PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURA CASTIGAT DE BOB DYLAN!

13 oct.

 

Celebrul cantautor folk american Bob Dylan, 75 de ani, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură pentru „crearea unor noi expresii poetice în marea tradiție a muzicii americane”.

Bob Dylan, pe numele său real Robert Allen Zimmerman, reprezintă prin muzica dar și versurile sale un punct de reper în cultura pop americană și internațională de mai bine de cinci decenii.

Creaţiile sale muzicale includ folk, blues şi country, dar şi gospel, rock and roll şi rockabilly.

O mare parte a celor mai apreciate piese ale sale provin din anii ’60 când s-a impus drept portavocea unei generații în blugi împotriva războiului și a inegalității sociale. Piese precum „Blowin’ in the Wind” sau „The Times They Are a-Changin'” au devenit veritabile imnuri ale mișcărilor americane antimilitariste și pentru drepturi sociale.

Bob Dylan este unul dintre cele mai influente personaje ale secolului al XX-lea, fiind un simbol al inovaţiei în muzică şi cultură, primul artist care a îmbinat muzica populară cu ambiţiile intelectuale.

 

Bob Dylan s-a născut pe 24 mai 1941 în Duluth, Minnesota. A crescut într-o familie de mic-burghezi de origine evreiască în oraşul Hibbing. Pe timpul adolescenţei a cântat în numeroase trupe şi cu timpul, pasiunea sa pentru muzică s-a adâncit, cu precădere pentru muzica folk americană şi pentru blues. Unul dintre idolii săi era cântăreţul de folk Woody Guthrie.

A fost influenţat şi de autorii timpurii ai Generaţiei Beat, dar şi de poeţii modernişti americani. Dylan s-a mutat apoi la New York în 1961 şi a început să cânte în cluburi de noapte şi în cafenele, în Greenwich Village.

L-a întâlnit pe producătorul muzical John Hammond şi a semnat contractul pentru albumul său de debut, cu titlul „Bob Dylan” (1962). În anii ce au urmat a înregistrat mai multe albume care au avut un impact fulminant asupra muzicii comerciale: Bringing It All Back Home and Highway 61, remasterizat în 1965, „Blonde On Blonde” în 1966 şi „Blood On The Tracks” în 1975. A fost un muzician prolific şi în următoarele decade, când a scos „Oh Mercy” (1989), „Time Out Of Mind” (1997) sau „Modern Times” (2006).

Turneele lui Dylan din 1965 şi 1966 au atras foarte multă atenţie. Pentru o perioadă, a fost însoţit de regizorul D. A. Pennebaker, care a documentat atmosfera din preajma scenei în filmul „Dont Look Back” (1967). Dylan a înregistrat un număr mare de albume în jurul unor teme precum condiţiile sociale ale oamenilor, religia, politica şi dragostea.

Versurile au fost continuu publicate în noi ediţii, sub titlul „Lyrics/ Versuri”. Ca artist, este extrem de versatil; a fost un pictor activ, actor şi scenarist.

În afara compoziţiei de albume, Dylan a publicat lucrări experimentale precum „Tarantula” (1971) şi colecţia „Writings and Drawings” (1973).

A scris autobiografia „Chronicles” (2004), care prezintă amintirile sale din primii ani petrecuţi în New York şi care oferă o privire asupra vieţii sale aflată în centrul culturii pop. Începând cu anii 1980, Bob Dylan a susţinut turnee în continuu, ca parte a ceea ce se numeşte “Never-Ending Tour”. Dylan are statutul unei personalităţi iconice. Influenţa sa asupra muzicii contemporane este profundă şi este subiectul de inspiraţie al multor cărţi.

Bob Dylan a câştigat numeroase distincţii de-a lungul vastei sale cariere, inclusiv 11 premii Grammy, un Oscar şi un Glob de Aur. A fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame, în anul 2000 a primit Polar Music Prize, iar, în 2012, preşedintele american Barack Obama i-a decernat Medalia pentru Libertate (Medal of Freedom).

Revista Rolling Stone l-a clasat pe Bob Dylan pe locul al doilea în topul celor mai mari 100 de artişti realizat în anul 2011 şi pe locul al şaptelea în clasamentul celor 100 cei mai importanţi muzicieni alcătuit în 2008.

În iunie 2015, Bob Dylan a concertat la Bucureşti, în cadrul turneului mondial „Never Ending Tour”.

Anul trecut, scriitoarea şi jurnalista Svetlana Alexievich (Svetlana Aleksievici) a primit premiul Nobel pentru literatură pe 2015, „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre”.

Premiul este acordat pentru merit literar de durată, uneori însă scriitori importanţi nu l-au obţinut, deşi erau eligibili, controversele generate fiind inevitabile deoarece decernările literare sunt bazate pe opinii subiective.

Din 1901 până în anul 2012, Nobelul pentru Literatură s-a acordat de 108 ori, dar au existat 112 laureaţi, deoarece de patru ori premiul a recompensat doi scriitori.

Academia Suedeză este foarte discretă în ceea ce priveşte întregul proces de selecţie, iar informaţiile despre nominalizaţii sau criteriile de alegere a Laureaţilor sunt dezvăluite abia la cincizeci de ani după desemnarea acestora. Sunt cunoscute doar calendarul şi etapele selecţiei.

Astfel, cu mai mult de un an înaintea acordării premiului, Academia Suedeză trimite între 600 şi 700 de cereri de nominalizare a candidaţilor către membri ai academiilor şi societăţilor literare, profesori de literatură şi limba, foşti laureaţi pentru literatură ai Premiului şi preşedinţi de organizaţii ale scriitorilor. Academia primeşte, doar până la data de 1 februarie a anului următor, mii de nominalizări din care admite doar cincizeci, iar până în luna aprilie Academia reduce lista preliminară la 15-20 de candidaţi şi apoi pînă în vara lista se reduce la cinci nume.

Comitetul Nobel examinează propunerile în timpul verii şi în luna octombrie membrii Academiei votează, iar candidatul care primeşte mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură.

În 10 decembrie, în cadrul unei ceremonii oficiale organizate la Stockholm, laureatul premiului Nobel pentru Literatură, împreună cu ceilalţi câştigători ai Premiilor Nobel din acel an, îşi primesc premiile: o medalie de aur şi o diplomă Nobel împreună cu un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 850.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

Printre marii scriitori care nu au reuşit să câştige Premiul Nobel se regăsesc şi români: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. Cel mai aproape de câştigarea unui Nobel a fost doar Lucian Blaga, dar pentru că regimul comunist nu i-a permis să se prezinte la festivităţi, premiul nu i-a mai fost acordat.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Sezonul Nobel 2016 a debutat în 3 octombrie, când cercetătorul japonez Yoshinori Ohsumi a fost recompensat cu premiul pentru medicină pe 2016, pentru descoperirea mecanismului autofagiei. Erorile în aceste gene pot cauza o serie de boli, iar aceste descoperiri vor ajuta la explicarea cauzelor unor boli precum cancerul sau boala Parkinson.

În 4 octombrie, cercetătorii David Thouless, Duncan Haldane şi Michael Kosterlitz au fost declaraţi câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică din 2016. Premiul a fost acordat pentru ,,descoperirile teoretice despre fazele tranziţiilor topologice şi  fazele topografice ale materiei”.

În 5 octombrie, Jean-Pierre Sauvage, Sir J. Fraser Stoddart şi Bernard L. Feringa au fost recompensaţi cu Premiul Nobel pentru Chimie, pentru proiectarea şi sintetizarea maşinăriilor moleculare.

Vineri, 7 octombrie, preşedintele columbian Juan Manuel Santos a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia sa la rezolvarea războiului civil din Columbia. Iar luni, 10 octombrie, Oliver Hart şi Bengt Holmström au primit Premiul Nobel pentru Economie pe 2016, pentru contribuţia lor la teoria contractelor.

 

Cea mai cunoscută distincţie acordată pentru literatură pentru anul 2016 a mers la Bob Dylan. A creat noi expresii poetice în cadrul marii tradiții muzicale americane, a explicat alegerea Academiei Sara Danius, secretar permanent. Dacă Svetlana Alexievici, laureata de anul trecut, era cunoscută mai bine ca jurnalistă, celebritatea lui Dylan vine din muzică. Este pentru prima dată când laureatul premiului Nobel este un superstar al prestațiilor live. Câștigător de-a lungul timpului al tuturor premiilor celebre pentru muzica sa (de la Oscar în 2001 până la Globul de Aur și Grammy), apariția lui Bob Dylan printre favoriții la Nobelul literar a părut mai mult o glumă. De patru ani presa remarca felul în care șansele lui Dylan creșteau în pariurile făcute pe această temă. În 2012 era cotat drept al doilea favorit. The Guardian considera vagi șansele sale, iar The Telegraph le-a numit „o speculație nebună”. Treptat, pariorii au renunțat să mai mizeze pe șansele cantautorului american, iar Academia Suedeză a surprins pe mulți acordând premiul muzicianului care în luna mai a împlinit 75 de ani. Cărțile sale sunt publicate în România de editura Humanitas, în 2012, Mircea Cărtărescu a semnat traducerea versurilor lui Dylan, „Suflare în vânt”. „…dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge“, nota Mircea Cărtărescu.

Premiul Nobel acordat pentru literatură este unul dintre domeniile în care distincţia a mers spre laureaţi cu cele mai diferite ţări de origine. Nu mai puţin de 25 de ţări aveau un laureat în cei 116 ani de când Academia Suedeză acordă medalia pentru personalitatea care a produs „o operă remarcabilă din punct de vedere ideatic”. În primii ani în care premiul a fost decernat, interpretarea ultimului cuvânt din acest citat a dat de furcă juriului, scriitori mari ca Lev Tolstoi sau Henrik Ibsen fiind ignoraţi pentru că opera lor era prea realistă, cuvântul suedez folosit de Alfred Nobel în testamentul său, „idealisk”, având atât sensul de „ideatic”, cât şi pe cel de „idealist”.

Laureatul de azi completează o listă de 108 premianţi pentru literatură dintre care numai 14 au fost femei. Printre reproşurile aduse Academiei Suedeze în legătură cu acest premiu se numără şi faptul că majoritatea covârşitoare a laureaţilor au fost europeni, mai mulţi autori suedezi fiind aleşi decât scriitori proveniţi din toate ţările Americii Latine ori Asiei la un loc.

Lista favoriţilor se schimbă uşor de la an la an. De data aceasta, casele de pariuri britanice ezitau între cotele kenyanului Ngũgĩ wa Thiong’o, a sirianului Adonis, a coreeanului Ko Un şi a japonezului Haruki Murakami, ultimii doi fiind printre scriitorii cel mai des pomeniţi atunci când este aşteptată decizia comitetului Nobel la această secţiune. Anul acesta, americanul Don DeLillo şi spaniolul Javier Marías au fost printre numele surpriză care au început să circule în lumea pariorilor pentru Nobelul literar. Mircea Cărtărescu a fost enumerat de presa suedeză printre primii 10 autori care au şanse să primească premiul. Românul „va lua premiul, dar probabil că nu înainte de 2020”, scria editorul “New Republic Alex Shephard” la începutul acestei luni. Ar fi primul nobelizat din România care ar primi distincţia fără să fi părăsit ţara, Herta Muller, George Emil Palade, Elie Wiesel sau Stefan Hell fiind toţi născuţi aici, dar stabiliţi şi consacraţi în alte ţări.

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: