Arhiva | 5:57 pm

DECLARATIA DE PRESA A GAULEITERULUI NATIONAL-SOCIALIST ,PENALUL SI CORUPTUL CARE UCIDE,KLAUS WERNER JOHANNIS,DUPA SEDINTA CSAT:”ROMANIA ARE NEVOIE DE LEGEA SECURITATII CIBERNETICE!”

27 sept.

 

Președintele României, Klaus Iohannis, a declarat marți, la finalul ședinței trimestriale a Consilului Suprem de Apărare a Țării, că România are nevoie de legea securității cibernetice.

-şedinţa CSAT aferentă trim. III din acest an
-teme importante pentru securitatea naţională
-la discuţia anterioară s-a decis înfinţarea unui grup de lucru – sarcină – un plan concret de punere în aplicare a deciziilor NATO de la Varşovia
-acest grup a prezentat astăzi planul în CSAT
-acest plan nu este evident comunicabil
-alt punct de pe ordinea de zi – în strânsă legătură cu acest punct – constituirea şi operaţionalizarea brigăzii multinaţionale
-s-au făcut paşi foarte importanţi pentru punerea în practică a acestei decizii
MApN a decis care unitate din România se va constitui în această brigadă multinaţională – Brigada 2 Infanterie Rovine va prelua rolul de brigadă multinaţională
-îşi are sediul în Craiova şi acolo va funcţiona şi brigada multinaţională
-am constatat în informarea făcută de ministrul Afacerilor Externe – relaţia noastră trebuie să devină mai bună, mai performantă, mai pragmatică şi mai previzibilă
pentru a îmbunătăţi abordarea relaţia România – Moldova s-a decis să se lucreze pe o strategie pe termen mediu şi lung care va stabili cum anume ne vom poziţiona în această relaţie
-evoluţia politică din Moldova ne-a arătat că partidele pro-europene au dificultăţi, care s-au văzut foarte bine după alegerile parlamentare pe care le-au avut ei în 2014
faptul că România vine în sprijinul Moldovei cu o finanţare importantă e doar un început
-credem că e nevoie de o implicare m ult mai profundă în relaţiile economice din România şi Moldova
-e nevoie de implicarea noastră în construcţia şi întărirea instituţiilor dmeocratice
toate aceste lucruri vor fi prevăzute în strategia pe care o vom avea pregătită pentru la sfârşitul acestui an
-s-a prezentat situaţia companiei naţionale ROMARM cu probleme, oportunităţi
concluzia e simplă – e nevoie de o reorganiyare la compania naţională ROMARM pentru a o face mai performantă, mai credibilă şi suficient de mare pentru a deveni un partener serios pentru investitori în special din afar ţării
-e nevoie urgentă de corelare între nevoia de dotare a Armatei Române şi oferta pe care o propune compania naţională ROMARM
-se va lucra intens, în special la Ministerul Economiei şi la M. Apărării pentru a găsi aceste corelări
-evaluarea privind nivelul de securitate cibernetică la nivelul instituţiilor publice – avem nevoie şi de o îmbunătăţire a cadrului legislativ
-aş menţiona dintre actele necesare legea securităţii cibernetice
-este în pregătire acest act normativ la nivelul guvernului
-până la sfârşitul anului va fi gata acest proiect de lege
-sunt multe instituţii unde nu s-a înţeles încă foarte bine de ce este imprtantă sceuritatea cibernetică
-în ziua de astăzi foarte multe societăţi furnizoare de utilităţi sunt complet informatizate – -imaginaţi-vă ce s-ar putea întâmpla dacă există un atac cibernetic de exemplu asupra unui sistem de apă potabilă dintr-un oraş
-acest lucru este teoretic posibil dacă o enitate statală sau non-statală doreşte să pornească un astfel de atac
-o temă foarte importantă şi cred că şi interesantă – informare referitoare la sistemul de sănătate publică şi starea de sănătate a cetăţenilor
-a venit din partea ministrului Sănătăţii
infecţii nozocomiale – s-au făcut paşi foarte importanţi în zona clarificării legislative, a reglementărilor, inclusiv în zona reglementărilor pentru biocide
-în zona investiţiilor necesare pentru infrastructura spitalicească
-s-au făcut paşi importanţi în reglementare, în modul în care se planifică investiţiile în sistemul de sănătate, dar mai este foarte muolt de lucru pen tru a implementa această legislaţie şi pentru a ajunge efectiv la investiţia propriu zisă
-s-au făcut progrese notabile

-despre protestele anunţate la Ambasada Rusiei- nu comentez acţiunile unei ambasade străine; asta va face MAE
-dacă vorbim despre iniţiativa de a protesta – înţeleg că există pe Facebook – dacă oamenii s-au simţit jigniţi

  • România este o ţară unde astfel de acţiuni sunt posibile
    despre strategia privind R. Moldova
  • solicitarea noastră în CSAT a fost ca în cel mai scurt timp să se constituie acest grup de lucru, MAE cu SIE, SRI, Adminsitraţia prezidenţială

  • această strategie trebuie să se adreseze tuturor temelor relevante
    -discuţia despre o eventuală unire se va trata în strategia pe care o vom discuta în CSAT la sfârşitul anului
    -despre retragerea lui Mihai Răzvan Ungureanu de la conducerea SIE

  • nu am să adaug nimic faţă de ce am discutat aseară în această chestiune
    -despre brigada multinaţională

-nu cred că e oportun să spun cu cine mai negociem până când nu se finalizează discuţiile
credem că în cursul anului 2017 vom fi în situaţia în care să declarăm capacitatea iniţială a acesti brigăzi

-unde este, cine participă, cu ce efective participă
-în varianta cea mai optimistă, în 2018 această brigadă va fi funcţională
-d-nului Tăriceanu nu am ce garanţii să îi dau, dar românilor le-am dat când mi-am preluat mandatul
-orice punere sub semnul îndoielii este o obrăznicie politică
-despre problema ELCEN

-chestiunea e de competenţa autorităţilor locale proaspăt alese şi cu siguranţă bucureştenii au ales această echipă să rezolve această probolemă
-ar fi revoltător dacă bucureştenii ar rămâne fără apă caldă sau fără încălzire
-nu comentez aspectul dezbaterii electorale din SUA
-e notabil că o fundaţie politică din Germania ţine să acorde un premiu preşedintelui pentru felul în care România ştie să gestioneze fenomenul corupţiei
-este o recunoaştere publică a faptului că România se comportă foarte bine în această luptă anticorupţie
-despre legea securităţii cibernetice

-este foarte probabil ca această lege să fie prezentată viitorului Parlament
-este o lege care a dus la foarte multe discuţii care în esenţă au ajutat
-actualul Parlament se va ocupa mai mult de campanie electorală decât de legiferare
-despre absenţa şefilor SRI şi SIE

-Hellvig se află într-o deplasare externă pe care am aprobat-o şi a fost reprezentat de directorul adjunct

-în cazul SIE discuţia e aproape caducă
-nu se pune problema ca un şef demisionar să participe la şedinţa CSAT

BOMBA DE PRESA:MOGULUL DIN SPATELE INGINERULUI CTP SI CHIMISTULUI BOGDAN CHIRIEAC,MARI JURNALISTI SI ANALISTI POLITICI,FAHTI TAHER,ALIAS ABU AMAN,DECONSPIRAT IN „FEREASTRA SERVICIILOR SECRETE” CA FIIND AGENT MOSSAD!

27 sept.

[Chirieac.jpg]

 

[CTP+Bogdan+Chirieac.jpg]

Nu cu mult timp în urmă, colegul de birou al lui Bogdan Chirieac de la Liga Şantajiştilor de Presă, Cristian T. Popescu, pe atunci preşedinte al Clubului Român de Presă, jura, pe roşu, că habar n-are ce afaceri cu milioane de euro învârte „jurnalistul-Motorola“. „Gânditorul“ scremut din vârful grămezii de 10 aleşi anti-România ai maleficului Sorin Ovidiu Vîntu mergea mai departe şi declara negru pe alb că nu are nicio relaţie de afaceri cu ziaristul de lac şi pădure. Să revedem: „Nu cunosc şi nu am nicio tangenţă cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucişătorul, cea care editează ziarul «Gândul» şi în care acţionar majoritar este Publimedia, care aparţine grupului Mediapro, cu acţionar majoritar Adrian Sårbu, nu are niciun fel de legătură cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am şi nu voi avea afaceri câtă vreme sunt ziarist“.
Tot ceea ce aţi citit mai sus este o mare minciună de la cap la coadă.
Ziarişti adevăraţi care ulterior au fost ostracizaţi din „presa mare“ şi declaraţi proscrişi de „Liga“ de la Snagov, au demonstrat atunci, fără tăgadă, că „guru“-ul Realitatea-ProTV minte cu neruşinare. CTP era asociat şi cu Bogdan Chirieac, şi cu un alt „deontolog“ Realitatea-FNI, Adrian Ursu, la cel puţin două firme: Crucişătorul SA şi Theodora Consulting SRL.
Niciodată nu şi-a cerut scuze pentru minciunile sale. Dimpotrivă: marele moralist veşnic încruntat de greul acestei lumi care-i apasă clipă de clipă pe umerii săi şi numai ai săi, deţinătorul adevărului unic relevat de extratereştrii mici şi verzi într-o debara din dormitorul lui Sârbu, cel mai mare ziarist cu stea roşie în frunte al tuturor timpurilor trecute şi cel mai chelios şi vâscos bondar din insectarul lui Vîntu, a recidivat.
Mai ieri, susţinea sus şi tare că Băsescu e „un caras care dă cu botul în acvariu şi se crede în ocean“, pentru că, deşi afirmă că România de azi e mai mare în urma câştigării litigiului cu Ucraina de la Haga, în trecut ar fi susţinut că vom pierde categoric un astfel de proces. Când savantul Daniel Funeriu i-a atras atenţia că amestecă pe gustul trustului Realitatea-Caţavencu două afirmaţii, legate de două diferende, cel cu platoul continental şi cel privind canalul Båstroe, la care se referea de fapt Băsescu, analistul lui peşte a expediat precizarea într-un Post Scriptum.
Scuze adresate cititorilor şi preşedintelui pentru minciuna sa ordinară? Nici pomeneală! Tot aşa cum nici şantajiştii de presă Roşca şi Chirieac nu se gândesc măcar o clipă la acest minim gest de bun-simţ şi respect, altfel slogan al campaniilor demagogice ale trusturilor la care evoluează. Vorba preşedintelui Asociaţiei Jurnaliştilor din România: „Nu li se clinteşte nici cel mai mic muşchi de pe faţă“.
Astfel de indivizi siniştri, pretinşi ziarişti, care denaturează sau obstrucţionează continuu adevărul, în folosul mogulilor pe care îi deservesc de ani şi ani de zile, cu profituri de milioane de euro, sunt cei care compromit misiunea presei române, transformată doar într-un instrument de şantaj, manipulare şi dezinformare, într-o armă întoarsă de fapt chiar împotriva propriilor cititori, a românilor. Brigăzile de şantajişti din ogrăzile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu au un singur loc unde trebuie trimise: „Paşol na turbinca presei, ciorti!“.

 

 

“Fereastra Serviciilor Secrete”, lucrarea gen (r) SRI Aurel Rogojan, da o noua bomba in si de presa: miliardarul din spatele lui Bogdan Chirieac si Cristian Tudor Popescu, omul care i-a imbogatit pe cei doi mafaldisti de Dambovita si se spune ca este ultima persoana care l-a vazut pe Dumitru Tinu viu, un devalizator “de frunte” al Romaniei, este agent MOSSAD – nimeni altul decat iordanianul Fahti Taher (foto sus, in tribuna Rapid, alaturi de jurnalista Floriana Jucan).

Intr-un articol publicat ieri de Valentin Zaschevici in Jurnalul National, ziaristul profesionist, intreaba, din titlu, provocator:

Ghici cine e spionul care i-a vândut pe palestinieni Mossad-ului şi dă tunuri peste tunuri în România?

Il reproducem mai jos si venim apoi cu completari biografice din surse deschise:

Abu Aman este pseudonimul unui foarte prosper om de afaceri arab, agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care a defectat în anii ’80 în favoarea Mossad-ului. Personajul este destul de activ în viaţa publică românească şi are legături, de 20 de ani, în cercurile înalte ale puterii. Dezlegaţi ghicitoarea: Cine e în realitate Abu Aman? Comentaţi şi argumentaţi.

Generalul (r) Aurel I. Rogojan ne oferă şansa de a dezlega nişte ghicitori captivante. El dezvăluie, în cartea sa “Fereastra serviciilor secrete”, câteva taine ale spionajului şi contraspionajului. Cititorul va întâlni fapte din istoria contemporană a României orchestrate de agenţi străini sau de scursuri ale serviciilor de informaţii române. Scandaluri, crahuri bancare, privatizări frauduloase au în spate spioni, “cârtiţe”, “conserve” sau cum vreţi să le spuneţi. Astăzi vă prezentăm caracterizarea lui “Abu Aman” – pseudonim care ascunde identitatea unui foarte prosper om de afaceri arab, agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care a defectat în anii ’80 în favoarea Mossad-ului. Personajul este destul de activ în viaţa publică românească şi are legături, de 20 de ani, în cercurile înalte ale puterii. Aşadar, pătrundeţi pe fereastra serviciilor secrete şI dezlegaţi ghicitoarea: Cine e cu adevărat Abu Aman?

Excomunicaţii din noile “servicii de informaţii” care au acceptat să se lanseze în afaceri pe cont propriu şi/sau ca ofiţeri acoperiţi au fost nişte mari naivi. Cum mai puteau ei să fie ofiţeri acoperiţi ai noilor servicii după o carieră notorie în “odioasa Securitate”? Unii au cochetat cu improvizaţia antiprofesională ce se oferea ca alternativă de supravieţuire. Cei mai mulţi nu au fost deloc ajutaţi să se lanseze în noul lor orizont. Au încropit afaceri mai mari sau mai mici, în parteneriat cu fostele lor reţele operative – secrete sau oficiale, cetăţeni români sau străini. Aceştia din urmă aveau deprinderi exersate ca “afacerişti clandestini” ai Epocii de Aur. Pentru ei, intrarea într-o aparentă legalitate a însemnat deschiderea unor perspective de nesperată prosperitate. Cu condiţia să accepte protecţia unor politicieni şI a impostorilor aciuaţi ca “observatori” în serviciile secrete.

Misiunea acoperiţilor a constat în a împinge partenerii străini în braţele unor asemenea protectori. Mişcarea nu a fost însă prea inteligent gândită, deoarece şI unii şI alţii erau, în marealor majoritate, angajaţi în soldaunor servicii străine. câtorva, care au devenit figuri importante, dar şI controversate în lumea afacerilor, li s-au deschis porţile palatelor Cotroceni sau Victoria. A fost astfel atins primul dintre obiectivele urmărite prin ei de către serviciile pentru care lucrau: penetrarea centrelor supreme ale deciziilor politice. Aşa au ajuns să aibă legitimaţii de consilieri ai Administraţiei Prezidenţiale sau ai Guvernului persoane cu multipla cetăţenie şI agenţi ai mai multor servicii. Aşa s-a ajuns la “încoronarea” prinţilor Banatului şI Moldovei, a “regilor” apelor, pădurilor, tutunului, la înobilarea “baronilor” de plaiuri şi la mandarinizarea şI medievalizarea administraţiei publice.

Printre agenţii serviciilor străine care au parvenit sub protecţia oferită de politicienii pe care i-au corupt, sub control extern, se numără şI unul dintre cei mai valoroşi informatori ai Mossad-ului în lumea arabă. O să-l numim convenţional “Abu Aman”. De origine iordaniană, cu studiile făcute în Egipt, Abu Aman s-a înrolat în reţeaua de susţinere financiară a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, unde s-a ocupat cu traficul de armament ca sursă de finanţare a “cauzei palestiniene”. O cauză care, într-o perioadă neagră a secolului XX, a generat una dintre cele mai active şI mai periculoase ramuri ale terorismului internaţional.

Abu Aman a făcut afaceri şI în România, dar a intrat în conflict cu legea înurma implicării sale într-un furt şI a unei operaţiuni de spălare de bani. Autorităţile române i-au blocat viza de călătorie dar, la intervenţia lui Yasser Arafat, i s-a ridicat interdicţia. Intervenţia liderului palestinian a fost confirmarea certă a naturii şI scopurilor afacerilor lui Abu Aman.

Serviciile secrete britanice au documentat activitaţile clandestine ale lui Abu Aman privind vânzarea de arme Irakului (supus în acea perioadă embargoului internaţional) şI i-au propus să-l exonereze de răspundere penală în schimbul înregimentării ca informator. După ce l-au “descărcat de informaţii”, serviciile britanice i-au negociat predarea la Mossad, aflat în permanentă căutare de agenţi cu posibilităţi în staff-ul OEP. La Mossad se spunea într-o vreme că Abu Aman era “cea mai bună sursă în lumea arabă”.

După 1989, Abu Aman şi-a văzut visul cu ochii. Înarmat cu o strategie bine adaptată la realităţile româneşti, a fost dirijat să iniţieze mari operaţiuni de corupţie şipunere în dependenţă a unor politicieni din întreg spectrul politic ca bază a dezvoltării afacerilor. În acelaţi timp, s-a ocupat în mod special de finanţarea campaniilor unui partid considerat antisemit.

Pentru a nu da de bănuit, Abu Aman a sponsorizat modernizarea unui spital şI a intrat în parteneriat cu persoane aşa zis respectabile din lumea afacerilor. Cu ocarte de vizită aparent onorabilă, Abu Aman s-a înfruptat din tortul marilor privatizări”pe un leu”, a încercat devalizarea unui club de fotbal, a tras tunuri şI ţepe pe unde a putut, nu şi-a onorat angajamentele faţă de statul romăn… dar continuă să prospere. Politicienii corupţi stau şI ei bine mersi în fişierele serviciilor străine unde Abu Aman i-a descărcat de povara trădării.

Cei interesaţi de identitatea personajului Abu Aman trebuie să înţeleagă că importante raţiuni – în primul rând grija de a nu-i pune viaţa în pericol – ne împiedică să o dezvăluim. Autorităţile competente ale statului cunosc însă cazul şI, probabil, veghează. Veghează pe când Abu Aman demolează şI valorifică la fier vechi o mare întreprindere, fostă de top pe plan internaţional, acum trecută la categoria “reconversie funcţională din construcţie industrială în spaţii comerciale şI de servicii”.

Te-ai prins cine este personajul pe care generalul Aurel I. Rogojan l-a numit “Abu Aman”?

(Cartea “Fereastra serviciilor secrete” a aparut luna aceasta, la editura Compania)

Intrebarea de ghici ciuperca cine crede ca sta mai bine la umbra mai multor steaguri straine e de nota 10! Iata personajul, conform unor anchete de presa si a unui PR facut de revista Flacara:

Fathi Taher – sponsor al terorismului, colaborator al  Securităţii şi om de afaceri

Aparent, Fathi Taher, om de afaceri, de origine palestiniană, nu ar avea nevoie de nici o prezentare. Conform unor estimări, averea sa personală depăşeşte 350 milioane de euro, afacerile sale interesând domeniile industriei, turismului, imobiliar, alimentar etc.

Aflat ani de-a rândul în preajma potentaţilor zilei a construit un imperiu. Este un imperiu periculos, o construcţie toxică. Merită dezvăluită.

Începuturi româneşti

Anii 70-80 ai secolului trecut au adus în România un flux important de arabi din diferite ţări ale Orientului Apropiat, sub diferite motive. Studenţi, oameni de afaceri, ofiţeri care se instruiau în secret în armata română, diplomaţi, ziarişti. A fost o politică încurajată de Nicolae Ceauşescu, în scopul atragerii petrodolarilor şi al favorizării exportului de produse româneşti pe pieţele din Orient. În 1980 apare Fathi Taher, care era angajat la firma lui Ghanim Al Qutub, cetăţean palestinian stabilit în Emiratele Arabe Unite. Întrucât afirma că este un fel de reprezentant neoficial al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, condusă de Yaser Arafat, a intrat în atenţia Securităţii. Sediul firmei de la Hotelul Bucureşti ap.1248, a fost înţesat cu tehnică de ascultare, stabilindu-se că Taher ar putea fi atras la colaborare. În acelaşi timp s-a documentat că Fathi Taher trimitea sume de bani către organizaţia lui Arafat. Ceauşescu avea relaţii foarte bune cu O.L.P-ul, considerată de SUA şi Statele occidentale drept o organizaţie teroristă, dar pe teritoriul României, membrii sau simpatizanţii săi erau strict controlaţi de Securitate. Pe scurt, Taher a fost contactat de ofiţeri de la U.M.0330, care răspundeau de comerţul  exterior şi protocol. A acceptat să colaboreze propunându-le ofiţerilor o afacere în urma căreia s-ar fi  câştigat circa 380.000 dolari, o cifră însemnată la vremea respectivă. A primit mărfuri pe care urma să le desfacă  în diferite ţări arabe în contravaloarea sumei, după care a dispărut. A fost dat în urmărire de Securitate, dar a reuşit să fugă în Grecia şi s-a întors după revoluţie, pozând într-o victimă a organelor represive comuniste.

Primul tun postdecembrist

În Grecia, şeful organizaţiilor teroriste palestiniene reuşise să intre în legătură cu armatorul Katunis. După ce s-a întors în ţară, analizând teritoriul mlăştinos al politicii româneşti a intrat în legătură cu cel care avea să devină eminenţa cenuşie a marilor combinaţii-Viorel Hrebenciuc. A reuşit să-i vândă lui Katunis o parte a flotei româneşti, pe sub nasul său, cu complicitatea autorităţilor.

În umbra înaltei politici

Începe  să prindă gustul puterii, pe măsură ce Hrebenciuc avansa pe scena politică, reuşind să-l capteze în grupul său de interese pe ziaristul Dumitru Tinu, directorul ziarului „Adevărul”. Achiziţionează firmele Kandia şi Excelent, pe care ulterior le va vinde cu un profit foarte bun. Pentru a-şi consolida legăturile din M.A.I se asociază cu Nicolae Badea, acţionar principal la Clubul Dinamo, alături de care va cumpăra Uzinele Griviţa în anul 2003, prima firmă Griro. Este de prisos să spunem că Uzinele Griviţa sunt aproape puse pe butuci.

Cucereşte, distruge, înşală

Cam asta ar fi deviza sub care se desfăşoară multe afaceri în România. În anul 2007 o firmă din Arabia Saudită, ALL Amab Contracting Company,  depune o ofertă de 120 milioane de euro pentru preluarea Uzinei Electroputere Craiova. Oferta este sprijinită oficios de Hrebenciuc şi  oficial de Bogdan Olteanu, în perioada respectivă preşedinte al Camerei Deputaţilor, tânăra speranţă  PNL. În spatele afacerii Tuher. De prisos să mai spunem că statul nu a primit decât 2,3 milioane de euro, restul fiind vagi promisiuni de mărire a capitalului social al întreprinderii cu 35 milioane de euro. Nu ne vom referi la preluarea clubului Rapid direct, pentru a sublinia că Taher a fost într-o oarecare măsură uşor ţepuit de Copos. Aproape necunoscut este un alt „tun” al lui Taher şi anume achiziţionarea fabricii de la Moreni, care are un patrimoniu de 320 ha. Promisiunea a fost că va dezvolta un parc industrial. Bineînţeles că a construit un hotel, o pistă pentru A.T.V-uri şi intenţionează să facă alte construcţii imobiliare. La Electroputere are în plan să dărâme o parte din fabrică şi să construiască un Mall.

Dincolo sau deasupra legii

S-a scris mult, dar autorităţile nu s-au ocupat de celebrul Fathi Taher. Îşi ascute gheruţele în tihnă. Aşteaptă alte „tunuri”, alţi fraieri. Am povestit că era prieten cu Dumitru Tinu. Se pare că s-au certat în urmă cu câţiva ani, într-o dimineaţă de 1 ianuarie, chiar la Hotelul Marriott. Apoi, Tinu a plecat cu maşina spre Valea Prahovei. La Româneşti, pe un drum drept şi uscat, maşina a derapat într-un şanţ şi Tinu a murit. Oare ce ar fi putut spune despre Taher?

George Dora

Adevarul: Controversatul Fathi Taher transformă uzina Electroputere în mall

Odată unul dintre cei mai mari producători de echipamente electrice şi locomotive din Europa, uzina craioveană se stinge uşor. Producţia de locomotive a devenit o amintire, Taher fiind interesat doar de activele şi terenurile societăţii. Deşi la privatizare arabii au promis că vor face din companie un gigant internaţional şi că interesul lor este legat de producţia de locomotive, acum o parte din fabrică va deveni mall.

Anunţul a fost făcut de primarul interimar al Craiovei, Mărinică Dincă. „Structura uneia dintre hale, care va fi vândută, va rămâne aceeaşi, numai că la interior va fi amenajată ca şi un mall, care va ocupa circa 20 la sută din suprafaţa fabricii. Aşteptăm ca asemenea tranzacţii să fie încheiate şi cu furnizori ai Ford care se stabiliesc în Craiova, pentru că acolo au toate utilităţile“, a declarat Dincă.

Uzina este controlată de compania saudită Al-Arrab (86,28% din capital) şi administrată de omul de afaceri Fathi Taher. La privatizare, arabii au promis că vor transforma Electro într-un gigant internaţional care să fie capabil să concureze cu celelalte companii internaţionale de pe piaţă şi că interesul lor este legat de producţia de locomotive. La aproape trei ani de atunci, compania şi-a redus drastic vânzările de vehicule feroviare, mai multe linii de producţie au fost închise, în prezent producând doar transformatoare de putere.

Promisiuni încălcate

Saudiţii de la Al Arrab Contracting Company, care are ca obiect de activitate imobiliarele şi construcţiile, promiseseră că vor dezvolta fiecare capacitate de producţie, vor menţine cele 2.600 de locuri de muncă şi vor angaja cinci-şase sute de tineri. Dintre cele şapte societăţi comerciale în care s-a divizat Electroputere, uzina mai are doar patru divizii de producţie. Fondată în 1949, Electroputere, cel mai mare producător de echipamente pentru domeniul energetic şi transport feroviar, este în prezent pe butuci.

În numai doi ani saudiţii au comasat o serie de activităţi, au făcut o parte din investiţiile promise la privatizare, dar au şi concediat peste 500 de salariaţi. „Criza este de vină“, afirmă conducerea societăţii care intenţionează să mai lase fără lucru alţi 500 de salariaţi. Deşi activitatea fabricii a fost restrânsă la cota de avarie, Taher a cumpărat în contul Electroputere, acum un an şi jumătate, un teren în Mogoşoaia pentru care a plătit 14 milioane de euro, care acum valorează mai puţin de 1,5 milioane de euro.

Vând terenurile

Al Arrab s-a gândit să reorganizeze societatea. Un prim pas este vânzarea a 30 de hectare din cele pe 62 pe cât se întinde uzina. Oficial, intenţia lui Taher, investit ca preşedinte de saudiţi, este să vândă din active şi să scape de Fisc, însă surse din anturajul său susţin că acesta intenţionează să vândă terenurile şi halele la fier vechi şi să construiască un cartier rezidenţial în care va fi inclus şi mall-ul. Adrian Dumitriu, directorul uzinei, declara că societatea mai are nevoie doar de 30 de hectare: „Noi avem nevoie doar de circa 30 de hectare. Ce este în exces vrem să vindem investitorilor care vor să colaboreze cu Ford sau chiar companiei Ford“.

Noul patronat ar fi investit până acum circa 53 milioane de euro în capitalul de lucru şi în dotări. Electroputere a încheiat anul trecut cu pierderi de aproximativ 40 de milioane de lei, iar datoriile totale la sfârşitul lui 2009 au ajuns la 96 de milioane de euro. Uzina datorează bugetului 114 milioane de lei, iar Fiscul şi Direcţia de Taxe şi Impozite Craiova au început executarea silită, punând sub sechestru clădirile şi terenurile uzinei.

Vrea să pună mâna şi pe CFR Marfă

Fathi Taher este unul dintre intermediarii vânzării fabricii Electroputere către compania arabă. La momentul privatizării el susţinea că Electroputere este o afacere bună, pentru că în Arabia Saudită se fac investiţii masive în domeniu şi că nu este vorba de o afacere prin care s-a urmărit achiziţionarea terenurilor de la Craiova, ci de interesul unor investitori arabi pentru fabrica de locomotive.

Am fost interesat şi separat dar şi cu al Arrab, care este partenerul nostru din orient de 80 de ani. Sunt interesat de locomotive, pentru că în Orient se fac investiţii mari în locomotive, în cale ferată. De aicea interesul acesta mare de la Craiova. Laminorul, Gliro nu că ar fi greşit cu imobiliare ce face Ţiriac la Braşov e foarte bine. M-au întrebat cum e acolo, le-am spus că merită să vină, dar nu sunt eu cumpărătorul”, declara Taher la 9 iulie 2007. La câteva luni după privatizarea Electroputere Taher a fost numit de saudiţii Al – Arrab preşedintele Consiliului de administraţie al societăţii craiovene. La puţin timp el a anunţat că intenţionează să cumpere şi CFR Marfă.

Taher, omul lui Arafat

Controversatul om de afaceri Fathi Taher, de naţionalitate palestiniană, cu triplă cetăţenie – română, iordaniană şi greacă a sosit în România în anii ’70, când a şi intrat în coflict cu autorităţile drept pentru care i-a fost reţinut paşaportul. Se spune că pentru el ar fi intervenit pe lângă Nicolae Ceauşescu chiar Yasser Arafat. Asta l-a scăpat de necazuri pe Taher care a putut să-şi vadă în continuare nestingherit de obţinerea de fonduri destinate Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

Pentru a fi mai credibil şi-a luat şi o nevastă din România, iar cartea sa de vizită de fost colaborator al mai multor servicii secrete (KGB, Mossad, CIA) mascate în spatele unor afaceri cu sau de export de ciment şi cherestea, potrivit presei din România, l-a propulsat în atenţia liderilor PDSR, la începutul anilor ’90. În acea perioadă începe şi conflictul său cu Traian Băsescu. Este vorba de perioada când Taher intermediază vânzarea Flotei către armatorul grec Katonis, de sub nasul lui Traian Băsescu, sub comanda lui Nicolae Văcăroiu.

Fostul ministru liberal al Transporturilor, Ludovic Orban, declara la un moment dat că strategia de privatizare a colosului CFR Mafră a fost elaborată de consorţiul juridic “Deloitte & Boştină şi Asociaţii”, aceasta de pe urmă fiind casa de avocatură care a asistat juridic grupul Al-Arrab în demersul de a prelua uzina Electroputere.

Craiova are două mall-uri neterminate

Lucrările la cele două mall-uri aflate în construcţie în Craiova sunt stopate în prezent. Deşi West Gate Center, situat lângă Pic, se află în stadiul cel mai avansat, compania proprietară, Immoeast, nu a anunţat când va relua execuţia centrului comercial. Celălalt mall din Bănie, Adora, de pe strada Caracal, se află deocamdată la stadiul de fundaţie. Dezvoltatorul Sonae Sierra a anunţat inaugurarea mall-ului în 2012 deşi încă nu a găsit resursele financiare necesare pentru demararea lucrărilor.

30 aprilie 2010 |  Autori: Irma Huculici, Bogdan Marica

Si un PR penibil din regretata revista Flacara:

Un iordanian cucerește România – Fathi Taher, de la Ceaușescu la Rapid

Fathi Taher este cetățean iordanian de origine palestiniană, venit în România, ca să facă afaceri, în 1970, pe când avea în jur de 20-22 de ani. În toamna lui 1988, Taher pleacă acasă, și se întoarce în România, la începutul lui 1991. Afacerile intermediate de Taher, ca reprezentant al Kuwaitului în România, se derulau prin intermediul Departamentului de Comerț Exterior.

A început prin a cumpăra îmbrăcăminte confecționată, la comandă, ca să respecte principiile musulmane, pentru Kuwait. Fathi Taher este cel care s-a ocupat și care a reușit să deschidă pentru prima dată un stand al Kuwaitului la Romexpo, fapt consumat în 1976. La deschiderea expoziției a dat mâna cu Nicolae Ceaușescu care, însoțit de alaiul caracteristic, a venit să vadă expoziția. L-a mai întâlnit pe Ceaușescu, în timpul vizitei făcute de acesta în Kuwait, când familia lui Taher, stabilită în această țară arabă, a făcut parte dintre oficialitățile gazdă. Deși nominalizat în Top 100, cei mai bogați oameni de afaceri, și totodată cel mai bogat arab cu afaceri în România, Taher zice că nu știe exact care este valoarea averii sale. De notat este faptul că afacerile pe care le derulează Fathi Taher nu vizează doar România, acesta rulând investiții și producând beneficii în Arabia Saudită, în Kuwait, dar și în Irak și Egipt. „Valoarea unui om este dată de cum știe să facă bani, nu de câți bani are efectiv“, zice Taher.

Prima firmă a lui Taher în România a fost de la bun început una de succes. Afacerile derulate de iordanian, imediat după ce a revenit în România, prin Taher Investments Group, s-au concretizat în: Școala Româno-Americană din Pipera, Hotelul Marriott, AIG România SA. Pe lângă afaceri, bunele relații cu personaje importante și influente pe scena economică și politică (îi numim doar pe câțiva dintre apropiații lui Taher: Becali, Dumitru Tinu, și ziarul Adevărul, Viorel Hrebenciuc și o bună parte dintre liderii de vârf ai PSD, oamenii de afaceri George Păunescu, Mitică Dragomir, Constantin Toma, Nicolae Badea), i-au adus notorietate, prestigiu de om de afaceri și bani, foarte mulți bani.

Iordanianul Fathi Taher și-a extins afacerile în România pe trei planuri, pe care Taher le numește DIVIZII: prima, continuarea celor începute din perioada comunistă, cu materii prime, și, pe cale de consecință, după ce România a trecut în epoca economiei de piață, industria, în adevăratul sens al cuvântului, așa că Taher a cumpărat, pe rând, Laminorul din Roman, fabrica de ciocolată Kandia-Excelent, Petrom Aviation, adică divizia de combustibil pentru avioane, dar și Griro, companie cu renume și tradiție în producția de utilaje pentru industria chimică, petrochimică și nucleară. Una dintre ultimele achiziții ale lui Taher a fost Electroputere Craiova. Taher zice că industria românească are perspective și că orice investitor inteligent ar trebui să bage bani în fabricile și uzinele lui Ceaușescu. Al doilea plan de investiții, al celui mai bogat arab din România, este piața imobiliară, sau mai simandicos spus divizia de real estate. Taher spune că investițiile lui în domeniul imobiliar nu au ca scop specula imobiliară. „Nu am cumpărat ca să vindem când crește prețul zonei, ci am cumpărat pentru că respectivele terenuri sunt parte ale planurilor mele de viitor”. Una dintre realizări este campusul Școlii Americane, aflat în construcție la 60 de kilometri de București, în zona Mija, care include și o zonă turistică, dar și una industrială. Investiția declarată este de 250 de milioane de euro, iar Fathi Taher este asociat, ca partener, cu Constantin Toma, președintele de la Omniasig. În paranteză trebuie spus că prețul terenului de la Mija a crescut, din momentul în care a fost cumpărat de Taher, și până azi, cu 300 la sută.

Taher a mai investit 28 de milioane de euro în cumpărarea scheletului construcției unde ulterior a fost finisat primul hotel al lanțului Marriott, din România. În prezent Marriott a fost evaluat la 150 milioane de euro, iar Taher deține, în ciuda tuturor speculațiilor despre o posibilă schimbare de acționariat, tot 33 la sută din acțiuni.

Taher, în ciuda afacerilor pe picior mare, nu este nici cetățean român (și zice că nici nu vrea cetățenie română), nici rezident în România. Familia (soția și două fiice) și domiciliul oficial sunt în Atena. De ce: pentru că atunci când se duce acasă, este ca și cum s-ar duce în concediu! Soția lui Taher, Doina, este româncă. După căsătorie, a trecut la religia soțului. În consecință, respectă principiile musulmane, și trăiește retrasă, în umbra soțului, după regula: „Bărbatul duce casa, iar onoarea casei o face femeia“. Soția și fiica cea mică stau mai mult la Londra, în timp ce fiica cea mare, Suzane Taher, i-a devenit partener de afaceri tatălui, fiind asociat și manager general la unele dintre firmele tatălui. Specialitatea ei: afacerile cu tutun și imobiliarele, unde, dacă este să dăm credit unor zvonuri de pe piața de imobiliare, a reușit câteva afaceri de mare clasă, cu profit de invidiat.

Înainte de relația de prietenie care îl leagă de Gigi Becali, a fost doar comerțul cu brânză, lapte și iaurt de oaie, și încă de pe vremea lui Ceaușescu, în anii ‘75-’80. Taher l-a ajutat pe tatăl lui Gigi, Tase Becali, să-și dezvolte afacerea cu brânză de oaie și carne de berbec. Cum? Îndemnând toată arabimea din București și nu numai să cumpere carne de oaie, din Pipera, de la Tase Becali. Se poate spune că Becali i-a întors serviciile, pentru că i-a fost mentor lui Taher în ceea ce privește investițiile în piața imobiliară. Chiar mai mult, fiica lui Fathi Taher se poate spune că pășește pe urma afacerilor lui Gigi, în ceea ce privește imobiliarele.

Intrat într-un con de umbră, după ce numele său a fost vehiculat în multe scandaluri financiare (asupra cărora nu vom reveni), Fathi Taher a dat, în primăvara aceasta, o adevărată lovitură mediatică, prin preluarea Clubului Rapid. Statistic vorbind despre Taher, Clubul Rapid și negocierile dintre Copos și iordanian, s-au scris mii de texte (comentarii TV, texte pe siturile de specialitate, în ziare, ca să nu mai vorbim de speculații și comentariile celor interesați de subiect).

Una peste alta, Taher a cumpărat participarea sa la FC Rapid, adică 80 la sută din toate drepturile și obligațiile Clubului, cu 16 milioane de euro, bani care au trecut din contul lui în contul lui George Copos. Acesta din urmă, conform clauzelor contractuale, poate uza de banii respectivi, în câteva etape.

Cum a ajuns Taher să preia Rapidul? Iordanianul povestește el singur: „Am fost plecat din România în vacanța de iarnă și, când m-am întors, la începutul anului, am aflat că domnul Copos a scos Rapidul la vânzare. Nu vă imaginați că a dat anunț la ziar, era o informație care circula exclusiv în anumite medii. Colaboratorii mei de la Griro mi-au zis: „De ce să nu-l luăm noi?“, știută fiind vechea afinitate între Griro și Rapid – „Rapidul a plecat de la Grivița Roșie în 1923. De la această idee a plecat discuția cu Copos care, o să vă mirați, m-a contactat el pe mine, după ce indirect i-am comunicat interesul meu și al Griro pentru Rapid“. Nu ne-am dus noi la el, propunerea a venit din partea dânsului. Au existat ceva neînțelegeri, dar eu l-am înțeles pe Copos, Copos era asimilat cu Rapidul, dar anunța și plângea la televizor că nu găsește un proprietar. Una e la nuntă, alta e la divorț, oamenii în general se îndrăgostesc repede, dar când e vorba să se despartă e mai greu, discuțiile sunt mai lungi. Avea momente când vroia, momente când nu a mai vrut, era și el supărat și afectat. Nu am văzut niciodată o problemă în asta, l-am înțeles și i-am acceptat toate toanele”.

Dacă ar fi să întocmim un rezumat al tuturor declarațiilor de presă făcute de Taher referitoare la achiziția clubului Rapid și la planurile lui de viitor, acestea sună extrem de bine. Fathi Taher susține că nu a preluat Rapidul pentru a face bani, ci performanță. „Vreau să duc valoarea Clubului la cel puțin 200 de milioane de euro” – zice Taher.

Din punct de vedere tehnic, contractul dintre Copos și Taher prevede anumite avantaje clare pentru Clubul Rapid. Noul proprietar are obligația de a investi anual în Club sume prestabilite de bani, apoi va trebui să modernizeze și să refacă stadionul. Taher a reușit să obțină concesionarea terenului pe care este amplasat stadionul de la Ministerul Transporturilor, ca urmare a ofertei de investiții pe care acesta a făcut-o. Concret, acesta afirmă că va construi un nou stadion, tot în Giulești..

În loc de concluzie, Taher a spus: „Rapidul de acum este foarte departe de ceea ce îmi doresc eu, voi avea mult de muncă. Sunt dispus să investesc bani mulți în tot ceea ce înseamnă Divizia Rapid!

„Fathi Taher este mai puternic financiar ca mine, are o cifră de afaceri de 500 de milioane de euro anual, are 20.000 de angajați și cred că va putea face mai mult decât mine la Rapid“, spunea George Copos, după ce a semnat, în favoarea lui Taher, actele de vânzare ale Clubului Rapid.

Union Bank, a lui Fathi Taher, în parteneriat cu o firmă de investiții a lui Copos, vor finanța construcția unui hotel de cinci stele pe malul Mării Moarte. Copos va împărți cu Taher beneficiile. Practic, George Copos este primul român care face investiții în Iordania.

Misterul Dumitru Tinu

După moartea lui Dumitru Tinu, la 1 ianuarie 2003, presa a speculat faptul că Taher a fost ultima persoană care l-a văzut pe ziarist în viață. Întâlnirea s-ar fi consumat la Marriott.

Recent, Taher, care nu a mai vorbit niciodată despre aceste lucruri, a spus: „Nu eram în țară când a murit Tinu. Eram în Maroc. Am fost prieten bun, foarte bun cu Tinu. A fost o relație frățească… Toate comentariile, speculațiile despre legături oculte între mine și Tinu, via Hrebenciuc, au fost doar povești fantasmagorice! În plus, faptul că nu am vrut să comentez niciodată acest subiect, nu a făcut decât să alimenteze speculațiile. Trebuie și ziariștii să mănânce, nu?“

JURNALISTA MELANIA VERGU COLEGA CU BOGDAN CHIRIEAC A FOST CONDAMNATA DEFINTIV ……LA UN AN DE INCHISOARE CU SUSPENDARE!

27 sept.

Jurnalista Melania Vergu, fost consilier personal al ministrului Educației, Daniel Funeriu, a fost condamnată definitiv de instanța supremă la un an de închisoare cu suspendare, într-un dosar în care a fost trimisă în judecată de DNA pentru fraude cu fonduri europene.

În primă instanță, în noiembrie 2014, Melania Vergu a fost condamnată la 4 ani închisoare cu executare de Curtea de Apel București, însă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a admis apelul și au scăzut pedeapsa la un an cu suspendare, cu un termen de încercare de 3 ani.

Totodată, aceasta va scoate și mai puțini bani din buzunar. Curtea de Apel București dispusese confiscarea a 6.492.653 lei de la Melania Vergu, iar instanța supremă a dispus acum ca suma confiscată să fie de 8.650 lei.

Decizia este definitivă.

Melania Vergu, fost consilier personal al ministrului Educației, administrator și asociat al SC Edu Tim Consultanță Europeană, a fost trimisă în judecată de DNA pentru fraudarea fondurilor POSDRU în decembrie 2012, .

DNA susținea că în 8 octombrie 2008, Melania Vergu, în calitate de administrator și asociat al unei firme, a formulat la Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AM POSDRU) o cerere de finanțare în vederea obținerii de fonduri europene și, cu această ocazie, a prezentat documente și declarații inexacte în care a consemnat date nereale referitoare la condițiile pe care le îndeplinea societatea sa în vederea accesării unor sume acordate prin programul POSDRU (ex. numărul de angajați, profitul și cifra de afaceri, experiența în domeniul formării profesionale etc.).

„Ca urmare, firma a devenit beneficiar de fonduri europene în vederea punerii în practică a proiectului intitulat ‘Practică să înveți, învață să practici’. În cadrul acestui proiect, în cererea de rambursare din data de 1 iulie 2010, inculpata Vergu a menționat date nereale referitoare la munca prestată în vederea obținerii de date referitoare la programele de pregătire practică pentru elevi și studenți. În realitate, aceste date au fost obținute de Melania Vergu, care, în calitatea sa de consilier personal al ministrului Învățământului, a formulat două adrese către unitățile de învățământ superior și inspectoratele școlare”, susțineau procurorii.

De asemenea, Melania Vergu, în calitate de reprezentant al societății, a mai formulat două cereri de rambursare în care a consemnat date nereale referitoare la cheltuielile efectuate în cadrul proiectului.

„În această modalitate, SC Edu Tim Consultanță Europeană a obținut pe nedrept suma de aproape 6,5 milioane lei, reprezentând fonduri europene și de la bugetul național. În vederea recuperării acestui prejudiciu, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra a două imobile aparținând inculpatei Vergu”, afirmau anchetatorii.

COMPLETUL ICCJ A DECIS RETRIMITEREA LA DNA A UNUI DOSAR,IN CARE ESTE JUDECAT DEPUTATUL SEBASTIAN GHITA,PE BAZA UNEI DECLARATII FACUTE SI FOLOSITA NELEGAL CAPROBA LA DOSAR!

27 sept.

Instanța supremă a decis trimiterea la DNA a unui dosar în care este judecat deputatul Sebastian Ghiţă, judecătorii constatând că în cauză există o declaraţie folosită nelegal ca probă. Procurorii au la dispoziţie cinci zile pentru remedierea problemelor depistate.

„Exclude ca nelegală declaraţia dată de inculpatul Tudose Liviu Mihail în calitate de martor la data de 2.03.2016 şi folosită ca mijloc de probă în acuzarea sa. Desfiinţează ordonanţa nr. 308/P/2015 din 21 martie 2016 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul Tudose Liviu Mihail pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, urmare a nelegalei administrări în susţinerea acuzării aduse împotriva sa, a declaraţiei date de acesta la data de 2.03.2016 în calitate de martor. Dispune trimiterea cauzei în vederea înlăturării neregularităţilor constatate în termen de 5 zile de la data comunicării prezentei încheieri cu menţiunea de a se preciza dacă se menţine dispoziţia de trimitere în judecată şi pentru această infracţiune sau se solicită restituirea cauzei”, este decizia definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).

Este vorba despre dosarul în care Sebastian Ghiţă este judecat pentru dare de mită, folosire, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, şantaj, cumpărare de influenţă, dar şi de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, procurorii acuzându-l că ar fi coordonat o adevărată reţea în judeţul Prahova, oferind o „bucăţică de putere” publică într-o zonă de interes în schimbul asigurării protecţiei, relatează Mediafax.

În aceeaşi cauză sunt judecaţi şi Aurelian Mihăilă, procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data comiterii faptelor, Liviu Tudose, la data faptelor procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, fostul şef IPJ Prahova, Viorel Dosaru şi fostul şef al DGA, Constantin Ispas.

PAUL SINGER,EVREUL-KHAZAR AMERICAN NUMIT”HOITARUL DE PE WALL STREET”,ACTIONARUL PRINCIPAL LA FONDUL PROPRIETATEA SI LICHIDAREA ACESTEIA!

27 sept.

Fondul Proprietatea, unul dintre cei mai tranzacționați emitenți de pe piața autohtonă de capital, a surprins pe toată lumea la finele săptămânii trecute cu un anunț cum că scoate la vânzare prin intermediul unei oferte publice o parte din participația sa de 19% la compania petrolieră OMV Petrom, cu scopul declarat de a mări numărul acțiunilor libere la tranzacționare. De fapt, este o nouă mișcare a acționarului principal, americanul Paul Singer, numit hoitarul de pe Wall Street, de a deturna sensul înființării FP. În ultimii ani, Fondul a lichidat dețineri de 540 de milioane de euro de la companii de stat precum Romgaz, Transelectrica sau Transgaz. Ce înseamnă asta? Că administratorul FP, Franklin Templeton, s-a angajat, la ordinul acţionarului cel mai puternic, Paul Singer, să transfere valoarea din conturile şi portofoliile Fondului spre cele ale acţionarilor prin aşa numita operaţiune „vânzare pe bucăţi”. Practic, FP vinde cele mai bune acţiuni din portofoliu şi cu banii încasaţi îşi răscumpără acţiunile, le anulează apoi, reduce capitalul şi distribuie diferenţa de bani acţionarilor. Şi în felul aceasta Paul Singer şi celelalte fonduri de investiţii care populează acţionariatul FP pun mâna pe hălci din ce în ce mai mari din capital. Astfel că FP, creat pentru a despăgubi persoanele care au fost deposedate de proprietăţi de către regimul comunist, a ajuns să transfere bani altor personaje. Sunt voci pe piaţa de capital care spun că acţiunea aceasta de răscumpărare urmăreşte de fapt desfiinţarea FP. “Spuneam la începutul anului 2016 că Fondul Proprietatea s-a aşezat cu faţă la apus. De fapt, am sesizat intenţia de lichidare a Fondului încă de acum trei ani când, în urmarea acumulării în „mâinile” unor fonduri americane de hedging (în special, Elliot şi Cartesian) a peste 62% din acţiuni. Noii deţinători ai controlului fondului au impus în AGA un mandat precis administratorului Franklin Templeton : lichidarea treptată a afacerii. Ba chiar i-au fixat şi un onorariu de succes pentru asta. Şi s-a trecut la treabă. S-a început cu participaţiile în societăţi din domeniul energiei. Vânzările de acţiuni din acest domeniu s-au făcut în pachete mari, ceea ce a dus, inevitabil, la mari discounturi – la Romgaz, Transgaz şi Transelectrica au fost vânzări de circa 500 milioane euro, la discounturi de cca 12% (organele de anchetă penale ar face bine să urmărească aceste acţiuni, pentru a vedea cine a beneficiat de informaţiile privilegiate necesare pentru a face această uriaşă afacere). Acum se vinde participaţia la OMV Petrom – în jur de 19% din acţiuni, cu o valoare de piaţă de peste 600 de milioane de euro. Probabil că şi aici vor fi discounturi. Se spune că deja acţiunile OMV Petrom (şi aşa slăbite de scăderea preţului barilului de petrol, de la 110 dolari în 2012, la 45 de dolari în prezent) au scăzut, într-o săptămână, cu peste 6%. Şi asta nu e tot. Se face o AGA la Fondul Proprietatea, în 31 octombrie a.c., pentru a se constata pierderi din exploatare care vor cauza o reducere a capitalului social. Reamintesc că în ianuarie 2016 Fondul Proprietatea a mai efectuat o reducere de capital social, în vederea restituirii către acţionari a unei părţi din aporturi, rezultând o sumă de restituit de cca. 100 de milioane de euro, sumă care, conform Codului Fiscal român, este scutită total de impozite şi taxe (cu condiţia să fie vorba de o reducere de capital ne-determinată de pierderi). Cum 62% din acţiuni sunt deţinute de cele două fonduri, peste 60 de milioane de euro au ieşit din ţară, fără plata vreunui cent că impozit sau taxa către Statul român. Cei ce nu ştiu asta, să ia aminte: o restituire parţială a aportului la capitalul social nu este permise dacă societatea are pierderi. DIICOT tace asurzitor”, a scris avocatul Gheorghe Piperea pe pagina sa de Facebook.

Păpușarul

Paul Singer, omul din spatele mişcărilor de la FP dar şi de la Roşia Montană, este supranumit „hoitarul de pe Wall Street” pentru modul cum ştie să facă bani de pe urma unor aşa zise hoituri, companii şi naţiuni falimentare. Financial Times a spua despre el că a ieşit în evidenţă prin creativitatea şi tenacitatea strategiilor puse în aplicare la nivel internaţional de fondurile sale folosindu-se de studiile juridice.

Singer a pus pe picioare Elliott Management, unul dintre cele mai mari fonduri speculative din lume, care administrează active de circa 25 de miliarde de dolari. Interesul său converge către achiziţia de datorii cu risc mare de rambursare.

Singer este absolvent de psihologie şi ştiinţe juridice. A plecat la drum cu Elliott, după ce a strâns 1,3 milioane de dolari de la rude şi prieteni în 1977. De numele său se leagă restructurările de la Chrysler şi Lehman Brothers dar şi de al doilea faliment al Argentinei. În 2008, Elliott a cumpărat obligaţiuni de stat emise de Argentina pentru 48,7 milioane de dolari. Compania a cerut plata integrală, incuzând dobânzi şi penalităţi, echivalent al unei sume care se ridică la 1,44 miliarde de dolari, potrivit Huffington Post. Adică un câştig de 30 de ori mai mare decât investiţia făcută de Singer. Difernedul cu autorităţile de la Buenos Aires se dispută acum la curţile internaţionale.

Mai înainte de Argentina, Singer a scos bani din Peru şi Congo. În 1996 a recuperat o datorie de 58 de milioane de dolari ,pe care a cumpărat-0 mai înainte cu 11,4 milioane de dolari. De la guvernul din Congo primit 90 de milioane de dolari, pentru datorii pe care le-a cumpărat cu mai puţin de 20 de milioane de dolari.

Samsarii

După această incursiune în povestea lui Singer, să revenim la avocatul Piperea: “Poate că nu ştiţi ce este Fondul Proprietatea. La origine, a fost un fond de despăgubire a foştilor proprietari de imobile naţionalizate; a fost conceput ca atare, printre alţii, de un anume fost vice la BNR, aflat acum în păstrare la domiciliu (Bogdan Olteanu, n.r.); prin acest fond s-au dat „despăgubiri” de peste 3 miliarde de euro, prin celebra formulă care implică şi ANRP; banii s-au dus în buzunarele samsarilor de dosare, ăia care se plimbă neîncetat pe la DNA, de vreo doi ani, şi nu mai intră odată la puşcărie; acţiunile au fost acumulate de fonduri de hedging; când totul a fost gata (septembrie 2010), Fondul nu a mai fost menţinut ca atare, ci s-a transformat într-un fond de investiţii listat la Londra (de fapt, chestia asta a fost un bla-bla penibil, pentru că, în realitate, nu s-au listat acţiunile, ci nişte instrumente financiare complexe, denumite certificate globale de depozit, un fel de obligaţiuni convertibile în acţiuni); justiţia română a încercat să emită nişte soluţii care să blocheze această mutaţie, doar că s-au opus aceleaşi firme de avocatură care au chinuit, ani de zile, pe multe milioane de euro, şi consumatorii români de credite bancare; şi au reuşit, pe alte multe milioane de euro, că aşa-i în tenis. Vreau să mai spun un lucru: postacii cei mai idioţi, troll-ii bancari care de regulă se bagă ca musca în lapte în aceste subiecte pe care nu vor să le înţeleagă, hater-ii, analiştii pieţei de capital, blogger-ii BNR, toţi anonimii care nu au ce face la serviciu, au criticat vehement ceea ce am spus eu de-a lungul timpului despre această instituţie, care ar fi trebuit să susţină piaţa de capital românească, dar acum, iată, îi dă ultima lovitură de moarte. Sper că acum aceşti indivizi blocaţi în proiect şi ascunşi după cortina unui nick-name să îşi ia lecţia. Şi să le dea banii înapoi stăpânilor lor, căci nu şi-au făcut treaba bine.”

Începutul sfârșitului

Jurnalistul Mihai Antonescu scrie în cotidianul Bursa că scoaterea la vânzare a acțiunilor OMV Petrom reprezintă “începutul sfârşitului BVB”. “Fondul Proprietatea este o întreprindere perdantă din construcţie, un titlu nesigur şi supraevaluat, chiar şi la o fracţie din valoarea nominală (care n-a fost atinsă nici măcar o secundă, nici măcar în ziua listării!). FP e alcătuit din participaţii la societăţi nu tocmai transparente, 13 listate (28%), 32 nelistate (61%), nerentabile, cu perspective de a deveni nerentabile sau imprevizibile, administrate dubios, căpuşate de grupurile care le-au luat în arendă, în unele cazuri. Acţionarii au dobândit, în semnificativă proporţie, părţile deţinute, prin trafic pe o piaţă haotică de drepturi litigioase, evaluate după criterii obscure, achiziţionate la valori profund discrepante. Principalele deţineri ale FP sunt la companii şubrede, fără producţie competitivă, fără planuri viabile, fără cercetare şi proiectare care să promită articole revoluţionare destinate unei pieţe determinate. Companii care depind de reglementări de preţ, de politica acţionarilor majoritari, de resurse naturale. Reducerea capitalului şi a valorii titlurilor nu e nici o surpriză, nici o nenorocire, în sine. Nici distribuirea a jumătate de milliard de lei, în compensaţii de 5 bani, nu e un lucru total greşit”, a scris Antonescu în Bursa.

Conform acestuia, înstrăinarea acţiunilor Petrom nu e ceva prostesc. “ O companie deţinută de un investitor strategic major nu are interesul să distribuie dividende şi va merge spre delistare. OMV e condusă de nişte austrieci, dar banii vin din Rusia, din China, din alte părţi. OMV Petrom va plăti dividende la Viena şi nu la Bucureşti, prin compania care o patronează. Societatea a mers strună, aşa cum ne-a tot explicat, pe bani, PR-ul petrolist, datorită politicii nemţeşti şi managementului superperformant prestat de doamna Mariana Gheorghe, eroina civilizatoare care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Un succes, ce mai! – deşi ar fi de remarcat că austriecii continuă să opereze în România şi sub brandul „OMV” (Logan nu se vinde la noi şi ca Dacia şi ca Renault, valoarea locală a mărcii e clară!). Când a început să cadă preţul petrolului, calificarea incontestabilă a Marianei Gheorghe n-a mai fost în stare să performeze într-atât de sublim încât să compenseze deprecierea preţului hidrocarburilor. Tendinţa preţului ţiţeiului e să scadă. De ce oare? Că nouă ni se spunea că rezervele sunt limitate critic. Că, cică, să cumpărăm petrol, aur şi pamânt, că Dumnezeu nu mai face altele! De ce n-o mai face, oare, săracul? Nu poate pentru că a făcut deja prea mult, că sunt stocuri inerte pe care nu le vrea nimeni? Dacă demiurgul a scos nişte produse din fabricaţie, o şti el ce ştie, e mai vechi în funcţie decât Gherghina (Gheorghe Gherghina, membru în Consiliul de Administrație al BNR, n.r.), chiar şi decât Isărescu… Proprietatea va lichidiza ceea ce eu aş îndrăzni să numesc un activ toxic. Ce va face, însă, cu banii? Ce perspective de plasamente sunt? Bursa românească vehiculează o lichiditate derizorie, listări private n-au mai fost de 8-9 ani, mai apare câte un IPO, trâmbiţat triumfalist, la câte o năzdrăvănie de stat…”, scrie Antonescu.

Conform acestuia, mai e o problemă: “FP a încercat să vândă pachetul Petrom când titul era 0,4 lei/acţiune. Va vinde la 0,2 lei/acţiune, poate mai ieftin. Dacă va fi dispus cineva să facă un deal… Petrom a scăzut cu 4% imediat, în ziua în care FP a făcut publică intenţia de vânzare. Cu cât va scădea dacă vânzarea nu va fi efectuată? Cu cât va scădea dacă aceasta se va face la un preţ foarte jos? Cât de mare va fi panica pe o piaţă minusculă, cu lichiditate de 2 milioane pe zi? Cât de emoţional vor reacţiona investitorii privaţi, fără pregătire financiară, dar cu deţineri oarecum importante, nu numai la Petrom sau FP, ci şi la SIF-uri, şi la companiile din energie? SIF-urile, la rândul lor, au deţineri atât la FP cât şi la Petrom.”

Antonescu susține că administratorul Franklin Templeton a făcut mare caz cu listarea Fondului la Londra, petrecută pe 29 aprilie 2015, “ listare necesară pentru atragerea unor volume enorme de bani, proporţionale cu noua anvergură, de titlu tranzacţionat în UK”. “De-aia nu creşteau acţiunile FP la Bucureşti, că era piaţa prea mică pentru un titlu atât de mare! 32% din acţiunile FP merg în Anglia, să se tranzacţioneze ca GDR. Prima zi – echivalentul a 150 milioane de lei! A doua zi – 7,6 milioane, a treia – 3,2… 16.000.000 pe 5 mai… Apoi 1,7… 2,3… Apoi, la nivelul unei zile mediocre la BVB. Maxime de volum lunar, de la listare: 49 milioane USD (octombrie 2015), 29 milioane (iunie 2016)… Septembrie 2016 – 8 milioane, până acum. 0,92 milioane de lei pe zi, la Londra, faţă de 2,12 milioane de la Bucureşti… Între timp, companiile energetice la care are FP deţineri au pierdut din profitabilitate din cauza scăderii tarifelor la energie… Nava amiral a Armadei de capital a Tigrului Europei riscă să devină o bărcuţă din Herăstrău… Un titlu constant subevaluat nu mai e subevaluat, atâta valorează! Şi are unde să mai scadă! Bursa de valori românească va muri. Dar nu glorios… Nu în urma unui crah răsunător. Ea va scădea, va slăbi, se va mişca din ce în ce mai anemic, până într-o zi când, venit la serviciu să-şi încaseze gratificaţiile de succes, Sobolewski (Ludwik Sobolewski, CEO BVB, n.r.) o va găsi ţeapănă, cu ochi sticloşi, cu un BET scurgându-i-se din gură, sub un birou…”, a conchis Antonescu.

RISE PROJECT:BUDAPESTA SI MOSCOVA,IN SPATELE UNEI ORGANIZATII EXTREMISTE MAGHIARE DIN TRANSILVANIA!

27 sept.

O organizație fantomă a coalizat în jurul ei sute de tineri secui din Transilvania, ai cărei lideri, în ultimii ani, au deturnat mitinguri, s-au încăierat cu jandarmii, au vrut să detoneze o bombă artizanală în mijlocul unei parade militare și să arunce în aer o conductă de gaze care leagă Ardealul de restul țării, scrie Rise Project.

Potrivit Rise Project, în spatele organizației care susține refacerea Ungariei Mari se află un lanț de interese care trece prin Budapesta și se oprește la Moscova.

Membrii acesteia sunt cunoscuți ca HVIM, adică Mișcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate.

Organizația a luat ființă în 2001 la Budapesta. De la bun început, vocea HVIM a contestat granițele trasate după Primul Război Mondial și a militat pentru refacerea Ungariei Mari, ce includea teritorii din statele vecine Slovacia, Serbia, Ucraina și România.

Fondatorii săi, Zagyva Gyorgy Gyula, pe filiera rusească, și Toroczkai Laszlo, om al Budapestei, o dirijează din exterior, ei fiind declarați idezirabili în România, Serbia și Slovacia, iar doi dintre oamenii lor sunt judecați pentru terorism după ce au plănuit niște atentate cu bombă în Transilvania.

Beke Istvan Attila și frații Szocs Zoltan și Szocs Csongor coordonează totul de la Târgu Secuiesc, iar banii provin de la activiști și simpatizanți HVIM, care sunt mici afaceriști, fie politicieni la nivel local.

Această situație este cunoscută la nivelul Serviciului Român de Informații (SRI), care a susținut constant că HVIM funcționează după principii paramilitare și că membrii organziației se antrenează în tabere clandestine.

O organizație fantomă a coalizat în jurul ei sute de tineri secui din Transilvania. În ultimii ani, liderii ei au deturnat mitinguri, s-au încăierat cu jandarmii, au vrut să detoneze o bombă artizanală în mijlocul unei parade militare și să arunce în aer o conductă de gaze care leagă Ardealul de restul țării. Sunt cunoscuți ca HVIM, adică Mișcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate.

Doi dintre liderii locali sunt judecați acum pentru presupuse acte de terorism, iar liderii din Ungaria sunt declarați indezirabili pe teritoriul României. RISE Project i-a documentat și a aflat că în spatele lor stă un lanț de interese care trece prin Budapesta și se oprește la Moscova.

Înființată în 2001, la Budapesta, HVIM contestă granițele trasate după Primul Război Mondial și militează pentru refacerea Ungariei Mari, ce includea teritorii din statele vecine Slovacia, Serbia, Ucraina și România.

foto-beke

Organizația nu a fost înființată oficial în România, dar fondatorii săi, Zagyva Gyorgy Gyula și Toroczkai Laszlo, o dirijează din exterior. Ambii sunt declarați indezirabili în România, Serbia și Slovacia, iar doi dintre oamenii lor sunt judecați pentru terorism după ce au plănuit niște atentate cu bombă în Transilvania.

SRI a susținut constant că HVIM funcționează după principii paramilitare și că membrii organziației se antrenează în tabere clandestine. Reporterii RISE au mers anul trecut într-o astfel de tabără și au stat de vorbă cu liderii grupării, apoi au studiat sursele de finanțare ale organizației și implicarea lor în alte mișcări separatiste din regiune. Poza de ansamblu include niște tipi călare care se distrează trăgând cu arcul prin munți, dar și legături cu scandaluri de spionaj în care este implicată Federația Rusă.

DE UNDE VIN BANII

Cel mai activ nucleu HVIM din România se află în Tg. Secuiesc. De-acolo, Beke Istvan Attila și frații Szocs Zoltan și Szocs Csongor, toți trei cetățeni români de etnie maghiară, coordonează activitatea organizației fantomă. Activiștii și simpatizanții HVIM sunt fie mici afaceriști, fie politicieni mărunți la nivel local.

Al doilea om din ierarhie, Lokodi Ferenc Attila, a fost mulți ani consilier local în Oradea și a deținut, în paralel, o platformă naționalistă online, înregistrată oficial în Canada. Liderul din Odorheiu Secuiesc este și el funcționar public la o agenție a Ministerului Agriculturii. Alți membri ai organizației au încercat la alegerile din ultimii ani să obțină diferite poziții în administrația locală din Tg. Mureș, Miercurea Ciuc și în alte orașe.

Unii lideri locali ai organizației sunt mici afaceriști, au magazine, crescătorii de ciuperci, firme de reparații sau de transport.

bia_electronics_targu_secuiesc_1200px

Trei dintre cei mai activi membri ai organizației au fost asociați, împreună cu naționalistul maghiar Csibi Barna, într-o afacere cu materiale de propagandă. Toți patru conduceau o firmă care făcea comerț cu steaguri, hărți ale Ungariei Mari și ale Ținutului Secuiesc, cărți ale unor autori ultranaționaliști maghiari și haine inscripționate cu harta Ungariei Mari. (Detalii, AICI)

 

Csibi Barna, fost angajat al Fiscului român, s-a retras în 2013 în Ucraina, militând pentru autonomia maghiarilor din această țară. În septembrie 2014, Csibi ne-a spus că Moscova caută aliați în Ținutul Secuiesc: “Rusia susține independența Ținutului Secuiesc. Din interes strategic. Poporul secuiesc dorește autodeterminare exact ca și poporul din Donețk. (..) Pentru moment, Rusia n-are ce să facă, ea deocamdată se uită și caută alianțe. Caută aliați în Ținutul Secuiesc. (Detalii, AICI)

Organizația fantomă se finanțează, în principal, din contribuțiile membrilor, dar o sursă externă constantă de fonduri este, indirect, chiar statul maghiar.

În Ungaria, partidele parlamentare au câte o fundație proprie care primește anual bani publici în funcție de numărul de aleși. Aceste fundații finanțează, la rândul lor, diferite proiecte.

 

Printre beneficiarii fondurilor fundației Jobbik, partid ultanaționalist maghiar, s-a numărat și HVIM România, care a primit bani ca să organizeze tabere tematice în Ardeal, adică reuniunile clandestine despre care SRI susține că sunt de fapt baze de antrenament paramilitare.

HVIM funcționează și ca o rampă de lansare în politică. Zagyva Gyorgy Gyula, președintele actual al HVIM, a primit un loc eligibil pe listele parlamentare ale Jobbik în mandatul 2010-2014, iar apoi s-a întors din nou la conducerea organizației.

Toroczkai Laszlo, fondatorul HVIM, este astăzi vicepreședinte Jobbik și primar într-un oraș de provincie din Ungaria. Membrii din România nu fac excepție. Kisgyorgy Levente, membru HVIM în Tg Mureș, a candidat pentru un fotoliu de parlamentar din partea Jobbik la alegerile din 2014. Mikola Bela, declarat indezirabil pe teritoriul României și simpatizant HVIM, a ajuns consilier județean în Ungaria, susținut tot de Jobbik.

FILIERA RUSEASCĂ

Zagyva Gyorgy Gyula, liderul suprem al organizației, locuiește în Eger, un oraș de provincie din Ungaria, cunoscut pentru vinurile sale. Zagyva ne-a acordat un interviu în parcul central din Eger, în 2014, la câteva luni după ce a fost declarat indezirabil în România. Tocmai îi expirase mandatul de parlamentar.

Zagyva Gyorgy Gyula, fost parlamentar Jobbik (Ungaria)

Ne-a spus atunci că nu l-a afectat acțiunea statului român pentru era deja interzis și în alte țări, dar și că Jobbik și HVIM susțin mișcările de autonomie din întreaga lume pentru că acestea pot deveni, la rândul lor, modele pentru un Ținut Secuiesc autonom.

„[Susținem] chiar și autonomia Tibetului”, ne-a asigurat fondatorul HVIM. (Detalii, AICI)

Zagyva a fost observator de vot la alegerile prezidențiale din Abkhazia din 2011. Ne-a spus că a fost trimis pe postul de observator de vot de un ONG internațional specializat în monitorizarea alegerilor: European Center for Geopolitical Analysis.

L-a angajat atunci Mateusz Piskorski, un politician polonez apropiat de cercurile de putere din Moscova. Polonezul a fost acuzat în acest an la Varșovia de spionaj în favoarea Rusiei. Contactat din nou, după arestarea lui Piskorski, Zagyva și-a schimbat declarația anterioară, susținând că a fost observator în Abkhazia din partea Parlamentului de la Budapesta și că nu a primit bani pentru asta.

SRI l-a interceptat anul trecut pe Szocs Zoltan, șeful local al HVIM, arestat oficial pentru activități de teorism, discutând despre surse externe de finanțare.

Szocs Zoltan: Dar cât e de sigur că ne-ar susţine?

Sebestyen Teleki Istvan: Rușii? Foarte sigur. Doar că aşteptă să existe o organizaţie puternică care să şi arate ceva.

Interlocutorul lui Szocs era Sebestyen Teleki Istvan, un maghiar discret stabilit la Zurich, în Elveția. El este cel care a scris Manualul Luptătorului pentru Libertate, un document care-i învață pe membrii HVIM ce strategii trebuie să aplice, inclusiv tactici de sabotaj.

 

PRIETENII LUI ALEXEY

În 2005, într-un apartament din Moscova, un cuplu de ruși a înființat CIS-EMO, o abreviere a Commonwealth of the Independent States – Election Monitoring Organization (în traducere Comunitatea Statelor Independente – Organizație de Monitorizare a Alegerilor). Era încă de atunci un ONG transfrontalier care-și propunea să fie o alternativă a OSCE pentru monitorizarea alegerilor.

Cei doi fondatori ruși erau Alexey Kochetkov și Marina Kochetkova. Absolvent al Institutului de Energie de la Moscova, Alexey a lucrat între 1994 și 2005 ca responsabil cu imaginea și relațiile publice pentru mai multe primării și instituții din Rusia. Kochetkov a fost și jurnalist în republicile separatiste Abkhazia și Osethia, unde a pus bazele unor agenții de presă. Marina Kochetkova, soția lui Alexey, s-a transformat din femeie de afaceri în analist politic.

Cei doi Kochetkov au cooptat și o instituție de cultură la înființarea CIS-EMO, respectiv Centrul Lingvistic NEO, redenumit ulterior European Center for Geopolitical Analysis (Centrul European de Analiză Geopolitică).

Asociații instituției erau aceiași Alexey Kochetkov și Mateusz Piskorski, fostul paralamentar polonez acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Piskorski a confirmat un interviu cu reporterii RISE Project, dar ulterior a fost închis, iar Kochetkov, după ce a fost de acord telefonic să dea un interviu, nu a mai răspuns apelurilor.

 

Piskorski și soții Kochetkov fac parte dintr-un grup de analiști politici citați frecvent de către instituțiile media apropiate de Kremlin. EI sunt citați ca experți politici în materiale de presă despre regiunile separatiste autoproclamate, precum Abkhazia, Ossethia de Sud, Transnistria, Donetsk și altele. În 2005, după alegerile din Republica Moldova, Kochetkov a fost arestat de Serviciul de Informații și Securitate pentru presupuse implicații în procesul de votare.

Din grupul lor face parte și fostul parlamentar belgian Luc Michel, politician anti-UE, susținător al mișcărilor politice extremiste din Franța și din fostele colonii franceze din nordul Africii. Acesta deține un lanț de edituri și instituții media care declară deschis că își propun să promoveze politicile expansioniste rusești. Un astfel de exemplu este asociația Centre Multimedia l’ASBL, înregistrată în Bruxelles. În acte, asociația are ca scop promovarea „dezvoltării europene pe o bază eurasiatică.”

 

Cei patru analiști politici au fost acuzați de mai multe ori în presa occidentală că susțin regimul lui Vladimir Putin și politica sa externă.

kochetkov-bashar

Belgianul, polonezul și cei doi ruși coordonează misiuni de observatori de vot cu zeci de membri pentru fiecare scrutin electoral din regiunile separatiste pro-rusești la care participă. Toți patru declară că organismele pe care le controlează sînt alternative legitime la forurile internaționale OSCE și ONU.

Oleg Vernik, avocat stabilit în Kiev, fost șef al reprezentanței CIS-EMO în Ucraina, declară că organizațiile care angajează observatori de vot nu sunt implicate în manipularea rezultatelor: “Dacă rezultatele sunt satisfăcătoare pentru clienții ruși ai lui Kochetkov, atunci acesta spune în presă că alegerile au fost democratice.”

Anton Shekhotskov, sociolog ucrainean care studiază mișcările extremiste din Europa și rețelele de observatori de vot, susține că organizații precum cea a lui Kochetkov sunt utile politicienilor de la Moscova: „Organizațiile internaționale de observatori de vot au rolul de a valida în fața rușilor de rând acțiunile Rusiei din republicile separatiste, prin renumele unor democrații europene istorice ca Franța sau Anglia, de unde provin partidele de extremă dreapta care trimit observatorii de vot. Adică presa rusă îl prezintă pe politicianul observator de vot ca europarlamentar al unui stat democratic din vest și nu ca membru al Frontului Național, partid pro-rusesc, finanțat cu bani rusești, posibil părtinitor”.

De exemplu, alegerile prezidențiale din Transnistria din 2011 au fost monitorizate de observatorii de vot aduși de organizațiile celor patru analiști politici. EODE, condusă de Luc Michel, ECGA, controlată de Mateusz Piskorski, și CIS-EMO a celor doi Kochetkov au adus observatori de vot pentru alegerile locale. Sursa observatorilor angajați: partidele extremiste din toată Europa.

Cu un an mai devreme, în 2010, EODE publica un raport de țară despre Transnistria cu titlul: Republica Transnistreană Moldovenească: „Construcția unui stat european nou și experimentul unei democrații directe.” Autorii raportului de țară susțin, printre altele, că Transnistria seamănă din multe puncte de vedere cu Statele Unite ale Americii.

GAULEITERUL NAZI,KLAUS WERNER JOHANNIS „DER TEUFEL”,I-O DECORAT PE ISTORICUL NEAGU DJUVARA SI FILOSOFUL MIHAI SORA CU ORDINUL NATIONAL „STEAUA ROMANIEI”IN GRAD DE CAVALER!

27 sept.

Președintele Klaus Iohannis le-a conferit, luni, istoricului Neagu Djuvara și filosofului Mihai Șora Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, cei doi declarându-se mișcați de primirea distincțiilor.

„Este o onoare pentru mine ca, în numele statului român, să vă înmânez Ordinul Național ‘Steaua României’. Cinstim, astfel, Opera Omnia a fiecăruia dintre dumneavoastră. În nume personal și, sunt convins, în asentimentul compatrioților noștri, vă felicit pentru impresionantele realizări ce stau mărturie unor cariere, vieți și caractere exemplare!”, a spus președintele Iohannis la ceremonia care a avut loc la Palatul Cotroceni.

El a subliniat că „România a fost binecuvântată în secolul unității sale naționale cu intelectuali de marcă”.

„Dumneavoastră, domnule Neagu Djuvara, domnule Mihai Șora, ați trasat în domeniile istoriei și filosofiei repere de cunoaștere deosebite, a căror consistență și viziune sunt egalate doar de profundul lor angajament etic. Domnule Neagu Djuvara, înțelegerea trecutului și respectul valorilor, mesajul fundamental al întregii dumneavoastră vieți — darul pe care îl faceți tinerelor generații. Domnule Mihai Șora, ne-ați condus spiritul prin zbuciumul vieții contemporane pentru ca prin dialoguri, dileme și interogații să ne putem orienta în fața provocărilor prezentului”, a adăugat Iohannis.

Șeful statului a afirmat că, prin generațiile de specialiști care au avut șansa să cunoască lucrările lui Djuvara și Șora, să le fie discipoli ori colaboratori, opera acestora va rămâne „mereu tânără”.

„Sunt convins că viitorul va reține că valorile României moderne și democratice s-au sprijinit și pe opera cu care dumneavoastră ați îmbogățit secolului Marii noastre Uniri. Pentru tot ce ați dăruit spiritului românesc, la împlinirea unor adevărate jubilee de viață, vă mulțumesc încă o dată, în numele meu, al statului român și al românilor și vă urez ‘La mulți ani!'”, a conchis președintele Iohannis.

Neagu Djuvara a arătat că se simte măgulit și „mititel” pentru distincția primită.

„Vă mulțumesc, domnule președinte! Mă simt foarte măgulit și vă spun că m-am strivit așa de întâmplări ca la 100 de ani să mai ai prilejul de a primi recompense și decorații și mă simt mititel de tot și vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele pe care le-ați spus”, a arătat istoricul.

Și Mihai Șora a mărturisit că este mișcat de distincția primită.

„Sunt foarte mișcat și mulțumesc din tot sufletul pentru această decorație, pe care o primesc ca pe o mare onoare ce mi se acordă. Nu știu în ce măsură o merit, dar oricum sunt recunoscător”, a afirmat Șora.

La finalul discursurilor, șeful statului a făcut o fotografie cu Djuvara și Șora.

„Așa ne egalizăm la înălțime”, a spus Iohannis.

La ceremonia de la Cotroceni au participat și vicepremierul Costin Borc, actorul Victor Rebengiuc, criticul literar Gabriel Liiceanu.

Iohannis a semnat, în august, decretele prin care le-a conferit distincțiile lui Mihai Șora și Neagu Djuvara.

Astfel, șeful statului i-a conferit lui Neagu Djuvara Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler „cu prilejul aniversării unui secol de viață, în semn de înaltă apreciere pentru dăruirea cu care și-a servit patria, prin angajamentul personal în procesele politice, diplomatice și culturale ce au promovat valorile, istoria și imaginea țării noastre în lume, precum și pentru înalta ținută morală de care a dat dovadă de-a lungul timpului”.

Președintele Iohannis i-a acordat aceeași distincție lui Mihai Șora „cu prilejul aniversării unui secol de viață, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră dedicată valorilor umane fundamentale, cercetării și educației, prin care a îmbogățit cultura românească și universală, pentru rolul avut în consolidarea democrației în România postdecembristă, impunându-se ca un reper al tinerelor generații”.

AGERPRES

%d blogeri au apreciat asta: