ROCKFELLER & CO SI NOUA ORDINE MONDIALA!

16 Noi

Imagini pentru FAMILIA ROCKEFELLER POZE
Imagini pentru FAMILIA ROCKEFELLER POZE
  Vă propun în cele ce urmează un istoric al activităţilor celebrei familii, al cărui singur scop faptic şi declarat […] 

Vă propun în cele ce urmează un istoric al activităţilor celebrei familii, al cărui singur scop faptic şi declarat a fost, este şi va fi construirea unui guvern mondial unic, a unei societăţi omeneşti planetare ghidată de doctrina „Iluminaţilor” formulată acum peste 200 de ani, un imperiu global pregătit pentru a fi închinat Antihristului ce va să vină.

 

Acţiunile rockefeller-ilor nu s-au limitat la o uriaşă acumulare de capital din industria petrolieră şi bănci. Nu există domeniu de activitate fundamental de natură să strice valorile reale ale umanităţii în care să nu fie implicaţi (homosexualitate, eugenie, avorturi) şi nu au ratat, începînd din secolul 19, nici una din etapele edificării NOII ORDINI MONDIALE la care să nu-şi aducă contribuţia în mod major şi uneori determinant (Liga Naţiunilor, finanţarea industriei naziste, ONU, Banca Mondiala, FMI, UE, Consiliul Mondial al Bisericilor). Au fondat şi finanţat organisme financiare şi politice interne şi internaţionale aflate în vârful piramidei decizionale ce sforăresc conducătorii naţiunilor şi sistemul economic mondial (Federal Reserve, Council on Foreign Relations, Asia Society, Bilderberg, Population Council, Comisia Trilaterală, North American Free Trade Agreement – NAFTA, Group of Thirty). Au fondat universităţi şi au finanţat centre de învăţămînt, adevarate fabrici de pregatit marionete ascultătoare fidele sistemului.

Pentru o mai bună înţelegere a activităţii lor păpuşăreşti generale, să facem însă o scurtă incursiune în istoricul acestei familii:

                                             Cămătăria

Unii din precursorii sistemului financiar bancar modern au fost Templierii. S-a putut constata astfel că cei ce sunt la butoanele acestuia nu doar că strâng averi colosale, dar influenţează masiv politicul, pot declanşa războaie, pot determina însuşi cursul istoriei. Dar ei au fost doar deschizători de drum în acest domeniu şi nu aveau destulă experienţă acumulata, astfel încât partea văzută a ordinului a sfârşit tragic. Dar cei interesaţi au avut ce învăţa şi au dedus că nu e de ajuns influenţarea puterii politice, ci trebuie ca însăşi vechea putere politică să fie înlocuită cu un sistem politic marionetă. Mai mult, că trebuie distrusă şi puterea bisericii. Primul care a pus în practică experienţa acelor deschizători de drum în domeniul financiar bancar politic a fost Mayer Amschel Rothschild (1744–1812), fondatorul imperiului bancar al familiei Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Mayer Amschel Rothschild zicea: „Daţi-mi controlul banilor unei naţiuni şi nu-mi mai pasă cine îi face legile.”

Acesta şi mai apoi fiii săi au creat acest imperiu cu intindere europeană determinînd explozia revoluţiei industriale pe continent, au influenţat dezvoltarea sa economică pe direcţia folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat şi stăpânit sistemul bursier, au finanţat mereu ambele tabere ale unui război, au pus la punct un sistem continental de informaţii rapide etc. La sfârşitul secolului 19 controlau peste jumătate din întreaga bogăţie a planetei. Desigur, ei au fost vârful unui iceberg, partea văzută a unui sistem piramidal în care au fost ajutaţi de prieteni mai puţin văzuţi. În SUA, i-au finanţat pe coloşii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (oţel), Harriman (căi ferate), J. P. Morgan şi pe bancherii ce au pus bazele Rezervei Federale.

Să urmărim acum un scurt istoric al evoluţiei prietenilor din SUA ai familiei Rothschild. După declararea independenţei, timp de peste un secol, preocuparea gigantului a fost extinderea teritorială la nivel nord-american şi dezvoltarea economică. Influenţa sa internaţională în acest timp a fost minimală. Au apărut astfel câţiva giganţi în petrol, oţel, cărbune, căi ferate, bănci, etc.:

                              John Davison Rockefeller

John Davison Rockefeller (1839–1937) fondează în 1870, împreună cu fratele său William Rockefeller (1841–1922), mega-colosul Standard Oil, care cuprinde Standard Oil of New Jersey (SONJ) (companie redenumită Exxon, acum parte a ExxonMobil, corporaţie membră în Council on Foreign Relations), Standard Oil of New York (redenumită Mobil, acum parte a ExxonMobil), Standard Oil of California (redenumită Chevron, corporaţie membră în Council on Foreign Relations), Standard Oil of Indiana (redenumită Amoco, acum parte a BP, corporaţie membră în Council on Foreign Relations), Standard Oil of Ohio sau Sohio (acum, parte a BP), Anglo-American Oil Co. (acum, Esso UK), South Penn Oil Co. (devenită Pennzoil, acum parte a Shell-ului, corporaţie membră în Council on Foreign Relations). Acest Rockefeller este considerat a fi fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor. A fost de asemenea fondatorul Universităţii din Chicago şi al Universităţii Rockefeller în 1901, denumită iniţial Rockefeller Institute for Medical Research, care a „produs” 23 de laureaţi ai premiului Nobel. În 1913, a creat Rockefeller Foundation.

                                      John Davison Rockefeller Jr.

John Davison Rockefeller Jr. (1874–1960), fiul lui John D. Rockefeller. Membru al societaţilor secrete Alpha Delta Phi şi Phi Beta Kappa. După terminarea studiilor, devine director la Standard Oil, iar mai apoi şi la compania lui J. P. Morgan, U.S. Steel.

                                      James Stillman Rockefeller

James Stillman (1850–1918), împreună cu W. H. Harriman, Jacob Schiff şi William Rockefeller controla cele mai importante căi ferate (Texas and Pacific Railroad, Southern Pacific Railroad, International-Great Northern Railroad, Union Pacific Southern Railway, St. Louis, Brownsville and Mexico Railway, Mexican National Railroad), precum şi National City Bank of New York. Fetele lui, Sarah Elizabeth Stillman şi Isabel Goodrich Stillman s-au măritat cu William Goodsell Rockefeller şi Percy Avery Rockefeller, fiii asociatului, prietenului şi preşedintelui corporaţiei Standard Oil, William Rockefeller. Unul din descendenţii astfel rezultaţi, James Stillman Rockefeller, a fost preşedinte al National City Bank of New York (acum Citibank), dar a lucrat şi pentru Brown Brothers Harriman. Tot el a încorporat şi First National Bank.

În 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci, preşedinte era unchiul său, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank în 1955 (acum denumită J. P. Morgan Chase). Aceasta joacă astfel rolul de „rivală” a National City Bank of New York, devenită First National City Bank (iar acum Citibank, parte a Citigroup). În fapt, National City a avut o lungă asociere cu familia Rockefeller. James Stillman Rockefeller şi David au fost înscăunaţi la conducerea celor doi giganţi în 1959, respectiv 1960. Curat „rivali”. Dar să revenim la începutul secolului şi să trecem în revistă greii acelor vremuri:

                                     Andrew Carnegie

Andrew Carnegie (1835–1919), magnatul corporaţiei Carnegie Steel Company, cumpărată în 1901 de J. P. Morgan şi transformată în colosul US Steel cu ramificaţii până în Europa centrală. După tranzacţie se retrage din afaceri. Fondatorul, în 1910, al instituţiilor care îi poartă numele.

                                John Pierpont Morgan

John Pierpont Morgan (1837–1913), un adevarat gigant în bănci–finanţe, industrie. După Războiul Civil, Morgan a început să investească în căile ferate şi curând conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit „morganizare”. Programul său era compatibil cu cele ale marilor corporaţii, care doreau să înlăture competiţia prin formarea trusturilor şi monopolurilor.

Acesta a fost începutul marii crize corporative din New York. Capitalişti puternici, precum Philip Armour („regele” industriei alimentare pe-atunci) şi Collis Huntington („regele” industriei transporturilor) s-au mutat în New York în 1890, pentru a fi aproape de marile case de investiţii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers şi Kuhn & oeb. Pînă în 1895, New York ajunsese sediul principal al corporaţiilor din SUA. Aproape jumătate din milionarii americani locuiau în metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat în perioada respectivă (aşa cum este şi astazi) „cea mai mare putere financiară din istorie”.

La începutul anilor 1900, în culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporaţii cu active de peste 22 miliarde USD. (Iar un milard din acea vreme echivala cu aproximtiv 190 miliarde de azi. Deci vorbim de aproximativ 4 200 de miliarde…) Edificator este că, la moartea sa, averea din testament era foarte mică… Unde s-a dus restul? Unde trebuia, el fiind unul dintre principalii locotenenţi ai lui Rothschild la acea vreme. Morgan a mai avut strânse relaţii de afaceri cu Nelson W. Aldrich şi familia Warburg.

                                     Familia Warburg

Paul Warburg (1868–1932) împreună cu fraţii săi Max (1867–1946) şi Felix (1871–1937) au fost proprietarii firmei M. M. Warburg & CO din Germania. Max a rămas în Europa iar Paul şi Felix au înfiinţat în SUA Kuhn, Loeb & Co, împreună cu Jacob Schiff, la care se alătură şi Otto Hermann Kahn (1867–1934). Paul Warburg a fost şi preşedinte al Bank of Manhattan. De asemenea, primul director al aşa-zisului Council On Foreign Relations (CFR).

Max Warburg a fost şi unul dintre industriaşii de la IG Farben. Mega compania germană IG Farben a avut strânse şi scandaloase legături de afaceri cu Bank of Manhattan condusă de Paul Warburg. Mai mult, Max a fost acuzat că a finanţat puterea naţional-socialistă.

                                           James Warburg

James Warburg (1896-1969) (fiul lui Paul), consultant financiar al preşedintelui Franklin D. Roosevelt, declara în faţa Senatului SUA pe 7 februarie 1950: „Vom avea un Guvern Mondial fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”

                                            Nelson Aldrich

Nelson W. Aldrich (1841–1915), politician şi bancher. Strânse legături de afaceri cu J. P. Morgan şi Paul Warburg. Vizionarul care a născocit Federal Reserve Act. Foarte activ mason. Fiica sa, Abby Aldrich, a fost mama lui David Rockefeller.

Ţinînd seama de toate acestea, încă de la începutul secolului al XX-lea, jurnalişti de înaltă clasă precum Lincoln Steffens şi Ida Tarbell observau pentru prima dată faptul că America nu mai era condusă de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

                     Crizele economice şi înfiinţarea Rezervei Federale

După această enormă acumulare de capital, s-a trecut la crearea unui organism care să controleze întregul sistem financiar-bancar al SUA.

Astfel, în 1907 Jacob Schiff (socrul lui Felix Morgan) declara într-un discurs la New York că, fără o bancă centrală care să aibă un control adecvat, ţara va aluneca înspre cele mai severe crize din istorie. Apoi – după criza artificială din 1907, „rezolvată” de J. P. Morgan – în 1908 Congresul îl însărcinează pe Nelson W. Aldrich cu cercetarea cauzelor şi cu căutarea soluţiilor pentru prevenirea crizelor… Acesta, după o vizită la greii din finanţe europeni (Rothschilds şi prietenii), se întâlneşte în noiembrie 1910 la Jekyll Island Club cu Paul Warburg (Kuhn, Loeb & Co.), Frank A. Vanderlip (din partea National City Bank of New York), Henry P. Davison (din partea companiilor J. P. Morgan), Charles D. Norton (din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong (reprezentant J. P. Morgan), în cel mai mare secret posibil, şi pun bazele Rezervei Federale (Federal Reserve), în conformitate cu înţelegerea prealabilă dintre Aldrich, Warburg, J. P. Morgan, Rockefeller. Secretul era necesar, deoarece opinia publică nu ar fi acceptat o „bancă naţională” înfiinţată de bănci private. Federal Reserve este recunoscută oficial abia în 1913, de către Woodrow Wilson, influenţat fiind de Bernard Mannes Baruch.

Presedinţii SUA nu erau de capul lor nici pe atunci, avînd ca şi azi sfătuitori şi supraveghetori, cum a fost şi Bernard Mannes Baruch (1870–1965). Acesta, după ce şi-a părăsit afacerile, a devenit eminenţa cenuşie sfătuitoare a preşedinţilor Woodrow Wilson şi Franklin D. Roosevelt pe probleme economice (apărea în momentele importante generate de implicarea Statelor Unite în cele două războaie mondiale). În timpul primului război mondial, a fost preşedinte al War Industries Board, jucînd un rol principal în efortul industrial de război şi avantajînd enorm US Steel. L-a secondat pe Woodrow Wilson la Conferinţa de Pace de la Versailles. (ATENTIE! – nici nu se terminase războiul, şi se faceau deja planurile Societăţii Naţiunilor.) Membru Brain Trust, în timpul celui de al doilea război mondial a fost consultant economic al preşedintelui Franklin D. Roosevelt. În 1946, a fost reprezentantul SUA la United Nations Atomic Energy Commission.

Acest preşedinte Woodrow Wilson, chiar dacă ascultător, a spus totuşi ceva remarcabil: „Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite din domeniul comerţului şi producţiei se tem de ceva. Ei ştiu că undeva există o putere atât de organizată, atât de subtilă, atât de atentă, atât de completă, de perseverentă încât nu au curajul să o vorbească de rău sau să o condamne decât în şoaptă.”

                           Cele trei războaie mondiale

PĂPUŞARII au pricinuit crize şi războaie şi au finanţat mereu ambele tabere. Se spune ca Iluminaţii doreau trei războaie mondiale pentru aşezarea lucrurilor pe făgaşul dorit de ei. Albert Pike a şi confirmat-o. Primul război a fost declanşat pentru destrămarea marilor imperii suspecte ca fiind neloiale noii puteri, pentru capitalizarea PĂPUŞARILOR, pentru pregătirea celui de al doilea război şi pentru primul pas spre GUVERNUL MONDIAL, anume Liga Naţiunilor (1919). Al doilea război a pornit în jurul chestiunii evreieşti, ELITELE folosind, după terminarea lui, rasa precum un zid protector, un formidabil sistem datorită căruia nu poţi spune ceva împotriva lor, căci se pornesc automat reacţii de combatere a „anti-semitismului”. Să ne amintim aici de dr. Nahum Goldman, (1894-1982), preşedinte al World Zionist Organization, ce spunea aşa (în 1958, la World Jewish Conference în Geneva): „Un declin al curentului anti-semit sincer ar putea constiutui un nou pericol pentru supravieţuirea evreiască. Dispariţia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activităţii noastre.”

Apoi, al doilea război a dus la înfiinţarea ONU (1945) şi a tuturor organismelor mondiale din ce în ce mai centralizate: Banca Mondială (1945), FMI (1944), Consiliul Mondial al Bisericilor şi Uniunea Europeană.

Al treilea război mondial va fi şi cel mai cumplit, fiind legat de, şi petrecîndu-se simultan cu crizele financiare, alimentare, cu marile mişcări de stradă. El va fi necesar pentru oferirea „soluţiei”: GUVERNUl MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.

Aşa au făcut şi înainte de al doilea război, precum recunoştea Ben Bernanke, preşedintele consiliului guvernatorilor Rezervei Federale, de care s-a tot auzit în ultima vreme: „Referitor la Marea Depresie (Great Depression, din anii ‚30 ai veacului trecut), aveţi dreptate, noi am făcut-o. Ne pare rău.”

Crizele duc la creşterea enormă a puterii celor care le provoacă. Astfel, în timpul Marii Depresii, John Davison Rockefeller Jr. devine cel mai mare proprietar imobiliar din New York, dezvoltînd Rockefeller Center. Cu timpul, acolo s-au stabilit coloşii GE (General Electric Company), RCA (Radio Corporation of America), NBC (National Broadcasting Company), RKO (Radio-Keith-Orpheum Pictures), Standard Oil of New Jersey (Esso), Associated Press, Time Inc., Chase National Bank (acum, JP Morgan Chase). A finanţat masiv programe ale Ligii Naţiunilor. Ecumenist îndârjit, a finanţat de asemenea enorm cultele protestante şi baptiste: Interchurch World Movement, Federal Council of Churches, Union Theological Seminary, Riverside Church şi World Council of Churches. A finanţat construcţia aşezămîntului Palestine Archaeological Museum şi Rockefeller Museum, ce azi adăposteşte şi celebrele manuscrise de la Marea Moartă.

Înainte de aceasta însă, în 1928, Rockefeller pregăteşte dezastrul din 1929. Rockefellerii au vândut acţiunile companiei gigant Amalgamated Copper Mining Company (sau Anaconda, care controla exploatarea cuprului, zincului şi aluminiului), pe care mai apoi tot ei le-au cumpărat. Fluctuaţia a fost uriaşă, de la 40 la 128 dolari per acţiune în trei luni. A fost considerată cea mai mare fraudă din istoria bancară de până atunci şi cauza declanşării MARII CRIZE.

Vorbeam la începutul articolului de necesitatea ca aceia ce domină sectorul financiar-bancar (deci toată economia) să stapânească şi politicul. Lucru care s-a şi întâmplat, după cum vom vedea în continuare.

   Council On Foreign Relations (CFR) – Consiliul Pentru Relaţii Externe

A fost înfiinţat în 1921, primul director fiind Paul Warburg. Cei care au stapânit consiliul încă de la început sunt Rockefellerii, prin John D. Rockefeller Jr., care l-a şi finanţat enorm. Finanţările au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. În 1949, David Rockefeller devine cel mai tânăr director al Consiliului, pe care de atunci îl stăpâneşte. Consiliul a iniţiat şi pregătit figuri importante ale politicii internaţionale americane, care TOŢI sunt obligatoriu membri ai consiliului.

Consiliul publică bilunarul Foreign Affairs. Elihu Root, cel care a fost primul preşedinte al Council on Foreign Relations, spunea despre publicaţie că este un ghid pentru opinia publică. Consiliul este strâns legat de David Rockefeller Studies Program. Joseph Kraft, fost membru al CFR şi al Comisiei Trilaterale, spune despre Consiliu că este Elita Puterii, condus de oameni cu interese şi viziuni similare aflaţi în spatele „scenei” ce crează evenimente de pe poziţii invulnerabile. Chester Ward – amiral şi fost judecător în Marina Militară a SUA, membru în CFR timp de 15 ani – spunea: „Scopul principal al CFR este slăbirea suveranităţii SUA şi a independenţei naţionale şi supunerea ei unui guvern unic mondial.”

                                      Experimentul nazist

Pentru declanşarea celui de al doilea război mondial şi atingerea scopului pentru care a fost pus la cale, PĂPUŞARII au finanţat în chip ticălos partidul nazist, denumit de fapt Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, adică Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania, care dorea dezvoltarea ţării într-o Volksgemeinschaft (comunitate a poporului). Antisemitismul şi rasismul erau îmbrăţişate de germani înainte de a fi fluturate de Hitler. Acestea – alături de socialism, de dorinţa de a-şi recâştiga demnitatea naţională şi de neo-păgânism – i-au condus pe nazişti la putere prin susţinerea maselor. În aceste condiţii, începuse să se pună în discuţie problema evreiască şi să se caute soluţii pentru ca aceştia să plece, înfiinţîndu-se un stat al lor. Soluţiile propuse au fost multe, dar nu s-a facut nimic concret. În schimb, toţi evreii „importanţi” – cămătari de nivel planetar, industriaşi, savanţi – au plecat. (În legătură cu ultimii, putem face o paranteză mai mult decât interesantă. Naziştii considerau fizica atomului o ştiinţă evreiască, precum şi este. Astfel, savanţii evrei au plecat în SUA, au făcut bomba atomică şi dezastrul ce a urmat îl ştim cu toţii.)

Unul dintre cei mai activi luptători împotriva Rezervei Federale a fost politicianul republican Louis Thomas McFadden (1876-1936), preşedinte al United States House Committee on Banking and Currency 1920-1931. Iată o mostră din discursul său anti-ELITE din perioada trimfului nazist din Germania: „După primul război mondial, Germania a căzut în mâinile bancherilor internaţionali, care acum o conduc şi o aprovizionează, dar o şi imobilizează. I-au cumpărat industria, i-au luat resursele, îi controlează utilităţile publice. Bancherii internaţionali subvenţionează actualul guvern al Germaniei şi de asemenea dau fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit în campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board, peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompaţi spre Germania. Cu toţii aţi auzit de cheltuielile din Germania: locuinţe moderniste, marele ei planetarium, sălile ei de gimnastică, bazinele de înot, autostrăzile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost făcute cu banii noştri, toate acestea au fost dăruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board. Federal Reserve Board a pompat atât de multe miliarde de dolari spre Germania, încât nici nu îndrăznesc să spună suma totală.”

Tot el acuza bancherii de pe Wall Street că au subvenţionat revoluţia bolşevică prin intermediul Federal Reserve Board şi că au cauzat deliberat Marea Depresie. (A plătit însă pentru lupta sa: odată, s-a tras asupra lui, iar mai apoi a fost otrăvit.)

          Să trecem în revistă câţiva dintre finanţatorii nazismului:

Henry Ford (1863–1947), fondator al Ford Motor Company şi „părintele” liniei de asamblare folosită în producţia de masă. Mason. (Prima conferinţă Bilderberg din SUA, din 1957, a fost sponsorizată de Ford Foundation. Iar familia Ford face parte din cercul prietenilor apropiaţi ai familiei Rockefeller.) Mega compania nazistă IG Farben a avut strânse şi scandaloase legături de afaceri cu Ford Motor Company. Mai mult, Henry Ford a fost un susţinător anti-semit al lui Hitler. Iar Hitler a fost, la rândul sau, profund influenţat de scrierile lui Ford, care i-au servit ca sursă de inspiraţie pentru Mein Kampf. Mai apoi, chiar l-a decorat prin diplomaţii săi.

William Averell Harriman (1891–1986), politician, afacerist şi diplomat. Fiul baronului din transporturi E. H. Harriman. Ministru al comerţului sub preşedintele Harry S. Truman şi guvernator al New York-ului. Membru Skull and Bones. Trimis special al preşedintelui Franklin D. Roosevelt în Europa, ambasador în Uniunea Sovietică şi Marea Britanie. A fost casătorit cu fosta soţie a fiului lui Winston Churchill. În 1922. întemeiază banca W. A. Harriman & Co. În 1927, i se alătură fratele său, aceasta devenind Harriman Brothers & Company, care în 1931 se uneşte cu Brown Bros. & Co., devenind gigantul de mare succes Brown Brothers Harriman & Co., care i-a avut ca angajati apropiaţi şi pe George Herbert Walker şi ginerele său Prescott Bush. Printre proprietăţile lor, mai putem enumera Union Pacific Railroad, Merchant Shipping Corporation, Polaroid Corporation. Banca lor a fost implicată în finanţări şi relaţii de afaceri cu companii germane, inclusiv cu unul din cei mai mari finanţişti ai nazismului, industriaşul Fritz Thyssen. Acestea au continuat şi după ce Hitler a declarat război Statelor Unite. Membru marcant al Consiliului pentru Relaţii Externe (Council Of Foreign Relations).

Prescott Sheldon Bush (1895–1972), senator al Statelor Unite, tatăl fostului preşedinte George H. W. Bush, bunicul lui George W. Bush. Membru al Zeta Psi şi Skull and Bones. Împreună cu Brown Brothers Harriman, fondează Union Banking Corp.-New York, care a finanţat regimul nazist. În 1924, este făcut vicepreşedinte al A. Harriman & Co. de către socrul său, George Herbert Walker. Şapte ani mai târziu, devine partener fondator al Brown Brothers Harriman & Co.. Legături apropiate cu Liga Americană a Controlului Naşterilor (American Birth Control League) din 1942 şi mai apoi cu Planificarea Naşterilor (Planned Parenthood) în 1947.

Spaţiul german a devenit de asemenea şi zona de lucru a laboratoarelor experimentale a două componente indispensabile viitoarei societăţi dorite de ei: 1) supravegherea, monitorizarea, îndosarierea plebei (precursoarele implanturilor cu microcipuri); şi 2) eugenia.

1) Gigantul IBM (International Business Machines), cu filiale deschise şi în Germania, a creat pentru nazişti un sistem foarte complex, pe bază de carduri perforate, pentru a avea control asupra datelor personale. Imediat ce invadau o ţară, nemţii verificau sistemul de recensământ cu ajutorul cardurilor, luînd astfel urma fiecărui non-arian. IBM este companie membră a Council on Foreign Relations. De fapt, a avut mereu relaţii strânse cu PĂPUŞARII. Fondatorul ei – Thomas J. Watson (1874–1956), mason, fost membru al Carnegie Endowment for International Peace, membru al cultului Bohemian Grove – a fost medaliat de Adolf Hitler.

2) Cea mai ticăloasă faţă a nazismului a fost însă eugenia, pe care nu nemţii au inventat-o. Unul dintre cei mai importanţi eugenişti, Charles Benedict Davenport (1866–1944), a devenit director al Cold Spring Harbor Laboratory în 1910, când a fondat şi Eugenics Record Office. În 1911, acesta scrie cartea sa de referinţă Heredity în Relation to Eugenics. În 1904, The Cold Spring Harbor Laboratory este finanţat de Carnegie Institution of Washington, iar în 1921 este reorganizată, numindu-se Carnegie Institution Department of Genetics. Între 1910–1940 găzduieşte Eugenics Record Office a lui Charles B. Davenport şi a asistentului său Harry H. Laughlin. Eugenics Record Office a fost finanţată însă iniţial de Mary Harriman, văduva lui E. H. Harriman, iar apoi de Carnegie Institution. Institutul este răspunzător pentru legile ce au dus la multe sterilizări forţate în SUA.

În 1911, familia Rockefeller exportă eugenia în Germania prin rulări de bani către Institutul Kaiser Wilhelm, care mai târziu va fi stâlp central al celui de-al treilea Reich. Institutul Kaiser Wilhelm (Kaiser Wilhelm Gesellschaft) a fost fondat în 1911 şi i-a avut printre directori pe Walther Bothe, Peter Debye, Albert Einstein, Fritz Haber şi Werner Heisenberg. Finanţări majore au venit din partea Rockefeller Foundation. Între 1937–1940 preşedinte a fost Carl Bosch (1874–1940), laureat în 1931 al premiului Nobel pentru chimie, care din 1935 devine preşedintele IG Farben.

În 1916, iubita lui H. G. Wells, Margaret Sanger, a început promovarea eugeniei în SUA. În 1923, Sanger primeşte fonduri masive din partea familiei Rockefeller. Sanger a fost amică şi colaboratoare a feministei anarhiste Emma Goldman (1869 – 1940). John Davison Rockefeller Jr. a ajutat-o şi finanţat-o masiv pe Margaret Sanger cu a ei American Birth Control League, devenită mai tîrziu Planned Parenthood. Clarence J. Gamble, stapânul mega companiei Procter and Gamble a fost şi el foarte activ în uciderea de prunci nenăscuţi. Împreună cu Margaret Sanger şi Robert Latou Dickinson a reuşit răspândirea avortului în întreaga SUA, după care şi-a început o intensă activitate de promovare a lui la scară globală. În 1924, Hitler a scris „Mein Kampf” (sau „Lupta Mea”), în care i-a creditat pe eugeniştii americani ca fiind sursa lui de inspiraţie. Hitler chiar i-a scris eugenistului american şi conservator Madison Grant, numind „biblie” a sa cartea acestuia „Trecerea marii rase”.

În perioada sa de glorie, Adolf Hitler declara: „Socialismul Naţional se va folosi de propria revoluţie pentru stabilirea unei noi ordini mondiale”. Dar nu el a avut parte de Noua Ordine Mondială, nefiind decât o marionetă într-o etapă premergătoare. Bilderberg Group, Trilateral Commission, Council on Foreign Relations sunt cele ce o pregătesc acum în forma sa finală.

                      După al doilea război mondial

La sfârşitul celui de al doilea război mondial, s-a instaurat o nouă importantă etapă în edificarea GUVERNULUI MONDIAL: s-au întemeiat FMI (1944), Banca Mondială şi ONU (1945), iar mai apoi altele. În 1946, Nelson Rockefeller şi tatăl său John D. Rockefeller Jr. cumpără un teren de la William Zeckendorf, pe care îl donează Organizaţie Naţiunilor Unite, unde se construieşte sediul acesteia. Să urmărim şi activitatea altor membri ai familiei:

John D. Rockefeller al treilea (1906–1978), membru al Council on Foreign Relations, Foreign Policy Association şi Institute of Pacific Relations. Preşedinte al Rockefeller Brothers Fund (1940–1956) şi Rockefeller Foundation. În cadrul vizitei în Japonia din 1950 pentru concluziile tratatului de pace, întreprinsă împreună cu secretarul de stat John Foster Dulles, ia contact cu mulţi lideri locali din toate domeniile importante. De asemenea, a fost foarte activ în cadrul Asia Society. În 1967, crează Asian Cultural Program pentru încurajarea schimburilor culturale dintre extremul Orient şi vestici. La iniţiativa sa, se crează Lincoln Center (Chamber Music Society of Lincoln Center, Film Society of Lincoln Center, Jazz at Lincoln Center, Juilliard School, Lincoln Center Theater, Metropolitan Opera, New York City Ballet, New York City Opera, New York Philharmonic, New York Public Library for the Performing Arts, School of American Ballet şi Lincoln Center for the Performing Arts, Inc., căreia îi devine preşedinte şi pe care o finanţează masiv.

În 1952, fondează Population Council, al cărui cel mai important obiectiv este planificarea familială. Cu toate că a fost controversat, avîndu-şi rădăcinile în mişcarea „eugenică”, Population Council şi-a văzut liniştit de treabă, devenind cu timpul un gigant cu ramificaţii în peste 60 de ţări. Primul preşedinte al Consiliului a fost un eugenist apropiat familiei Rockefeller, Frederick Osborn, autorul „Introducerii în Eugenie” (1940), lider al American Eugenics Society şi unul din fondatorii lui Pioneer Fund. Acesta scria în 1968: „Scopurile eugeniei ar trebui realizate sub alte denumiri decît «eugenia».”

Apoi, preşedintele Nixon a înfiinţat Comisia pentru Creşterea Populaţiei (Commission on Population Growth) şi Viitorul American (The American Future), cunoscută ca Rockefeller Commission, cu Rockefeller preşedinte. Nixon a dat o mare importanţă acestor comisii, creînd cadrul legislativ adecvat funcţionării lor şi pentru punerea în practică a hotătârilor luate de acestea. Se considera de neacceptat realizarea previziunilor ca în 2013 populaţia SUA să ajungă la 400 de milioane (dacă se continua ritmul de atunci al creşterii demografice). Ca modalităţi importante avute în vedere pentru menţinerea unui număr constant al populaţiei se aflau legalizarea avortului şi educaţia sexuală în şcoli.

Nelson Aldrich Rockefeller (1908–1979), a fost vice preşedinte al USA şi guvernator al New York-ului, nume greu în Council on Foreign Relations şi Trilateral Commission. Membru Casque and Gauntlet, Phi Beta Kappa şi Psi Upsilon. În 1956, a creat Special Studies Project (finanţat de Rockefeller Brothers), pentru care l-a recrutat ca director pe Henry Kissinger şi pe „iluminaţii” Edward Teller (părintele bombei cu hidrogen), John Gardner (preşedinte al Carnegie Corporation) şi greul din presă Henry Luce. De asemenea, pe fraţii săi Laurance şi John D. Rockefeller al treilea. Participant la întruniri ale Bilderberg Group şi Bohemian Grove.

Nemilos, a înăbuşit în sânge o revoltă a unor detinuţi în 1971. A fost un suporter al pedepsei capitale, 14 execuţii avînd loc pe când era guvernator. Pentru corporaţia de dezvoltare urbană New York a călcat în picioare drepturile de proprietate ale multor cetăţeni.

Într-un articol intitulat „Chemare la construirea unei noi ordini mondiale” (New York Times, februarie 1962), a scris: „Naţiunile Unite nu au fost şi nu sunt capabile să aducă o nouă ordine mondială, cerută de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA să preia conducerea tuturor popoarelor şi să pună în practică conceptele şi aspiraţiile de suveranitate natională printr-o viziune federală.”

Actualul patriarh al familiei Rockefeller este David (1915 -) fondator al Bilderberg Group, membru al Bohemian Grove. Şef al Rockefeller Foundation şi Rockefeller Center. Director al Carnegie Endowment for International Peace alături de Alger Hiss, John Foster Dulles (Central Intelligence Agency), Dwight D. Eisenhower şi fondatorul IBM Thomas J. Watson. În 1949, devine cel mai tînăr director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci îl stapâneşte. A iniţiat Marshall Plan.

Printre apropiaţii lui David Rockefeller: Rothschild, generalul George C. Marshall, membrii familiei Ford, Bill Clinton, Henry Kissinger, Riley P. Bechtel (Bechtel Group), Gianni Agnelli (Fiat), John Loudon (Royal Dutch-Shell), C. Douglas Dillon, David Packard (Hewlett-Packard), familia Dulles, Katharine Graham (Washington Post), Brooke Astor (Waldorf-Astoria Hotels), Peter G. Peterson (preşedinte al Blackstone Group, fost preşedinte al Council on Foreign Relations), Arthur Ochs Sulzberger Jr. (preşedinte al New York Times).

Banca să are strânse legături cu World Bank. Trei dintre preşedinţii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black Sr. şi George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation şi al altor organisme Rockefeller. De asemenea, familia a gazduit pe propietăţile sale numeroase întâlniri regulate cu guvernatori de bănci naţionale sau ale World Bank şi FMI. Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed Jr, a fost asistentul lui Eugene R. Black Sr. (al cărui tată a fost preşedinte al Federal Reserve).

David Rockefeller a dezvoltat legături apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) încă din anii `50, prin: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt Jr., Kermit Roosevelt Jr., William Bundy.

În 1965, David Rockefeller şi câţiva oameni de afaceri au fondat Council of the Americas, fondată în 1965 ca organizaţie de afaceri pentru promovarea comerţului liber, a democraţiei şi a pieţei libere pe întreg cuprinsul continentului. Membrii săi din SUA sunt mari corporaţii cu interese de afaceri în America Latină, preşedinţi, miniştri, bănci centrale, politicieni, afacerişti şi finanţişti. Consiliul a fost un suporter şi un instrument în conceperea acordului North American Free Trade Agreement (NAFTA) şi Central American Free Trade Agreement (CAFTA), ambele promovate puternic de David Rockefeller. În 1973, a fost creată la iniţiativa sa Comisia Trilaterală. Alţi membri fondatori au fost Alan Greenspan şi Paul Volcker, ambii foşti capi ai Federal Reserve. De asemenea, Zbigniew Brzezinski, care a fost şi director.

În vara lui 1964, David Rockefeller are o întâlnire de două ore şi jumătate cu Nikita Hrusciov. Apoi şi cu succesorul său, Leonid Brejnev. În mai 1973, Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou în piaţa Karl Marx. David Rockefeller a fost preşedinte al Overseas Development Council of the US-USSR Trade şi al Economic Council, Inc., fost fondat tot în 1973. În ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale – formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger – s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii: GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: „Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregatiţi pentru aceasta.” Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui Giscard d’Estaing: „Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Maastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat.”

În 1992, David Rockefeller a fost desemnat să conducă Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfătuit Rusia în privinţa modernizării băncilor.

Edificator pentru ce are în cap sunt înseşi declaraţiile sale. În august 1973, într-un articol pentru New Yorker Times, zicea: „Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante şi de success din istorie.” Aceasta pentru că şi China le-a servit şi le serveşte drept laborator de studiu pentru societatea de mâine dorită de ei. La Consiliul de Afaceri al Naţiunilor Unite din 14 septembrie 1994, zicea: „Dar aceasta fereastră de ocazii în care putem construi o ordine mondială interdependentă nu va fi deschisă pentru mult timp. Deja sunt forţe puternice care lucrează şi ameninţă să distrugă toate speranţele şi eforturile noastre de a ridica o structură rezistentă de interdependenţă globală.” Şi, zicerea lui cea mai cunoscută: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se întruneşte pentru prima dată la „Hotel de Bilderberg”, de unde şi denumirea, lângă Arnhem, între 29 şi 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul şi modalitatea de lucru a celor ce se întrunesc periodic la aceste întâlniri este declaraţia de la 5 iunie 1991 a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations) cu privire la prestaţia presei faţă de deciziile Bilderberg: „Suntem recunoscători conducerilor publicaţiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi au respectat promisiunea lor de discreţie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul nostru global dacă am fi devenit subiecţi ai luminilor presei în toţi aceşti ani, dar lumea este mult mai sofisticată şi mai pregatită acum să înainteze spre o guvernare globală…”

Un alt membru al familiei este Jay Rockefeller (1937 -), senator, nepot al lui Nelson W. Aldrich. Împreună cu fiul său sunt greii trustului Asia Society, creată de tatăl său. Membru al Council on Foreign Relations, participant la Bilderberg Group, preşedinte al Intelligence Committee, care include: Office of the Director of National Intelligence, Central Intelligence Agency, Defense Intelligence Agency, National Security Agency, National Geospatial-Intelligence Agency, National Reconnaissance Office; componentele de informaţii din: Department of State, Federal Bureau of Investigation, Department of the Treasury, Department of Energy.

Mai deţine următoarele funcţii: vicepreşedinte al comisiei senatoriale Oversight of the Terrorist Surveillance Program, preşedinte al comisiei senatoriale Aviation Operations, Safety, and Security, preşedinte al comisiei senatoriale. În 2002, face o vizită oficială în Orientul Mijlociu, unde vorbeşte despre invazia Irakului sub pretextul armelor de distrugere în masă. Se pronunţă pentru o strânsă legătură între companiile de telecomunicaţii şi National Security Agency (NSA) pentru monitorizarea cetăţenilor. De asemenea, pentru tortura practicată de CIA. Tot el este iniţiatorul documentului CYBERSECURITY, legea Internetului.

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: