FONDUL LIBERTATEA PRIMA MEGA HOTIE POST-DECEMBRISTA OFICIALA!

19 Noi

Ultimele zile ale anului 1989: românii își plângeau sutele de morți răpuși în ceea ce încă mai numim Revoluția din decembrie. Alte câteva mii de răniți luau calea lungă a spitalelor din țară și din străinătate, să li se repare trupurile mutilate. Tot atunci, s-au pus bazele a ceea ce s-a dovedit a fi prima hoție națională lansată cu aprobarea și sub patronajul noii puteri, „Fondul Libertatea“.

Deseori, ne lăudăm cu generozitatea şi solidaritatea, pe care le considerăm calități de bază, specific românești. Adevărul este că românii nu sunt dispuși să bage mâna în buzunar pentru a-și ajuta aproapele. Excepțiile pot fi numărate pe degete.

O primă ocazie de acest fel a fost după inundațiile catastrofale din 1970; o a doua, după cutremurul din 1977. Penultima dată a fost imediat după decembrie ’89, iar ultima oară, anul trecut, după tragedia de la ,,Colectiv“. Cam acestea au fost cazurile în care, în situații deosebit de grave, românii au pus mână de la mână şi au adunat bani pentru victime. Din păcate, de fiecare dată, inclusiv în cazul Fondului ,,Libertatea“, doar o mică parte din banii astfel adunați au ajuns exact la cei cărora le erau destinaţi.

„Dați cât puteți!“- deviza Fondului „Libertatea“

Ideea înființării Fondului „Libertatea“ a fost promovată de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, la cârma căruia se afla Ion Iliescu. Atunci, la scurt timp după ce au ajuns la putere, autorităţile postdecembriste au apelat la români, cărora le-au cerut să ajute victimele Revoluţiei.

Mai mulţi sau mai puţini, după posibilităţile fiecăruia, banii au început să fie depuşi în ultimele zile ale anului 1989, în conturi deschise la CEC şi la băncile vremii. În mod cu totul neaşteptat, generozitatea românilor a durat aproape trei ani, timp în care şi-au făcut datoria şi au dat cât au putut, ori cât au crezut de cuviinţă. Banii adunați astfel de la populație nu au fost chiar puțini. În schimbul lor, oamenii au primit niște banale bucăți de hârtie ce le atestau generozitatea și calitatea de donatori.

Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie: ,,Nu cred că a existat om în România care era angajat la vremea respectivă și care să nu fi participat la acest fond. Cred ca au fost în jur de 10 milioane de cotizanți”.

Oarecum similar cu banii adunați lunile trecute pentru ,,Cumințenia Pământului“, nici donatorii de acum 27 de ani nu au avut posibilitatea de a controla modul în care au fost gestionați și utilizați banii donați atunci. Într-un anume fel, acest soi aparte de ,,colectă publică“ a semănat cu ceea ce avea să fie megaescrocheria ,,Caritas“. Cu o mare deosebire: depunătorilor nu li s-a promis absolut nimic în schimbul dărniciei lor. Până la urmă, banii adunați în Fondul ,,Libertatea“ au ajuns, cu foarte rare excepții, la oricine s-a nimerit, de la politicieni până la funcţionarii care i-au gestionat. Dar, numai la victimele Revoluției, nu!

,,Fondul“ și ,,Fundația“: 46 miliarde lei

Trezindu-se relativ brusc în faţa unor sume de bani impresionante pentru acele vremuri, autorităţile FSN-iste au decis că ar fi cazul să înfiinţeze şi un cadru legal și au emis Decretul-lege nr. 124 din 24 aprilie 1990, prin care Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, CPUN, a dispus înfiinţarea Fondului ,,Libertatea“.

În textul legii se menţionează că ,,Fondul“ este ,,o fundaţie de utilitate publică, cu personalitate juridică“, dar şi că banii pe care îi va gestiona, așadar sumele pe care binevoitorii le depuseseră anterior în conturi, sunt ,,producătoare de dobânzi“.

O prevedere importantă care a ajutat ,,Fundaţia“ să funcţioneze vreme de circa un deceniu şi jumătate. Atunci, maxima generozitate a românilor s-a manifestat în cursul anului 1990, când, la ,,Fond“ s-au depus 2.197.571.098 lei.

În 1991 s-au mai donat 60.773.563 lei, iar în 1992, încă 58.938.279 lei. După cum prevedea Decretul-lege nr. 124, aceşti bani erau ,,producători de dobânzi“. De fapt, din 1993 şi până în 2006, fundaţia a trăit mai ales din dobânzile acumulate, precum şi din ,,jocul“ diferenţelor de curs valutar. Cert este un lucru: între 1990 şi 2006 veniturile Fondului ,,Libertatea“, cu tot cu dobînzile aferente, s-au ridicat la circa 46 de miliarde de lei.

Unde ar fi trebuit să ajungă banii?

Decretul-lege 124/1990 stabilea că veniturile Fondului ,,Libertatea“ urmau să aibă mai multe destinaţii, toate legate de Revoluţie. Dar, în loc să fie destinat mai ales victimelor, legea dădea întâietate reparării ,,clădirilor proprietate de stat, cooperatistă sau obştească, distruse în timpul Revoluţiei, precum şi a unităţilor aferente acestora“.

Păgubiţii ,,particulari“ rămâneau pe locul doi: ,,Refacerea locuinţelor proprietate a unor cetăţeni şi acordarea de ajutoare pentru înlocuirea de bunuri casnice şi gospodăreşti distruse în timpul Revoluţiei“.

Victimele propriu-zise ale Revoluţiei urmau abia pe locul trei în textul legii, care promitea ,,acordarea unor ajutoare băneşti persoanelor care au suferit o invaliditate ca urmare a participării la triumful Revoluţiei“, precum şi ,,acordarea unor ajutoare băneşti familiilor celor care au dispărut în urma participării active la înfăptuirea Revoluţiei“.

În plus, banii ,,Fondului“ urmau să mai fie folosiţi şi pentru amenajarea cimitirelor eroilor Revoluţiei, ridicarea unor monumente în cinstea lor, precum şi pentru finanţarea acţiunilor ,,pentru perpetuarea memoriei lor“.

Și unde au ajuns banii, de fapt

Decretul nr. 127/1990 stabilea că Fondul va fi gestionat de către un Consiliu de administraţie numit de Biroul executiv al CPUN. Iar Consiliul va stabili ,,regimul conturilor băneşti, condiţiile în care se pot efectua cheltuielile şi aproba cuantumul acestora, pentru fiecare acţiune sau obiectiv, precum şi structura şi normele de lucru ale aparatului propriu“.

Zis şi făcut! La început, Consiliul chiar s-a şi ocupat de administrarea acelor bani. Dar, bineînţeles că membrii săi nu au făcut ,,muncă voluntară“. Fapt care s-a regăsit în cheltuielile proprii de funcţionare. La început, acestea au avut un nivel rezonabil, cuprins între 0,8% în 1990 şi 4,6% în 1996. Apoi, ele au început să crească de la un an la altul.

Petre Roman, fost prim-ministru: „N-am avut nicio legătură cu el. Habar nu am. Nu știu cine s-a ocupat de acei bani și nici despre ce sumă este vorba!”

În mod ciudat, cheltuielile creșteau exponențial, pe măsură ce banii fondului se împuţinau. Iar dacă în 1997 Consiliul de administraţie se mulţumea doar cu 18,8 %, în 2001, cheltuielile proprii au ajuns la 76,2 %, bani duşi mai ales pe salariile angajaţilor.

Astfel că, în 2006, s-a anunțat că Fundaţia ,,Fondul Libertatea“ nu mai poate funcţiona, din cauza lipsei banilor. Dar, până la urmă, niciun control financiar nu a reușit să clarifice, vreodată, ce s-a ales cu adevărat şi în spre ce buzunare au fost ,,drenați“ banii oferiţi prin generozitatea populară.

Unde-s banii? ,,Ales-bules cu un milion de dolari!“

Se estimează că în Fondul Libertatea au fost depuși circa un milion de dolari. De-a lungul vremii, a circulat informația că suma ar fi fost cu mult mai mare. La un moment dat, Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie, a afirmat: ”S-au băgat și toți banii luați de la secretarii PCR. Pot să vă dau ca exemplu IMGB. Aici știu sigur că a fost găsită o sumă frumușică și depusă în contul respectiv. O parte din banii Partidului Comunist a intrat în acel cont despre care acum nu se știe mai nimic“. La acești bani, s-au adăugat și ajutoarele venite din străinătate. Astfel că, la 1 octombrie 1990, în contul Fundației Libertatea au existat 853.800 dolari și 2.191,4 milioane lei. Dar tot atunci, s-a afirmat și că între 1990 și 1996, contul fundației ,,Fondul Libertatea“ ar fi fost blocat, motiv pentru care nimeni nu s-a putut folosi de bani.

Neoficial, o serie de revoluționari din provincie, care nu au putut beneficia de niciun sprijin financiar, au susținut că din dobânzile aferente milionului de dolari depus la CEC ar fi fost finanțată Mineriada din iunie 1990. Prin anul 2004, în baza Legii Recunoștinței, li s-a cerut reprezentanților fundației să prezinte situația financiară a Fondului. Mircea Ionescu Quintus și-a amintit că este unul dintre cotizanți: ,,Da, și eu am dat bani. Oare ce s-a întâmplat cu ei? Da, ciudat, chiar nu se mai știe nimic“.

Apoi, după 2005, fundației ,,Fondul Libertatea“ i-a fost retras statutul de organizație de utilitate publică cu personalitate juridică, după ce a fost trecut în subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Guvernul României. Curios, cei mai mulți foști șefi de la acest SGG au cam ajuns pe mâna justiției, iar unii dintre ei sunt și acum la pușcărie. Pricepem care a fost soarta banilor din Fondul Libertatea: s-a ,,ales bules“ de ei!

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: