ULTIMUL LIBERAL AUTENTIC,PLECAT DINTRE NOI,RADU CAMPEANU,CARE A FOST PENTRU MINE CA UN TATA A LASAT UN INDREPTAR POLITIC.SI DE VIATA! FOLOSITOR PENTRU TINERII LIBERALI.PENTRU TINERII POLITICIENI.PENTRU TOTI!

21 oct.

Imagini pentru RADU CAMPEANU POZE

 

Plecat dintre noi, Radu Câmpeanu a lăsat un posibil îndreptar politic. Și de viață! Folositor pentru tinerii liberali. Pentru tinerii politicieni. Pentru noi toți.

Din interviurile și declarațiile din ultimii ani, am selectat maxime și cugetări. Numai bune de pus într-un posibil manual despre ce se face și ce nu se face în politică. De la un om care a cunoscut politica în prima eră democratică a României. De la cel care a trecut prin mijlocul iadului comunist. De la politicianul care a lăsat traiul dulceag din exilul bine temperat pentru a se lupta pentru democrație, alături de monștri sacri ai politicii românești, precum Corneliu Coposu și Ion Rațiu. S-a luptat cu urmașii stăpânilor iadului comunist.

Intrarea în politică

Am intrat în politică pentru că era un fel de destin al meu, un ideal. Am avut legături cu membrii Partidului Național Liberal.Și tatăl meu fusese liberal, dar el se prăpădise demult. L-am cunoscut pe Fărcășanu, care era președintele tineretului liberal. Am cunoscut mulți liberali, cu care am rămas prieten. Am făcut politică, în cadrul Clubului Liberal, pe Maria Rosetti, unde am învățat multe. L-am cunoscut atunci și pe Bebe Brătianu, care pe vremea aceea era secretar general al PNL și am văzut ce frumos se purtau cu oamenii.

Politicienii de ieri și de azi

Când îi văd acum pe mârlanii ăștia, pe la televiziuni, este o mare diferență. Am învățat multe de la liberalii vechi, stăteau de vorbă cu mine chiar dacă eram un copil, pe lângă ei. Asta m-a făcut să cunosc oameni din generația lor, ceea ce pe mine m-a ajutat foarte mult. Politica a fost o pasiune pentru mine, de cand eram tânăr.

Începuturile postdecembriste ale politicii

CPUN-ul, după mine, indiferent de ce critici îi sunt aduse acum, a fost prima experiență parlamentară românească după 40 de ani de dictatură. Oamenii își exprimau părerile strident, fără nici cea mai mică abilitate de exprimare, dar era o nouă expresie a libertățiii de opinie, cu strigăte, violențe de limbaj.

I-a tratat cu democrație, l-au tratat cu bâtele

Campania din 1990 a fost una teribil de violentă, în care s-au spus multe. Incercau să-mi spargă cauciucurile. Era foarte greu.

Relația cu Occidentul

Noi, prin forța lucrurilor, prin poziția noastră, prin istoria noastră, suntem legați de Occident, de puterile vestice, de situația europeană. Sfatul meu este să rămânem în foarte bune relații cu Occidentul.

Diferențele dintre PNL-ul lui Dinu Brătianu și cel de azi

PNL-ul lui Brătianu a fost adevăratul Partid Național Liberal, care și acum este impresionant, cu toate personalitățile pe care acest partid le-a avut si cu care a ctitorit Romania modernă. I-am văzut cum vorbeau, atitudinea pe care o aveau față de noi, cei tineri. L-am cunoscut și pe Dinu Brătianu, mă primea la el acasă, în Dorobanți.

PNL din anii 90 și cel al zilelor din urmă

Partidul avea poziţii publice mai corecte, în plus avea şi o altă autoritate politică şi morală. Mulţi dintre liderii PNL fuseseră în închisorile comuniste, în frunte cu mine, de altfel. Era un partid care respecta tradiţiile lui istorice şi care reprezenta o garanţie pentru viitor.

De era un altul în locul lui Iliescu

Probabil soarta României ar fi fost alta, dacă în locul lui Iliescu ar fi venit un anticomunist.Adică un om care voia sa faca o reformare generală a țării și să nu intârzie multă vreme. (…) Cred că oamenii s-ar fi obișnuit mai devreme să fie liberi și mai ales să aibă responsabilitatea afirmațiilor pe care le fac. Să nu mintă cu ușurința cu care mint astăzi, cu care exagerează, cu care ocolesc adevărul. Românii ar fi fost mai serioși în ceea ce făceau. Și cred că mai siguri de viața lor, de bunurile lor, de drepturile lor.

Rolul PNL în istoria României

Am înțeles foarte bine de ce Partidul Liberal a putut să facă în România câte lucruri bune a făcut. Am înțeles ce trebuie să facă un om care are în sufletul și în capul lui ideea unei politici naționale. Cu regret foarte mare spun că evoluția în România, de vreo 20 de ani, nu a fost pozitivă, ci negativă.

Morala în politică

Nu văd oameni de mare autoritate morală, cu inteligența politică necesară, cea a oamenilor politici din trecut, care se sprijinea pe o cultură foarte serioasă. Nu văd astfel de oameni astăzi, poate se vor naște, poate sunt încă prea tineri și nu au apărut pe scena politică sau nu au cum să ajungă în vârf.

Ce blochează dezvoltarea României?

Minciuna! Şi, mai ales, ceea ce cred eu că face foarte rău este incultura, lipsa de pregătire a celor care ne conduc ţara astăzi.

Diferenţa între politicianul interbelic şi cel postdecembrist

Cei de dinainte, din interbelic, mi s-au părut întotdeauna a fi nişte oameni foarte serioşi, în majoritatea cazurilor. Cu păreri proprii. Chiar dacă eu, ca tânăr de 22 de ani, nu eram de acord cu ei, erau nişte oameni care credeau în ceea ce spuneau. Ceea ce văd acum este derizoriu. Nu sunt personalităţi puternice care să imprime o voinţă generală. Sunt nişte „discutători” de-ăştia de… nu zic de cafenea, dar nici departe de ea. Astăzi majoritatea au interese economice… Sigur, au şi interese personale. Sunt personalităţi mult mai mici, mai reduse ca importanţă, din păcate.

Politicianul român de astăzi

Nu vreau să fac caracterizări deoarece, cu siguranţă, există şi astăzi oameni care au valoare. Doar că nu se văd, nu au apărut încă. Sau se ţin departe… Probabil sunt mai departe sau sunt ţinuţi deoparte. Acum nu se vede vreun om de mare valoare… Opinia dominantă este că exponenţii clasei politice româneşti sunt oameni foarte şubrezi din punct de vedere al pregătirii profesionale şi că au afaceri dubioase… Vreau să vă spun un lucru: chiar dacă valoarea oamenilor politici sau a celor care fac politică astăzi este inferioară, găsesc că se abuzează foarte mult în România de calificări nelalocul lor. „Toţi sunt escroci, toţi sunt bandiţi, toţi sunt mincinoşi!” Nu-i chiar aşa! Să nu ne batem joc chiar de tot! N-or fi oameni de valoare, sunt de acord, sau de mare valoare, n-avem un Brătianu, un Take Ionescu, un Petrache Carp, dar asta nu înseamnă că peste tot aveam numai hoţi, numai ticăloşi, numai cretini. Nu se poate vorbi în felul acesta. Asta e una dintre criticile pe care le aduc şi le-aduc în special celor care conduc astăzi ţara românească.

Ce e deranjant în societatea românească

Văd nestatornicia convingerilor românului, posibilitatea de a se da după tot felul de elemente bizare, care i se par în interesul lui. Eu cred că sunt efectele regimului comunist, pe care l-am trăit cu toţi aici şi care a schimbat în rău caracterul oamenilor şi felul lor de a fi.

Profilul moral al românului

S-a schimbat profilul moral în sensul că, de exemplu, în timpul regimului comunist erai obligat să minţi ca să trăieşti. Trebuia să minţi că erai cu ei, trebuia să aprobi, trebuia să spui că eşti de acord cu ei. Minciuna asta s-a transformat astăzi într-un soi de lipsă de consistenţă în convingeri, în expresie, în gândire.

Preferințele electoratului de tip nou

Electoratul român lasă impresia că preferă un politician cu un profil agresiv, de om dintr-o bucată, milităros, uşor dictatorial… Nu, nu cred. Aici sunt chestiuni de nuanţă, să ştiţi. Sigur, populaţia poate fi influenţată de diverse lucruri, de felul cum vorbeşti, de felul cum te prezinţi. Poate fi influenţată şi de anumite cercuri care-ţi spun ce trebuie să faci. Nu, atât Iliescu, cât e el de comunist, dar şi Emil Constantinescu, după mine, şi-au respectat rolul lor de preşedinte. Mai mult decât Traian Băsescu, care l-a încălcat.

Diferenţa fundamentală între tânărul generaţiei sale şi tânărul de astăzi

Tânărul din generaţia mea era un om preocupat în mod cinstit, sincer, ca să schimbe realmente ce se întâmpla în România. Adică să schimbe regimul comunist, cu toate consecinţele lui. Era un tânăr care, nu ştiu dacă mergea până la sacrificiu, nu merg până acolo încât să fac afirmaţia asta, dar care avea puterea unei convingeri. A unei convingeri solide. Nu ştiu dacă astăzi există această putere a convingerii. Există mai degrabă o putere a interesului, decât o putere a convingerii. Dar tineretul de atunci era legat de convingeri şi nu de interese. De aceea a şi acceptat riscuri.

Modele pentru tinerii de astăzi la care să se raporteze

Uite, eu cred că noi ar trebui să învăţăm mai bine istoria politicii româneşti, cea veche. Adică a Brătienilor, a generaţiei lor, a generaţiei care a făcut România Mare şi care a urmat după Primul Război Mondial. Cred că ar trebui să luăm lecţii de la ei. Ăsta e punctul meu de vedere.

(Fragmente din interviuri acordate în ultima parte a vieții)

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: