GAULEITERUL NATIONAL-SOCIALIST,KLAUS WERNER JOHANNIS,CU CETATENIE GERMANA PRIN INTERMEDIUL AMICULUI SAU PARLAMENTARUL SAS BERND FABRITIUS,PLEACA VINERI IN OLANDA UNDE VA PRIMI PLACHETA „MARTIN BUBER!”

18 Noi

https://i1.wp.com/sibiu.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2015/11/klaus-uniforma.jpg

Președintele Klaus Iohannis pleacă astăzi în Olanda, unde va primi placheta „Martin Buber”. 

Gest provocator fără precedent în Uniunea Europeană

În data de 27 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial (facsimil 1: acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu în 27 februarie 2007).

În data de 27 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial.

Grupul Etnic German din România

Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Conform dicţionarelor: NAZISM s.n. Doctrină politică a fascismului german fundată de Hitler, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. V. fascism. [< fr. nazisme, germ. Nazismus]. Cuvântul „nazism” provine de la prescurtarea numelui naţional-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat pe nemţeşte Nazi). În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Muncitoresc German Naţional – Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – NSDAP).

În data de 30 august 1940, la palatul Belvedere din capitala Austriei, România a fost obligată să cedeze Ungariei 43.492 km. Pătraţi, locuiţi de 2.609.000 locuitori (Maramureşul, Crişana, Nordul Transilvaniei). Acest aşa-zis „tratat” a fost impus ţării noastre ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. În 5 septembrie armata ungară a intrat pe teritoriul României şi a comis masacre inimaginabile, cărora le-au căzut victime cetăţenii români. Crimele horthiste de la Moisei, Trăsnea, Ip şi alte localităţi transilvănene au constituit un adevărat genocid îndreptat împotriva poporului român. Guvernul român, căruia i-a fost impus Dictatul de la Viena, a căzut imediat după acest act samavolnic, în data de 6 septembrie 1940, fiind instaurat altul, condus de generalul Ion Antonescu. Sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, în România a fost emis Decretul – Lege nr. 830 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Acest grup etnic a fost o organizaţie cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. „Cetăţenii germani ai ţării (România – n.n.), înmănuncheați în Grupul Etnic German, constituiau o corporaţie de drept public, pusă sub protecţia Germaniei de care era direct şi în primul rând dependentă” (c.f. Michael Kroner, Horst Göbel, „Vor 50 Jahren. Flucht-Deportation-Enteignuug-Entrechtung”, pag. 54, Nürnberg, 1994). După 21 noiembrie 1940, „Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, iar o organizaţie a sa şi-a schimbat numele în „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României). Acesta şi-a creat şi o organizaţie de tineret, „Deutsche Jungend in Romanien” (Tineretul german din România) (c.f. „Armata română 1941-1945″, Cornel Scates, Horia Şerbănescu, Cap. „Cetăţeni români în armate străine” şi „Magazin istoric” nr. 5/2001, dr. M. Tejchunean „Voluntari români în Waffen SS”). Conform aceloraşi surse: „au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare (în România – n.n.) după modelul celor deja existente în Reich: „Einsatz Stafflen” şi „Deutsche Mannschaft”, care erau echivalentul germano-român al lui „Allgemeine SS” şi „SA” şi cuprindeau 31.000 de persoane.  În iarna 1940-1941, prin operaţiunea „1000 Mann Aktion”,  realizată în biroul Reichsführer-ului Heinrich Himmler şi condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lot de etnici germani de cetăţenie română (saşi şi şvabi) în unităţi Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a Reichsführer-ului SS Heinrich Himmler. SS (Schutzstaffel – escadrilă de protecţie) a fost iniţial gândită ca o mică unitate paramilitara ce trebuia să îi asigure lui Hitler protecţia, adică „mâna armată” a partidului devenit unic în Germania hitleristă.

Membrii SS au fost iniţial arieni fără excepţie, fiind educaţi să considere că fac parte dintr-o rasă superioară, pură, iar Hitler a reuşit să facă din ei susţinători fanatici. Mai târziu, s-a permis accesul în Waffen SS şi soldaţilor de alte naţionalităţi, trupele acestea devenind o replică a „Legiunii străine” din Franţa, doar motivaţia soldaţilor fiind diferită. În „Legiune străină” mercenarii se înrolau pentru soldele consistente, în timp ce în Waffen SS se înscriau voluntari adepţii ideologiei naziste.  Astfel, până la sfârşitul războiului, în aceste trupe considerate de elită, aveau să lupte soldaţi din peste 30 de ţări, iar spre final unităţile Waffen SS ajunseseră să fie formate din mai puţin de 40% etnici germani născuţi în Vaterland. Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler” – era formată în exclusivitate din tineri fanatizaţi de propaganda nazistă, etnici germani din Romania. După aceea, majoritatea voluntarilor saşi şi şvabi, din Transilvania şi Banat, au fost înrolaţi în Divizia 2 tancuri SS „Das Reich”. După ocuparea Iugoslaviei de armatele germane (aprilie 1941) acţiunea de recrutare s-a axat în special pe etnicii germani din Banat (în primul rând Banatul sârbesc, trecut sub administraţie germană, dar în secundar si din Banatul românesc), pentru aceştia creându-se în mod special Divizia 7 Vânători de Munte SS ,,Prinz Eugen”, sub comanda lui Arthur Phleps, fost general de vânători de munte în armata austro-ungară din Primul Război Mondial (cf. ,,Înrolarea etnicilor germani în unităţi SS, 1939-1943″, dr. Dan Grecu). Au fost recrutaţi atunci circa 3.000 oameni, toţi la Waffen SS. Câţiva dintre aceşti voluntari au ajuns şi la Organizaţia ,,Todt”, responsabilă cu programele de construire a echipamentelor de apărare, cât şi cu toate construcţiile şi structurile de care armata germană avea nevoie. Aproximativ 70.000 de tineri germani din România s-au înrolat în trupele Waffen-SS, care erau formate exclusiv din voluntari nazişti fanatizaţi. Acestea au servit alături de Wehrmacht, armata regulată, dar nu a făcut niciodată parte din ea.

După război, la procesele de la Nürnberg , Waffen-SS a fost condamnat ca organizaţie criminală din cauza apartenenţei la Partidul Nazist (NSDAP) şi implicarea sa în crime de război. Veteranilor din Waffen-SS le-au fost refuzate drepturile acordate veteranilor care au servit în Wehrmacht.

Iată ce spune William Totok, scriitor de origine germană (şvab) din Banatul românesc în lucrarea sa „Germanii din România între nazism şi stalinism”: „Pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul naţional-legionar român al lui Antonescu acordă Grupului Etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare. Astfel, Grupul Etnic German devine un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţământului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunere totală faţă de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al Grupului Etnic.” Întregul material al scriitorului german William Totok a fost prezentat în cadrul seminarului internaţional „Minorităţi, moşteniri culturale, civilizaţie româneasca contemporană” (Bucureşti, 21-22 octombrie 2003) şi publicat în „Observator cultural” nr. 197.

Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.

Conventia-de-armistitiuConventia-de-armistitiu-2Conventia-de-armistitiu-3

Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.

 Premiul este acordat anual de Fundaţia Euriade personalităţilor care, prin activitatea lor publică şi privată, contribuie la dezvoltarea unor comunităţi armonioase, bazate pe valori umaniste, prin dialog autentic, deschidere, responsabilitate şi respectul faţă de semeni.

”Potrivit Consiliului de acordare a plachetei ‘Martin Buber’, în 2016 se acordă preşedintelui României această distincţie pentru respectul faţă de alteritate, aplicarea principiului dialogului şi a valorilor umaniste în viaţa publică şi în viaţa personală, cât şi pentru manifestarea deplină şi autentică a responsabilităţii politice şi sociale în România şi la nivel european”, precizează Administraţia Prezidenţială.

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: