DEMOCRATIA LIBERALA SAU BRAVA NOUA LUME ILUMINISTA!

17 sept.

 

 

În ultima vreme, gînditorii atît din stînga cît şi din dreapta spectrului politic au făcut din ce în ce mai multe comentarii critice despre Iluminism şi liberalismul politic asociat în mod normal cu acesta. Multe dintre aceste critici se centrează în jurul îngrijorării că tradiţia liberalismului iluminist portretizează fiinţele umane ca fiind hiperaționale sau extrem de  atomizate. Criticii consideră punctul de vedere al cunoașterii şi al interacţiunii sociale, pe care îl asociază cu liberalismul Luminilor, a fi în afara contactului cu concepţii mai recente ale comunităţii umane și capacității oamenilor de a face alegeri. Cu toate acestea, astfel de critici tind să îmbine aspecte diferite ale liberalismului iluminist. În special, criticii conştientizează prea puţin activitatea gînditorilor asociați cu tradiţia liberală născută din Iluminismul scoțian. Diferenţele dintre varianta scoţiană a liberalismului iluminist şi versiunile engleză şi franceză, face versiunea scoțiană mai imună la unele dintre aceste critici. În mod specific, tradiţia scoțiană pune accentul pe ordinea spontană şi pe concepția sa asupra schimbului de  piaţă ca o formă de comunicare ce îi dă  o abordare distinctă care merită explorată.

Iluminismul şi, implicit, modernitatea, s-a construit pe nişte iluzii care nu au trecut nici măcar testul istoriei. Mai întâi este iluzia unei morale universale, unei legi morale din om care face ca toţi oamenii să ajungă să aibă aceleaşi imperative, idealuri şi comportamente morale.
Apoi este iluzia drepturilor universale ale omului: ceea ce credeau şi doreau domnii pudraţi din saloanele iluministe sau din lojele revoluţionare era musai să fie universal valabil pentru toţi.

Legată de aceasta este iluzia egalităţii oamenilor, a popoarelor, a culturilor.

Apoi iluzia obiectivităţii, a ştiinţei care duce inevitabil lumea pe noi culmi ale progresului.

Apoi iluzia libertăţii:definită nu ca liber arbitru şi responsabilitate ci ca un soi de drept fundamental, indiferent de consecinţe.

În sfârşit, cea mai teribilă iluzie a fost aceea că Dumnezeu nu mai este util (indiferent dacă există sau nu). Şi pentru că această iluzie iluministă trebuia să ia un corp: acesta s-a numit Statul.

Statul modern e ….noua biserică, aşa cum iluminismul este noua teologie.

El, statul, te eliberează şi te înrobeşte egal (nimeni nu e mai presus de lege). El, statul, ştie cum trebuie să fie cetăţeanul său şi de aceea impune un învăţământ care trebuie să transmită nişte valori- ale sale.

Evident, statul s-a autoreglat în timp pentru a putea să împace realitatea cu iluzia iluministă. De aceea statul, deşi clamează democraţia ca o virtute conducătoare, este de fapt condus de tehnocraţi şi birocraţi (în proporţie de 75 la sută).

Deşi statele occidentale au îmbrăţişat iluzia libertăţii în economie, piaţa liberă şi celelalte fantezii ale liberalismului nu au funcţionat niciodată.

Deşi statele socialiste au îmbrăţişat iluzia egalităţii economice, toate au funcţionat sau mai funcţionează ca forme de capitalism de stat.

Consecinţele?

Hai să nu vorbim acum despre vieţile oamenilor de sub copiii mai “nervoşi” ai iluminismului: comunismul, nazismul, fascismul, etc.. Hai să vorbim de copilul care a luat toată moştenirea: democraţia liberală.

Le vedeţi acum când cetățeanul mediu din brava lume nouă iluministă este prizonierul unei vieţi în care munceşte (cu tot cu drumul la job) 10-11 ore pe zi, 5-6 zile pe săptămână, care trăieşte înglodat în datorii (în medie, jumătate din munca sa se face pentru a plăti taxe la statul tutelar, iar prin sisteme gen TVA, etc, o medie de 25 la sută din cheltuielie pentru el însuşi se duc tot la stat).

Copiii săi sunt deformaţi de către stat, care prin mecanisme succesive şi inteligente, preia controlul real asupra formării noilor generaţii.

Desigur, e prosper mai mult ca oricând în istorie, însă e o prosperitate pe care, în mecanismul său inteligent, statul democraţiei liberale, îl pune să o reinvestească tot în stat. (o maşină mai bună înseamnă: consum mai mult, taxe mai mari, deci de ce să nu şi-o cumpere prizonierul?)

Autor: Bogdan Duca

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: