Scrisori II

21 Noi

Passing

021-modified

apatia plutește în aer ca un fum de țigară eliberat în silă după un alt fum, un timp pe care mi-e lehamite să-l delimitez adorm, visez un ceas și-n interiorul lui un șir nelimitat de ceasuri senzația de tunel care ticăie, cad, lovindu-mă de extremități, mă agăț de limbi ascuțite, mă abandonez căderii, îmi simt capul greu, îmi simt trupul obosit, mă doare cumplit după ceafă și vreau să renunț, mă trezeste o partitură la pian, sunetul alert al clapelor mângâie, urechile mele primesc sunetele avid, stau cu ochii închiși și-mi imaginez marea, privesc înspre larg, e vânt, clapele pianului sunt tot aici, mintea mea refuză să se supună, starea de lâncezeală  atinge marginile patului, respir sau expir furie, o furie mocnită care arde, arde, nimic nu mă salvează. azi, azi sunt atât de tristă încât am senzația că până mâine nu va mai rămâne nimic din mine, mă voi…

Vezi articol original 373 de cuvinte mai mult

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: