Arhiva | 6:19 pm

REVINE IN ACTUALITATE,UN ARTICOL SCRIS DE JURNALISTUL DE INVESTIGATII DAN TOMOZEI.O INTREBARE CARE REVINE IN ACTUALITATE:ARE ROMANIA UN PRESEDINTE HOMOSEXUAL?!

19 nov.

Un articol scris de jurnalistul de investigații Dan Tomozei despre o presupusă homosexualitate a lui Klaus Iohannis revine în actualiate, mai ales după ce președintele s-a opus vehement demersului Coliției pentru Familie de revizuire a Constituției, care a depus la Senat o propunere legislativă ce prevede că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat și o femeie.

Dan Tomozei este jurnalist de investigații, fondator al Ligii Jurnaliștilor din Sibiu și al publicației Dacii Liberi. De-a lungul carierei, Tomozei i-a acordat o atenție deosebită lui Iohannis, primul articol despre președinte fiind scris în 1998.

„Câți dintre românii care au ales președintele  ar mai fi votat la fel știind că trimit în fruntea țării un candidat suspectat gay? Că anturajul acestuia, din mediul economic, politic și mass-media, este constituit din membri ai comunității gay?”, scrie Dan Tomozei, care locuiește actualmente în China.

„Câtă vreme este președintele tuturor românilor, în fața cărora nu ar trebui să aibă secrete, președintele Klaus Iohannis ar trebui să ofere un răspuns public și simplu la întrebarea: dacă este sau nu gay? Este o problemă pe care președintele Iohannis trebuie să o lămurească, la fel de simplu și de clar cum trebuie să lămurească problema implicării în adopțiile de copii și afacerile imobiliare”, continuă ziaristul.

Presa a amintit despre o serie de apropiați ai lui Klaus Iohannis, cunoscuți homosexuali.

Guido Westerwelle, fost vicecancelar, ministru federal de externe și fost președinte al Partidului Liberal Democrat din Germania, a fost un cunoscut homosexual care traia intr-un parteneriat oficial cu alt barbat. A vizitat Sibiul si a fost vizitat de Iohannis in Germania. Vestea morții l-a devastat pe Iohannis, care a publicat un mesaj de condoleanțe pe Facebook. Oficial, Guido Westerwelle a murit de leucemie.

Bernd Fabritius, saș din Agnita, unde Iohannis a fost profesor de fizică, ajuns parlamentar în Germania, este și președintele Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania. Bernd Fabritius este și el un homosexual care trăiește într-un parteneriat oficial cu alt bărbat și este un apropiat al lui Klaus Iohannis.

Reclame

JAVRELE SOROSISTE URASC PE ROMANI SI ROMANIA SI TREC LA JIGNIRI.MESAJUL SOCANT AL LUI DRAGOS IOAN COSTE,CANDIDAT USR PENTRU SENAT:”ROMANUL – O FIINTA INAPOIATA,UN MAMIFER BIPED PENTRU CARE CONTEAZA DOAR NEVOILE PRIMARE SI CARE SE GHIDEAZA DUPA TRADITII SI OBICEIURI!”

19 nov.

După ce Nicușor Dan a avut câteva ieșiri prin care a jignit românii în spațiul public – cazurile Fuego și teleormanizarea, iată că apar alte dovezi despre caracterul oamenilor din USR și care vor candida la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016.
Dragoș Ioan Coste va candida pentru Senat din partea USR, fiind propus de filiala Ilfov. În anul 2013, Coste a postat pe contul său de Facebok un mesaj de o duritate extremă la adresa românilor! Postarea a fost pusă pe grupul Miscarea Populară, formațiunea condusă acum de Traian Băsescu, și discuția pe Facebook a început de la o dispută despre Uber și taximetriști.
„România – o cumetrie generalizată. O țară care trăiește încă în Evul Mediu. Suntem în urmă cu 300 de ani față de restul planetei. Suntem niște primitivi, niște troglodiți. Românul e o ființă înapoiată, care se ghidează încă după regulile și mentalitatea de acum sute de ani, numindu-le „tradiții și obiceiuri”. E un mamifer biped pentru care contează doar nevoile primare. Un animal habotnic și hulpav”, scrie Coste la începutul postării.
„Până și puținii care au o sclipire de educație și nu sunt total agramați (așa cum sunt 80 la sută dintre absolvenții de studii „superioare” – care în mod normal nu ar fi trebuit să ajungă nici măcar la liceu) se „trag” tot din familii în care barbarismele de genul mersului la popă și pupatul moaștelor, nunțile, botezurile și înmormântările tipice de neam prost, lipsite de orice fel de bun-gust și decentă, ascultatul manelelor și popularei, înfulecatul de mici și bere, preacurvitul și violența fizică, macismul și prostia brută – sunt încă regăsite. Unii promovează aceste tare ereditare românești sub numele de „conservatorism”, asigurându-ne de credibilitatea unui așa zis model civic iudeo-creștin european. Ce cretinisme! Ce dobitoci ne conduc! Avem nevoie de schimbarea din temelii a sistemului legislativ, îndeosebi pe partea de justiție, educație și economie. Avem nevoie reală de reintroducerea pedepsei cu moartea pentru evaziune fiscală în formă agravată”, mai spune Coste.
 
 
Nu este singurul membru USR cu grave probleme de comportament și care urăște sincer România. Bogdan Rădulescu, vicepreședintele USR Cluj, a fost amendat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru fapte de discriminare religioasă, după ce, într-o emisiune tv, actorul a folosit un limbaj suburban la adresa credincioșilor și a preoților ortodocși. Printre cele mai blânde apelative folosite de actor la adresa comunității ortodoxe, amintim: „scârbă de religie ortodoxă”, „viermi paraziți ce cresc pe oameni precum cancerul”, „analfabeți, tâmpiți și mulți”. Acesta a mai spus că în momentul în care se va preda religia în școală, bisericile vor fi incendiate.
În 3 octombrie, Bogdan Rădulescu a recidivat în atitudinea sa intolerantă, printr-un nou comentariu agresiv la adresa credincioșilor care au participat la o procesiune din București:
„Cred că Sfântul Ciprian are niște moaște erecte, de v’o 24 de cm, noduroase și vânoase, altfel nu-mi explic de ce se înghesuie toți alegătorii lui Firea la pupat…”, a postat vicepreședintele USR pe Facebook.

FONDUL LIBERTATEA PRIMA MEGA HOTIE POST-DECEMBRISTA OFICIALA!

19 nov.

Ultimele zile ale anului 1989: românii își plângeau sutele de morți răpuși în ceea ce încă mai numim Revoluția din decembrie. Alte câteva mii de răniți luau calea lungă a spitalelor din țară și din străinătate, să li se repare trupurile mutilate. Tot atunci, s-au pus bazele a ceea ce s-a dovedit a fi prima hoție națională lansată cu aprobarea și sub patronajul noii puteri, „Fondul Libertatea“.

Deseori, ne lăudăm cu generozitatea şi solidaritatea, pe care le considerăm calități de bază, specific românești. Adevărul este că românii nu sunt dispuși să bage mâna în buzunar pentru a-și ajuta aproapele. Excepțiile pot fi numărate pe degete.

O primă ocazie de acest fel a fost după inundațiile catastrofale din 1970; o a doua, după cutremurul din 1977. Penultima dată a fost imediat după decembrie ’89, iar ultima oară, anul trecut, după tragedia de la ,,Colectiv“. Cam acestea au fost cazurile în care, în situații deosebit de grave, românii au pus mână de la mână şi au adunat bani pentru victime. Din păcate, de fiecare dată, inclusiv în cazul Fondului ,,Libertatea“, doar o mică parte din banii astfel adunați au ajuns exact la cei cărora le erau destinaţi.

„Dați cât puteți!“- deviza Fondului „Libertatea“

Ideea înființării Fondului „Libertatea“ a fost promovată de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, la cârma căruia se afla Ion Iliescu. Atunci, la scurt timp după ce au ajuns la putere, autorităţile postdecembriste au apelat la români, cărora le-au cerut să ajute victimele Revoluţiei.

Mai mulţi sau mai puţini, după posibilităţile fiecăruia, banii au început să fie depuşi în ultimele zile ale anului 1989, în conturi deschise la CEC şi la băncile vremii. În mod cu totul neaşteptat, generozitatea românilor a durat aproape trei ani, timp în care şi-au făcut datoria şi au dat cât au putut, ori cât au crezut de cuviinţă. Banii adunați astfel de la populație nu au fost chiar puțini. În schimbul lor, oamenii au primit niște banale bucăți de hârtie ce le atestau generozitatea și calitatea de donatori.

Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie: ,,Nu cred că a existat om în România care era angajat la vremea respectivă și care să nu fi participat la acest fond. Cred ca au fost în jur de 10 milioane de cotizanți”.

Oarecum similar cu banii adunați lunile trecute pentru ,,Cumințenia Pământului“, nici donatorii de acum 27 de ani nu au avut posibilitatea de a controla modul în care au fost gestionați și utilizați banii donați atunci. Într-un anume fel, acest soi aparte de ,,colectă publică“ a semănat cu ceea ce avea să fie megaescrocheria ,,Caritas“. Cu o mare deosebire: depunătorilor nu li s-a promis absolut nimic în schimbul dărniciei lor. Până la urmă, banii adunați în Fondul ,,Libertatea“ au ajuns, cu foarte rare excepții, la oricine s-a nimerit, de la politicieni până la funcţionarii care i-au gestionat. Dar, numai la victimele Revoluției, nu!

,,Fondul“ și ,,Fundația“: 46 miliarde lei

Trezindu-se relativ brusc în faţa unor sume de bani impresionante pentru acele vremuri, autorităţile FSN-iste au decis că ar fi cazul să înfiinţeze şi un cadru legal și au emis Decretul-lege nr. 124 din 24 aprilie 1990, prin care Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, CPUN, a dispus înfiinţarea Fondului ,,Libertatea“.

În textul legii se menţionează că ,,Fondul“ este ,,o fundaţie de utilitate publică, cu personalitate juridică“, dar şi că banii pe care îi va gestiona, așadar sumele pe care binevoitorii le depuseseră anterior în conturi, sunt ,,producătoare de dobânzi“.

O prevedere importantă care a ajutat ,,Fundaţia“ să funcţioneze vreme de circa un deceniu şi jumătate. Atunci, maxima generozitate a românilor s-a manifestat în cursul anului 1990, când, la ,,Fond“ s-au depus 2.197.571.098 lei.

În 1991 s-au mai donat 60.773.563 lei, iar în 1992, încă 58.938.279 lei. După cum prevedea Decretul-lege nr. 124, aceşti bani erau ,,producători de dobânzi“. De fapt, din 1993 şi până în 2006, fundaţia a trăit mai ales din dobânzile acumulate, precum şi din ,,jocul“ diferenţelor de curs valutar. Cert este un lucru: între 1990 şi 2006 veniturile Fondului ,,Libertatea“, cu tot cu dobînzile aferente, s-au ridicat la circa 46 de miliarde de lei.

Unde ar fi trebuit să ajungă banii?

Decretul-lege 124/1990 stabilea că veniturile Fondului ,,Libertatea“ urmau să aibă mai multe destinaţii, toate legate de Revoluţie. Dar, în loc să fie destinat mai ales victimelor, legea dădea întâietate reparării ,,clădirilor proprietate de stat, cooperatistă sau obştească, distruse în timpul Revoluţiei, precum şi a unităţilor aferente acestora“.

Păgubiţii ,,particulari“ rămâneau pe locul doi: ,,Refacerea locuinţelor proprietate a unor cetăţeni şi acordarea de ajutoare pentru înlocuirea de bunuri casnice şi gospodăreşti distruse în timpul Revoluţiei“.

Victimele propriu-zise ale Revoluţiei urmau abia pe locul trei în textul legii, care promitea ,,acordarea unor ajutoare băneşti persoanelor care au suferit o invaliditate ca urmare a participării la triumful Revoluţiei“, precum şi ,,acordarea unor ajutoare băneşti familiilor celor care au dispărut în urma participării active la înfăptuirea Revoluţiei“.

În plus, banii ,,Fondului“ urmau să mai fie folosiţi şi pentru amenajarea cimitirelor eroilor Revoluţiei, ridicarea unor monumente în cinstea lor, precum şi pentru finanţarea acţiunilor ,,pentru perpetuarea memoriei lor“.

Și unde au ajuns banii, de fapt

Decretul nr. 127/1990 stabilea că Fondul va fi gestionat de către un Consiliu de administraţie numit de Biroul executiv al CPUN. Iar Consiliul va stabili ,,regimul conturilor băneşti, condiţiile în care se pot efectua cheltuielile şi aproba cuantumul acestora, pentru fiecare acţiune sau obiectiv, precum şi structura şi normele de lucru ale aparatului propriu“.

Zis şi făcut! La început, Consiliul chiar s-a şi ocupat de administrarea acelor bani. Dar, bineînţeles că membrii săi nu au făcut ,,muncă voluntară“. Fapt care s-a regăsit în cheltuielile proprii de funcţionare. La început, acestea au avut un nivel rezonabil, cuprins între 0,8% în 1990 şi 4,6% în 1996. Apoi, ele au început să crească de la un an la altul.

Petre Roman, fost prim-ministru: „N-am avut nicio legătură cu el. Habar nu am. Nu știu cine s-a ocupat de acei bani și nici despre ce sumă este vorba!”

În mod ciudat, cheltuielile creșteau exponențial, pe măsură ce banii fondului se împuţinau. Iar dacă în 1997 Consiliul de administraţie se mulţumea doar cu 18,8 %, în 2001, cheltuielile proprii au ajuns la 76,2 %, bani duşi mai ales pe salariile angajaţilor.

Astfel că, în 2006, s-a anunțat că Fundaţia ,,Fondul Libertatea“ nu mai poate funcţiona, din cauza lipsei banilor. Dar, până la urmă, niciun control financiar nu a reușit să clarifice, vreodată, ce s-a ales cu adevărat şi în spre ce buzunare au fost ,,drenați“ banii oferiţi prin generozitatea populară.

Unde-s banii? ,,Ales-bules cu un milion de dolari!“

Se estimează că în Fondul Libertatea au fost depuși circa un milion de dolari. De-a lungul vremii, a circulat informația că suma ar fi fost cu mult mai mare. La un moment dat, Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie, a afirmat: ”S-au băgat și toți banii luați de la secretarii PCR. Pot să vă dau ca exemplu IMGB. Aici știu sigur că a fost găsită o sumă frumușică și depusă în contul respectiv. O parte din banii Partidului Comunist a intrat în acel cont despre care acum nu se știe mai nimic“. La acești bani, s-au adăugat și ajutoarele venite din străinătate. Astfel că, la 1 octombrie 1990, în contul Fundației Libertatea au existat 853.800 dolari și 2.191,4 milioane lei. Dar tot atunci, s-a afirmat și că între 1990 și 1996, contul fundației ,,Fondul Libertatea“ ar fi fost blocat, motiv pentru care nimeni nu s-a putut folosi de bani.

Neoficial, o serie de revoluționari din provincie, care nu au putut beneficia de niciun sprijin financiar, au susținut că din dobânzile aferente milionului de dolari depus la CEC ar fi fost finanțată Mineriada din iunie 1990. Prin anul 2004, în baza Legii Recunoștinței, li s-a cerut reprezentanților fundației să prezinte situația financiară a Fondului. Mircea Ionescu Quintus și-a amintit că este unul dintre cotizanți: ,,Da, și eu am dat bani. Oare ce s-a întâmplat cu ei? Da, ciudat, chiar nu se mai știe nimic“.

Apoi, după 2005, fundației ,,Fondul Libertatea“ i-a fost retras statutul de organizație de utilitate publică cu personalitate juridică, după ce a fost trecut în subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Guvernul României. Curios, cei mai mulți foști șefi de la acest SGG au cam ajuns pe mâna justiției, iar unii dintre ei sunt și acum la pușcărie. Pricepem care a fost soarta banilor din Fondul Libertatea: s-a ,,ales bules“ de ei!

LEGATURA INTRE MRU”PUTOIUL OPARIT” SI ISIS!

19 nov.

Foto evz.ro

Fostul șef al SIE Mihai Răzvan Ungureanu a mers la Târgul de carte Gaudeamus la evenimentul de lansare a cărţii “Isis – Negustorii de oameni. Refugiați, răpiri și afaceri de miliarde”, de Loretta Napoleoni.

Este prima sa apariţie publică de când şi-a dat demisia din fruntea Serviciului. Ungureanu a refuzat să răspundă întrebărilor ziariștilor.

Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat pe 26 septembrie din funcţie invocând motive „medicale”. Ungureanu a plecat din fruntea SIE pe fondul unei presupuse dispute cu președintele Klaus Iohannis, căruia i-a trimis demisia în plic, și în contextul scandalului Black Cube.

Foto: evz.ro
Foto evz.ro

CAND O SA PRICEAPA ROMANII,CA INVESTITORII STRAINI NU VOR BINELE NOSTRU,AL ROMANIEI,CI DOAR AL LOR!

19 nov.

Imagini pentru VANZAREA ROMANIEI,KLAUS IOHANNIS POZE

Imagini pentru VANZAREA ROMANIEI,KLAUS IOHANNIS POZE

Introducere: „În 16 noiembrie 2014 dimineaţa, înainte de alegeri, situaţia în România era după cum urmează: tot petrolul şi jumătate din resursele de gaze – la austrieci; distribuţiile din energie (cele care strâng banii) – la nemţi şi francezi în cazul gazelor, la italieni, nemţi şi cehi în cazul electricităţii, la austrieci, kazahi şi ruşi în cazul carburanţilor; băncile – la austrieci, greci şi francezi; industriile câte mai există – la nemţi, britanici, ruşi, italieni etc; telefonia – la francezi, britanici şi nemţi; pădurile (probabil peste jumătate) – la austrieci, unguri, nemţi; pământurile agricole (probabil peste 40%) – la italieni, unguri, danezi etc. În 16 noiembrie, la închiderea urnelor, după victoria zdrobitoare, tabloul era acelaşi. Si aşa va rămâne. Fraţilor, nu veţi lua nimic înapoi! Actualii deţinători vând scump, nu dau gratis precum statul român! Și v-au luat şi banii, ca să nu aveţi cu ce cumpăra!”  (Ilie Șerbănescu)

Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii

 

Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș . Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie.

Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie . Să nu credeți cumva că m-am pricopsit . Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor.

Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor  servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră.  Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o  companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE.

Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine.

Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe  nici el dacă mai e român sau European.

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștii un PECO românesc.

Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București,în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească.Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de  import.

Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost  predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități.

Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara . Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

 

 Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi  productive: fabrici,uzine,combinate,cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!

În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!

Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic .Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro.I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri!

Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

Nimeni nu cere de pomană . Toată lumea dorește un loc de muncă ! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!

Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari !

Dumnezeu să ne lumineze mintea!

În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!

 

                                                                                           Textul anonim circulă pe internet

CRIMELE SI ORORILE COMISE DE COMUNISTII EVREI IMPOTRIVA ROMANILOR IN 1940!

19 nov.

Crimele şi ororile comise de comuniştii evrei împotriva românilor este un subiect care descrie atrocităţile şi trădările făcute de comuniştii […]Crimele şi ororile comise de comuniştii evrei împotriva românilor este un subiect care descrie atrocităţile şi trădările făcute de comuniştii evrei împotriva românilor în perioada evacuării din Basarabia şi Bucovina în special în vara lui 1940. Aceste fapte sunt parte a Holocaustului Roşu.

Subiectul pune în context istoric problema revizionismului istoric iudaic. Acesta nu încetează să rescrie istoria românilor în funcţie de interesele străine românilor. Inventând antisemitisme false, apoi pictându-i pe români în culorile mincinoase ale unui oprobiu dezlănţuit contra unui neam întreg revizionismul istoric iudaic neagă Holocaustul Roşu prin care zeci de milioane de creştini dintre care peste două milioane de români au pierit sub bolşevici, conduşi de cadre iudaice.

Scriitorii de rea credinţă au scris, pentru a ilustra minciuna că România ar fi “ucis, ucis, ucis”, despre jandarmi români operând în teritoriile ocupate de teroarea horthystă! Când minciuna lui Elie Wiesel este dezvăluită de Eugen Ionescu în direct la televiziunea franceză, acuzatorul începe să oscileze şi se dă singur în vileag declarând sforăitor că “oricum ascultătorii nu se preocupă de istorie”.

Ei bine, istoria îi preocupă intens pe români, care, deşi iartă crestineşte, au suferit prea mult pentru ca să uite vreodată. Trebuie precizat că NV Transilvaniei a fost sub ocupaţie maghiară ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940 şi până la 25 octombrie 1944, ziua când Transilvania este eliberată în întregime.

Nicolae Iorga, la 6 iulie 1940, scria în “Neamul Românesc” sub titlul “De ce atâta ură?”: Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Inalţi magistraţi şi bravi ofiţeri care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi hiduieli.

Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bună-voinţa şi toleranţa noastră? Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Si de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sau sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate.

Fraţii noştri îşi părăseau copii bolnavi, părinţii bătrâni, averi agonisite cu trudă(…) In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă(…) Li-s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele(…) li s-au luat hainele, li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.

Incă din vremea lui Mihail Kogălniceanu, numărul tot mai mare de refugiaţi evrei care se agitau pentru denigrarea României prin Alianţa izraelită au obligat instituţiile democratice ale ţării să ia act de efectele dezastruoase ale trădării neamului românesc de către acesti refugiaţi. Pentru economia românească, dinamica iesirilor de capital sub controlul noilor refugiaţi (atingând intr-o singură generaţie numărul de câteva sute de mii) se făcea tot mai simţită.

Situaţia era fără iesire mai ales din cauza intervenţiei conjugat anti-românesti a puterilor străine, manipulate de Alianţa izraelită. In fine, prin arendarea pământurilor moldovenesti in mod concentrat sub controlul acestor refugiaţi, care au folosit sălbăticie contra ţăranilor români, s-a ajuns la marea răscoală din 1907, în urma căreia mii de români şi-au pierdut viaţa.

Winston Churchill a explicat într-un articol faimos din anii 1920 că evreimea organizată s-a divizat în timpul primului război mondial între bolşevism (ale cărui ravagii acum la aproape optzeci de ani de la evenimente se pot măsura în zeci de milioane de victime si un atac fără precedent împotriva creştinismului) şi respective sionism, care este o mişcare ideologică fascistă, rasistă şi de purificare etnică.

Ambele grupuri de ideologi, agenţi şi teroristi au trădat statul român, care le oferise protecţie şi adăpost timp de multe generaţii.

Bolsevicii, luptând direct şi fără oprire contra românilor, prin sabotarea Unirii, prin uneltiri şi prozelitism, au ameninţat fiinţa naţională românească, statul naţional român, biserica naţională, şi civilizaţia creştină. Pentru a înţelege acest fapt este suficient a constata dezastrul programat al creştinilor în Rusia bolşevizată, unde milioane de creştini au fost martiri, apoi toate bisericile au fost desacralizate sau distruse, în timp ce nicio sinagogă nu a fost atinsă.

Sioniştii urmăreau ruperea unei părţi din teritoriul naţional român şi vinderea lui prin alipirea de imperiul bolşevic. Prima incercare istorică a evreilor de a se regrupa a fost în Basarabia românească, pe care cetăţenii români evrei basarabeni, trădând interesele ţării, au făcut totul pentru a o aduce sub bolşevici, chiar sub numele de Republica Socialistă Sovietică Evreiască.

Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intră în Basarabia şi Bucovina, “încă din noaptea de 27 spre 28 iunie”, la ora 3 a.m., străpungând teritoriul românesc prin cinci puncte. În acelaşi timp, grupuri specializate organizează acţiuni antiromânesti în vederea creării panicii, dezorganizării şi confuziei generale. Astfel de acţiuni au loc în orasele: Chisinău, Cernăuţi, Soroca,Tighina, Reni. Starea de spirit a populaţiei basarabene, incă de la inceputul evacuării armatei, administraţiei şi civililor români, este consemnată de sursele sovietice astfel: “…ruşii indiferenţi; evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia. Românii de la sate surprinşi de evenimente, nu înţeleg ce se petrece”.

Documentele strânse arată că “actele de agresiune şi batjocorire” întreprinse împotriva armatei române care se replia începând cu data de 28 iunie 1940, au fost iniţiate îi desfăşurate de armata sovietică în colaborare cu bandele formate mai ales din minoritari, “între care şi o sumă de evrei”.

În timpul celui de-al doilea război mondial doar mareşalul român Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, şi Mişcarea Legionară i-au susţinut pe sionisti, preferând să-i vadă pe cetăţenii români evrei mai degrabă plecaţi din România în Palestina decât rămasi, ca să fie trădători, activi în chip de agenţi comunişti ai puterilor străine cu care România era în război. România este astfel singura ţară care nu i-a deportat pe evrei la Auschwits, un număr considerabil dintre acestia regăsindu-se plecaţi în Palestina.

Deşi au fost număraţi printre victime de mai multe ori de holocaustologii ce folosesc încă mijloacele de propagandă comunistă, chiar aflându-se, prin aceasta, în plin negaţionism al Holocaustului Roşu (al căror teoreticieni şi practicieni erau ca foştii profesori de marxism) evreii români după invazia sovietică erau mai numeroşi decât înainte de război!.

Un autor sionist deosebit de discreditat de poziţia sa manifest anti-românească este Matatias Carp. Cele trei volume sub semnătura sa sunt singura sursă de date privind populaţia evreiască (secret de stat). Lucrarea sa este publicată imediat după invazia sovietică, un context discutabil, pentru a fi citată în extenso azi, la peste 60 de ani de la evenimente… Mai mult, istoricul Dinu C. Giurescu remarcă faptul că cele trei volume scoase în 1947 la Bucuresti, de către Matatias Carp, sunt “fără trimiteri la fondurile de arhivă”.

Alexandru Şafran, fost rabin şef, într-o declaraţie din 1946 recunoaste faptul că anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către sovietici “a fost întâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă şi comunisti”.

În timpul evacuării din Basarabia şi Bucovina de Nord a armatei române şi a populaţiei refugiate române, provocată de ultimatumul din 26 iunie 1940 prin care Uniunea Sovietică a cerut României cedarea acestor provincii amintite, populaţia evreiască de aici a iniţiat şi desfăsurat o serie de manifestări şi asasinate antiromânesti:
-uciderea şi batjocorirea ofiţerilor şi militarilor români;
-jefuirea şi maltratarea refugiaţilor români;
-asasinarea oficialilor români din diferite instituţii publice şi devastarea acestora;
-distrugerea şi denigrarea însemnelor oficiale românesti.

Aceste fapte grave antiromâneşti nu au fost întâmplătoare, ci ele au fost programate şi organizate cu mult timp înainte, existând în Basarabia 118 organizaţii teroriste şi un Plan de bolşevizare a României în care comuniştii evrei erau implicaţi foarte mult.

Începând cu data de 28 iunie 1940, evreii de pe tot cuprinsul Basarabiei şi Bucovinei de Nord si-au manifestat bucuria că au devenit cetăţeni sovietici, unii dintre ei s-au inarmat si fluturau niste liste negre dorind să-i pedepsească pe cei notaţi acolo. Aceste liste negre vor fi folosite mai târziu pentru denunţarea românilor care erau consideraţi “trădători de ţară” faţă de Rusia, între ei şi mulţi membri ai Sfatului Ţării. Alte liste destinate execuţiilor au fost redactate chiar de intelectualii evrei comunişti ca: avocat Carol Steinberg, avocat Etea Diner, dr. Dorevici. Mai mult, avocatul evreu Steinberg, a condus un grup de evrei ce loveau cu pietre armata română aflată în retragere.

La Cernăuţi, imediat ce a fost anunţat ordinul de evacuare, evreii au iniţiat si desfăsurat acţiuni antiromânesti: aurupt si scuipat steagurile tricolore românesti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul rosu sovietic. După ce au vandalizat insemnele oficiale românesti, evreii au distrus crucea de pe catedrală si “au inlocuit-o cu steagul rosu si portretul lui Stalin”. Au mai fost consemnate devastări si impuscături.

Tot la Cernăuţi, evreii si puscăriasii eliberaţii, i-au atacat pe românii care se refugiau, jefuindu-i si maltratându-i. Preotul bisericii catolice si câţiva gardieni au fost impuscaţi de evrei. In timp ce preoţii si teologii români erau maltrataţi iar militarii umiliţi de evrei, alţi evrei de pe margine stăteau si fotografiau aceste scene.

Ziarul “Universul” relatează faptul că populaţia ucraineană din Cernăuţi a manifestat un comportament mai corect faţă de populaţia românească ce se refugia, în timp ce populaţia evreiască a avut o atitudine atât de neomenească incât i-a revoltat si pe comandanţii armatei de ocupaţie ruseşti.

La Chişinău, evreii plasaţi in intersecţii au atacat refugiaţii români si i-au jefuit, ba mai mult, au aruncat atât asupra lor cât si asupra militarilor români aflaţi in retragere, cu pietre, cu oale cu apă clocotită, si conţinutul oalelor de noapte. Sub protecţia unor soldaţi rusi, evreii au batjocorit militarii din armata română, ofiţerilor fiindu-le smulse tresele, iar unor ostasi lis-au tăiat nasturii de la pantaloni, după care intr-o primă fază li s-a dat drumul in hohote de râs, pentru ca mai apoi, să fie luaţi de soldaţii rusi.

În momentul aterizării la Chisinău a unui grup de 20-30 de avioane rusesti, “imediat evreii au arbora drapele rosii” si au inceput să manifeste pe stradă. Lor li s-au alăturat si comunistii proaspăt eliberaţi din inchisoarea locală. Impreună, “manifestanţii evrei si comunistii” au strigat lozinci antiromânesti si defăimătoare la adresa armatei române: “Jos Armata Română!”, si impotriva regelui, “Jos Carol!”, precum si de susţinere a ocupantului sovietic “Trăiască Stalin si Armata Rosie!”.

De asemenea, ei au blocat străzile, nepermiţând refugiaţilor români accesul spre gară. Incercând să facă ordine pentru ca populaţia să poată ajunge la gară si să se refugieze, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol, au fost prinsi de evrei si executaţi prin impuscare in pină stradă. Alte incidente s-au inregistrat pe strada Alexandru cel Bun, unde funcţionarii români refugiaţi care doreau să ajungă la gară au fost opriţi de “o masă compactă de evreis i rusi” care postându-se pe trotuare ameninţau si aruncau cu pietre.

La Soroca, primăria şi poliţia au fost ocupate de evreii comunisti aflaţi sub comanda avocatului evreu Michel Flexer (Flexor). La poliţie, acesta a ţinut un discurs prin care a defăimat autorităţile si administraţia românească, apoi i-a asasinat pe comisarul Murafa si pe ajutorul acestuia Eustaţiu Gabriel în faţa statuii Generalului Poetaş.

A fost jefuit tezaurul administraţiei financiare, din camionul in care era transportat iar Dirigintele Oficiului Postal, Vartolomei, avocatul Gheorghe Stănescu si locotenentul Pavelescu, insoţit de mai mulţi subofiţeri au fost prinsi de evrei si li s-au rupt galoanele. Administratorul Ion Gheorghe si căpitanul Georgescu au fost impuscaţi. Pavelescu si Vartolomei au scăpat dând 50-60 de mii de lei unor evrei.

Subofiţerul Ene a fost impuscat pe la spate in timp ce incerca să fug, iar avocatul Stănescu a fost coborât din masină si imp uscat de avocatul evreu Pizaresky Alexandru. Maiorul Virtic Gheorghe comandantul jandarmilor din Soroca si căpitanul Ramadan, dorind să plece cu o masină au fost prinsi de evrei, au fost dezarmaţi si li s-au rupt galoanele. Preoţii care voiau să se refugieze din oras au fost opriţi de evrei si intorsi din drum.

La Vijniţa, cei care au provocat dezordini au fost evreii comunisti cărora li s-au alăturat si ucrainenii. Astfel, seful sanatoriului din localitate, dr. evreu Winer a rupt drapelul românesc, păstrând numai fâsia rosie pe care si-a legat-o peste piept strigând că “a sosit ceasul evreilor”. Tot el a interzis personalului românesc să părăsească sanatoriul.

In momentul intrării armatei sovietice in oras, aceasta a fost asteptată de populaţia evreiască in frunte cu evreul Satran. Perceptorul si preotul au fost atacaţi si jefuiţi de un grup de evrei condus de avocatul Raufberger. Fapte grave s-au mai inregistrat la Românesti in judeţul Lăpusna, unde elevii evrei i-au agresat pe profesori, la Reni unde s-au inregistrat incidente intre evrei cu banderole rosii pe mâini si autorităţi, la Tighina unde jandarmii români au fost dezarmaţi de evrei, si li s-au luat si uniformele, si la Cetatea Albă unde evreii au dat foc la primărie. La Lipcani, peste Prut de Rădăuţi, evreii strigau “Trăiască Rusia Sovietică şi Stalin!”

În data de 29 iunie 1940 regele Carol al II-lea işi notează în jurnalul personal “că mai ales evreii” sunt cei “care-i atacă şi-i insultă pe ai nostri” şi că acestia i-au batjocorit pe ofiţerii români.

Presa străină relatează si ea despre cele intâmplate in Basarabia si Bucovina de Nord: “Corriere della Serra” scrie că in ziua de 29 iunie aproximativ 3000 de evrei care au trecut pe la Reni in Basarabia au atacat atât refugiaţii civili, cât si armata română pe care i-au bătut cu pietre, i-au impiedicat să-si continuie drumul, i-au jefuit, le-au luat armamentul si le-a distrus mijloacele de transport.

Mai mult chiar, căutau să-i instige si pe localnicii români impotriva acestora. Şi “Gazzeta dell Popolo” confirmă situaţiile grave create de evrei consemnând că la Galaţi, comunistii evrei locali impreună cu cei veniţi din alte părţi, au provocat dezordine, atacând forţele de poliţie si garnizoana, rezultând 15 morţi. Tot “Gazzeta dell Popolo” vorbeste si despre Cernăuţi arătând că după evacuarea militarilor români, evreii in număr de câteva zeci de mii, după ce au comis numeroase delicte, au eliberat deţinuţii din inchisori, i-au inarmat si “au inceput cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele”.

“Corriere della Sera” relatează si el despre cele intâmplate la Galaţi vorbind despre faptul că evreii veneau din toate părţile la Galaţi pentru a trece in Basarabia si după ce i-au dezarmat pe soldaţii din gardă, au atacat orasul, trăgând nebuneste, devastândvitrinele si agresând cetăţenii români.

Notele făcute de armata română constată la data de 30 iulie 1940 că evreii din Basarabia nu s-au refugiat si că au rămas, instigând la acţiuni antiromânesti si făcând manifestaţii comuniste. Refugiaţii din Basarabia au declarat că cei care le-au făcut greutăţi pe parcursul evacuării au fost comunistii locali, in majoritate evrei si că acestia i-au torturat, i-au lovit cu pietre, le-au jefuit bagajele, i-au impiedicat să se deplaseze, le-au luat animalele si le-au devastat vehiculele folosite pentru deplasare.

La Chişinău, incă inainte de apariţia trupelor rusesti, evreii din baroul local si-au legat la mâini banderole rosii si i-au supus pe funcţionarii români la tot felul de violenţe. In toate gările de la chisinău si până la Ungheni, bandele de evrei inarmaţi cu pistoale si bâte loveau populaţia română pentru a o impiedica să urce in trenuri. Şi în Bucovina, la Cernăuţi, inainte de intrarea soldaţilor sovietici, evreii au făcut manifestaţii antiromânesti, au devastat biserici si au asasinat personalităţi românesti si ofiţeri.

Se mai raportează că un grup de evrei comunisti cu vârste de 15-16 ani au săvârsit crime si acte de barbarie, ucigând soldaţi, ofiţeri si jandarmi români cu propriile baionete, după ce iniţial ii dezarmaseră. Tot la Cernăuţi, grupuri de muncitori au devastat clădiri si cămine studenţesti, au eliberat deţinuţii din inchisori si au maltratat armata si populaţia română care se refugia.

La “Stampa” din ziua de 1 iulie 1940 prezintă articolul “Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina” în care vorbeşte de manifestările de bucurie ale evreilor faţă de armata de ocupaţie sovietică şi consemnează faptul că la Cernăuţi s-a constituit un guvern provizoriu din evrei comunisti. Acelasi gen de iniţiative a avut loc şi la Reni, Ismail, si in alte locuri.

O notă a armatei din 1 iulie 1940 confirmă faptul că încă înainte ca armata sovietică să-si facă apariţia, populaţia evreiască din Cernăuţi a devastat bisericile si i-a asasinat pe mulţi dintre sefii autorităţilor locale. Se raportează si că Brigada de Cavalerie aflată sub comanda domnului Postelnicu a trecut cu greu Prutul, având lipsă ofiţeri si soldaţi precum si echipament din cauza greutăţilor, sicanelor si umilinţelor la care au fost supusi de către armata sovietică in colaborare cu bandele de civili formate din “bolşevici şi jidani”.

O sinteză a zilei din 2 iulie 1940, arată că evreii au organizat în difetite orase comitete revoluţionare in vederea preluării puterii. La Cernăuţi, evreul Salo Brul a devenit comisar al poporului, primar si viceprimar sunt tot doi evrei, Glaubach si respectiv Hitzig, iar prefect este evreul Meer. Sovietul comunal din Chisinău, este condus de un evreu originar din Husi, si anume, avocatul Steinberg. Comitetul local infiinţat la Chilia Nouă il are ca sef pe un evreu medic din oras, dr. Rabinovici. La Soroca este indicat ca fiind “conducătorul acţiunii teroriste” un evreu gardian public in serviciul poliţiei locale, pe nume Leizer Ghinsberg. Alţi doi evrei fosti ziaristi la Adevărul si Dimineaţa au luat posturi importante in Basarabia. Ei sunt Terziman si Cândea.

Sunt consemnate atentate si asasinări impotriva oficialităţilor si impotriva românilor civili, din partea evreilor comunisti. Bandele evreo-comuniste din Chisinău futurând steaguri rosii, acţionau in gări pentru a-i determina pe călători să coboare din trenuri. Refugiaţii români care nu puteau să se apere au fost jefuiţi de acestia, si doar cei care au avut arme au putut să le respingă atacurile. Tot la Chisinău, intervenţia unui detasament de jandarmi i-a salvat pe studenţii teologi de a nu fi linsaţi de o bandă de evrei comunisti, asta după ce jandarmii au fost nevoiţi să facă uz de armă.

Însă doi inspectori financiari, Preotescu si Pădureanu, nu au mai putut fi salvaţi, fiind impuscaţi. De asemenea, teroristii evrei i-au mai ucis pe perceptorul si notarul din Ceadâr-Lunga, judeţul Tighina, pe preotul Bujacovski din Tighina, pe fostul senator colonelul Adamovici, pe seful poliţiei din Abaclia, tot din judeţul Tighina. La Cazaclia si Ceadâr-Lunga au mai fost omorâţi notari, preoţi si poliţisti. Evreii din Reni, ce purtau banderole rosii, i-au impuscat pe doi marinari români, ceea ce a determinat o ripostă a autorităţilor si au fost lichidaţi, in urma confruntărilor, circa 15-20 de evrei comunisti.

Fapte atroce s-au petrecut la Cetatea Albă, unde preoţii au fost schingiuiţi de bande comuniste de evrei. Preoţilor le-au fost arse bărbile cu ţigări aprinse, iar bisericile au fost devastate. La Cernăuţi, bandele de evrei au atacat cu pietre două autocare cu soldaţi români, iar atacul lor a fost respins numai prin folosirea armelor. La Brăila, fraţii Birnbaum ameninţau că “multora dintre români le-a sunat ceasul” si că ei ii au pe câţiva in vedere pentru ca să se răfuiască cu ei.

In alt caz, o persoană pe nume Iancu, zis si Jean, ameninţa si el că in scurt timp pe Palatul Regal va flutura drapelul rosu sovietic. O telegramă din data de 3 iulie 1940, venită de la graniţă, informează că populaţia evreiască manifestă o atitudine ostilă tot mai pronunţată in zona Prutului si că acest fapt face ca localităţile locuite de evrei să fie focare comuniste periculoase.

Ziarul maghiar “Pesti Ujsag” din 3 iulie 1940, scos la Budapesta, face referire la “presa italiană care condamnă uneltirile evreilor din România” arătând că ziarele italiene consemnează că “Evreii au provocat incidente sângeroase prin atitudinea lor provocatoare “.

Alte informaţii transmise de armată relatează că la Cernăuţi au fost vandalizate mai multe biserici, printre cea mai importantă Sf. Nicolae. La Bolgrad, evreii comunisti care manifestau pe străzi, purtau steaua evreiască in 6 colţuri si o banderolă rosie. Un grup de evrei a atacat cu focuri de armă depozitul de muniţii din Rădăuţi, insă atacul a fost respins de către gardă, iar atacatorii s-au retras lăsând doi morţi in urmă.

Acţiunea de asasinare a românilor din orasul Cetatea Albă a fost condusă de evreul Abram Carolic. Intre victime, au fost protopopul judeţului Crisan Folescu, preotul Petru Siniţă, seful gării si ajutorul acestuia. Tot la Cetatea Albă, evreii comunisti au oprit un tren si au incercat să dezarmeze un divizion de artilerie, si numai intervenţia sovieticilor a im piedicat acest lucru. Si la Volintiri, grupurile de evrei comunisti i-au terorizat pe români, fiind ucise mai multe persoane printre care grefierul Stirbu Iosif.

La Bălţi, bandele de evrei au creat panică printre românii care se refugiau, fiind trase focuri de armă asupra lor. Tot in acest timp, au fost rupte crucile bisericilor si arborate in locul lor, steagurile rosii sovietice. La Chisinău, ziarele “Sovietskaia Bessarabia” şi “Bessarabskaia Pravda” scoase de ocupaţia sovietică, sunt conduse de redactori evrei. La Ismail, morarii si brutarii evrei au instigat bandele de teroristi evrei impotriva manutanţei locale răspândind zvonul că armata a rechiziţionat făina.

Au fost asasinaţi lt. Alexandrescu si plt. mj. Jianu. Manipulaţi de instigările evreo-comuniste, la acţiune au participat si soldaţi aparţinând manutanţei. La Reni, un grup de comunisti evrei împiedică populaţia ce dorea să se imbarce pe vaporul Carpaţi pentru a se refugia în ţară, lovindu-i cu bâtele. Vaporul a reusit totusi să plece doar după ce s-au tăiat parâmele de ancorare.

În comuna Ashita, evreii au împuscat în picioare doi soldaţi români care rămăseseră în urmă. La Chilia Nouă, bande de evrei comunisti au devastat bisericile, au arborat steaguri sovietice pe instituţii şi au împiedicat populaţia românească să se refugieze. Un soldat originar din Piatra Neamţ, care era rănit a fost îngropat de viu, la ordinul şi sub îndrumarea comisarilor sovietici evrei, care au ignorat rugăminţile acestuia de a nu fi îngropat pentru că avea acasă 4 copii.

Un alt soldat român care era bolnav, şi care era transportat cu o căruţă a fost împuşcat pentru că agresorii voiau căruţa. Cererile ofiţerilor români de a le lăsa acea căruţă pentru a putea transporta soldatul bolnav, nu au fost luate în seamă, şi unul dintre agresori a tras câteva gloanţe sfărâmându-i ţeasta.

Sursa:Piatza.net

ALO,JOHANNIS!,BUSTUL LUI AVRAM IANCU,EROUL NATIONAL DE LA CAREI ESTE PROPUS SPRE A FI DEMOLAT!

19 nov.

Imagini pentru IOHANNIS,AVRAM IANCU POZE

avram-iancu-carei-11

Bustul lui AVRAM IANCU din municIpiul Carei este propus încă de acum 3 ani spre a fi demolat și înlocuit cu un monument artistic la nivelul solului, înconjurat de arbori verzi aidoma celor din jurul Monumentului Ostașului Român. Îmi asum fiecare literă și virgulă scrisă precum și cele afirmate în filmarea lui Andrei Păunescu din data de 7 noiembrie. Afirmațiile lui Andrei Păunescu îi aparțin în totalitate și și le asumă. Ca artist consacrat Andrei Păunescu, lector universitar la una din universitățile din capitala României acesta se exprimă în mod elevat și nu la nivelul suburban al celor care îl denigrează!

Să îl învinuim pe Andrei Păunescu pentru faptul că nu toți au noțiunea cuvântului metaforă și nu cunosc existența în limba română a cuvintelor cu sens figurat este o exagerare.
Ca administrator al Buletin de Carei eu îmi asum doar ceea ce scriu și afirm personal, cu subiect și predicat!

Cei care mă consideră mincinoasă au acum ocazia să prezinte dovezi care să ateste falsul celor declarate de mine. Repet încă o dată – bustul lui Avram Iancu din Carei se dorește a fi dat jos împreună cu soclul pe care este așezat și înlocuit cu altul înconjurat de brazi și tuia.

Pentru cei care sunt deranjați de faptul că mă implic în organizarea manifestărilor dedicate comemorării lui Avram Iancu și întreabă pe la colțuri ce legătură am eu cu moții le răspund că prima legătură este cea că aparținem aceluiași neam românesc. Sper că nu e nevoie să dovedesc că Avram Iancu a fost român din Munții Apuseni. Dar ce este mai puțin cunoscut este faptul că Avram Iancu a fost și un vizionar și a știut că după încetarea luptelor de pe câmpul de bătălie, Cultura va fi cea care va duce la progresul şi propăşirea neamului său românesc!

Primul care a avut ideea înfiinţării unei Societăţi literare a românilor a fost Avram Iancu şi împreună cu Axente Sever şi Simion Bărnuţiu au propus înfiinţarea ei încă din 1852. Aşa a luat naştere Asociaţiunea Culturală ASTRA, „pentru a pune la lucru naţiunea română pe câmpul nesfârşit al culturii” …

http://www.buletindecarei.ro/2015/09/la-comemorarea-lui-avram-iancu-careiul-a-devenit-capitala-motilor-de-campie.html

Linșajul mediatic declanșat împotriva mea de presa din jurul primarului Kovacs are legătură și cu campania electorală din perioada în care ne aflăm.

Mânat de o foame de imagine motivată de frustrarea de a nu putea dovedi cele consemnate de Buletin de Carei primarul Kovacs plătește din banii careienilor mai mulți ,,comunicatori,, care să îl coloreze în roz. Cei doi consilieri personali de pe statul de plată al Primăriei la care are dreptul sunt doi redactori din presa maghiară. Aceștia sunt și la ora actuală activi în presa pe care o conduc concomitent cu statutul de consilieri personali ai primarului Kovacs.

Andrei Păunescu nu este singura personalitate românească invitată de către mine la Carei și totuși cei care acum încearcă să își facă reclamă gratuită promovând minciuni la fel de gratuite nu au reacționat la fel de agresiv.

Am avut ca invitați la Simpozionul din 15 mai 2015 organizat de ASTRA Carei şi închinat primului președinte al ASTRA Mitropolitul Andrei Șaguna distinse şi remarcabile personalităţi dintre care îi amintesc pe Mitropolitul Clujului și al Feleacului, ÎPS Andrei, pe PS Iustin Sigheteanul, pe prefectul dr. Eugeniu Avram, pe acad. Emil Burzo, președintele Filialei Transilvania a Academiei Române, cel mai mare fizician român din ultimii 150 de ani, pe acad. Marius Porumb, director al Institutului de Arheologie şi Artă Cluj Napoca, pe prof.univ.dr. Ioan Condor, fost președinte al Curții de Conturi a României, președinte al societății Avram Iancu filiala București, pe istoricul dr. Vasile Lechințan, pe dr.Ioan Lăcătușu, directorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe și membru în comitetul director al societăţii civile a românilor din Harghita, Covasna şi Mureş, dr. Teodor Ardelean director al Bibliotecii Județene Maramureș.
http://www.buletindecarei.ro/2015/05/ips-andrei-andreicut-parintele-mitropolit-si-ps-iustin-sigheteanul-au-devenit-membrii-de-onoare-ai-despartamantului-astra-carei.html
http://www.buletindecarei.ro/2015/05/momente-de-mare-si-aleasa-sarbatoare-la-carei-ips-andrei-andreicut-si-ps-iustin-sigheteanul-in-mijlocul-careienilor.html

Toți acești invitați au remarcat faptul că Monumentul Ostașului Român este înconjurat de tuia de peste 9 m înalțime, că nu au fost salutați de nimeni din conducerea municipiului Carei deși atât Primăria cât și CL au primit invitații la manifestrare. Au mai sosit în Carei la invitația ASTRA Carei și acad. Dan Munteanu, nepotul dascălului Gheorghe Pteancu Cetăţean de Onoare al oraşului Carei, decorat cu Steaua României în rang de cavaler, deţinător al titlului de Membru Onorar al învăţământului primar , membru pe viaţă al ASTRA, cu ocazia simpozionului organizat la aniversarea a 160 de ani de la nasterea sa.
http://www.buletindecarei.ro/2015/10/nume-sonore-la-simpozionul-omagial-george-pteancu-de-la-carei-sub-egida-astra.html

Și acea manifestare a fost una patriotică în care cei prezenti și-au afirmat dragostea de neam și țară si regretul că aceste personalități locale nu sunt apreciate de actuala administrație locală. Evenimentele nu a fost nici măcar menționate de cei care acum încearcă să își facă ori reclamă gratuită ori campanie electorală prin scandal și minciuni .

MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr.

Vă aștept dragi comunicatori legați de administrația locală careiană care mă acuzați de minciună să veniți cu dovezi concrete care să demonstreze că mint. Prezentați dovezi care să ateste că adminstrația Kovacs nu dorește demolarea ansamblului pe care este bustul lui AVRAM IANCU și nu dorește să îl înlocuiască cu un monument la nivelul solului în mijlocul unui spațiu verde pe locul platoului pe care desfășurăm activitățile de comemorare a eroului nostru național.

Daniela Ciută, Sursa: Buletin de Carei

PS: Nota red. Așteptăm implicarea președintelui Klaus Iohannis, a autorităților județene și judiciare  în rezolvarea gravei situații de la Carei privind bustul lui Avram Iancu, declarat prin lege  Erou Național.

avramiancu

%d blogeri au apreciat asta: