• noiembrie 2015 – „Nu peste tot în UE este posibil să fie recunoscut parteneriatul civil pentru cuplurile gay” (Raluca Prună) • februarie 2016 – Nerecunoașterea cuplurilor gay „este o formă de exercitare a suveranității naționale” (Guvernul României) • iulie 2016 – „Cuplurile homosexuale au nevoie de o protecție. De o protecție de la lege” (Raluca Prună) • octombrie 2016 – „Este greșit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios” (Klaus Johannis) • octombrie 2016 – „Eu pledez pentru toleranță, cu respectarea ideii de familie” (Dacian Cioloș) • noiembrie 2016 – „Partide politice parlamentare promovează, într-un mod extremist, valorile tradiționale” (Raluca Prună).
„Nu mai avem partide extremiste în Parlament, (…) avem însă mișcări din acestea promovate de partide politice parlamentare, care nu sunt ele însele extremiste, dar care promovează, aș îndrăzni să spun, tehnocrată fiind, într-un mod extremist, valorile tradiționale. Și eu îmi notasem despre aceste încercări de a justifica prin atașamentul la valori tradiționale respingerea dreptului fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toata lumea”, a declarat ieri ministrul Justiției, Raluca Prună, la dezbaterea „Extremismul de dreapta și instigarea la ură. Abordări politice, legale și administrative”.
Discursul doamnei Prună se înscrie într-un trend urmat de autoritățile române și poate surprinde doar prin necunoașterea legii. Ministrul Justiției vorbește despre „respingerea dreptului fundamental al altcuiva la căsătorie pentru toată lumea”. Dar „drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetățenilor, esențiale pentru viața, libertatea și demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalității umane, drepturi stabilite prin Constituție și garantate prin Constituție și legi.” (Ioan Muraru – Drept constituțional și institutii politice, Editura Actami).
Nici Constituția României, nici alte legi aflate în vigoare nu garantează „dreptul fundamental la căsătorie pentru toată lumea”, așa cum susține ministrul Justiției. Legile din România impun niște limite, prin art.259, alin (1) și (2) din Codul Civil: „căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii. Bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.” Mai mult, art.277 din Codul Civil prevede explicit că „(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex. (2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România. (3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.”
Aceasta este legea în vigoare în România, iar ministrul Justiției, oricât de tehnocrat ar declara că este, ar trebui nu doar să cunoască legea, ci și să demonstreze respect față de ea! Mai ales în manifestările cu caracter public, unde doamna Prună este invitată în calitate de ministru și-și expune punctul de vedere în numele Guvernului României.
„Este o formă de exercitare a suveranității naționale”
Consideră astăzi Guvernul României că se promovează „într-un mod extremist, valorile tradiționale”? Că „prin atașamentul la valori tradiționale” se respinge „dreptul fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toată lumea”?
La 17 noiembrie 2015, când guvernul Cioloș a fost votat în Parlament, iar Raluca Prună a fost audiată de comisiile juridice, ea declara că nu peste tot în UE este posibil să fie recunoscut parteneriatul civil pentru cuplurile gay, dar și că e nevoie de o dezbatere la nivel național. „Orice fel de propunere trebuie să țină seamă și de faptul că trebuie să modificăm prevederi legislative în vigoare”, adăuga Raluca Prună, subliniind că nu vrea să se poziționeze nicicum și că este o chestiune foarte sensibilă. Era pe-atunci prudentă în declarații și, mai mult decât atât, dovedea că știe exact ce prevede legislația în vigoare din România.
Câteva luni mai târziu, în februarie 2016, Guvernul României trimitea la Curtea Constituțională un punct de vedere exprimat în dosarul nr. 78D/2016, cel în care se judecă excepția de neconstituționalitate invocată de cuplul gay. Active News vă prezintă, în exclusivitate, o sinteză a acestui punct de vedere, redactat de Ministerul Justiției, în numele Guvernului României.
Excepția invocată de cuplul gay este neîntemeiată, în sensul că nu există o contradicție între textul legal cuprins în art.277 alin.2 din Codul civil și principiile constituționale invocate de petenți, susținea Guvernul, în luna februarie a acestui an. „Dispoziția cuprinsă în alin.(2) al art.277 conține refuzul legiuitorului român de a recunoaște o instituție care, în alte sisteme de drept, este configurată diferit față de sistemul de drept românesc. În opinia Guvernului, norma cuprinsă în alin.(2) al art.277 este o formă de exercitare a suveranității naționale, în acord cu prevederile constituționale enunțate în art.2 alin.(1) din Legea fundamentală, prin autoritatea legiuitoare. Faptul că un stat nu cunoaște, nu recunoaște anumite instituții juridice sau nu recunoaște anumite drepturi ori le recunoaște în anumite condiții este expresia diversității sistemelor juridice. În cazul instituției căsătoriei, statul român ocrotește, în primul rând prin recunoaștere, căsătoria între două persoane de sex opus. Recunoașterea căsătoriei este supusă unor condiții legale de fond și de formă, acest fapt neputând fi considerat o încălcare a dreptului la viață privată sau intimă. Faptul că aceste condiții există nu reprezintă o încălcare a valorilor ocrotite de art.26 din Constituție, după cum nu poate reprezenta o încălcare a vieții intime, familiale și private nerecunoașterea altor instituții existente în alte condiții. Dimpotrivă, legislația română nu stabilește norme, nu impune și nu interzice relații personale de tipul celor invocate de petenți, iar faptul că legiuitorul nu este interesat și nu consideră necesară normarea acestui aspect al vieții sociale reprezintă dreptul fiecărui sistem de a-și stabili și transforma în norme juridice regulile de conviețuire socială”, se precizează în punctul de vedere al Guvernului transmis Curții Constituționale.
„În ceea ce privește alineatul (4) al art.277, care prevede că dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile, Guvernul arată în punctul său de vedere că nici petenții nu au explicat în motivarea excepției în ce fel afirmarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul României a persoanelor aflate în uniuni homosexuale recunoscute în alte state ar constitui o formă de încălcare a dreptului la viață intimă sau privată sau o încălcare a principiului egalității în drepturi”, susținea Guvernul României în februarie.
Ce s-a întâmplat, între timp, cu apărarea legilor ce reprezintă „o formă de exercitare a suveranității naționale”?
„Este o opinie personală care ține, repet, și de o agendă europeană”
Ȋn iulie 2016, într-un material video realizat de Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic, Raluca Prună, întrebată fiind care va fi opinia Guvernului în legătură cu inițiativa Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției, a răspuns: „Ministerul Justiției va analiza propunerea și va transmite în mod formal opinia, care va fi avută în vedere de Guvern, atunci când Guvernul își va fundamenta punctul de vedere, cu ocazia dezbaterilor în Parlament. Pe de altă parte, eu, ca ministru, am discutat despre acest lucru cu ocazia audierilor și am spus atunci că, în opinia mea, România nu trebuie să se individualizeze, să se singularizeze, pe scena, dacă vreți, europeană, în această materie. Și aș aminti faptul că există numeroase state în care s-au recunoscut, de exemplu, parteneriatul civil și între persoanele de sexe diferite, ceea nu este cazul încă în legislația română, dar și pentru persoanele de același sex. Poziția mea este aceea pe care am exprimat-o și în cursul audierilor, a audierii mele înainte să-mi preiau mandatul, că este un subiect de societate care este sensibil, dar este un subiect de societate pe care nu trebuie să-l ocolim. Trebuie să ținem seama că există cetățeni români care trăiesc în cupluri heterosexuale fără a fi căsătoriți sau în cupluri de persoane de același sex, fără a fi căsătoriți, și că aceste persoane au nevoie de o protecție. De o protecție de la lege. Nu vreau aici să invoc experiența altor state membre, pentru că, așa după cum probabil știți, modul în care este definită căsătoria ține de o competență națională a fiecărui stat membru, și fapt este că legislația noastră civilă definește căsătoria ca pe uniunea formală dintre un bărbat și o femeie. Ceea ce urmărește inițiativa aceasta a Coaliției pentru Familie este să facem un pas în plus și să definim și familia. Ori eu cred că aici, asta este o opinie personală, și este o opinie care ține, repet, și de o agendă europeană, și de ceea ce au făcut alte state membre, cred că aici noi trebuie să ținem seama că avem numeroase situații care implică cetățeni români și că, în fond, legea nu face altceva decât să pună într-o normă ceva ce este răspândit la scara societății. Și cred, ca susținător al drepturilor egale ale tuturor, că, repet, trebuie să avem această discuție și că trebuie să facem în așa fel încât să nu punem în afara protecției date de lege cuplurile care aleg să trăiască altfel decât cele, să zicem așa, majoritare.”

Răspunsul Ralucăi Prună, de la min.37:05
„Fanatism religios” și „extremism”
De la apărarea „formei de exercitare a suveranității naționale”, autoritățile române au ajuns la exprimarea unor opinii care, așa precum recunoaște ministrul Justiției, țin „de o agendă europeană și de ceea ce au făcut alte state membre”. Curând, mesajul autorităților s-a radicalizat.
La 19 octombrie anul acesta, însuși președintele României, Klaus Johannis, întrebat fiind ce părere are despre inițiativa pentru modificarea Constituției, a afirmat că, deși nu este încă rândul său să se exprime, „este greșit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios și a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele și nu le sprijin. Sunt adeptul toleranței, al încrederii și deschiderii spre celălalt”.
https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fasociatia.accept%2Fvideos%2F1377302735631011%2F&show_text=0&width=560

A doua zi, premierul Dacian Cioloș a vorbit și el despre acest subiect, într-un interviu acordat Hotnews. „Eu pledez pentru toleranță, cu respectarea ideii de familie”, a spus Cioloș. „Avem o Constituție, cred că familia e un element important, un nucleu al societății din România, și nu cred că ideea de familie în România ar trebui sistematic pusă în contradicție cu ideea de toleranță. (…) Toleranța se manifestă respectând alegerile pe care alții le fac”.
Răspunsul premierului, deloc tranșant, e mai degrabă unul în stil politic. Ieri, Raluca Prună, membru în guvernul pe care domnul Cioloș îl conduce, a afirmat că „partide politice parlamentare promovează, într-un mod extremist, valorile tradiționale”. Tolerant, premierul n-a simțit nevoia să corecteze această nouă poziționare a guvernului. Așa cum n-a mai simțit nevoia nici să trimită Parlamentului vreun punct de vedere din partea Guvernului, în legătură cu proiectul privind legalizarea parteneriatelor civile.
Dacian Cioloș este acum la început de carieră. O carieră politică pe care și-o construiește în stil tehnocrat, cu migală și precizie. Ministrul justiției, în schimb, a anunțat deja că la finalul mandatului se va întoarce la Bruxelles. Ea nu are ce capital de imagine să piardă, atunci când rostește tot ceea ce premierul n-ar putea spune, pentru a rămâne și cu „sufletu-n rai”, și cu „agenda europeană” la zi.
Ȋngrijorătoare este viteza cu care autoritățile române și-au reconsiderat poziția, trecând de la susținerea formelor „de exercitare a suveranității naționale” la etichetarea mișcărilor ce promovează valorile tradiționale, ca fiind extremiste sau din zona fanatismului religios. Ȋn numele cui vorbesc astăzi autoritățile române? Și interesele cui le apără?