SECESIONISTII DIN TRANSILVANIA AU FALSIFICAT STEAGUL TRICOLOR!

5 Noi

  „Structurile de autonomii din Transilvania medievală la care se fac frecvente referiri sunt acele universitas care s-au pus sub […]

 

Structurile de autonomii din Transilvania medievală la care se fac frecvente referiri sunt acele universitas care s-au pus sub cupola cunoscutei Unio Trium Nationum, o inițiativă politică internă cu funcție de legare a Transilvaniei de regatul ungar multietnic și multiconfesional. Iar dacă avem în vedere că acea alcătuire instituțional – politică se referea doar la populația minoritară numeric din Transilvania – maghiari, sași, secui – și excludea recunoașterea populației românești majoritare, atunci cum s-ar putea susține altceva, în limbajul politic de astăzi, decât că a fost vorba de un autonomism ca atitudine exclusivistă, segregaționistă și chiar rasistă (în cea ce privește politica internă). Avem noi nevoie acum de o astfel de «traducere» a valorilor trecutulului în loc de cele ale toleranței, conviețuirii și respectului reciproc pentru mediul nostru de viață? Or, făcând apel la tradiția istorică a autonomiei Transilvaniei, suntem dispuși să uităm că ea a fost produsul unui context social – politic intern și internațional specific? Intenționăm cumva să refacem acel context?” (Pușcaș VasileCăderea României în Balcani, pag. 10 – 11).

Cum domnule Pușcaș, cei care umblă astăzi, de exemplu, cu stema aia de pe vremea Mariei Tereza, în care sunt numai însemnele secuilor, ungurilor și sașilor și cu steagul acela, având culorile inversate: albastru, roșu, galben, rezultat din fondurile însemnelor secuilor, ungurilor și sașilor de pe stema respectivă, nu fac decât o „traducere” a Unio Trium Nationum? Adică doresc „să refacem acest context”?! Să vezi și să nu crezi!

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2016/10/1dec1918-620x350.jpg

Prin urmare mă întreb și eu, nu mai sunt culorile în ordinea roșu – galben – albastru, cum de fapt se susținea că sunt de către strămoșii românilor de astăzi din Transilvania?! Că așa scria, cu toate opreliștile vremurilor, inclusiv în publicația oficială a Partidului Național, singurul partid al românilor din Transilvania în acele timpuri. „Și de aceea noi ne iubim neamul mai mult decât viața noastră și fiindcă noi dorim să rămânem în veci români, pentru aceea niciodată nu putem să ne lăsăm de culorile noastre românești, de mândrul nostru tricolor.
Dar stăpânitorii noștrii ar dori ca noi să ne dezbrăcăm de ființa noastră românească. Ar dori să nu mai fim români, ci să ne contopim și noi în neamul unguresc, să ne facem unguri. Din pricina aceasta stăpânitorii acestei țări urăsc tricolorul nostru românesc și se face adevărată vânătoare după acest tricolor. S-a întâmplat moarte de om din pricina asta și jandarmii smulg cingătoarele românești ale fetițelor noastre și se aprind de mânie, când văd pe hainele noastre culorile: roșu, galben și albastru.” (Negrilă Iulian, Ziarul „Românul” și Marea Unire, 1988. Pag. 113, citat din Românul 83, 15 / 28 aprilie 1911, Arad).

Pe deasupra, din câte văd astăzi, nici imnul românilor din Ardeal nu ar mai fi acel „Deșteaptă-te române!”, pe versurile lui Andreiu Mureșianu, un român din Ardeal și este acel „Siebenburgen, Land des Segens”, pe versurile lui Leopold Maximilian Moltke (n. 1819 – m. 1894), un german din Kiel.

Apoi domnule Pușcaș, ăștia chiar doresc o „traducere” a Unio Trium Nationum?! Adică vremurilor în care românii erau numai „tolerați” în Transilvania, prin urmare suportați atâta timp cât aveau unii chef să-i suporte ?!.( Constituțiile Aprobate ale Transilvaniei: „Titlul al VIII-lea Despre preoții valahi [Olah papokrol] Articolul I; Deși neamul valahilor nu a fost socotit în această țară nici între stări și nici între religii, nefiind între religiile recepte, cu toate acestea, pentru folosul țării, atâta vreme cât sunt tolerați,”).

https://i1.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2016/10/vasile-puscas-dezamagit-de-grupul-de-la-cluj1369227544.jpg

Sau a vremurilor alea în care înclusiv împăratul Iosif al II-lea scria ce scria?! „Acești bieți supuși români, care, fără îndoială, sunt cei mai vechi și cei mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt așa fel chinuiți și copleșiți cu nedreptăți, de fiecare, unguri sau sași, încât într-adevăr soarta lor, dacă o cercetezi, este cu adevărat vrednică de milă; și totuși e încă de mirare că atâția dintre acești oameni mai sunt încă aici și că nu au fugit cu toții” (Bozac Ileana, Pavel Teodor, Călătoria împăratului Iosif al II – lea în Transilvania la 1773, I, 2006, pag. 747, reluată în Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Istoria Transilvaniei, 2013, pag. 144).

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2016/10/galeria-Mediasului-manipulata_o-1.jpg

Păi atunci nu are dreptate domnul profesor Vasile Lechințan de la Cluj, cel care a scris o mulțime de cărți și articole despre istoria Transivaniei și știe domnia sa ce spune,când îi împarte pe românii care umblă cu așa ceva (eu totuși nu cred că sunt români), în două categorii?! Adică în cei care fac și nu știu ce fac și astfel poate fi o scuză și în trădătorii de neam, adică aceia care știu ce fac și tot o fac!  „Este o mare rușine pentru tot neamul românesc! S-a luat pe stema României o stema medievală a Transilvaniei din care lipsesc românii. Ungurii au simbol acvila neagră, secuii soarele și luna și sașii cele șapte turnuri. Steagul e luat din fondul stemei; jos galben, mijloc roșu și sus albastru. Iată așadar ce purtam noi românii ca steag: absența românilor din istoria Transilvaniei. Rușine! Rușine! Rușine!

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2016/10/stema-romaniei.jpg
Tinerii români, puțini la numar, care defilează sub acest steag al Transilvaniei care disprețuieste, în continuare, peste timp, pe români, sunt de iertat, pentru că nu au știut ce fac. Cei ce vor continua, aflând acum adevărul, vor fi de neiertat în fața strămoșilor noștri și demni de dispreț și în fața străinilor, care nu acceptă din principiu să-ți trădezi neamul”.

Măi să fie! Adică pentru românii din armata austro – ungară ajunși prizonieri la italieni în Primul Război Mondial, „simbolul sacru al patriei lor îndepărtate” a fost „steagul roșu, galben și albastru” ?! Păi nu a fost steagul ăla în culorile albastru, roșu, galben și cu stema aia de pe vremea Mariei Tereza, pe care se află numai însemnele secuilor, ungurilor și sașilor?!

Informarea profesorului Ștefan Novo adresată lui G.S. Sonino,  ministrul de externe al Italiei:
„Între 21 – 28 iunie 1918, în localitatea Cavarzere (…) s-a desfășurat o grandioasă și simplă ceremonie, de o importanță covârșitoare. Colonelul comandant al zonei, cavalerul Santini, s-a prezentat încadrat de prizonieri de război aparținând națiunii române cartiruiți aici. După scurte, vibrante și patriotice cuvinte s-a format nucleul voluntarilor români în Italia pentru a lupa alături de armata noastră împotriva dușmanului comun și etern, sub steagul roșu, galben și albastru, simbolul sacru al patriei lor îndepărtate.” (Articolul „Sub steagul tricolor” publicat de Dumitru Zaharia în Magazin Istoric 12 / 1985, pe baza unor documente aflate în arhivele italiene).

Legiunea română din Italia, constiuită din foștii militari români ai armatei austro – ungare, într-un final a avut în compunere un număr de 37.237 militari, din care 36.712 soldați și gradați. O situație asemănătoare a fost și cu prizonierii români proveniți din Transilvania și aflați în Rusia și Franța.
De asemenea, în SUA, unde existau aproximativ 180.000 români, în marea lor majoritate proveniți din Transilvania, la intrarea SUA în război împotriva Puterilor Centrale, în câteva zile s-au înrolat peste 5.000 de români, care au și plecat pe frontul din Franța, românii până atunci refuzând să dea curs chemărilor consulatelor austro-ungare de a se reîntoarce acasă și a se înrola în armata austro ungară. Până la sfârșitul anului 1917, peste 17.000 de români s-au prezentat ca voluntari la centrele de înrolare pentru a fi trimiși pe front. Prin intermediul ziarelor Românul, America, România, Tribuna, Transilvania, au fost trimise pe frontul românesc haine și alimente în valoare de 100.000 dolari.

în vara anului 1917, după cum scria avocatul avocatul Dion Moldovan, directorul ziarului Românul, pentru o întâlnire cu Vasile Lucaciu, fost condamnat în procesul memorandiștilor și „întruchiparea ideii unității naționale, al cărui exponent a fost întreaga viață”: „Am aranjat o mare adunare în Gray s Armery din Cleveland (…)  Orașul nu era mare pentru a cuprinde pe străzile de acolo lumea românească. Cu mic, cu mare, femei și copii, bătrâni în costume naționale, cu muzici și fanfare, veneau, se revărsau valuri de oameni. Ne așteptam la vreo 3.000 de oameni, când colo erau cel puțin 12.000 de participanți. Nenumărate drapele tricolore și multe flori. Convoiul era pe o lungime de 2 km. Reprezentanții presei americane priveau ca treziți din somn. Cu o zi înainte, ziarul The Cleveland Plain Dealer, probat prieten al cauzei românești, ne-a dat întâia pagină cu fotografii, vestiind în lumea mare „splendita manifestare a românilor.” (Magazin Istoric  12 / 1985, articolul „Splendita manifestare a românilor”)

                                                                                                                            Iulius MUREȘAN

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: