Arhiva | 5:59 pm

SLUGA ACELEI FETE DIN EST,ANGELA MERKEL ,CETATEANUL GERMAN,CORUPTUL KLAUS WERNER JOHANNIS”DER TEUFEL”,VA PRIMI MIERCURI,LA KIEL,IN GERMANIA,PREMIUL „HERMAN EHLERS 2016”,PENTRU MERITE DEOSEBITE IN LUPTA IMPOTRIVA CORUPTIEI SI CREAREA POLIZEISTADT IN LANDUL ROMANIA!

26 sept.

Imagini pentru IOHANNIS,MERKEL,JUNCKER POZE

 

Preşedintele Klaus Iohannis va primi miercuri, la Kiel, în Germania, premiul Herman Ehlers 2016 pentru merite deosebite în sprijinirea statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei.

„Miercuri, președintele României se va afla la Kiel, în Germania. Motivul prezenței este faptul că va primi Premiul ‘Hermann Ehlers 2016’. Este un premiu care este acordat domnului președinte din partea fundației cu același nume pentru merite deosebite în sprijinirea statului de drept și a luptei împotriva corupției. Este un premiu prestigios, unul dintre cele mai importante premii germane”, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Mădălina Dobrovolschi, potrivit Agerpres.

Ea a arătat că fundația care îi acordă șefului statului premiul poartă numele fostului președinte al Parlamentului german între 1950-1954 și promovează educația civică în spiritul libertății și democrației.

„Este un premiu care a fost acordat de-a lungul timpului multor personalități de vârf din politică tocmai pentru că au promovat valorile libertății și democrației”, a precizat purtătorul de cuvânt al președintelui.

Mădălina Dobrovolschi a adăugat că printre cei care au primit acest premiu se numără cancelarul german Helmut Kohl, în 2003, și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în 2013.

SENATORUL DE BACAU VASILE NISTOR,PROVENIT DIN ARIPA PC-ISTA A ALDE,CERE DEMISIA CO-PRESEDINTELUI ALDE CALIN POPESCU TARICEANU!

26 sept.

Imagini pentru VASILE NISTOR,TARICEANU,DANIEL CONSTANTIN POZE

 

Au apărut turbulențe în ALDE: un om al co-președintelui Daniel Constantin i-a solicitat DEMISIA celuilalt lider al partidului, Călin Popescu-Tăriceanu, din funcția de șef al Senatului.

După ce Daniel Barbu a făcut furori, zilele trecute, declarând că viața de politician poate fi mai grea decât cea a unui soldat care luptă în Afganistan, iată că acum este rândul celuilalt co-președinte executiv al ALDE să fie subiect de breaking news.

Este vorba despre senatorul de Bacău Vasile Nistor, provenit din aripa PC-istă a ALDE, formațiune alcătuită, în 2015, prin fuziunea dintre Partidul Liberal-Reformator (al lui Tăriceanu) și Partidul Conservator (al lui Constantin).

Nistor a luat cuvântul, luni, de la microfonul central al plenului Senatului, însă Tăriceanu nu era prezent în sală, notează Hotnews.

„Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, consider că aveți datoria să vă prezentați demisia, întrucât sunteți acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului”, a declarat Nistor.

DAR CINE ESTE GHERTOIUL SECURIST SILVIU PREDOIU,UN PENAL IN FRUNTEA CELUI MAI IMPORTANT SERVICIU SECRET ROMANESC SIE?

26 sept.

Senatorul PSD Valer Marian

Gherțoiul securist Silviu Predoiu, un penal în fruntea celui mai important serviciu secret românesc SIE

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

Şedinţa Senatului din: 18.06.2013

Titlul declarației : Generalul Predoiu, spionul (și gherțoiul) lui Băsescu

.Silviu Predoiu, penalul din umbra lui Basescu

La țepe în Piața Victoriei, băieți ! Cu astfel de îndemnuri revoluționare a câștigat Traian Băsescu simpatia electoratului la sfârșitul anului 2004.

Viitorul președinte promitea cu ochii în lacrimi o reformă a la Țepeș, așa cum nu mai văzuseră românii în ultimii 50 de ani. Așa-zisa democratizare a României includea epurarea clanurilor securiste, comuniste și pesediste infiltrate în principalele servicii de informații ale țării. Vechii ofițeri de Securitate aflați încă la hățurile Serviciului de Informații Externe (SIE), ca Silviu Predoiu, Marcel Alexandru, Marin Vâlcea, Vasile Sarcă, Nicolae Vintilescu, Grigore Istrate ș.a., activau împotriva Occidentului încă de pe vremea dictatorului Nicolae Ceaușescu. Intrarea în Uniunea Europeană și în NATO presupunea trecerea în rezervă a dinozaurilor comunişti care lucraseră și pentru structurile Tratatului de la Varșovia. Schimbări s-au petrecut la Serviciul Român de Informaţii, unde, după instalarea în funcția de prim-adjunct a generalului Florian Coldea ( un repretent adus în instituție de generalul Dan Gheorghe, fost locțiitor al comandantului USLA înainte de 1989), au fost întinerite conducerile multor secţii judeţene. Din păcate, tinerii promovați s-au dovedit, în cele mai multe cazuri, slab pregătiți, slugarnici și obedienți tătucului de la Cotroceni.

Președintele Băsescu asigură supraviețuirea sistemului

La Serviciul de Informaţii Externe reforma s-a împotmolit pentru că Traian Băsescu și camarila sa făceau parte din sistem, fiind cadre racolate și documentate de sectoarele Centrului de Informații Externe (cum se numea SIE înainte de 1989), în vederea trimiterii “la post”. Ca urmare, Băsescu trebuia să se epureze el însuși înainte de a curăța Externele de securiști. Peste 70% din dosarele DIE/CIE/SIE nu au fost predate CNSAS nici astăzi, din motive lesne de înţeles, ca să nu mai vorbim de dosarele confiscate de armată la Revoluție. Opinia publică ar fi aflat cu stupoare cum demnitari şi politicieni democraţi (ofițeri conspirați) luptau împotriva NATO, spionau ţările Europei Occidentale sau furnizau armament teroriştilor din toate zonele fierbinți ale globului. Fantomele politicii românești post-decembriste au dosare secretizate, pline cu documente semnate de instructorii șefi Ioan Mihai Pacepa, Nicolae Pleșiță sau Nicolae Andruță Ceaușescu. Numai așa au fost promovați în cele mai importante funcții în stat, prin șantaj cu dosare și alte bube în cap.

Există nenumărate dovezi că Traian Băsescu a preluat slugile informative ale guvernării pesediste (2000-2004), folosindu-le împotriva celor care le promovaseră în grad și funcție (vezi Ion Iliescu, Adrian Năstase ș.a.). Imediat ce a preluat puterea, Băsescu a făcut scurte vizite la sediile serviciilor speciale. În ianuarie 2005, președintele uitase deja de țepe și i-a lăudat pe securiștii “Epocii de Aur” pentru profesionalism și „ densitate de creiere”. Printr-un decret din 8 februarie 2005, mulți dintre ei au primit o stea în plus, iar prietenii de spionaj ai președintelui Băsescu ( “la post” la Tokio) au fost imediat răsplătiți cu funcții de conducere în importante direcții din cadrul Serviciului de Informații Externe. Aceste numiri s-au făcut în ciuda faptului că, încă de la începutul mandatului său, Traian Băsescu fusese informat în amănunt despre metehnele informative ale ofițerilor superiori din cadrul serviciului secret extern. În stilu-i caracteristic, președintele a folosit aceste informări pentru a-i șantaja și promova în funcții de conducere pe ofițerii compromiși (fustangii, bețivi, afaceriști sau corupți), aceștia ajungând în cele din urmă marionete în mâinile sale.

Cel mai bun exemplu în acest sens este actualul prim-adjunct al directorului Serviciului de Informații Externe, generalul Silviu Predoiu, un securist al epocii ceaușiste, metamorfozat în zâna bună a democratiei, împotriva căruia Traian Băsescu a primit de-a lungul timpului nenumărate plângeri și sesizări. Astfel, la data de 10 decembrie 2005, la Președinția României s-a prezentat Marin Cruceru, ofițer de contraspionaj extern, care a activat pe fostul spațiu sovietic (Republica Moldova, Ucraina), de meserie profesor de istorie. Primit în audiență de Traian Băsescu, Cruceru i-a înmânat acestuia dosarul cu cele mai grave abuzuri ale celui care era la vremea aceea directorul Direcției Generale de Protecție Internă din cadrul SIE – generalul colonel Silviu Predoiu. Președintele a luat la cunoștință și a făcut ce știa mai bine. L-a promovat pe securist în funcția de prim-adjunct al șefului spionajului extern, postură în care se află și astăzi și datorită căreia este șeful de facto al SIE. Secretul lui Predoiu ? Dosarul de cadre al lui Traian Băsescu de pe vremea în care președintele activa la Anvers, scos la lumină din arhivele fostei UM 0195 (fosta unitate de contrainformații externe a DIE) de celălalt adjunct al șefului SIE, generalul Vasile Sarcă (zis DJ Vasile), al doilea nemuritor în ierarhia SIE.

Șef la SIE pe bază de șantaj, cu dosar de corupție la DNA

Presa centrală scria în 2006 referitor la adjuncții directorului SIE că „ avem de-a face cu două personaje pregătite ca agenți anti-NATO în perioada cea mai neagră a dictaturii ceaușiste”. În cazul generalilor Silviu Predoiu și Vasile Sarcă putem vorbi despre ofițeri CIE pregătiți la școala de la Brănești pentru a lupta împotriva Occidentului. Până la parvenirea lui Predoiu în funcții mari, Sarcă plimba dosare, ca adjunct al şefului Direcţiei Secretariat, în cadrul căreia funcţiona Arhiva SIE, locul în care se aflau, şi încă se mai află, o parte din dosarele secrete ale Securității externe, încă de la înfiinţarea acesteia. O sursă nepreţuită de informaţii şi de putere pentru Predoiu ! În anul 2003, arhiva a trecut la Direcţia de Protecție Internă, adică la colegul şi amicul Silviu Predoiu, care a pătruns astfel în misterele și biografiile secretizate ale politicienilor. Incluzând aici şi biografia noului locatar de la Cotroceni, care, după cum reieşea dintr-un dosar foarte bine ascuns în arhivă, era noua încarnare a unui ofiţer CIE sub acoperire, aflat cândva la post la Anvers. Astfel, România intra în UE cu agentul Pumnea (numele de cod al generalului Predoiu în Centrala SIE), un spion comunist, șef în cel mai important serviciu extern de informații al țării, posesor al dosarului penal nr. 11/P/2006, referitor la fapte de corupție. Cazul a fost instrumentat inițial la Parchetul Militar de generalul-magistrat Dan Voinea, apoi a fost înaintat la DNA, unde i s-a pierdut urma.

Cine este securistul din fruntea Serviciului de Informații Externe ?

Conform Anuarului Diplomatic și Consular al României editat de MAE, ediția 1993-1994, generalul de brigadă Silviu Predoiu s-a născut pe 5 august 1958 la Bucureşti. Surse din cadrul Serviciului de Informații Externe susțin că generalul Predoiu minte, încercând să-și ascundă originea rromă. Silviu Predoiu nu dorea să se știe că e născut în comuna Izvoarele din județul Giurgiu, dintr-un tată fost ofițer de securitate, pe nume Niculaie, și o mamă de origine rromă, pe nume Domnica. Mai mult, jurnaliștii au descoperit că Niculaie Predoiu, fost șef al Serviciului de Contrainformații al Inspectoratului General al Miliției și apoi șeful Inspectoratului Județean de Miliție și Securitate Giurgiu înainte de 1989, era poreclit „Țiganul” sau „Laleaua neagră” și s-a remarcat drept un activist înrăit și un om fără scrupule, incult, grobian și necioplit, care a distrus multe cariere fără nicio remușcare. Predoiu senior a fost bun prieten cu colonelul Constantin Fulga, șeful Serviciului de Pază şi Ordine al Miliției Brașov, nimeni altul decât tatăl fostului director al SIE Gheorghe Fulga, în perioada 2001-2006. Avansat în urmă cu câţiva ani, la intervenţia fiului său, general în rezervă, Fulga senior are studii militare la Moscova. Cu ajutorul său au intrat pe sub pielea președintelui Ion Iliescu juniorii Fulga şi Predoiu. În anul 1986, securistul Niculaie Predoiu ar fi fost îndepărtat din funcția de șef CI pe Miliție de către șeful Inspectoratului General al Miliției, generalul de contrainformații militare Constantin Nuță, pentru legături suspecte cu Fulga senior, fiind lucrat, ca mulți alții cu studii la Moscova, în operațiunea “Barajul” a UM 0110 (formațiunea anti-KGB). De asemenea, a fost cercetat într-un dosar penal, pentru protecția vameșilor de la Giurgiu care făceau contrabandă cu aparatură electronică, dar a avut noroc că a venit Revoluția și a scăpat. Același Anuar Diplomatic şi Consular al României consemnează faptul că actualul prim-adjunct al SIE Silviu Predoiu a absolvit Facultatea de Geologie-Geografie Bucureşti și a lucrat în perioada 1984-1985 în ICE Geomin. La facultate a intrat cu ajutorul tatălui şi s-a remarcat drept un student mediocru, absolvind studiile universitare printre ultimii din promoţie şi fiind repartizat la Petroşani. Potrivit anuarului, În perioada 1985 – 1993, Silviu Predoiu şi-ar fi desfăşurat activitatea în Regia Autonomă Metale Rare Bucureşti, o întreprindere a Ministerului de Interne, folosită ca parcare pentru securiştii cu bube în cap sau deconspiraţi din diverse motive. La Metale Rare a fost instruit de căpitanul Nicolae Neferoiu şi a stat în fapt numai până în 1987, când datorită relaţiilor tatălui său cu generalul Ioan Moţ, a fost încadrat în DIE, la Unitatea de Contrainformaţii Externe (UM 0195), la care şef era Moţ.Tot atunci a urmat cursuri de doi ani la Școala de Securitate de la Brăneşti şi a devenit ofiţer. La această şcoală s-a remarcat drept un pilos şi un îngâmfat, fiind detestat şi ocolit de toţi colegii săi de curs, fiindcă era un lăudăros notoriu, îndeosebi cu cunoştinţele şi relaţiile sale. Înfiinţată şi echipată de adjunctul DIE Ion Mihai Pacepa ca o alternativă la şcolile similare de perfecţionare a ofiţerilor de informaţii de la Moscova, instituţia pregătea tinerii pentru spionaj împotriva structurilor euroatlantice. Predoiu a lucrat ca ofiţer CIE acoperit în Comerţ Exterior şi a fost retras în Centrala SIE în anul 1990, unde timp de trei ani a activat ca ofițer de contraspionaj. După Revoluţie a fost la un pas să fie linşat de către colegii săi din UM 0195 pentru comportamentul său sfidător. Fiind tânăr a fost menţinut în structură încercându-se instruirea lui pentru că era o catastrofă, iar pentru a fi protejat a fost trimis la post în Africa, respective în Nigeria.

Străpuns pentru cucerirea soţiei portarului de la ambasadă

În anul 1993, spionul Predoiu a fost numit secretar III la Ambasada României din Lagos, după ce ar fi urmat un curs postuniversitar de jurnalism. Alături de Predoiu, în Nigeria activau ofiţeri vechi sub acoperire, printre care şi Bogdan Dumitrescu, ultima rămăşiţă a “Filierei Nigeriene” de trafic cu armament, arestat şi judecat în 2006 pentru spionaj militar în favoarea Moscovei. Dacă pe site-ul SIE, în dreptul generalului Predoiu figurează “misiune externă” între anii ’93-‘97, Ministerul Afacerilor Externe l-a deconspirat pe diplomat mai întâi în anuarul diplomatic din 1994, apoi printr-un comunicat al biroului de presă. Conform MAE (adresa nr. A1/L544/3din 18 ianuarie 2007), Silviu Predoiu „s-a aflat în misiune permanentă la Ambasada României la Lagos (Nigeria), în perioada 18.10.1993- 22.11.1997. Pe durata misiunii s-a ocupat de presă și relații consulare”. Colegii de spionaj afirmă că, după un scandal monstru cu portarul ambasadei, subofițer SIE, cauzat de faptul că s-a dat la nevasta acestuia, Silviu Predoiu a fost înjunghiat. Cazul a devenit subiect de predare pentru cursanții de la Brănești, când erau instruițI cum să se comporte la post, generalul Grigoraș, șeful Direcției Protecție în acea perioadă, prezentând ani buni acest caz ca un exemplu negativ. Silviu Predoiu a recunoscut fără să vrea, de față cu fostul său coleg, generalul (r) Marcel Alexandru, că a fost înjunghiat în perioada în care a fost la post, considerând episodul o faptă de vitejie.

Implicat în afaceri cu petrol și armament

În ciuda evidenţelor, generalul Predoiu a negat totul, până şi faptul că a fost la post în Nigeria, o zonă gri pe harta contrabandei cu armament şi produse petroliere de pe care românii au fost scoşi în 2006, în mod brutal, în urma afacerii “Bogdan Dumitrescu”. Din nefericire, pentru acesta, jurnaliştii l-au dovedit pe Silviu Predoiu cu “radiograma nr.888 din 18.11.1996 lagos”, decriptată şi semnată “silviu predoiu, secretar iii”. Presa centrală a relatat că Silviu Predoiu și Bogdan Dumitrescu erau amestecați în afaceri dubioase cu petrol împreună cu oficiali nigerieni și cu mai mulți afaceriști ai vechii Securități. Dextron, Petroconsult, Cromconsorțiu sunt numai câteva dintre brațele caracatiței prahovene întinse de Securitate în Nigeria. Mai trebuie adăugat și faptul că Nigeria este alături de alte țări ca Mauritania, Tunisia, Maroc, unul dintre end-userii falși folosiți în afacerile cu armament ale Securității și ale urmașilor săi. Cu alte cuvinte, serviciile secrete române vindeau armament în zone de conflict, aflate sub embargou, și prin intermediul Nigeriei. Afacerile se derulau la adăpostul relației cu National Petroleum Corporation, un fel de Petrom al Nigeriei. Actualul ajunct al SIE ar fi intervenit de asemenea ca Emeka Offor, unul dintre cei mai influenți politicieni nigerieni, posesor al unei imense averi, să ajungă consul onorific al României la Lagos. Cariera de diplomat a lui Predoiu a luat sfârșit în anul 1997, când a fost chemat în ţară de la post.

Ascensiune fulminantă în SIE

La sosirea în ţară, “diplomatul” CIE/SIE a avut o ascensiune fulminantă în centrală, fiind numit în 1997 şef de birou în Serviciul Asia din cadrul Direcţiei C, unde l-a avut şef pe colonelul Constantin Vatamanu, un vechi ofiţer CI-ist, fost ofiţer de miliţie la Iaşi, ca şi tatăl lui Predoiu. Colonelul Vatamanu l-a sprijinit şi l-a sprijinit foarte mult pe Predoiu junior, ajutându-l să fie promovat locţiitor de-al său şi apoi şef de serviciu, după ce el a plecat la post în Japonia, ca şi consul. Predoiu a ajuns astfel să coordoneze o vreme ofițerii care acționau pe spațiul țărilor ex-sovietice În anul 1999 Silviu Predoiu era locotenent-colonel și a ajuns fulgerător, datorită intervenţiei soţiei sale Cătălina la preşedintele Emil Constantinescu, căruia îi fusese student la Facultatea de Geologie, director la Direcţia de Crimă Organizată, având funcţie de general. Între 2002 şi 2003, după ce director la SIE a ajuns profesorul de socialism ştiinţific Gheorghe Fulga, Silviu Predoiu a fost promovat şef al Direcției Antiterorism din SIE. După ce generalul Adrian Isac a plecat de la șefia Direcției de Protecție Internă, în 2003, în locul său a fost promovat Predoiu. În 2004, acesta a fost avansat general şi şef al Direcţiei Generale de Securitate Internă din SIE. Preşedintele Băsescu, cel care promitea pesediştilor “ţepe în Piaţa Victoriei”, l-a numit oarecum inexplicabil pe general, în noiembrie 2005, prim-adjunct al directorului SIE, practic şeful spionilor externi. În materie de avansări, Predoiu a bătut toate recordurile, fiind avansat de patru ori începând din anul 2004, când a fost făcut general de brigadă, astăzi având gradul cel mai înalt, de general cu patru stele. Ultimele trei avansări le-a obținut din partea președintelui Traian Băsescu, în 2006, 2008 și 2011.

Nevasta la Resurse Umane, amanta psiholog. La SIE

Ca orice securist care se respectă, Silviu Predoiu și-a angajat nevasta, Cătălina, în 2001, în Compartimentul Sinteză din cadrul SIE. Consoarta a fost promovată în 2005 la conducerea Serviciului Analiză, apoi a devenit şefa unuia dintre serviciile Direcţiei Resurse Umane, care se ocupa cu angajările şi cu promovările ofiţerilor externiști. Practic, în acel moment, familia “Pumnea “tăia şi spânzura în SIE. În noiembrie 2006, după dezvăluirile apărute în presa centrală, Cătălina Predoiu a fost schimbată fără prea mult tam-tam din Direcţia de Resurse Umane a SIE. În vremea aceea, fratele generalului Silviu Predoiu era şef de serviciu în SRI. Adresa declarată a familiei Predoiu este str. Frunte Lată, nr.4, bloc P5, etaj 2, ap. 8, sector 5, Bucureşti, dar şi-au construit, din umilele salarii de bugetari, o vilă cochetă în Băneasa, în spatele postului de televiziune Antena 1, în dreptul sediului Grivco, zonă în care au devenit cunoscuţi pentru scandaluri alimentate bahic. O piesă de bază în anturajul lui Silviu Predoiu este una din amantele generalului, psihologul Bianca Șerb de la SIE. Figură ștearsă, cu ochelari rotunzi și groși ca fundul sifonului, psihologul Bianca are un aer stahanovist, provocând necunoscătorilor în domeniu fiori mai ceva ca Ana Pauker. Protejată de șeful de facto al SIE şi avansată până la gradul de colonel, a fost promovată fulgerător, primind chiar două grade într-un an. În martie 2005, în urma dezvăluirilor jurnalistului Ovidiu Eduard Ohanesian, simțindu-se vulnerabil, Silviu Predoiu era însoțit pas cu pas de domnișoara psiholog. Ofițerii din sistem, care au avut de a face cu cei doi, spun că aceștia au creat în instituție o atmosferă deosebit de încordată. Fostul colonel SIE Ionel Dragomir a fost unul dintre cei care au avut curajul să dea în judecată instituția de unde fusese dat afară abuziv. În acel moment, Bianca Șerb a dispărut din peisaj, iar când a fost citată ca martor, SIE a răspuns instanței de judecată că nu are o angajată cu acest nume. Probabil au trimis-o sub acoperire la post, undeva în străinătate. În cadrul SIE se mai știe că generalul Predoiu a avut relații amoroase cu o doctoriţă de la Policlinica SIE șI cu o domnișoară Carmen de la Serviciul Cooperare din SIE.

Incultură crasă şi ură viscerală faţă de tinerii educaţi

Mulți ofițeri au fost siliți să renunțe la carieră din cauza familiei Predoiu. Presa centrală a scris că generalul Predoiu a fost botezat în SIE cu apelativul de “ Pleșiță II”, din cauza inculturii sale. Tinerii din SIE se plângeau că Silviu Predoiu, ajutat de flebețea sa, psihologul-colonel Bianca Șerb, se poartă ca un stăpân de sclavi pe plantație. Încadrările se făceau pe ochi frumoși, iar destituirile erau arbitrare. Surse din cadrul SIE afirmă că, sub directoratul lui Gheorghe Fulga, Predoiu s-a ocupat cu identificarea și îndepărtarea ofițerilor care nu acceptau compromisuri. La vremea aceea, accesul în instituție nu se putea face decât pe bază de șpagă și la recomandare politică. Apartenența la o familie de vechi securiști reprezenta un avantaj în cariera viitorilor ofițeri externiști. Trimiterea la post înseamna un lung șir de “ cotizații “, până la șeful de direcție și la secretarul de stat din MAE. Lunar, o parte din salariul primit de ofițer la post mergea către boierii SIE. Datorită gradului înalt de politizare și corupție, mulți tineri cu pregătire superioară, cu masterate și doctorate, au părăsit SIE. Ei l-au descris pe Silviu Predoiu ca fiind “ un agramat, ce întruchipează tipul lipsit de orice scrupule, bețiv și afemeiat notoriu, care a declanșat numeroase scandaluri amoroase în SIE ”. Prin înscenări, abuz de putere și manipulare, Predoiu a distrus cariera multor ofițeri de perspectivă și în epoca Băsescu. În S.I.E., testul psihologic este hotărâtor pentru trimiterea în misiune externă. Cu ajutorul apropiaților și mai ales a apropiatelor sale din conducerea instituției, multi ofițeri S.I.E. au fost declarați de Silviu Predoiu labili psihic, și, în consecință, nu au mai fost trimiși la post. Fiind un tip mediocru, Predoiu are o ura viscerală față de tinerii instruiți și educați.

Prins cu minciuna în conferința de presă

Jurnalistul Eduard Ovidiu Ohanesian spune că l-a cunoscut pe generalul Silviu Predoiu în luna martie 2005, cu puțin timp înainte de a fi victima unei operațiuni complexe, pusă la cale de serviciile secrete române, mediatizată ca “Răpirea din Irak”. În urma unor articole dure despre abuzurile comise de unii ofițeri de rang înalt din cadrul SIE, publicate în cotidianul România liberă, Silviu Predoiu, proaspăt numit prim-adjunct al directorului SIE, a hotărât organizarea primei conferințe informale cu jurnaliștii. Se părea că instituția, urmașă directă a Securității ceaușiste, voia să dea semne de deschidere către opinia publică. Din partea SIE, printre altii, mai participau la așa-zisa conferință, generalul Marcel Alexandru – secretar de stat, generalul Nicolaie Goia – șef de direcție, fostul purtător de cuvânt al SIE Vică Țăranu, șeful Biroului de relații cu presa, Nicolae Vintilescu şi alți ofițeri nominalizați de Ohanesian în articolele sale. Într-o pauză, Predoiu, asistat din umbră de psihologul Bianca Șerb, a afirmat în mijlocul ziariștilor că nu a fost niciodată în Nigeria și că nu a avut vreo legătură cu rușii. Cu alte cuvinte, a dat de înțeles că jurnalistul Ohanesian mințea în articolele sale. Din păcate pentru generalul-dandana, la scurt timp după conferință, l-a dat în vileag o radiogramă publicată în presă (radiograma nr. 888 din data de 18.11.1996, ora 19.00), trimisă din Ambasada României de la Lagos, semnată, cum altfel, Silviu Predoiu, secretar III MAE. A urmat răspunsul Ministerului Afacerilor Externe, care dovedea că Predoiu era ofițer SIE sub acoperire de diplomat în Nigeria, exact în perioada la care făcuse referire Ohanesian. După numai un an, fostul său coleg de apartament și de afaceri murdare în Lagos (pe când repezentanța României în Nigeria nu deținea un sediu propriu), ofițerul SIE Bogdan Dumitrescu, este arestat, judecat și condamnat de o instanță nigeriană pentru transmitere de secrete militare către diplomați ruși.

Abuz grav în cazul colonelului Dragomir

Cazul colonelului Ionel Dragomir a făcut subiectul celei de-a doua conferințe informale organizate de generalul Predoiu la SIE. Remarcat drept un ofiţer profesionist în SIE, colonelul Dragomir a fost dat afară în mod abuziv, fără drept de pensie de către generalul Predoiu la comanda expresă a preşedintelui Traian Băsescu, care l-a numit “colonelul Dumitrescu” şi l-a acuzat că i-ar fi furnizat informaţii jurnalistului Ovidiu Eduard Ohanesian. De această dată au fost invitați doar ziariști convenabili, care înghițeau pe nerăsuflate intoxicările de presă răsuflate de Predoiu. Speriat de procesele intentate de colonelul Dragomir şi de dezvăluirile pe care acesta le putea face referitor la corupția din SIE, Silviu Predoiu a încercat să-i fabrice fostului colonel o biografie falsă. Fără succes, dar nu s-a lăsat. Ascunzându-se sub semnătura “Biroul Director”, în data de 13 aprilie 2007, Silviu Predoiu a postat pe site-ul SIE un comunicat care îl infiera proletar pe „dușmanul poporului”, jurnalistul Ovidiu Eduard Ohanesian, urmat de un denunț penal la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. O dovadă clară de poliție politică, inspirată de declarațiile tătucului său de la Cotroceni, Traian Băsescu. Între timp, denunțul penal a fost pierdut fără urmă, pe drum spre Parchetul General.

Exerciţiu de poliţie politică în cazul Năstase

Imediat după venirea la putere a preşedintelui Traian Băsescu, generalul Predoiu a început să caute dovezi şi documente incriminatoare la adresa fostului premier PSD Adrian Năstase. Astfel, l-a determinat pe colonelul Ioan Păun (Pilu), fost consul în China, cunoscut ca apropiat al familiei Năstase, să spună tot ce ştie. Totodată, l-a instruit personal pe directorul Octavian Creţu de la SC Ape Minerale Borsec cum să folosească tehnica operativă în discuţiile cu Adrian Năstase, dându-i ordin să coopereze cu DNA. Creţu avea o legătură mai veche cu SIE, de dinainte de 1989, despre care pot spune mai multe generalul Constantin Rotaru, fost director adjunct al SIE, şi colonelul Emil Ivan, fost şef de Direcţie în SIE, care după ieşirea la pensie au fost angajaţi amândoi la SC Ape Minerale Borsec. Inclusiv colonelul Ioan Păun a fost angajat de către Creţu la o fabrică de-a sa din Sebeş. În concluzie, generalul Predoiu a fost cel care a furnizat cele mai multe documente referitoare la ex-premierul Năstase. Condiţia pentru a-l salva pe colonelul Păun de închisoare a fost să-i organizeze o vizită în China preşedintelui Băsescu şi a soţiei sale la acelaşi nivel cum a organizat vizita ex-premierului Năstase şi a soţiei acestuia.

Protejarea lui Băsescu, Udrea şi Stolojan

În anul 2006, în cadrul SIE a fost înfiinţată o direcţie care se ocupa cu munca informativă în domeniul energiei, condusă de un ofiţer cu numele de cod “Chiliman”. Rezultatele au început să apară foarte repede, această direcţie dovedindu-şi utilitatea. În urma cazului Alro, în care au fost implicate mai multe persoane din conducerea ţării, respectiv preşedintele Traian Băsescu şi consilierii prezidenţiali Elena Udrea şi Theodor Stolojan, s-a ajuns la concluzia că unele informaţii esenţiale au parvenit procurorilor DIICOT de la această nouă direcţie. La ordinul lui Băsescu, generalul Predoiu a declanşat o anchetă pentru a stabili cine este implicat. Întrucât nu a reuşit să stabilească cine a sprijinit DIICOT, împreună cu preşedintele Băsescu au decis desfiinţarea acestei structuri, marea majoritate a ofiţerilor fiind trecuţi în rezervă.

Ambasadori compromişi, protejaţi de Predoiu

Fosta ambasadoare a României în Australia, Manuela Vulpe, devenită celebră după ce a exersat diplomaţia în jacuzzi cu fostul ministru de Externe, Theodor Baconschi, a fost în legătura generalului Predoiu, care a instriut-o şi-a implicat-o într-o relaţie scandaloasă cu un diplomat iranian care trebuia compromis. De fapt, Predoiu a făcut aceste jocuri la comandă şi în interes american. Din această cauză, Manuela Vulpe nu a fost exclusă din diplomaţie şi a ajuns ambasador în Mexic în urma scandalului sexual cu ecumenicul Baconschi. Ambasadorul Sofineti din India a fost semnalat că ar avea activităţi de spălare de bani cu un finanţator al reţelelor teroriste, în urma cărora diplomatul nostru şi-a rotunjit bine veniturile. Pentru că ambasadorul Sofineti era în legătura generalului Predoiu şi furniza informaţii SIE, nu s-a luat nicio măsură împotriva acestuia şi a rămas ambasador pentru ca să reprezinte interesele SIE, nu ale României.

Responsabilitatea lui Predoiu în cazul diplomatului Grecu

Acţiunea diplomatului Gabriel Grecu din Federaţia Rusă, ofiţer acoperit al SIE, care a fost prins şi reţinut de FSB când ridica un material informativ de la o căsuţă poştală din Moscova, a fost aprobată şi coordonată nemijlocit de către generalul Predoiu. Operaţiunea a fost atât de prost planificată, iar verificările au fost atât de superficiale încât ruşilor li s-a părut incredibil de uşor să prinzi în flagrant un ofiţer SIEşi să-l reţii câteva ore, timp în care nu se ştie ce s-a întâmplat cu Grecu, fiind posibil să-l fi fost sedat şi interogat ori chiar recrutat. Pentru că operaţiunea a fost aprobată şi coordonată de Predoiu, nu s-a luat nicio măsură şi nu s-a făcut nicio analiză de caz. De fapt, ruşii au monitorizat legătura SIE cu aşazise surse de informaţii de ani buni, iar în tot acest timp au intoxicat serviciul roman de spionaj. Acest lucru naşte mari semen de întrebare asupra profesionalismului sau, mai grav, asupra loialităţii generalului Predoiu.

În SIE se mai comentează de mult timp modul defectuos în care generalul Predoiu a gestionat milioane de euro destinaţi finanţării înfiinţării unui post de televiziune în Republica Moldova, suspectându-se sustragerea a sute de mii de euro de către Predoiu&Co.

Referitor la răpirea jurnaliştilor români din Irak, generalul Predoiu a fost cel care l-a influenţat şi l-a determinat pe preşedintele Băsescu să accepte scenariul american al răpirii, care ulterior s-a transformat într-o răpire adevărată. Cu acest prilej, Predoiu a devoalat americanilor o mare parte a potenţialului informativ pe care îl avea SIE în lumea arabă din vremea lui Ceauşescu. Logic, acest potenţial a fost preluat de către americani.

Jocurile băsiste ale generalului Predoiu

Generalul Predoiu cunoaşte foarte bine şi potenţialul informativ al fostei Brigăzi U (Umbre), devenită Direcţia H în vremea directorului Cătălin Harnagea. O parte dintre foştii ofiţeri deplin acoperiţi, racolaţi şi instruiţi de generalul Cornel Biriş bântuie prin Parlament , Guvern, Preşedinţie, justiţie şi diplomaţie, multe decizii contestate care se iau în aceste instituţii fiind rodul ordinelor primite de la SIE, de fapt de la generalul Predoiu, care la rândul său le-a primit de la preşedintele Băsescu. Alegerile prezidenţiale din 2009 au oferit din nou generalului Predoiu prilejul de a-şi oferi serviciile preşedintelui Băsescu. Predoiu a coordonat toţi ofiţerii SIE implicaţi în măsluirea voturilor în favoarea lui Băsescu, cooperând foarte bine cu ambasadorul Baconschi de la Paris. Tot generalul Predoiu a coordonat operaţiune ofiţerilor deplin acoperiţi ai SIE care au compromis guvernarea USL în străinătate după referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din iulie 2012.

Strict urgent: Debarcarea generalului Predoiu

Opinia public şi clasa politică trebuie să înţeleagă că toată activitatea informativă operativă a SIE este cunoscută numai de către generalul Predoiu, nu de către directorul civil, actualmente Teodor Meleşcanu, care este de fapt o marionetă şi nu are acces deplin la surse şi operaţiuni. După mai bine de două decenii de la Revoluția anticomunistă și după accederea României în structurile euroatlantice, ar fi cazul ca dinozaurul comunist din fruntea SIE, generalul Silviu Predoiu, să fie debarcat împreună cu toate fantomele Securității din lumea politică, justiție, presă, afaceri și diplomație. Dosarele Securității, secretizate abuziv în arhivele SIE trebuie prezentate opiniei publice fără nicio rezervă pentru ca electoratul să se prezinte la vot în cunoștință de cauză. Conducerile serviciilor secrete, mai ales cea a Serviciului de Informații Externe, trebuie depolitizate, ofițerii acestor structuri urmând să-și facă datoria față de țară și față de cetățeni, nu împotriva acestora. Retragerea ofițerilor acoperiți din politică, justiție, afaceri, presă, este o necesitate. Altfel, vom trăi în continuare la cheremul acelorași personaje, cu Institutul de Economie Mondială în CV și în suflet, educate la marea școală a generalilor Nicolae Pleșiță și Ioan Mihai Pacepa, într-o Românie tot mai orwelliană.

Senator

Valer Marian

pred predoiu predoiu1 (2) Predoiu1 Predoiu2 radiograma sarca1 silviu1 silviucv

http://ohanesian.wordpress.com/2013/06/14/2004/

GENERALUL SILVIU PREDOIU,ADJUNCT AL DIRECTORULUI SIE,SPIONUL PREFERAT A LUI BASESCU,VA ASIGURA INTERIMATUL LA CONDUCEREA SIE DUPA CE DEMISIA LUI MRU”PUTOIUL OPARIT”,A FOST APROBATA DE KLAUS WERNER JOHANNIS”MUTU!”

26 sept.

Imagini pentru SILVIU PREDOIU,IOHANNIS POZE

 

Generalul Silviu Predoiu, adjunct al directorului SIE, va asigura interimatul la conducere și după demisia din fruntea instituției a lui Mihai Răzvan Ungureanu, conform anunțului de luni al Administrației Prezidențiale.

Predoiu este adjunct al directorului SIE din 2005, dar lucrează în cadrul structurii de pe vremea când acesta ținea de temuta poliție a dictaturii comuniste, Securitatea.

Fostul ofițer de Securitate a asigurat șefia structurii centrale de spionaj a României de la toți directorii civili din ultimii ani. La început de la directorii civili care au fost fortați de Băsescu să își dea demisia. Este vorba despre Gheorghe Fulga, căruia i s-a cerut demisia după fuga lui Omar Hayssam, și de Claudiu Săftoiu, care a fost forțat să părăsească postul de director după doar șase luni, din cauza unei declarații neclare despre felul în care se fac interceptările telefonice, declarație care a produs un imens scandal. Un alt moment în care a asigurat interimatul a fost după demisia de la șefia SIE, și aceasta forțată de același Băsescu, a lui Teodor Meleșcanu. Fostul diplomat optase pentru intrarea în politică. A preluat șefia interimară și după precedenta demisie a lui Ungureanu (din mandatul 08.12.2007 – 08.02.2012), dată la care a fost numit prim-ministru al României.

Președintele Traian Basescu l-a ținut – încă din primele sale clipe la Cotroceni – aproape de el pe generalul Silviu Predoiu, după cum scria Cotidianul.ro încă din 18 octombrie 2007.

Directorul adjunct al Serviciului de Informații Externe, generalul (cu patru stele, vechea denumire fiind cea de general de armată), Silviu Predoiu, e de fapt șeful de facto, eternizat la conducerea acestei instituții. De peste un deceniu, generalul Silviu Predoiu conduce efectiv serviciul românesc de spionaj, dar scriptic numai din poziția de director adjunct. Numirea efectivă a generalului Silviu Predoiu ca director al SIE s-a lovit până acum de un singur impediment: acesta nu s-a hotărât să treacă în rezervă. Renunțarea la grade a lui Predoiu era necesară având în vedere, pe de o parte, tradiția de peste 20 de ani, de când la conducerea SIE s-au aflat doar civili și, pe de altă parte, necesitatea demilitarizării urgente a serviciului de spionaj. De altfel, demilitarizarea serviciilor secrete este un deziderat neatins încă, deși reprezintă un angajament luat în fața Uniunii Europene.

In CV-ul oficial, Predoiu, care este născut în 1958, uită să menționeze anul în care a fost trecut pe statul de plată al serviciului secret. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, actualul șef interimar al SIE a urmat în perioada 1987-1989 un „curs de informații externe”. Ce nu spune Predoiu este că astfel de cursuri nu se făceau decât la Școala de Securitate de la Grădiștea, o adevarată pepinieră de securiști. Cert este că din 1990 el devine „ofițer operativ contraspionaj extern”. Interesant este că generalul Predoiu a fost atras și de mass-media, absolvind în 1993 un curs de jurnalism.

În vremea lui Băsescu, prin Cotroceni se vorbea că Predoiu avea promisiunea fermă a numirii ca director plin când a intervenit desemnarea lui Săftoiu. De asemenea, directorul adjunct al SIE s-ar fi lăudat, nu o dată, că lucrează direct cu șeful statului și că directorii nici nu contează. Predoiu și-ar fi dovedit utilitatea, spun aceleași surse, în perioada crizei jurnaliștilor români răpiți în Irak.

MRU,FOST MEMBRU SUPLEANT AL CC UTC,FOST MEMBRU IN FORUMUL DE CONDUCERE AL FUNDATIEI”NOUA EUROPA ” A LUI GEORGE SOROS,FOST PREMIER,FOST SEF SIE,FOST MINISTRU DE EXTERNE-AFACEREA GOJDU,PRELUAT DE JOHANNIS ,SLUGA LUI SOROS SI PUS SEF LA SIE,DUPA O CERATA ZDRAVANA CU KLAUS „MUTU”,SI-O DAT DEMISIA ASTAZI DIN FRUNTEA SIE!

26 sept.

Imagini pentru KLAUS IOHANNIS,MIHAI RAZVAN UNGUREANU,LAURA KOVESI POZE

 

Bomba zilei este aceea că Mihai Răzvan Ungureanu şi-a dat demisia azi de la conducerea Serviciului de Informaţii Externe. Klaus Iohannis, preşedintele României, care l-a numit, de altfel, i-a acceptat demisia. Se încheie azi un lung conflict pe canavaua unei tensiuni cu Laura Codruţa Kovesi, 1) reproşul public că SIE nu raportează la DNA afacerile în străinătate ale afaceriştilor români bănuiţi de corupţie 2) afacerea Black Cube. Dar nu cred că plecarea lui MRU pe relaţia DNA-SIE este una de cauză-efect. Aş privi mai curând pentru a ghici cauzele spre situaţia regională, spre Washington mai ales, şi Bruxelles (NATO).

MRU a fost un apropiat al preşedintelui Iohannis până la un punct. Apoi a survenit conflictul cu DNA. Un factor a fost rivalitatea cu SIE/SRI – tradiţională în istoria serviciilor secrete de după 1989. Pe scurt, tensiunea între MRU şi Cotroceni nu putea dura la infinit. Ea s-a tranşat azi.

Demisia lui MRU era aşteptată mai demult, dar el a refuzat până azi să şi-o dea. Au mai fost câteva momente fierbinţi, dar ele au trecut şi relaţia părea că s-a detensionat între timp. Nu a fost aşa. Demisia sa o dovedeşte. Nu ştiu ce situaţie s-a ivit în ultimele zile care să îl fi determinat pe MRU (fost director SIE 2007-2012) să plece. Nici nu o să aflăm. MRU nu poate – graţie confidentialităţii – să povestească şi nu o va face. Poate doar peste decenii în memorii. Klaus Iohannis, şi mai puţin. Povestea consider că e deja îngropată. Numai câţiva iniţiaţi o cunosc. Dar comentariile pe acest subiect fierbinte abia încep.

„Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al PCR, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor forumului nostru pun în faţa noastră, a elevilor utecişti, sarcini deosebite. (…) Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele suspuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi, ne angajăm că vom depune toate eforturile (…) pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român” (Mihai Răzvan Ungureanu, cuvântare în calitate de delegat al Organizaţiei judeţene Iaşi a UTC, „Scânteia Tineretului”, 19 mai 1985, p.3 – conform Adrian Majuru, „UTC+UASCR = continuitate la catedra Puterii”, Cotidianul, 18 septembrie 2013).

La numai 17 ani, lui Mihai Răzvan Ungureanu i se prefigura un mare viitor, conform Bursa. După cum avea să observe mai târziu şi Andrei Pleşu,”diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. În aceeaşi lucrare (Mihai Răzvan Ungureanu, „Întotdeauna loial. Note diplomatice pentru o Românie modernă (2005-2007)”, Editura Polirom, 2008), actualul ambasador al României în Germania Federală, Emil Hurezeanu, considera că notiţele fostului ministru de Externe sunt „fărâme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil”.

Un amănunt uitat în CV-ul lui MRU: sponsorizarea de la Marc Rich

La doar 24 de ani, ieşeanul cu origini ceangăieşti Mihai Răzvan Ungureanu primea „Premiul Naţional” al Revistei 22, gazeta Grupului pentru Dialog Social (GDS), organizaţie înfiinţată oficial la 30 decembrie 1989, la Intercontinental, cu sprijinul direct al lui Silviu Brucan şi, ulterior, susţinută financiar şi de George Soros. Nu se ştie, nici azi, pentru ce merite deosebite a primit tânărul absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi acest „Premiu Naţional”. Cert este că, la scurt timp, Mihai Răzvan Ungureanu primea o sponsorizare de la magnatul Glencore, Marcell David Rich, pentru a-şi continua studiile postuniversitare la Oxford, la Centrul pentru Studii Evreieşti şi Ebraice.

De neînţeles de ce acest amănunt lipseşte din CV-ul oficial al actualului nominalizat la şefia Serviciului Român de Informaţii Externe, fostul cumpărător al „Forţei Civice” şi candidat prezidenţial în locul lui Nati Meir, fost prim-ministru, fost şef al SIE, fost ministru de Externe, fost membru al Consiliului de Conducere (CC) al Fundaţiei Soros şi Colegiului „Noua Europă”, fost membru supleant al Comitetului Central (CC) al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) etc, etc, etc.

Poate pentru că, totuşi, la ora aceea miliardarul şi escrocul internaţional cunoscut mai mult după numele de Marc Rich se afla în Top 10 al Listei FBI cu cei mai căutaţi infractori ai lumii de către Statele Unite ale Americii. „Eram la New York în 1973 şi lucram la «The New York Times» când Marc Rich a devenit cel mai mare caz de evaziune fiscală din istoria Americii, intrând în vizorul lui Rudolf Giulianni, pe atunci procuror. Dacă ar fi fost condamnat, Rich ar fi primit 300 de ani de puşcărie, dar el a apucat să fugă în Elveţia, de unde nu a mai revenit nici la înmormântarea propriei fiice în 1996”, scria graficianul Eugen Mihăescu („Portret în acvaforte. Mihai Răzvan Ungureanu, de la Marc Rich la Klaus Iohannis”, Ziarişti Online, 11 februarie 2015). Dar dincolo de toate aceste atribute, şterse – după aproape 30 de ani! – de Bill Clinton, dintr-un condei, pe 20 ianuarie 2001, în ultima sa zi de mandat prezidenţial, Marc Rich, care şi-a făcut mare parte din avere în Uniunea Sovietică şi mai făcuse afaceri şi cu Ceauşescu, şi cu Gaddafi, şi cu Castro, şi cu Khomeini, a fost rămas cunoscut în lumea specialiştilor şi ca un „fixer” pentru Mossad, serviciul special de informaţii israelian. După ani, Clinton avea să afirme că regretă acest gest, stimulat, printre alţii de primul-ministru al Israelului şi de un fost şef al Mossadului (The Economist, 6 iulie 2013). În necrologul său din The Guardin (26 iunie 2013) se afirmă că „regele mărfurilor” (mai curând al contrabandei cu mărfuri interzise) a fost chiar un sponsor generos al Mossadului.

Rezerviştii SRI: MRU lucrează pentru o putere străină

Revenit în ţară, într-o vacanţă din 1995, Mihai Răzvan Ungureanu se regăseşte, simultan, într-un „scandal” de creştere a notorietăţii publice în cuplu, respectiv împreună cu Horia Roman Patapievici, căutat, se spune, la domiciul de un anume „căpitan Soare” al SRI. Rezerviştii SRI de azi spun că întregul scandal Patapievici a fost regizat de Virgil Măgureanu, pentru a-l ridica din anonimat pe falsul persecutat, la rândul lui o vedetă în eprubetă a GDS şi Colegiului „Noua Europă” al rectorului Andrei Pleşu (General (r) Aurel I. Rogojan, „Fereastra serviciilor secrete”, Editura Compania, 2011).

În acelaşi timp, mult mai necunoscutul Mihai Răzvan Ungureanu avea să reclame, zgomotos, de la Iaşi, o situaţie similară. Doar că acolo era vorba de o propunere de colaborare cu Serviciul Român de Informaţii. Ofiţerul care a tratat chestiunea (întâmplător un fost corespondent de război în Transnistria) a fost straşnic admonestat, de la Centrala SRI venind informaţia că „domnul Mihai Răzvan Ungureanu este deja în atenţia altor servicii”. „Locotent-colonelul (retragere) Nicolae Ulieriu, fost şef al Biroului [ulterior Sectorul] de Presă al Serviciului Român de Informaţii, este şi el unul dintre cei care au afirmat, cu subiect şi predicat, că prim-ministrul a avut şi ar avea o relaţie specială cu un anumit serviciu străin. Domnul Ulieriu nu poartă decât vorbele auzite la ultimul său loc de muncă”, scria, peste ani, generalul (r) Aurel Rogojan într-un articol din Cotidianul („Mihai Răzvan Ungureanu şi serviciile secrete străine”, 6 aprilie 2013). „Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”, a afirmat fostul purtător de cuvânt al SRI. Cu toate acestea, comisiile în cauză nu au vrut să audă aceste „lucruri interesante”. Doar Eugen Mihăescu, pe când era la Comisia de Politică Externă a Senatului, l-a întrebat dacă are şi cetăţenie israeliană. Domnul Ungureanu a răspuns că nu are paşaport israelian…

Ungureanu, „pierdut în spaţiu” de Băsescu, regăsit de Iohannis

Toate acestea au fost cunoscute şi de fostul preşedinte Traian Băsescu, atunci când l-a numit ministru de Externe şi, apoi, şef al SIE, în ciuda dezastrelor naţionale săvârşite de Ungureanu în pretinsa sa calitate de şef al diplomaţiei române. De abia după 10 ani de la propulsarea lui, în 2014, Băsescu avea să-i transmită lui Ungureanu, printr-un consilier prezidenţial, că este un „orgolios, vanitos, frustrat şi fripturist” de „2%” („Cristian Hrituc, consilier prezidenţial: Mihai Răzvan Ungureanu e pierdut în spaţiu”, HotNews, 15 ianuarie 2014). I-a trebuit un deceniu ca să-şi dea seama? Daca lua avertismentele presei în serios i-ar fi fost suficient un an-doi.

Ca ministru de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu a fost o catastrofă. Printre „realizările” sale: eşecul Forumului „Mării Negre” (700.000 de euro aruncaţi în apele Dâmboviţei), catalogarea României ca „un nou land federal al Austriei” (Die Presse, 4 martie 2006), afirmaţia că basarabenii vorbesc „o varianta a limbii române” şi abandonarea românilor din jurul graniţelor, lobby pentru turnul miliardarilor Ofer- „Cathedral Plaza”,- de lângă Catedrala Sf. Iosif, ceea ce a dus la răcirea relaţiilor cu Vaticanul şi Biserica Catolică, antagonizarea Bisericii Ortodoxe Române după o minciună enunţată la Moscova privind un mesaj secret al Patriarhului Teoctist către Alexei al II-lea al Întregii Rusii, în contextul în care biserica rusă, ca şi acum de altfel, prigonea preoţii românii din Basarabia, scandalul îngropat cu românii arestaţi de americani în Irak, ceea ce a şi dus la demiterea sa forţată, sabotarea negocierilor pentru Tezaurul românesc de la Moscova, după cum a relevat recent profesorul Ioan Scurtu (BURSA, 6 ianuarie 2015) şi, mai presus de toate, încercarea de a oferi Ungariei plocon imensa moştenire a lui Emanoil Gojdu, estimată la mai multe miliarde de euro, prin clonarea Fundaţiei Gojdu, lăsate de celebrul mecena tinerilor români ortodocşi din Ardeal.

Clonarea Fundaţiei Gojdu în interesul Ungariei ne arată o filiaţie „deschisă” a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ulterior, ca prim-ministru timp de 72 de zile, s-a remarcat, conform afirmaţiilor unui oficial ungur (Géza Szőcs, Index.hu, 29 mai 2015), cu agreerea reînhumării cu fast la Odorheiu Secuiesc a ideologului fascist maghiar József Nyírő, acuzat de incitare la crime de război, ceremonie blocată de români după declanşarea unui scandal internaţional. Să amintim totodată şi intenţia de secesiune pe criterii etnice a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, ceea ce i-a adus, după demitere, în semn de recunoştinţă şi consolare, titlul de Doctor Honoris Cauza al Universităţii din Pecs.

Fundaţia Gojdu, o afacere de miliarde de euro

Afacerea Gojdu rămâne însă ca o încununare nereuşită a eforturilor sale de a devaliza România de miliarde de euro. Ziariştii acelor zile îşi amintesc cum, după ce se încercase până şi interzicerea în Senat a Mitropolitului Laurenţiu Streza, administratorul de facto al Fundaţiei Gojdu, la Camera Deputaţilor totul a depins de un singur vot, pe care Dumnezeu l-a dat în favoarea României. Aşa a căzut Ordonanţa de Urgenţă a lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Călin Popescu Tăriceanu, primul-ministru care, pe-atunci, se căsătorise la Budapesta, după ce se convertise la catolicism şi în timp ce se afla în relaţii directe cu fostul şef al rezidenţei de spionaj maghiare în România, Rudas Erno („Toţi spionii unguri ai premierilor români. Azi, Rudas Erno, asociatul „şi” în afaceri al premierului Tăriceanu”, Ziarişti Online, 4 august 2011). Culmea, preşedintele „Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu” urma să fie, prin însuşi actul supus ratificării, celebrul fals doctor în istorie al Universităţii Central Europene deschise de Soros la Budapesta, Sorin Antohi, dovedit şi ca turnător ordinar al Securităţii.

Predarea Fundaţiei Gojdu, pe tavă, Ungariei, deşi contestată adeseori de Mihai Răzvan Ungureanu sau acoliţii săi prin sofisme „savante”, a fost devoalată chiar în plenul Camerei Deputaţilor, printr-o document oficial remis înainte de vot de Mitropolitul Bartolomeu Anania, în numele reîntemeietorilor Fundaţiei, ierarhii ortodocşi din Mitropoliile Transilvaniei şi Banatului. Mitropolitul Anania arată, la punctul 5 al actului prin care se împotrivea tentativei lui Ungureanu: „Se pretinde că Fundaţia Publică (pe care Ministerul nostru de Externe o numeşte „Româno-Ungară”) are la bază principiul parităţii. Iată însă şi opinia partenerilor, aşa cum reiese din stenograma şedinţei din 21 noiembrie 2005 a Parlamentului ungar, când noua Fundaţie a fost ratificată, cu voioşie, în numai un sfert de oră, cu 107 voturi „pentru”, două voturi „împotrivă” şi şapte „abţineri” (cităm în traducere românească). Németh Zsolt, deputat: „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Esenţa acestei probleme […] este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu, şi acest lucru înseamnă, în acelaşi timp, că partea română acceptă punctul de vedere al Ungariei conform căruia, în 1953, tratatul de drept material a rezolvat problema averii Gojdu”. De partea sa, Bársony András, secretar de stat în Ministerul de Externe, afirmă: „Gozsdu Manó, nobil ungur de naţionalitate română, în testamentul său datat 4 noiembrie 1869, îşi lasă întreaga avere acelor români din Ungaria şi Transilvania care sunt de religie ortodoxă răsăriteană. […] La 20 octombrie 2005 s-a semnat Acordul Guvernelor Republicii Ungare şi României asupra înfiinţării Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu. Pe baza Acordului, fundaţia a fost înfiinţată ca fundaţie publică ungară, competenţa şi funcţionarea sa îi revine Republicii Ungare şi urmează să fie înregistrată la Tribunalul Capitalei. […] În virtutea Acordului, actul constitutiv al Fundaţiei va fi elaborat pe baza normelor de drept din Ungaria”. („Emanoil Gojdu: Române, nu mă trăda!”, Ziarişti Online, 7 decembrie 2012).

Războiul continuă

Conform MAE de azi, lucrurile sunt clare. Redobândirea Moştenirii Gojdu – în principal prin revendicarea de către Fundaţia Gojdu de la Sibiu, care, însă, pare blocată din motive necunoscute – se bazează pe „Acordul între România şi Ungaria privind reglementarea definitivă a afacerilor interesând Fundaţia Gojdu, semnat la 27 octombrie 1937”. În baza acestui Acord, Ungaria se obliga să predea României „întreg patrimoniul Fundaţiunii Gojdu care se regăseşte pe teritoriul Ungariei, cu toate drepturile şi obligaţiunile aferente, şi aceasta pentru ca zisul patrimoniu să fie pus la dispoziţia organului reprezentând Fundaţiunea” (Document MAE publicat de Dan Tanasă, 30 martie 2015).

Cu toate acestea, oficialii MAE ungar susţin şi azi că ei respectă Acordul din 2005 dintre Călin Popescu Tăriceanu şi Ferenc Gyurcsany, pentru că a fost aprobat de Parlamentul de la Budapesta, după cum rezultă dintr-un recent „reportaj” perfid al ProTv, în care ni se explică, „deontologic”, ce mare pierdere a fost pentru România că nu a ratificat Acordul dintre Ungureanu şi Ungaria, ceea ce arată că nici azi nu s-a renunţat la intenţia de a se relua „tratativele” în acest sens („România a pierdut un tezaur fabulos prin votul parlamentului. Fundaţia Gojdu, creată de un filantrop, irosită de politicieni” – e vorba de Parlamentul României şi politicienii români – nota noastră, ProTv, octombrie 2014).

Noua poziţie de şef (din nou) la SIE i-ar permite cu siguranţă lui Mihai Răzvan Ungureanu să tragă toate sforile necesare pentru a închide diferendul cu Ungaria într-o manieră favorabilă investitorilor de la Curţile Gojdu din Budapesta. Aceasta, desigur, dacă propunerea lui Klaus Iohannis pe final de sesiune parlamentară şi pe fondul unui conflict deschis cu PSD, nu este destinată de fapt decât respingerii prin vot a numirii, dacă ţinem cont de faptul că, potrivit şefului Cancelariei prezidenţiale, Dan Mihalache, Mihai Răzvan Ungureanu „este prototipul demnitarului creat în eprubetă” („Premierul din epubetă”, Dan Mihalache, 7 februarie 2012). În eprubeta cui?, aceasta este întrebarea.

PS: Pentru adevărul istoric şi memoria unui îndrăgit român, este vorba de muzicianul trupei Compact, Teo Peter, trebuie amintit şi că, potrivit deputatului Ion Stan, fost şef al Comisiei parlamentare de control a SRI, Mihai Răzvan Ungureanu a fost responsabil cu muşamalizarea accidentului care a dus la moartea lui Teo Peter, ucis în realitatea de o cu totul altă persoană decât cea declarată, respectiv puşcaşul marin Christopher Van Goethem (Declaraţie politică Ion Stan, 12 iunie 2012, Parlamentul României).

Incredibilă sfidare a României de către şeful spionilor
Soţia lui Mihai Răzvan Ungureanu încasează în continuare 84.000 euro de la OMV Viena

Mihai Răzvan Ungureanu este din nou şeful SIE, numit şi susţinut de Klaus Iohannis. Declaraţia lui de avere depusă pe site-ul SIE pur şi simplu ne închide tuturor gura: Daniela Ungureanu, soţia lui, a încasat inclusiv anul trecut 84.000 euro de la OMV Viena, adică 7.000 euro/lună pentru servicii medicale, deşi lucrează în continuare la… Spitalul Clinic Fundeni ca medic anestezist!

Prima oară s-a aflat despre incredibila situaţie în care Daniela Ungureanu, soţia şefului Serviciului de Informaţii Externe, figurează pe statele de plată ale unei firme străine care exploatează rezervele naturale ale României, la începutul anului 2012, cînd Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit prim-ministru de către Traian Băsescu!

Traian Băsescu spunea că este ilegal ca soţia şefului SIE să fie angajata unei firme din străinătate

În mod inexplicabil, în vara aceluiaşi an, cînd Traian Băsescu era suspendat, fiind prezent la OTV, fostul preşedinte al ţării a făcut o declaraţie stupefiantă: „Nu este legal ca, în perioada când o persoană este şeful SIE (Serviciul de Informaţii Externe), soţia sa să fie angajată a unei firme din străinătate”! El a mai spus că Ungureanu Daniela a avut un contract cu OMV Viena în perioada când soţul ei era reprezentant special al României la Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI), cu sediul tot la Viena, şi că „acest contract a încetat atunci când Mihai Răzvan Ungureanu a fost chemat în ţară şi numit şeful SIE”, ceea ce este O MINCIUNĂ, căci, aşa cum s-a mai scris în cotidianul.ro, venitul de 84.000 euro, obţinut de Daniela Ungureanu de la OMV Viena, figurează în Declaraţiile de avere ale lui Mihai Răzvan Ungureanu din anii 2009, 2010, 2011, ani în care MRU era şeful SIE, adică şeful spionilor români!

Angajarea Danielei Ungureanu este şi mai ciudată dacă reamintim faptul că, în aceeaşi perioadă, ea era medic anestezist la Spitalul Fundeni Bucureşti şi nu ne putem imagina ce servicii de consultanţă putea să dea… la Viena!

Şi acum, cînd soţul ei este iarăşi şeful SIE, Daniela Ungureanu primeşte 84.000 de la OMV Viena

După scandalul din anul 2012, cînd s-a descoperit această situaţie teribilă care vizează chiar trădarea intereselor naţionale, mai ales că MRU este autorul pierderii Moştenirii Gojdu de către România în favoarea Ungariei şi a Tezaurului de la Moscova, toată opinia publică a crezut că Daniela Ungureanu s-a retras de la OMV pentru a nu-i crea probleme suplimentare soţului său.

Ei, bine, nu! Verificînd din nou Declaraţia de avere a lui Mihai Răzvan Ungureanu, descoperim că soţia lui primeşte şi azi cei 84.000 euro de la OMV Viena tot pentru „servicii medicale de urgenţă”, deşi este tot medic anestezist la Spitalul Fundeni! Iată pasajul din Declaraţia lui de avere depusă în 8 iulie 2015:

După cum se vede, pentru activitatea unde lucrează efectiv, cea de la Institutul Fundeni, Daniela Ungureanu are un salariu anual de 58.392 lei, adică 13.000 euro, în timp ce pentru activitatea „sub acoperire” de la OMV Viena primeşte 84.000 euro! Chiar nu se întreabă nimeni ce se ascunde în spatele acestei situaţii ciudate? Sau instituţia care ar trebui să-şi pună întrebările acestea este chiar SIE?

De data aceasta, responsabilitatea pentru numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de şef al SIE îi aparţine preşedintelui actual Klaus Iohannis, care l-a avut chiar consilier personal imediat ce a cîştigat alegerile prezidenţiale!

Situaţia este cu atît mai dramatică, cu cît acum cîteva zile agenţiile de ştiri au anunţat că „OMV a bătut palma cu GAZPROM pentru un schimb important de active care implică România” (HotNews, 7 ianuarie 2015)! Acest schimb de active vine după ce, în vara anului 2014, cele două firme semnaseră în prezenţa lui Vladimir Putin un acord pentru construirea gazoductului „South Stream”, despre care Agenţia Reuters scria sec: „AUSTRIA SFIDEAZĂ UE”!

În condiţiile în care un simplu parlamentar nu are voie să-şi angajeze soţia la propriul său cabinet căci ar intra în incompatibilitate, este greu de imaginat cum de s-a putut tolera ani de zile situaţia Danielei Ungureanu, care este angajata unei firme străine, OMV Viena, care ar trebui supravegheată informativ de SIE, adică de instituţia condusă de soţul ei!

Cu atît mai mult cu cît Daniela Ungureanu este şi administratorul firmei PETROMED SOLUTIONS SRL, care este subsidiară a grupului OMV PETROM, fiind „racolată” în echipa executivă pe 18 noiembrie 2007, adică la doar o lună după ce Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru prima oară şeful SIE! Şi – atenţie! – nu ar primi nici un ban pentru această funcţie!

Despre acest subiect, cotidianul.ro a mai scris acum cîţiva ani, atunci cînd se discuta prima oară despre faptul că tocmai această firmă, PETROMED SOLUTIONS SRL, se pregătea să preia Serviciul de Ambulanţă din România, care avea un buget de 4,5 miliarde de euro! Discuţia despre privatizarea acestui Serviciu de Ambulanţă se pare că va reveni în actualitate în perioada imediat următoare, aşa încît vom relua acest subiect.

Pînă atunci, solicităm Administraţiei Prezidenţiale un punct de vedere despre datele din Declaraţia de avere a şefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, în care se recunoaşte prezenţa soţiei sale pe statele de plată ale firmei OMV Viena, primind sume uriaşe pentru „servicii” ce nu prea au legătură cu interesele României. Mai exact, ştie Klaus Iohannis ce înseamnă acele „servicii” şi, deci, îşi asumă numirea lui MRU, sau, la fel ca Traian Băsescu, dă din umeri şi spune că nu crede că aşa ceva este posibil?

 

MRU”PUTOIUL OPARIT”IUBIT DE SERTARELE PARCHETELOR DIN ROMANIA!

26 sept.

Va trimit prima pagina a plangerii penale din Dosarul domnului MRU, inregistrat la Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sub nr.14039 din 17.12.2012, depusa la parchet in calitate de Director General al firmei in cauza.

Faptele au fost confirmate de catre un procuror DIICOT in totalitate, dar dna procuror Alina Bica, la data respectiva numita Sefa la DIICOT, dupa ce a aflat despre ce este vorba, a pasat dosarul cu dna Procuror Camelia Sutiman, care a dat o replica ce o va face foarte fericita pe dna Oana Stancu. Acum pregatesc o plangere impotriva lor.

Mai mult decat ce a consemnat Camelia Sutiman consecutiv in doua adrese nu este.

Nu pot sa va trimit mai mult din Dosar decat prim pagina a plangerii, dar legal va pot spune incheierea procurorului DIICOT, insa nu pot prezenta dosarul presei, deoarece urmeaza sa fie ceruta acum la ICCJ redeschiderea dosarului, deoarece avem probe noi prezumate atunci ca fiind foarte probabile, dar procurorul DIICOT a solicitat sa nu aducem acuzatii fara probe si fara probe indubitabile, astfel acestea au aparut intre timp exact cum am prevazut si urmeaza sa completam plangerea cu noi fapte penale

Pentru confirmarea documentului numarul de mobil este 0753310166, dar la acest moment nu voi face declaratii de presa deaoarece preagatesc solicitarea catre ICCJ.

Cu stima,

Ing.pilot SIMION DASCALU

Expert independent al Comisiei Europene

SONDAJ BLOOMBERG.CANDIDATUL REPUBLICAN DONALD TRUMP VIITORUL PRESEDINTE AL USA!

26 sept.

Donald Trump o depăşeşte pe Hillary într-un sondaj electoral publicate cu câteva ore înainte de prima dezbatere televizată faţă în faţă, ce va avea loc în această noapte la New York. Un sondaj realizat de Bloomberg, care include toţi candidaţii la preşedinţie, arată că Trump ar fi votat de 43% din electorat, în timp ce democrata Clinton ar obţine 41%. Este primul sondaj care da perdantă candidatura democrată, restul sondajelor efectuate in SUA indică un avans de circa 2% în favoarea lui Clinton.

Dacă din sondaj sunt eliminati candidatul Partidului Libertarian, Garry Johnson (cotat cu 8%), şi candidatul Verzilor, Jill Stein (4%), atunci Trump si Clinton se află la egalitate în preferinţele electoratului, cu cate 46%. Marja de eroare a sondajului este de 3,1%. Sondajul arată limpede că Hillary Clinton este preferată de femei, de persoanele de culoare (83% faţă de doar 3% pentru Trump), de hispanici şi alegătorii care nu sunt credincioşi. În schimb, Trump îşi are baza electorală în zonele mai degrabă rurale ale Americii, în rândul albilor neşcoliţi.

Democraţii nu pot fi decat îngrijoraţi, pentru că tendinţa ascendentă a lui Donald Trump este evidentă. În luna august, Clinton avea un avantaj de 6% la cursa electorală în doi şi de 4% când erau luaţi în calcul şi ceilalţi candidaţi.

Cele mai mari schimbări care au avut loc în sondaje între lunile iunie si septembrie sunt în favoarea lui Trump, nu a lui Hillary Clinton. Albii catolici, cei care stau în zonele suburbane şi alegătorii ce au ca studii cel mult liceul, alături de bărbaţii în vârstă şi femeile albe fără studii au basculat în tabăra lui Trump cu cel puţin 15%.

Sondajul Bloomberg mai arată că Hillary Clinton a pierdut din încrederea americanilor când vine vorba de starea sănătăţii sale, capitol la care Trump a punctat mult mai bine. Admiraţia neascunsă de Trump pentru preşedintele rus Vladimir Putin s-a dovedit o strategie nu tocmai bună. 40% dintre respondenţi sunt de acord cu opiniile lui Trump despre Putin, în timp ce 49% susţin linia lui Clinton, care doreşte o abordare mai dură a relaţiilor cu Moscova.

Având în vedere sondajele strânse, seria de trei dezbateri televizate va fi extrem de importantă. Sondajele arată că americanii o creditează pe Clionton cu şanse mai mari de a câştiga disputa televizată cu Trump din noaptea de luni spre marţi (44% Clinton versus 34% Trump). Însă, comparate cu precedentele alegeri, încrederea de care se bucură candidata democrata este mai redusa decât cea arătată de americani pentru Barack Obama în disputa sa cu Mitt Romney, în 2012 (56% versus 29%).

%d blogeri au apreciat asta: