Ion I. C. Brătianu s-a născut pe 20 august 1864 și este fiul cel mare al liberalului Ion C. Brătianu. Devine membru al Partidului Național Liberal în 1895, iar în același an candidează este ales deputat de Gorj. La Congresul PNL din ianuarie 1909, Ion I. C. (Ionel) Brătianu este ales președinte al partidului, funcție politică pe care o va păstra până la sfârșitul vieții sale.

Modernizarea României a fost țelul politic al lui Ionel Brătianu. Și-a pus semnătura pe toate marile documente și legi din timpul domniilor regilor Carol I și Ferdinand – reforma agrară și administrativă, revizuirea Constituției, organizarea sistemului de învățământ. La doi ani de la alegerea sa ca deputat, Ionel Bratianu a devenit membru al guvernului. A fost de mai multe ori ministru și apoi prim-ministru.

Conform istoricului Ioan Scurtu, premierul Brătianu a luat decizia de a băga România în război, care în final a dus la unitatea națională.

 

„La rândul său, Ion I.C. Brătianu a precizat:  „Azi problema este: <Sau să renunțăm la orice am putea  obține prin victoria Antantei, sau să intrăm în război. Eu m-am angajat desăvârșit> ( subl. ns. – I.S.)”.
Așadar, cel care se angaja și își asuma răspunderea intrării României în război era Ion I. C. Brătianu. Ca urmare, este incorect să se afirme că acest act s-a datorat curajului și determinării regelui Ferdinand.
Cei care au luat cuvântul la Consiliul de Coroană au susținut intrarea României în război, excepție făcând P.P. Carp și Titu Maiorescu. Primul a declarat: ”sunt contra politicii pe care o inaugurează în momentul de  față Majestatea Sa” și l-a acuzat pe regele Ferdinand că, alegând să meargă alături de Rusia, lovea în interesele României, punând  în pericol continuitatea dinastiei. I-a înfățișat chiar  perspectiva pierderii tronului: „stabilirea hegemoniei rusești în Orient nu poate face o altfel de politică în România aservită tolerându-i pe tron un Hohenzollern ereditar și îi va conveni mai bine o altă dinastie electivă. Știu eu?  Dinastia  Brătianu, Sturdza, Ghica, Carp!”
Știind că răspunderea o avea președintele Consiliului de Miniștri, Carp i-a adresat următoarele cuvinte: „Atât de convins sunt de cele ce spun,  că dau tot ce pot avea mai scump, trei fii, închid jurnalul [ziarul „Moldova” pe care-l edita], iar domniei tale, domnule Brătianu, vă doresc să fiți învinși pentru că victoria voastră ar fi ruina și nimicirea țării”.
La asemenea afirmații, Carp a primit replicile celor vizați. Potrivit lui Take Ionescu, regele Ferdinand a spus:  „Dinastia nu e germană, ci română. Românii nu au adus pe unchiul său ca să facă o dinastie germană, ci una românească”. La rândul său, Ion I. C. Brătianu a intervenit, „observând că vorbele lui Carp uimesc pe toți și că, dacă, în adevăr, așa este inima lui, mai bine să și-i retragă și pe cei trei fii din armată”.
 În finalul ședinței a luat cuvîntul Ion I.C. Brătianu, care a făcut o amplă pledoarie pentru intrarea României în război alături de Antanta, cu trimiteri la istorie:  „Cauza românismului a făcut un pas gigantic din moment ce patru mari puteri au recunoscut dreptul nostru la unitatea națională. Mihai Viteazul este eroul legendar fiindcă a trecut în Transilvania. Așa va fi și cu regele Ferdinand”. ”, scrie Ioan Scurtu.

 
A fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles. În această calitate i-a revenit obligația de a răspunde reproșului semnării de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la Buftea). Abilității sale diplomatice i se datorează convingerea aliaților cu privire la justețea revendicărilor teritoriale ale Regatului Român.

Personalitatea puternică a lui Ionel Bratianu a fost omagiată la vila familiei din Ștefănești, locul unde s-au luat numeroase din deciziile politice cruciale pentru modernizarea României.
Conacul familiei Bratianu adăpostește și o impresionantă bilbiotecă, una dintre cele mai importante din România acelor vremuri. Mii de volume de istorie, reviste și fotografii recompun istoria începutului de secol XX.

A trecut la cele veșnice la 24 noiembrie 1927.