Scrisori I

21 Noi

Passing

dscn1940

uneori e atâta singurătate în jurul meu, încât simt nevoia să tușesc pentru a-mi auzi vocea, nimic mai mult, doar să știu că sunt.
mă așez peste pragul ușii și privesc în jur ca și cum aș inventaria împrejurimile, de fapt nu cred că asta urmăresc, nu știu ce urmăresc, poate mi se pare uimitor cum exist, cum pot vedea atât de mult, atât de adânc, cum pot avea atâta viață în mine
și totuși cât de singură accept să fiu…

și nici cuvintele nu pot face nimic. te folosești de cuvinte pentru a crea imagini. trebuie să știi să le aduni și să tai. așa cum încerc eu să tai iarba care a crescut și nu reușesc, rămân mereu fire rebele care ies din context și-atunci, dacă un lucru atât de simplu nu-l pot face, cum aș putea să-ți spun cât de singură sunt?

am privit spre capătul străzii…

Vezi articol original 1,163 de cuvinte mai mult

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: