8 SEPTEMBRIE,BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA PRAZNIUESC CEA DINTAI MARE SARBATOARE BISERICEASCA:”NASTEREA MAICII DOMNULUI!”,LA MULTI ANI CELOR CE POARTA NUMELE SFINTEI FECIOARE MARIA!”

8 sept.

La 8 septembrie, atât Biserica Ortodoxă, cât şi cea Catolică sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului. În calendarul popular românesc, acest praznic se numeşte Sântă-Măria Mică, Vergura Mică sau Precista Mică. Aşa cum se întâmplă la toate marile sărbători, şi de Sântă-Măria Mică sunt legate străvechi tradiţii, pe care unii le mai respectă şi astăzi cu evlavie. Această zi este cinstită mai întâi şi mai întâi prin nelucrare. Ultimele ierburi şi fructe de leac se culeg în ajunul ei, căci dacă se culeg după Sântă-Măria Mică nu mai au nicio putere. A doua zi după sărbătoare, unii încep culesul viilor. Tot atunci se bat nucii, ca să facă rod şi în anul următor. Se jupoaie coaja de pe ulmi, ce va fi întrebuinţată primăvara la legatul viţei-de-vie. La Vergura Mică se aprind candele în toate casele şi ard toată ziua. În această zi, femeile care nu au copii, dar îi doresc, se duc la biserică şi se roagă lui Dumnezeu să aibă. În biserică se roagă Maicii Preciste şi femeile însărcinate, ca să le dea naştere uşoară. În ziua praznicului, mamele nu lasă pe foc oale cu mâncare, crezând că, respectând acest obicei, îşi feresc copiii de nenorociri, de arsuri şi de răceli. De altminteri, în ajunul şi în ziua sărbătoririi nu se aprinde focul în vatră, căci e primejdie de nenoroc şi de boală. Dacă totuşi cineva e bolnav, ca să se însănătoşească, în unele sate din Miazăziua ţării se face Cozonacul Maicii Domnului, din care o bucată o mănâncă suferindul şi bea un pahar cu vin, iar altă bucată o aruncă pe pământ şi varsă un pahar cu vin, descântând astfel:

Am copt un cozonac frumos,

Pufos

Şi gustos.

Ia tu, boală, jumate,

Şi lasă-mă cu sănătate!

Ia şi-un pahar de vin,

Şi lasă-mă senin,

Curat,

Luminat,

Cum Dumnezeu m-a lăsat!

La Sântă-Măria Mică se fac târguri şi iarmaroace. Se împart struguri, prune şi pâine făcută în casă, de sufletul morţilor. Se spune că de la Sântă-Măria Mare şi până la cea Mică nu cade bruma. În Maramureş, se crede că, dacă plouă pe 8 septembrie, toamna va fi urâtă şi ploioasă, iar dacă în această zi înfloresc merii şi perii, toamna va fi blândă, iar recoltele se vor culege fără greutate.

Cu privire la Naşterea Sfintei Maria, legendele populare româneşti diferă de tradiţia bisericească. Astfel, prin unele locuri, se spune că doi soţi ajunseseră la bătrâneţe fără să aibă copii, deşi se rugau zilnic să le dea Dumnezeu şi lor. Într-o zi, moşul, plecând după vreascuri, a găsit la marginea unei păduri o pruncă înfăşurată în straie împărăteşti şi gângurind. A luat-O cu grijă şi a dus-O acasă. Mare bucurie a fost pe cei doi bătrâni şi, drept mulţumire Domnului Ceresc, au făgăduit că, după ce O vor creşte, O vor închina Bisericii, ceea ce s-a şi întâmplat, Maria călugărindu-Se în Mânăstirea de Cleştar. După altă legendă, bătrâna Ana ar fi rămas însărcinată mirosind ori sărutând o frunză de păr sau o floare. După altele, Sfânta Maria S-ar fi născut din durere de inimă, dintr-o mamă de 7 ani şi un tată de 77 de ani! În fine, o legendă din Muntenia spune că Sfânta Fecioară S-a născut dintr-o floare de măr, înflorit la început de toamnă, şi de aceea S-a şi numit Măria sau Cea-Născută-din-Floare de Măr.

 

Cea dintâi mare sărbătoare din anul bisericesc ortodox (care începe la 1 septembrie), este Naşterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie. Se şi cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou, Maica Domnului fiind sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi preacinstită în Biserică. Sărbătoarea a fost stabilită în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează ziua veșniciei, viața fără de sfârșit, iar datorită ei, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu S-a întrupat, a biruit moartea și a dăruit oamenilor viața veșnica în Împărăția Cerurilor.

Sfânta Scriptură nu ne oferă informaţii despre Naşterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat numai de Tradiția Bisericii, consemnată în cărțile de cult și în unele scrieri, precum Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Din Sfânta Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana. Ei erau sterpi şi înaintaţi în vârstă, dar își doreau un copil. Ioachim era din seminția lui Iuda, iar Ana din seminţia lui Levi, fiind fiica preotului Matan și a soției lui, Mariam. Erau în vârstă și, fiind lipsiți de copii, erau priviți de ceilalţi ca blestemați. Odată, din această pricină, dreptului Ioachim i-au fost refuzate darurile aduse la templu. De aceea el a zis către soţia sa, Ana: Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu să ne dăruiască un copil. Apoi a plecat în peștera Prorocului Ilie de la Hozeva. Iar Ana se ruga lui Dumnezeu cu durere și cu multe lacrimi acasă, zicând: Doamne, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul ai făcut cerul și pământul și toate câte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cel ce ai binecuvântat pe Sarra, soția lui Avraam și ea a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu pe Samuel prorocul, dă-mi și mie roadă pântecelui și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că, de voi naște fiu sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale. Arhanghelul Gavriil s-a arătat apoi fiecăruia dintre ei, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt și va fi un vas ales lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Damaschin spune că firea celor doi s-a biruit prin har și a rămas supusă acestuia. Nu a luat-o înaintea harului. A așteptat neroditoare, până când harul a înflorit rodul. Astfel, deși născută în chip firesc din Drepții Ioachim și Ana, Maica Domnului a fost și rodul rugăciunilor, făcute cu lacrimi şi cu frângerea inimii, de către părinţii ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască: chemarea de a fi mama care a dat trup de om lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Părinții i-au pus numele Maria, care înseamnă Doamnă sau Stea, arătând mai înainte strălucirea vredniciei ei de Maică a Stăpânului tuturor. La împlinirea vârstei de trei ani, părinții și-au împlinit făgăduința și au adus-o la templul din Ierusalim, eveniment prăznuit ca Intrarea în biserică a Maicii Domnului, la 21 noiembrie.

Astfel a venit pe lume aceea care a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica mântuirii noastre a tuturor, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, pe care o lăudăm în vecii vecilor. Amin.

 

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: