Arhiva | 5:40 pm

FOSTUL MINISTRU DE INTERNE PETRE TOBA LA MANA PENALULUI KLAUS WERNER JOHANNIS!

5 sept.

Image result for IOHANNIS,PETRE TOBA POZE

 

Parchetul General a trimis luni, la Preşedinţie, avizul pentru urmărirea penală a fostului ministru de Interne, Petre Tobă, potrivit România TV.

Procurorii DNA au cerut aviz preşedintelui Klaus Iohannis, săptămâna trecută, pentru începerea urmăririi penale pe numele ministrului, în dosarul privind fapte de corupţie la DIPI.

Astfel, Petre Tobă este suspectat de procurori că ar fi încercat să pună piedici anchetei DNA în dosarul în care sunt cercetaţi 24 de angajaţi ai Serviciului Secret al Ministerului de Interne, prin refuzul de a declasifica acte legate de achiziţiile DIPI.

Mai mult, din banii serviciului secret al Ministerului de Interne s-au cumpărat căsuţe de păpuşi, tobogane, jocuri darts, cărţi de joc sau benzi de alergare.

Reclame

CAZUL SKY NEWS CREEAZA PROBLEME PENTRU ROMANIA.CONSULTANTUL BRITANIC IN AFACERI PUBLICE,DAMIEN PHILLIPS,IN ARTICOLUL SAU”MANDATUL EUROPEAN LE DA PUTERE TIRANILOR DIN ROMANIA,SA INCALCE LIBERTATEA PRESEI DATORITA REGIMULUI TOTALITAR!

5 sept.

damien-phillips

Un consultant critică, pe site-ul conservativehome.com, regimul „autoritar” din România care „încalcă libertatea presei” şi care din cauza căruia jurnalistul Sky News Stuart Ramsay sau patronul România Liberă Dan Adamescu ar fi fost acuzaţi pe nedrept, susţinând că ţara „seamănă cu Turcia lui Erdogan”, transmite MEDIAFAX.

În articolul intitulat „Mandatul European de Arestare le dă putere tiranilor din România. Premierul ar trebui să renunţe la el”, consultantul în afaceri publice Damien Phillips susţine că problema cu care se confruntă Stuart Ramsay, realizatorul reportajului despre presupusul trafic ilegal cu arme de foc din România, are la bază politicile sistemului „autoritar” din ţară care seamănă cu regimul lui Ceauşescu şi care suprimă criticile aduse Adminstraţiei de către presă. Phillips solicită premierului britanic Theresa May să retragă ţara din sistemul mandatului european de arestare.
„Theresa May a promis ţării în 2014 că problemele în ceea ce priveşte mandatul european de arestare au fost rezolvate şi că va lupta pentru ca Marea Britanie să facă parte din nou din sistem. România este doar un exemplu despre cum acest sistem nu doar că eşuează în a susţine statul de drept, ci şi ajută regimurile autoritare să suprime criticile”, începe acesta articolul.

Consultantul critică Administraţia din România, susţinând că aceasta exercită un control asupra instituţiilor mass-media din ţară.

„Luaţi drept exemplu poziţia statului român chiar şi pentru libertăţile civile de bază. Reţeta pentru controlul media în acest stat UE este mult prea obişnuită. Atunci când un jurnalist critică Guvernul, trimiteţi agenţi sub acoperire pentru a aduna informaţii despre ţintă, veniţi cu acuzaţii false la adresa lui, îl defăimaţi public prin intermediul instituţiilor voastre media controlate de stat şi apoi îi instruiţi pe presupuşii voştri procurori independenţi să îi testeze legat de acuzaţii false. Acolo merg jurnaliştii voştri independenţi”, declară Damien Phillips.

Phillips îl susţine pe jurnalistul britanic de investigaţie Stuart Ramsay, care, spune el, „a avut îndrăzneala să publice un reportaj despre traficanţii români de arme”.

„El a avut îndrăzneala să publice un reportaj despre traficanţii români de arme care doreau să vândă teroriştilor armanent militar de origine rusă. În timp ce serviciile britanice de securitate avertizează cu privire la posibile atacuri de tipul celor de la Paris, bandele din România vând arme oricui vrea să le cumpere.

„Bruxelles-ul a lansat o investigaţie privind controlul la frontiera română, însă în loc să îndrepte această greşeală, România ales să îl atace repede pe mesager. Dacian Coloş, premierul României, a criticat – catalogând drept inacceptabilă denigrarea unei ţări fără dovadă. Pe data de 17 august, Ramsay a fost acuzat oficial de către Unitatea Specială română de Luptă Antiteroristă. Procurorii au invocat o lege obscură a securităţii naţionale « privind furnizarea de informaţii false» iar Ramsay şi cei doi colegi ai lui sunt acum urmăriţi penal pentru formarea unui «grup infracţional organizat»”, declară acesta.

Consultantul îi apără pe Dan Adamescu şi pe fiul său, Alexandru Adamescu, despre care spune că au fost acuzaţi pe nedrept. Numele Adamescu apare de zece ori în acest text, în timp ce numele lui Stuart Ramsay apare de șapte ori.

„Cât priveşte presa din România, situaţia este chiar mai gravă. Dan Adamescu, patronul ziarului România Liberă, a fost acuzat de către fostul premier Victor Ponta de corupţie după ce a decis că Adamescu publicat prea mute articole critice despre escrocheriile lui (…) Adamescu a fost declarat imediat vinovat în prima zi a procesului său de către un judecător care a spus că «el trebuie expus ruşinii publice» (…).

„Ramsay va fi audiat la Londra de o comisie de procurori români antiterorişti. Dacă ei decid că acesta este un infractor şi că va fi acuzat, tribunalele britanice nu vor putea face nimic împotriva extrădării sale, ca şi în cazul lui Adamescu (n.r. Alexandru Adamescu, fiul lui Dan Adamescu, este rezident în Londra). Ele nu vor avea voie să verifice baza acuzaţiilor – vă amintiţi principiul de încredere mutuală între Marea Britanie şi România – şi nu vor avea altceva de făcut decât să îi pună pe Ramsay şi pe Adamescu în primul avion spre Bucureşti unde vor lua parte la un proces de spectacol care l-ar face mândru pe Ceauşescu”, arată articolul.

„Este timpul să punem capăt abuzului la adresa sistemului nostru judiciar de către Guvernele care nu au niciun respect real pentru statul de drept şi pentru separarea puterilor. În timp ce Marea Britanie se îndreaptă către Brexit, ar trebui să ne retragem din sistemul mandatului european de arestare şi să reafirmăm sitemului nostru juridic de renume mondial încă o dată”, încheie acesta.

ISTORICUL ROMAN NEAGU DJUVARA SI REFLECTIILE SALE DESPRE REGIMUL POLITIC POLITIENESC DIN ROMANIA:”OAMENNI SUNT SARACI SI NEMULTUMITI,DAR E VINA LOR.DE CE NE MIRAM ATAT?!”,DAR CINE ESTE ISTORICUL BASIST NEAGU DJUVARA!

5 sept.

Zilele trecute am ascultat la televizor reflecţiile unui cunoscut istoric român: Neagu Djuvara. Starea societăţii româneşti a fost tema centrală a îngrijorării sale: foarte multe probleme ale României; explozia sărăciei şi a corupţiei, dezagregarea economiei şi a vieţii sociale.

Un fin discurs, dar m-a surprins explicaţia pe care încearcă să o schiţeze: aşa suntem noi românii, mentalitatea noastră. Nimic original. În discuţiile publice, această formă a auto-învinovăţirii fără speranţă este curent invocată.

Apelul la această explicaţie ridică o mare întrebare: poate fi considerată mentalitatea a fi un factor explicativ primar? Evident, mentalitatea este şi ea un factor explicativ, dar în nici un caz cel mai important. Ea este un factor explicativ intermediar. Contextele sociale modelează mentalitatea oamenilor. Deci explicaţia trebuie căutată nu în ”mentalitate”, ci în contextele sociale care au produs şi menţine o anumită mentalitate.

Să mergem mai departe. De ce noi românii avem o asemenea presupusă mentalitate? Mentalitatea românilor este rezultatul sedimentării unei experienţe istorice de secole în diferite contexte sociale.

Djuvara insistă asupra acestei probleme. Explicaţia este căutată în istorie: lunga dominare a turcilor, o istorie dificilă a românilor între trei imperii: turcii, Austro-Ungaria, Rusia. Aceste condiţii externe dificile ne-au determinat să căutăm soluţii de supravieţuire, să ne ”descurcăm”.

Invocarea obsesivă a turcilor s-a uzat însă. Cât timp vom mai explica tot ceea ce se întâmplă cu turcii ? Devine tot mai jenant să explici de exemplu explozia actuală a corupţiei printr-o mentalitate presupusă a acţiona constant a lungul secolelor.

Un istoric subtil, Djuvara nu a părut înclinat să fie satisfăcut cu o asemenea explicaţie. Dar nemulţumirea sa se încurcă jenant: nu cumva natura noastră a românilor este responsabilă ? Terenul este lunecos: ce este natura românilor? Natura înnăscută a popoarelor este un concept depăşit de întreaga ştiinţă actuală.

Să revenim la mentalitate. Generată de un anumit context social, mentalitatea poate fi însă profund modificată de noile contexte sociale. Sau va continua să acţioneze atâta timp cât este susţinută de noile contexte sociale. Peste istoria cu turcii au trecut succesiv alte istorii: istoria constituirii României moderne, apoi istoria experienţei comuniste şi, în fine, experienţa de 26 ani a tranziţiei. Dacă nu luăm în considerare tot acest proces istoric, riscăm să ajungem la presupoziţii caricaturale de tipul: dominaţia turcă de acum câteva secole este cauza, prin medieri complexe, a exploziei corupţiei în secolul XXI. Mentalitatea actuală este determinată mult mai direct de actualul context social al tranziţiei, decât de experienţa istorică cu Imperiului Otoman.

Deci nu mentalitatea este explicaţia, ci contextul social care a produs-o şi, mai important, care o menţine. Asupra mentalităţii se poate acţiona direct, dar de regulă rezultatele sunt mai degrabă modeste. Soluţia este schimbarea structurilor, a contextului care susţine respectiva problemă. Explozia corupţiei actuale nu poate fi explicată prin tradiţie, mentalitate, sau presupusa natură a românilor, ci prin contextul social actual care a produs-o şi o explică.

Nu este vorba doar de o eroare epistemologică, ci de o viziune cu funcţii ideologice. Explicaţia tuturor problemelor sociale prin ”natura umană universală” sau prin ”mentalitatea noastră constituită istoric” este o ideologie conservatoare a pasivismului social: nu organizarea socială actuală este responsabilă, ci oamenii, mentalitatea lor. Este vina individuală a noastră a tuturor românilor. Dar vina pare a fi nici măcar a românilor actuali, ci a istoriei de secole, iar istoria nu poate fi schimbată. Nu mai e nimic de făcut.

Nu e nevoie de o schimbare socială, dar nu putem să ne plângem de mentalitatea noastră. Invocarea obsesivă a mentalităţii are funcţia de a nu mai da atenţie realităţii prezente şi responsabilităţii acesteia, a căuta cauzele oriunde în altă parte, dar nu în societatea prezentă. Oamenii sunt săraci şi nemulţumiţi, dar e vina lor. De ce ne mirăm atât?

Identificarea corectă a explicaţiei este importantă pentru că din ea decurge ce am putea face. Explicaţia orientează acţiunea.

Paradigma explicaţiei prin mentalitate plasează responsabilitatea pe oameni. Este o explicaţie morală. Ea are la bază o evidenţă solidă. Viaţa socială este rezultatul acţiunii oamenilor. Fiind liberi, noi putem acţiona într-un fel sau altul. Filozoful francez Sartre, care a dominat câteva decenii filozofia epocii, avansa un principiu fundamental: suntem liberi şi fără scuze. Dincolo de libertate nu mai este nimic de explicat. Tot ce este în societate este rezultatul acţiunilor noastre. De ce societatea este aşa cum este? Pentru că aşa noi am acţionat.

Ce este de făcut ? Să determinăm pe oameni să se comporte altfel. Soluţia la problemele actuale este deci să facem legi/ norme şi să acţionăm cu fermitate pentru asigurarea respectării lor. Istoria a inventat mecanisme sociale de control şi sancţiune, adesea foarte dure: închisorile şi pedepsele. Morala şi justiţia la care se adaugă şi religia sunt instrumentele schimbării sociale, de instaurare a unei societăţi bune. Dacă ne referim la corupţie, DNA-ul a fost construită ca soluţie.

Paradigma mentalităţii/ moralei se confruntă cu o problemă dificilă: de ce aceste instrumente care există de când lumea nu au reuşit să soluţioneze problemele cu care toate societăţile se confruntă ? Doar religia a dat o explicaţie la această întrebare: noi, oamenii, suntem prin natura noastră, păcătoşi.

Se conturează în spaţiul public un nou punct de vedere în acelaşi context ideologic justificativ al realităţii ”aşa cum este”: corupţia, care ne preocupă atât de mult acum, nu este un lucru nou; a exista întotdeauna şi în toate ţările, deci un fenomen inevitabil, nimic de îngrijorat şi deci nimic de explicat.

Paradigma sociologiei. Sociologia nu neagă rolul moralei şi a responsabilităţii umane. Nu neagă importanţa mecanismului normativ al funcţionării societăţii: elaborarea de norme şi acţiunea de impunere a respectării lor. Sociologia este complementară moralei şi justiţiei. Omul este liber şi responsabil, fără scuze (juridic), dar ia decizii în contexte sociale. Contextul social dă conţinut libertăţii. Factorii sociali presează asupra opţiunilor umane. Explicaţia comportamentului uman şi a rezultatului acestuia trebuie căutată în condiţiile sociale care modelează comportamentul uman: cauzele sociale. Și concluzia acţională este alta: dacă vrem să schimbăm starea societăţii trebuie să schimbăm cu prioritate nu oamenii, ci condiţiile sociale, să modificăm structurile societăţii.

Să luăm un exemplu paradigmatic: delincvenţa. Desigur delincventul este complet vinovat. Justiţia stabileşte vina individuală şi decide sancţiunile. Tribunalul nu explorează condiţiile sociale care poate l-au determinat. În faţa justiţiei, delincventul este fără scuze şi pedepsit. Sociologia priveşte lucrurile din altă perspectivă: dincolo de responsabilitatea individuală, delincvenţa este un fapt social. Amploarea ei este determinată de ”alte fapte sociale” (Durkheim), de contextul social. Sociologul R.K.Merton este autorul unei explicaţii rămase celebre a delincvenţei: decalajul dintre scopurile considerate de societate ca legitime şi dezirabile şi deficitul de mijloace legitime necesare. În aceste condiţii, creşte probabilitatea ca indivizi să adopte mijloacele ilegitime disponibile. Un acuzat nu poate, în tribunal, să invoce pentru că a furat lipsa mijloacelor legitime de câştig pentru a solicita achitarea. Pentru sociologie, soluţia, complementar cu controlul social, este schimbarea condiţiilor care generează anormalitatea.

Lucrarea mea de doctorat a oferit o teorie a activităţii normative (producerea de norme şi acţiunea de asigurare a respectării lor), componentă esenţială a tuturor sistemelor sociale. Se argumentează că un sistem social nu poate fi complet ”normal”, bazat pe respectarea integrală a normelor sale, ci prezintă un grad anumit de normalitate/ anormalitate[1]. Comportamentul anormal nu este un efect al mentalităţii sau al naturii umane (păcătoase), ci o condiţie a echilibrului social. Utilizând limbajul creştin, nu numai omul, dar şi sistemele sociale sunt, într-un anumit grad, ”păcătoase”. Un sociolog nu se poate aştepta ca toţi oamenii, în toate împrejurările, să respecte toate normele.

Predicţia formulată în lucrarea publicată în 1972 este că orice acţiune represivă la adresa deviaţiilor de la norme dă rezultate limitate şi, în consecinţă, nu se poate susţine la nivele ridicate. Ea generează inevitabil contra-reacţii care îi erodează sustenabilitatea. Predicţia care decurge din această teorie este că, de exemplu, acţiunea în forţă a DNA-ului nu poate fi susţinută social indefinit la nivelul ridicat actual, erodându-se rapid, fără a reuşi să rezolve problema corupţiei. Deja constatăm că rezultatele acţiunii DNA sunt modeste: marii corupţi scapă de pedeapsă sau primesc pedepse derizorii; şi recuperarea daunelor sunt insignifiante. Nu este întâmplător faptul că DNA-ului i se impută tot mai mult că tratează doar efectele, dar nu face nimic pentru prevenire. De fapt, critica nu este corectă. Controlul social are ca misiune sancţiunea. Prevenire înseamnă schimbare a condiţiilor care produc comportamentele indezirabile, care este misiunea altor subsisteme.

Cum explicăm multitudinea problemelor prezente cu care ne confruntăm, ca de exemplu căderea economiei, sărăcirea, corupţia? Este momentul să ne asumăm propria noastră vină colectivă pentru situaţia prezentă şi să nu tot dăm vina pe ”români”. Estimarea mea este că explicaţia problemelor cu care ne confruntăm trebuie căutată în strategia tranziţiei pe care am practicat-o în ultimii 26 ani. Printre cele mai importante caracteristici sunt: privatizarea oricum (strategia privatizării rapidă, realizată cu prioritate absolută), care a reprezentat nu privatizarea ca instrument al dezvoltării, ci al desfiinţării întreprinderilor; politica statului mic, caracterizat prin toleranţa incredibilă pentru jaful resurselor statului; demonizarea interesului naţional, acuzat a fi de natură comunistă sau naţionalism extremist. Sintetic spus, întreaga strategie a tranziţiei noastre a încurajat şi legitimat jaful resurselor colective şi toleranţa faţă de îmbogăţirea rapidă, dincolo de lege, şi aceasta confuză, şi ignorarea interesului comun.

Este momentul ca noi, sociologii, să ne întrebăm de ce preocuparea pentru analiza întregului proces al tranziţiei a fost o tematică de interes cu totul marginal.

[1] Metoda normative în psihosociologia organizării, Editura Știinţifică, 1972

Articol preluat integral de pe platforma România Socială

AMBASADORUL USA LA CHISINAU JAMES PETTIT,O INTOARCE PRECUM MOLOTOV:”RESPECT DECIZIA SI IDEALUL UNIONISTILOR!”

5 sept.

Ambasadorul James Pettit și liderul PL, Mihai Ghimpu  Foto: pl.md

Ambasadorul James Pettit și liderul PL, Mihai Ghimpu Foto: pl.md

Ambasadorul SUA în Republica Moldova, James D. Pettit, este de acord cu argumentele lui Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal din Republica Moldova. Oficialul american a declarat că este de acord cu afirmaţia liberalului, potrivit căreia reprezentantul SUA, „prin declarațiile sale, nu a dorit să atingă în niciun fel dreptul cetățenilor unioniști de a avea o viziune și o dorință de reunire și că Statele Unite nu au cum să împiedice reunificarea celor două state românești, dacă poporul o va face”. Pettit a menţionat cu această ocazie că respectă „decizia și idealul unioniștilor”.

Într-un comunicat oficial, postat pe 5 septembrie pe site-ul Partidului Liberal (sub titlul ” Mihai Ghimpu la întrevederea cu ambasadorul SUA: Nu rezistăm fără România, vom fi ocupați din nou, exact ca și Crimeea”) se spune că întrevederea a avut loc în contextul apropierii campaniei electorale pentru alegerea Președintelui Republicii Moldova din 30 octombrie 2016.

„Decizia încotro să meargă îi aparține poporului și nimeni nu ne poate indica ce să facem și cu cine să ne unim. Sângele apă nu se face, domnule ambasador”, a spus Ghimpu.

La rândul său, ambasadorul SUA a fost deacord cu afirmația Președintelui PL, că ”puterea suverană aparține poporului, inclusiv dorința firească de Unire cu România”. Ambasadorul consideră că prin declarațiile sale nu a dorit să atingă în nici un fel dreptul cetățenilor unioniști de a avea o viziune și o dorință de reunire și că Statele Unite nu are cum să împiedice reunificarea celor două state românești dacă poporul o va face. ”Eu respect decizia și idealul unioniștilor”, a spus ambasadorul american.

Mihai Ghimpu i-a povestit ambasadorului american despre evenimentele istorice ale poporului român, care dovedesc că populația de pe ambele părţi ale Prutului este una și aceeași, iar independența Republicii Moldova, „pentru mine, nu a fost decât un pas spre UNIRE”.

Mihai Ghimpu a menționat că la moment, în societate, există în acest sens tabere pro și contra, pentru că republica Moldova nu a avut o guvernare care să corecteze greșelile istoriei. ”Eu am votat pentru independența acestui Stat în 1991 față de URSS, atunci nu era posibilă reunificarea. La moment avem aproximativ 30% din populația Republicii Moldova, în special tinerii, care își doresc Unirea, acest trend este unul în creștere, fapt care ne bucură și ne încurașează să luptăm”, a spus Mihai Ghimpu. ”Dacă conducerea de la 1990 încoace ar fi promovat adevărul despre noi, despre ocupație, despre identitate și limba pe care o vorbim, astăzi Unirea ar fi fost făcută. Pentru populația Republicii Moldova, astăzi este mai bine dacă aceste două state românești s-ar uni. De aceea consider că problema despre reunificarea cu România astăzi este mai viabilă ca niciodată”.

”Uniunea Sovietică a creat în anul 1990 Republica Moldovenească Nistreană, pentru a împiedica unirea noastră. În acei ani puterea de la Kremlin promova și susținea indirect candidați care ajungeau în fruntea republicilor din fostul spațiu sovietic, ca să-i poată controla. Astăzi, Rusia susține financiar partide politice care luptă deschis pentru interesele imperialiste ale acesteia”, a mai spus liderul PL la întâlnirea cu ambasadorul SUA.

James Pettit, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, a declarat într-un interviu acordat postului Moldova 1 că ţara trebuie să rămână un stat suveran şi independent. Diplomatul consideră că alăturarea României, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, „nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova”. „Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi, desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”, a mai menţionat Pettit.

DER BILD:”EINE SCHREKR -POMM”FUR ANGELA MERKEL!,”O RUSINE,O UMILINTA, UN DEZATRU INFIORATOR!”

5 sept.

”O rușine”, ”o umilință”, ”un dezastru”. Acestea sunt cuvintele de pe prima pagină prin care ziarele germane comentează înfrângerea suferită pe 4 seprembrie de partidul cancelarului Angela Merkel la alegerile din landul Mecklemburg-Pomerania Occidentală, landul de baștină al liderei Uniunii Creștin Democrate.

Atrage în egală măsură atenția ascensiunea partidului anti-imigrație Alternativa pentru Germania, care s-a clasat pe poziția a doua în urma scrutinului, în spatele Partidului Social Democrat, care a câștigat confortabil alegerile, cu 30% din voturi. CDU s-a clasat abia pe a treia poziție, cu 19% din voturi, în timp ce Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 21%, urmată de Die Linke, cu 12%.

”AfD depășește CDU”, titrează pe prima pagină Berliner Zeitung, subliniind că un alegător din cinci a votat cu partidul anti-sistem din Germania la alegerile regionale de duminică.

”Un dezastru”, scrie Bild. Nu mai putem vorbi de ”Meck-Pomm”, scrie tabloidul cu referire la landul din estul țării, ci de ”Schreck-Pomm”, pentru că rezultatul a fost ”înfiorător” (Schreck) pentru partidele tradiționale, CDU si SPD.

O singură fotografie poate rezuma întregul scrutin, în opinia cotidianului Hamburg Morgenpost. Este fața lui Leif-Erik Holm, liderul AfD din landul răsăritaen. Deși AfD s-a clasat la distanță în spatele social-democraților (care au obținut 30% din voturi), partidul anti-sistem a înregistrat un scor spectaculos, care complică mult jocurile politice în întreaga țară, în perspectiva alegerilor generale din 2017.

Cotidianul berlinez Tageszeitung vine cu o abordare diferită de cea a marilor publicații. ”O veste bună: NPD a ieșit din joc”. Este vorba de partidul neonazist care a plătit cel mai scump pentru ascensiunea AfD. NPD s-a văzut cu electoratul decimat și nu a obținut decât 3% din voturi, ieșind în acest fel din parlamentul landului.

Un ”referendum” pierdut la scor

Pentru mare parte din presa europeană, alegerile din landul german nu au nevoie de o analiză amplă, pentru că ele au fost considerate de la început un referendum asupra politicii Angelei Merkel privitoare la refugiați și la transformările pe care trebuie să le sufere societatea germană în urma acestei politici a ”ușilor deschise”. Iar alegătorii din Mecklemburg-Pomerania Occidentală au spus în cor ”NU” acestei politici. Inițial, mobilizarea voluntară a germanilor a fost admirabilă, ei oferind ajutor celor un milion de refugiați care au intrat în țară doar în cursul anului 2015: găzduire, cursuri de limba germană, ghidare prin hățișul birocratic. Ulterior a început însă să apară teama legată de posibila schimbare la față a societății, de viitorul locurilor de muncă și de infracționalitate, agresiuni sexuale. Iar pe măsură ce Austria vecină anunță măsuri tot mai dure pentru imigranții care comit infracțiuni, germanii au început să solicite același lucru cancelarului lor.

În săptămâna premergătoare alegerilor din Meck-Pom, Angela Merkel a încercat să-și asume vina pentru haosul creat de ”ușile deschise”, vorbind despre decizii luate tardiv, despre nehotărârea Bruxelles-ului și a propriului guvern. A fost însă prea târziu.

Înfrângerea este usturătoare pentru Merkel personal, pentru că provine din acest land și a fost înfrântă chiar în propria circumscripție de un partid de extremă dreapta care a participat pentru prima dată la alegerile regionale din Mecklemburg-Pomerania.

Rezultate puțin relevante pentru întreaga Germanie

Este însă prea devreme pentru a anunța sfârșitul politic al Angelei Merkel. Meckelmburg-Pomerania a fost, într-adevăr, scena unui adevărat referendum, însă este vorba despre un land foarte mic, cu doar 1,6 milioane de locuitori. Mai mult, este un land care a votat în mod tradițional cu stânga, iar din acest punct de vedere rezultatele nu sunt o surpriză. Chiar și votul pentru AfD a fost unul de stânga, căci anul acesta social-democrații au pierdut peste 5% din voturi comparatriv cu alegerile precedente, iar Partidul Stângii (Die Linke) a pierdut și el 5,4% în acest land, care era unul dintre bastioanele sale. Aceste voturi au mers în mare parte către AfD. Alegătorii din acest acest land estic, unde tradiția democratică este mai recentă și economia mai puțin înfloritoare, sunt unii dintre cei care au suferit economic de pe urma reunificării și a globalizării și s-au îndreptat către mesajul unei drepte populiste. Nu în ultimul rând, alegerile de aici au fost primele de după atentatul de la Munchen, iar valul de emoție și-a spus cuvântul.

Să vedem ce se va întâmpla la Berlin

Însă, dacă alegerile ce urmează să aibă loc la Berlin (pe 28 septembrie) și în landul Renania de Nord-Westfalia (în 2017), cu o populație cât a tuturor landurilor estice și cel mai bogat din Germania, vor marca o ascensiune similară a AfD, atunci va deveni limpede că politica germană se schimbă fundamental.

Așadar, la tot mai frecventa întrebare dacă Angela Merkel va mai candida pentru funcția de cancelar și la alegerile generale din 2017, răspunsul nu poate fi dat de scrutinul de duminică. ”Rezultatele nu sunt reprezentative, însă sunt categoric unele simbolice pentru cancelar și întregul spectru politic german”, spune pentru NBC Carsten Brzesky, economist la ING-DiBa. ”Să vedem ce se va întâmpla la Berlin peste două săptămâni, înainte de a o scoate din cărți pe Angela Merkel”, este opinia lui Alstair Newton, director la Alavan Business Adisory, citat de NBC.

Un posibil nou rol politic pentru Merkel – răul cel mai mic

Deloc lipsită de atractivitate și tot mai criticată, politica Angelei Merkel își găsește un atu în anemia adversarilor. Partidul Social Democrat este într-un con de umbră de mai bine de un deceniu, iar liderul său, Sigmar Gabriel, este un personaj lipsit de charismă, care încearcă să atragă atenția asupra sa vorbind, în calitate de vicecancelar, despre moartea tratatului de liber schimb UE-SUA. Mai mult, ”marile alianțe” dintre CDU și SPD din ultimele două mandate fac din social-democrați complicii politicilor lui Merkel. Șansele stângii tradiționale de a ajunge la guvernare sunt reduse, în afară de situația coalizării cu Die Linke, o variantă puțin probabilă în opinia analiștilor. În aceste condiţii, Merkel poate să nu mai caute o victorie majoră la alegerile generale din 2017, ci doar să pozeze în răul cel mai mic pentru germani, în politicianul care poate găsi cel mai repede cel mai mic numitor comun. Pentru asta, Angela Merkel are doar un an la dispoziție.

PROFESORASUL DE FIZICA DIN SIBIU,KWJ LA CERN!

5 sept.

Image result for KLAUS WERNER IOHANNIS PROFESOR POZE

 

Preşedintele Klaus Iohannis va participa, luni, la Geneva, la ceremonia de ridicare a drapelului naţional cu ocazia aderării României la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară – CERN.

Preşedintele României va fi însoţit de o delegaţie de cercetători români care colaborează cu CERN, precum şi de doi olimpici naţionali la Fizică, informează un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.

După ceremonia ridicării drapelului României, preşedintele Klaus Iohannis va avea discuţii cu conducerea Organizaţiei Europene pentru Cercetare Nucleară şi va vizita principalele facilităţi ale CERN.

De asemenea, preşedintele României va avea o întâlnire cu cercetători români care lucrează la CERN sau colaborează la proiectele Organizaţiei.

La data de 17 iulie 2016, România a devenit cel de-al 22-lea stat membru cu drepturi depline al CERN, cel mai mare centru de cercetare la nivel mondial în domeniul fizicii particulelor elementare.

CENTRUL RUS DE STIINTA SI CULTURA DIN ROMANIA,A AMBASADEI RUSIEI LA BUCURESTI A RACTIONAT DUR IMPOTRIVA PITICOTULUI PENAL ,BASISTUL-JOHANNIST A LUI SOROS,BOGDAN RARES CARE L-A JIGNIT PE PRESEDINTELE RUSIEI VLADIMIR PUTIN!

5 sept.

Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură din România, organizaţie guvernamentală afiliată ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, a distribuit pe Facebook o postare a realizatorului TV Rareş Bogdan, în care acesta îl face pe preşedintele rus Vladimir Putin “imprevizibil şi dus cu capul”, potrivit b1.ro.

Postarea lui Rareş Bogdan conţinea o trimitere către un articol în care Vladimir Putin ameninţa România.

Ulterior, pe pagina centrului ruşilor din România a apărut un mesaj în care se arată că cea mai bună cale spre succes este învăţarea limbii ruse!

%d blogeri au apreciat asta: