, paralyzed by his supported groups, are unable to secure their societies or even argue coherently that they deserve security.

In many ways, Donald Trump’s campaign is a direct response not to Clinton, but to Soros himself.

By calling for the erection of a border wall, supporting Britain’s exit from the EU, supporting Israel, supporting a temporary ban on Muslim immigration and supporting the police against BLM, Trump acts as a direct foil to Soros’s multi-billion dollar efforts.

The DCLeaks exposed the immensity of the Soros-funded Left’s campaign against the foundations of liberal democracies. The “direct democracy” movements that Soros support are nothing less than calls for mob rule.

The peoples of the West need to recognize the common foundations of all Soros’s actions. They need to realize as well that the only response to these premeditated campaigns of subversion is for the people of the West to stand up for their national rights and their individual right to security. They must stand with the national institutions that guarantee that security, in accordance with the rule of the law, and uphold and defend their national values and traditions.

Și fenomentul imigrației din lume arabă către Europa pare a fi tot „opera” lui Soros.

„Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.

Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise”, mai scrie sursa citată.

Oamenii lui Soros din România

Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de „societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center” , „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia „Concept” , „Centrul pentru Drepturile Omului – București”,  „Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, „Asociația „Pro Democrația”, „Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au „născut” alte ONG-uri.

Oficial, George Soros s-a implicat în România, în ultimele zile ale anului 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Unii spun însă, că activitatea magnatului american de origine maghiaro-evreiască, a început cu mult înainte de căderea regimului Ceaușescu.
Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective. Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii „s-au nimerit” să fie acolo și că „scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.
Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: „National Endowment for Democracy”, „Freedom House”, „National Democratic Institute” sau „Open Society Institute”.
Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind  de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.Toate, însă, sunt legate direct CIA, pe care agenția le-a „privatizat”, George Soros fiind unul din beneficiari. Lovitura era genială: SUA puteau să se implice în alte țări, fără să mai fie acuzată de „amestec în treburile interne ale unui alt stat”, pentru că la mijloc era vorba despre „societatea civilă”.
Revenind la România, Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.
Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea „societății civile”.  Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.
Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de „societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.
Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center” , „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia „Concept” , „Centrul pentru Drepturile Omului – București”,  „Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, „Asociația „Pro Democrația”, „Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au „născut” alte ONG-uri.
Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.
Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.
Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.
  • Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu
  • Alexandru Lăzescu – fost director al TVR
  • Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
  • Vladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
  • Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005)
  • Catrinel Pleșu – fost  director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012)
  • Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației  (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
  • Renate Weber –  consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
  • Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
  • Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
  • Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
  • HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)
  • Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
  • Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012)
  • Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației „Pro Democrația”
  • Victor Rebengiuc – actor
  • Sabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22
  • Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
  • Andreea Pora – jurnalist
  • Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
  • Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României
  • Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA
  • Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV
  • Laura Ștefan – membră a ONG-ului „Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007),  a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
  • Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
  • Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
  • Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
  • Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR
  • Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
  • Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
  • Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
  • Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar
    fost Ministru  Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta
  • Radu Filipescu –  nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
  • Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
  • Dan Perjovschi – desenator, ilustrator
  • Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
    Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul  IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
  • Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA,  fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa „The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

PRIMARUL GENERAL GABRIELA FIREA SI-O TRAS SI EA „UN DEPARTAMENT ANTICORUPTIE”IN CADRUL PRIMARIEI GENERALE A CAPITALEI!

2 sept.

Primarul general Gabriela Firea a declarat la B1 TV că va pune la punct un serviciu care să se ocupe de prevenirea corupţiei în instituție.

”Vom avea un departament, în premieră în România, care se va ocupa exact de prevenirea actelor de corupție în sensul de verificare a tuturor acțiunilor care se desfășoară în primărie și care vizează cheltuirea banului public. Va fi o direcție preventivă”, a declarat Firea.

Primarul a precizat că acest departament face parte din organigrama primăriei din Viena, organigramă pe care vrea să o implementeze şi la Bucureşti.

„Voi propune Consiliului General noua structură a organigramei Primăriei Generale a Capitalei. O organigramă care vreau să semene foarte mult, aproape până la identitate, cu organigrama Primăriei din Viena. Am cerut acceptul, pentru a nu fi acuzați de plagiat, ambasadorului Austriei la București cu care m-am întâlnit. În luna octombrie sunt invitată oficial la Viena de primarul Vienei”, a mai spus Gabriela Firea.

UN DOCUMENT INEDIT CARE DOVEDESTE AUTODECONSPIRAREA SIE IN REPUBLICA MOLDOVA!

2 sept.

Image result for MRU,IOHANNIS ,SIE POZE

 

Un document inedit dovedește că articolele apărute în presă de-a lungul vremii au declanșat anchete interne în cadrul spionajului extern românesc, ducând chiar la autodeconspirarea unor ofițeri acoperiți din cadrul Serviciului de Informații Externe.

Declarația de martor a colonelului în rezervă CIE-SIE Doina Moinescu, fost șef de serviciu, extrasă din dosarul 4855/2/2006 (Ionel Dragomir vs. SIE), este primul act oficial de autodeconspirare a unui ofițer operativ din cadrul Serviciului de Informații Externe cu activitate intensă pe spațiul țărilor ex-sovietice.

Moinescu descrie modul în care se desfășoară operațiunile SIE și ordinea ierarhică în cadrul serviciului la acea dată, dând în vileag cu acestă ocazie și statutul unui important secretar de stat, Dan Chiriac, fost spion pe spațiul SUA. Aceeași Doina Moinescu apare la sfârșitul anului 2003 și în documentele Registrului de stat al întreprinderilor și organizațiilor din Republica Moldova, ca administrator al reprezentanței din Moldova a “Asociației Centrul Românesc de Afaceri”.

“Curtea de Apel București
Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr. 4855/2/2006

Ședința publică / nepublică din data de 16.01.2008

Declarație martor

Cât timp a lucrat în unitatea noastră reclamantul s-a aflat în subordinea mea eu coordonându-i direct activitatea. Din anul 2004 a lucrat în afara unității pentru sarcinile pe care le primea luînd legătura cu mine și îmi comunica rapoartele și informațiile obținute pe suport magnetic, fiind obținută în prealabil aprobarea conducerii pentru această metodă de lucru. Informațiile primite de la reclamant erau procesate doar de mine, iar eu trimiteam materialele mai departe pe filieră.

Reclamantul a lucrat în afara unității pe un calendar care nu aparținea serviciului și avea îndatorirea de a-și proteja munca, obligații care presupuneau să nu lucreze cu Internetul și să nu aibă acces nimeni altcineva la calculator pe parola reclamantului. Precizez că obligația de a nu lucra cu Internetul la care am făcut referire, viza faptul să nu fie conectat la Internet în momentul în care procesa informațiile. Arăt că în măsura în care i s-ar fi pus la dispoziție un laptop pt. serviciu pt. lucru în afara serviciului, reclamantul ar fi avut acces doar la anumite specialități ale acestuia, respectiv redactare documente, fiind blocat accesul la alte opțiuni. Arăt că în legătură cu cel de-al doilea material sau al treilea publicat în “România liberă” în primăvara 2005 vizând prezența în România a unor firme străine arăt că acesta cuprindea informația la care recl. nu a avut și nu avea cum să aibă acces. Arăt că la momentul respectiv s-a pus problema acestei scurgeri de informații și întreg serviciul a fost supus unei anchete interne. Reclamantul mi-a solicitat în perioada în care se afla în custodia Direcției de Protecție să fie scos la raport solicitare căreia i-am dat curs însă dl Dan Chiriac – Secretar de Stat mi-a spus că nu poate să-l primească. Aspectele în legătură cu care recl. solicita scoaterea la raport vizau modul în care decurgea ancheta sa disciplinară precum și alte informații de care nu am cunoștință Știu că este obligatorie primirea la raport a celor care solicită și personal nu am cunoștință să mai fi existat un astfel de refuz.”

Generosul spațiu slav și ghimpele Conțiu

Surse din cadrul Serviciului de Informații Externe afirmă că Doina Moinescu făcea parte din garda veche a Securității externe, fiind o apropiată a generalilor CIE/SIE Dan Dumitru, Adrian Isac şi Mircea Haş. A fost căsătorită cu Mircea Lazăr, fost ofiţer de contrainformaţii la detaşamentele de pompieri. Aceleași surse spun că Moinescu a avut mari probleme cu soțul său, în anul 1997, când ar fi divorţat, apoi cu fata sa (scandaluri legate de Grecia, Japonia și Canada). Colonel (r) Doina Moinescu a fost şefă al unui important serviciu de analiză din cadrul SIE până la începutul anului 2008, când a fost trecută în rezervă. Cât a coordonat activitatea agenților SIE pe spațiul Republicii Moldova, Moinescu a beneficiat de protecţie politică și a avut în coordonare numeroşi ofiţeri sub acoperire, informatori, jurnaliști acoperiți şi cadre asociate ce activau pe spaţiul ţărilor ex-sovietice.

Cel mai cunoscut dintre aceştia este faimosul „dezertor” Mihai Conţiu. Ofiţerii spun că acesta şi-ar fi început activitatea în Republica Moldova prin 1998, când era un simplu informator SIE, fiind promovat ulterior la statutul de „cadru asociat”. Se spune că acesta ar fi refuzat să mai îndeplinească misiunea de cărăuș de bani negri, produși din vânzarea de “cetățenii” și vize Schengen, între Republica Moldova și Ungaria.

Când ofiţerii de linie din ambasada României de la Chişinău Nic Negescu şi Dan Dungaciu l-au deconspirat pe Conţiu, şefii unor direcţii din SIE, Adrian Isac, Dan Dumitru şi Mircea Haş (cei care l-au promovat), i-au sărit în ajutor. Se pare că prin „relaţiile” sale vechi de pe spaţiul sovietic, Doina Moinescu ar fi intervenit pentru Conţiu. Fostul „cadru asociat” neagă că ar fi fost ajutat de cei de mai sus. Prin intermediul Ambasadei Române de la Chişinău, Doina Moinescu (consilier economic în anul 2001) i-a cultivat intens şi pe Marius Stoian, Francesco Gerardi, Victor Nichituş şi Cristian Pohrib. Activitatea intelectuală a Doinei poate fi studiată în arhivele Institutului de Politici Publice, alături de nume sonore din generosul spaţiu slav.

Dosarul „Patriarhul”

Întoarsă de la post din Ambasada României în Republica Moldova, Doina Moinescu a făcut un raport detaliat despre relaţiile dintre generalul GRU Anatolie Andreevici Coman, conspirat „Patriarhul” şi prim-adjunctul SIE, generalul Silviu Predoiu (conspirat „Pumnea”). Sursele noastre spun că Doina a fost cât p-aci să zboare din SIE, dacă nu interveneau pentru ea doi oameni politici ai fostului PDL. Imediat ce a fost scoasă în rezervă, Doina Moinescu a fost retrimisă în Republica Moldova.

Beneficiind de poziţia sa în contraspionajul extern, Doina Moinescu a fost promovată în cercurile masonice moldoveneşti de Dan Dumitru, vechi cadru conspirat al Securității în cadrul Secretariatului General al Guvernului. Anatolie Coman, cel care în 2003 a ajutat-o să găsească un sediu asociaţiei “Centrul Românesc de Afaceri”, unitate SIE conspirată, a primit ceea ce i se cuvenea. Alături de fantoma Dan Dumitru, Doina este co-autoarea dosarului „Patriarhul”, care se referă la activitatea generalului GRU Anatolie Andreevici Coman, mare mason moldovean.

NATASHA ST – PIER – TU TROUVERAS!

2 sept.

NATALIA OREIRO – ME MUERO DE AMOR!

2 sept.

HILARY DUFF – STRANGER!

2 sept.

%d blogeri au apreciat: