Arhiva | 5:46 pm

La Noi ca la Nimeni ( p.a 17-a ) ! Unul mai PARSIV ca altul !!!

19 ian.

Alioşa ” File de Jurnal ”

Motto:
” HOTUL striga HOTUL” !
” DENUTATORUL ramane liber si cu BANII furati,
iar DENUNTATUL ramane si fara BANII furati si fara LIBERTATE ” !
” Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face ” !
” RAZBUNAREA este mama PROSTULUI ” !
” In ” Romania lucrului bine facut ” MAMA prostilor e mereu GRAVIDA ”
( toate din vorbirea populara ) .

1) Desi a cumparat pe vremea cand era primarul Sibiului o CASA cu ACTE FALSE, lucru dovedit de Curtea de Apel Brasov prin Decizia Definitiva si Irevocabila prin care a ANULAT contractul de vanzare-cumparare, presedintele Romaniei, Klaus Werner Iohannis klaus-iohanniscare si-a cumparat cu BANI din MEDITATIILE  facute  ca profesor de fizica inca 5( cinci ) CASE 19 ,case_fam_iohannis_07
NEMULTUMIT de Decizia Curtii de Apel Brasov, a apelat prin avocatii sai  la o CALE de ATAC EXTRAORDINARA CONTESTAND acea DECIZIE iar ca sa fie sigur de REUSITA, a…

Vezi articolul original 1.018 cuvinte mai mult

Reclame

IN DATA DE 19- 20 IANUARIE 2017,ROMANII VOR PUTEA URMARII MEGA-SPECTACOLUL INVESTIRII OFICIALE AL CELUI DE AL 45 -LEA PRESEDINTE AL USA ,DONALD J.TRUMP!

19 ian.

De la George Washington încoace, de-a lungul deceniilor din ce în ce mai amplă şi mai spectaculoasă, o ceremonie de inaugurare a marcat începutul mandatului de 4 ani al fiecărui preşedinte american. Ea a debutat acum 228 de ani, la 30 aprilie 1789, la New York, a zăbovit, apoi, mai bine de un deceniu la Philadelphia, în statul Pennsylvania, iar din 1801, de la primul mandat al lui Thomas Jefferson, renascentist şi autor al Declaraţiei de Independenţă a SUA de la 1776, a poposit şi a rămas până astăzi pe Dealul Capitoliului, la Washington, unde se află Congresul american. Ultima inaugurare prezidenţială, cea din vinerea de 20 ianuarie 2017 a acestei săptămâni, îl aduce la Casa Albă, la adresa: 1600 Pennsylvania Avenue NW, Washington, DC 20 500 (telefoane din România, pentru contacte 001- 202 456 1414, sau pentru programări de vizite 001- 202 456 2121), pe Donald John Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

Acum un an a început drumul cel lung al preşedintelui Trump din inima New Yorkului, de pe strada 58 şi 5 Avenue, către cea mai faimoasă adresă din America, la Washington. Un drum deloc ușor, plin de peripeţii personale, de capcanele otrăvite ale „corectitudinii politice” şi de stavilele letale ale establishment-ului liberal, îmbătrânit în toate relele din lume, dar şi de credinţa neclintită a fostului candidat, în virtuţile trecute şi viitoare ale compatrioţilor şi ţării sale.

Organizarea mega-spectacolului inaugurării prezidenţiale de la 19 şi 20 ianuarie a reprodus, “în mic”, strădania, eşecurile şi reuşitele din anul trecut ale cursei prezidenţiale. Cântăreţi americani reputaţi au declinat politicos invitaţia de a participa, Céline Dion, insistând că nu este vorba de „nimic personal”, nu-şi va părăsi joi seara publicul credincios ce-o aşteaptă la Caesars Palace, la Las Vegas, cu bilete cumpărate de 2-3 ani etc. Dar alţii, stele de primă mărime ale show-ului american, sunt prezenţi la inaugurare. În avanpremiera spectacolului de la Washington, al inaugurării prezidenţiale, „Cotidianul” oferă cititorilor săi câteva hit-uri ce vor fi interpretate acolo de unii dintre ei, de Lee Greenwood şi Toby Keith, cântăreţi de super-top ai muzicii country, şi de marea febleţe a Americii, de 16 ani, Jacqueline „Jackie” Evancho.

PENTRU IDIOTII CARE I-AU VOTAT.POLITICA EXTERNA A ROMANIEI INTRE IMPOSTURA MAFIOTULUI TRAIAN BASESCU SI AMATORISMUL DISCIPOLULUI SAU MAFIOT KLAUS WERNER JOHANNIS!”AMERICA ARE INTERESE MARI IN ROMANIA SI ACEST LUCRU TREBUIE NEGOCIAT DE DIPLOMATI CARE IUBESC ROMANIA! „

19 ian.

Lumea se schimbă, iar „politica externă și de securitate a României va rămâne pe aceleași coordonate esențiale ca și până acum“. Astfel le-a vorbit președintele Klaus Iohannis diplomaților străini acreditați la București. Continuitatea și predictibilitatea vor caracteriza pe mai departe politica externă a României, a spus Iohannis. Și, printre rânduri, mai putem zări câte un îndemn către apărarea neoliberalismului și ignorarea sau chiar contracararea diversității de opinii în ce privește politica externă.

Ce înseamnă această continuitate? Desigur, o foarte corectă reasigurare a loialității față de aliați, în special Statele Unite, și a angajamentului pentru consolidarea UE. Însă, acum, consolidarea înseamnă lupta pentru reconfigurarea unei Uniuni fără Marea Britanie, iar România a fost absentă din marele joc al Brexitului, lipsită de parteneriate bi sau trilaterale, și nu poate profita de parteneriatele strategice pentru că România și-a ucis companiile autohtone. În relația cu Statele Unite, România a cerut un scut antirachetă, în lipsa unei alte modalități de concretizare a parteneriatului special cu America, o inițiativă care expune țara în fața Rusiei și nu aduce beneficiile marilor investiții în economie, care garantează implicit și securitate. În plus, eliminarea vizelor americane pare un pod prea îndepărtat pentru România.

Să continuăm o politică externă concepută în urmă cu 25 de ani ca vehicul către occidentalizare, către masa celor mari, UE și NATO, un vehicul depășit moral de statutul deja dobândit, de noua relevanță strategică a României și de noua miză a jocurilor de putere dintre SUA, Rusia, China și Germania? Să continuăm eșecurile înregistrate după ce România a rămas fără obiectiv extern, odată cu aderarea la UE și NATO: o politică externă agățată de câte un iluzoriu gazoduct și proiecte energetice din start subminate de instabilitatea politică și tendințele autoritate de prin zona caspică? Vrem o Românie europeană, dar mereu întoarsă cu fața spre Est, spre Marea Neagră, Ucraina, Caucaz, dar niciodată mai departe, către Rusia sau China.

Sau poate această continuitate și predictibilitate înseamnă aruncarea pisicii dosarelor externe dificile între palate, odată ce președintele Iohannis a arătat limpede că nu poate fi un „jucător“ pe plan extern, în timp ce puținele succese vor genera lupte aprige pentru stabilirea paternității lor.

Lumea se schimbă, Estul Europei va fierbe. Mai ieri, Vladimir Putin și președintele de la Chișinău au ținut în mână un mesaj pentru România: o hartă în care „Moldova lui Dodon“ se întinde până la Carpați. La Vest, premierul ungar Viktor Orban îl va primi pe Putin și jubilează după alegerea lui Trump. Schimbarea din SUA este o invitație la ieșirea din imobilism, noua dinamică americană va penaliza letargia și nu mai este momentul ca revigorarea politicii externe românești să se reducă la o luptă pentru finanțări de mici ONG-uri și anateme.

Ștefan Popescu – profesor universitar: „România este un actor euroatlantic ieșit la pensie“

România este un stat captiv, fără politică externă și fără capacitatea de a genera strategii. Sau, atunci când generează strategii, fără capacitatea de a le pune în practică. Principalul instrument al unui stat pentru a juca un rol în afacerile internaționale, dincolo de teritoriu, populație, resurse, influență culturală, este voința. În acest moment, voința României este de a se alinia la politica externă a statelor lideri: Statele Unite ale Americii și, într-o măsură ceva mai mică, Germania și Franța.

Unele accente privitoare la Republica Moldova sunt date de interesele electorale (tema unirii, instrumentată pentru a aduce voturi) sau de interesele economice ale unor medii. Fluxurile financiare către Republica Moldova dezvăluite de afacerea din septembrie, când 15 magistrați moldoveni au fost arestați, nu vin doar din Est, ci și din Vest. Și atunci, influența României acolo este definită și prin aceste interese economice ale unor medii din țara noastră.

Dincolo de aceste fapte, România este, în general, un actor euroatlantic ieșit la pensie. Politica externă nu ține doar de Ministerul Afacerilor Externe, Președinția sau alte instituții ale statului care ar trebui să o formeze. Ea ține și de starea generală a societății. Faptul că nu mai avem politică externă este un simptom al declinului, al degradării societății românești din prezent. România este afectată, și pe planul politicii externe, de un sindrom bizantin. Pe 29 mai 1453, Constantinopolul se afla sub asediul otomanilor. Orașul era apărat de doar 7.000 de luptători, restul populației fiind implicată într-o dispută religioasă despre sexul îngerilor.

Academicianul Thierry de Montbrial are o teorie numită „Condițiile meteorologice ale momentului istoric“, care exprimă reacția societății la un anumit moment temporal, la un anumit eveniment. În cazul României, politica externă este de multe ori captivă unui joc politic intern și al isteriei anumitor medii. De exemplu: care ar fi reacția formatorilor de opinie, dacă s-ar pune, la modul serios, în România, problema relațiilor cu Rusia și a modurilor în care le putem îmbunătăți? S-ar declanșa un scandal, persoana respectivă ar fi învinuită că se află pe statele de plată ale serviciilor de informații ale Rusiei. Fostul prim-ministru Victor Ponta a ridicat tema dezvoltării relațiilor cu China, în contextul summitului UE-China. Ne amintim că această problemă a fost transformată instantaneu într-o temă de dispută politică internă, între președinte și premier.

Prezența în UE și NATO nu trebuie să fie scop în sine, ci instrumente de promovare a intereselor românești. Intri într-un club și te așezi pe scaun? Sau te folosești de intrare pentru a te dezvolta, a te promova și a deveni mai influent pe scena internațională?

Andrei Marga – filozof, politolog: „Nimeni nu-și asumă răspunderea pentru politica externă a țării“

Politica externă a României este făcută, în acest moment, de inerție. Asta, deoarece nimeni nu-și asumă răspunderea pentru politica externă a țării. Vedem că prin politica noastră externă n-am putut valorifica decât infim investițiile americane în Europa, în valoare de 2.400 de miliarde de dolari, din care noi am atras cam un miliard. Cu câțiva ani în urmă, China a făcut o ofertă de 20 de miliarde de dolari, pe care România nu a valorificat-o. Desigur, dacă luăm Constituția, de politica externă trebuie să răspundă Guvernul, prim-ministrul, dintr-un anumit punct, de vedere președintele și, evident, principala instituție în domeniu, Ministerul Afacerilor Externe. Contează ca aceste instituții să-și asume responsabilitatea pentru relațiile externe ale României.

Faptul că la conducerea Statelor Unite ale Americii vine un om cu idei și propuneri noi, Donald Trump, trebuie să-i impulsioneze pe decidenții din România să profileze politica externă a țării. Evident, nu e cazul să ne schimbăm alianțele strategice, dar este cazul să valorificăm pe deplin potențialul pe care-l oferă parteneriatul strategic cu SUA, inclusiv din punct de vedere economic. Apoi, nicio țară aliată nu obiectează la ideea construirii de relații economice cu țări din afara alianțelor noastre. Trebuie, prin urmare, să ne extindem aria de acoperire a politicii noastre externe, pentru a ne putea asigura economia cu toate cele necesare. Prin venirea lui Donald Trump la Casa Albă, va interveni o corectură în procesul de globalizare, fapt despre care președintele ales al SUA a și vorbit. De exemplu, în ceea ce privește situația locurilor de muncă din SUA, existând necesitatea creșterii numărului acestora prin aducerea afacerilor americane înapoi în țară. Va exista un nou cadru al politicii internaționale, în care fiecare țară va trebui să-și promoveze interesele pe cont propriu, să se dezvolte pe cont propriu, într-o măsură mai mare decât până acum. România trebuie să se gândească și să-și dea seama cum va folosi acest cadru nou în propriile sale interese și să-și profileze politica externă în mod corespunzător. Pentru asta, e nevoie de aducerea oamenilor competenți în mediul nostru diplomatic și în funcțiile-cheie care formează politica noastră externă. La fiecare sfârșit de an au loc reuniuni ale diplomației românești, la care se jubilează, se vorbește despre marile realizări din anul precedent, însă, dacă examinăm adevăratele realizări, avem mai puține motive să fim mulțumiți. Avem nevoie de oameni competenți în diplomația noastră.

Nicolae Țîbrigan – sociolog: „Avem nevoie de «diplomați-negociatori»“

După instalarea la Palatul Victoria a Guvernului Grindeanu, nu am asistat la o schimbare a rolurilor în ceea ce privește politica externă. Mai degrabă este vorba de o continuitate în sfera politicii externe și de securitate, iar rolul predominant în acest domeniu va continua să-l aibă președintele Iohannis. Numirea lui Teodor Meleșcanu în calitate de ministru de Externe poate indica și faptul că principalele linii ale diplomației românești nu se vor schimba, de altfel, acum nici pentru noul Executiv dosarul politicii externe nu este un obiectiv în sine. În ceea ce privește posibile viitoare dispute de politică externă între președintele Iohannis și premierul Grindeanu, acestea nu trebuie excluse în totalitate, însă nu ar putea leza obiectivele de politică externă și de securitate asumate de România în fața aliaților occidentali. Fisurile ar putea apărea doar în situația în care Guvernul decide să modifice politica internă în ceea ce privește lupta anticorupție, declanșând automat o confruntare directă cu Comisia Europeană, ceea ce înseamnă că politica externă ar putea fi adusă în prim-plan doar în urma unor confruntări pe alte paliere interne.

Am impresia că în România are loc o adevărată isterie pe tema alegerii lui Donald Trump în calitate de președinte al SUA. România ar trebui să facă ceva schimbări tactice, dar nu neapărat strategice, în ceea ce privește politica ei externă, or, Bucureștiul ar face bine să vadă în schimbarea de la Washington o oportunitate. În primul rând, avem nevoie de „diplomați-negociatori“, adevărați deal-makeri care să mențină interesul americanilor pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre și flancul sud-estic al NATO. Obiectivul primordial al Bucureștiului în relația sa bilaterală cu Statele Unite ar trebui să se axeze pe comerțul bilateral, investiții și consolidarea unor proiecte comune. Nu trebuie să fim naivi și să ne mulțumim doar cu prezența militară americană, or, flancul estic va fi cu adevărat întârit doar prin investiții americane față de care guvernul american își poate asuma garanții mult mai solide. Dacă facem acest pas, intrăm deja într-o altă paradigmă de cooperare transatlantică, mult mai avansată.

În ceea ce privește implicațiile președinției lui Donald Trump, este puțin probabil ca noua administrație să genereze o schimbare majoră de direcție în politica globală, care să antreneze dispariția coeziunii lumii occidentale (în special a NATO și UE), dar este foarte probabil ca unele dosare să fie relaxate pe relația cu Moscova, și aici putem vorbi de dosarul Războiului din Siria. Nu același lucru se poate spune despre dosarul ucrainean, luând în considerare proximitatea flancului estic al NATO.

Grigore L. Culian – publicist, New York: „America are interese mari în România și acest lucru trebuie negociat“

1. Politica externă ar trebui s-o facă președintele Iohannis și prim-ministruul Grindeanu, împreună cu ministrul de Externe Meleșcanu. Cei trei trebuie să stabilească o strategie comună de abordare, demnă și pragmatică în relația cu noul președinte american, care este un om al negocierii și nu dă doi bani pe yesmeni.
2. Cât privește poziționarea, premierul maghiar, Viktor Orban, este un exemplu foarte bun, fiind apreciat de Donald Trump pentru modul direct și corect în care reprezintă interesele țării sale. Decidenții români ar trebui să înțeleagă că la Casa Albă nu se merge cu căciula în mână, că e nevoie de puncte de vedere exprimate clar și transparent în fața lui Donald Trump. America are interese mari în România și acest lucru trebuie negociat la schimb cu ce îi doare pe români; componenta economică, ridicarea vizelor, justiția, ultima prin eliminarea propagandei mincinoase din ultimii ani, răspândită de oamenii regimului Băsescu și, mai nou, Iohannis.

Ovidiu Nahoi – jurnalist, analist politic: „Trump poate pune în pericol interesele României“

Sunt multe necunoscute ale situației internaționale după ce Donald Trump va fi învestit în funcția de președinte al SUA. Nu știm cine va face, de fapt, politica externă a Statelor Unite – președintele Trump sau cabinetul său, format din oameni cu opinii adesea contrare președintelui ales. În funcție de asta, va trebui să ne calibrăm poziția. Dacă e să judecăm după cele spuse de Trump în interviurile pentru „The Times“ și „Bild“, el mizează pe slăbirea solidarității europene, având printre intențiile sale un tratat comercial separat cu Marea Britanie și alte țări. Nu este exclus ca această politică să încurajeze unele țări să-și dorească ieșirea din UE. Din cele declarate până acum, Trump va promova o politică protecționistă – a amenințat că va pune taxe de 35% la import pentru automobilele germane produse în Mexic. Nu este clară poziția lui Trump, ca președinte, față de tratatul Comercial Transatlantic TTIP, dar, judecând după prestația din campania electorală, este mai curând una negativă. Nu știm dacă nu cumva Trump va scoate unilateral sancțiunile împotriva Rusiei în schimbul unui tratat de limitare a capabilităților nucleare ale Rusiei. Trump consideră că NATO este o alianță depășită, dar în același timp spune că SUA au nevoie de ea. Este posibil ca, prin intervenția anturajului său republican, Trump să fie pus în temă cu interesele SUA sau să aleagă un stil propriu, caracterizat de comportamentul său.

Pusă în fața acestei situații, România nu poate să facă mișcări juste. Nicio țară mică nu-și poate permite așa ceva în fața SUA. Donald Trump poate pune în pericol interesele României, înțelegându-se cu Rusia în privința Ucrainei și Republicii Moldova, care ar urma să treacă din nou sub hegemonie rusă. Dacă noul președinte al SUA va avea o dorință de a face un „deal“ cu Moscova, această dorință va prevala indiferent ce va spune diplomația română. Este clar că România însăși nu va fi parte a unui troc, precum s-a petrecut la Ialta, dar Rusia poate ajunge la Gurile Dunării – dacă Trump va fi de acord. Dacă el se înțelege cu Putin pe Republica Moldova și Ucraina, nu cred că popoarele de acolo vor accepta asta cu seninătate. O altă amenințare dată de o potențială înțelegere a lui Trump cu Putin ține de scutul antirachetă de la Deveselu, pe care rușii îl vor demonta. Însă eu nu cred că establishmentul american va accepta să piardă o asemenea investiție. Nu doar financiară, cifrată la miliarde de dolari, ci și politică, de putere. Rusia nu poate da nimic la schimb care să compenseze o asemenea pierdere.

În această situație plină de incertitudini, trebuie să manifestăm prudență.

MAJORITATEA PSD+ALDE,SI GUVERNUL ROMANIEI CONDUS DE PREMIERUL SORIN GRINDEANU TREBUIE SA PROMULGE LEGEA GRATIERII,LEGEA AMNISTIEI SI LEGIILE RASPUNDERII MAGISTRATILOR-JUDECATORI SI PROCURORI SI A CODURILOR PENAL SI PROCEDURA PENALA SI EXECUTARE SI CONFISCAREA AVERILOR DOBANDITE ILICIT,DACA NU LE PROMULGA PIERD RAZBOIUL CU JOHANNIS SI „BINOM!”

19 ian.

Reprezentanții judecătorilor, oameni politici și presa au cerut zilele trecute Guvernului PSD condus de Sorin Grindeanu să nu modifice legislația penală și să nu emită o ordonanță pentru grațierea pedepselor, fără o dezbatere publică. Atât premierul, cât și ministrul Justiției, Florin Iordache, au negat că ar avea o astfel de intenție. Președintele Iohannis s-a dus ieri „prin surprindere“ la ședința de guvern și le-a cerut miniștrilor PSD ca aceste proiecte să „nu fie băgate peste noapte în nicio şedinţă de guvern“. Grindeanu a spus că nici nu erau pe ordinea de zi aceste ordonanțe. Ulterior, Ministerul Justiției a publicat pe site proiectele acestor ordonanțe. Deși a negat că azi ar fi intenționat să discute aceste proiecte în ședința de guvern, ministrul Florin Iordache „a uitat“ în documentele făcute publice două date care îi neagă afirmațiile. În ordonanța pentru grațierea unor pedepse, la articolul 6 scrie că „dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică numai faptelor comise până la data de 18.01.2017“, adică până ieri, iar articolul 7 prevede că „prezenta ordonanță intră în vigoare la data de 18.02.2017“, adică la 30 de zile de la trecerea prin Guvern a acestei ordonanțe. Acest termen este aproape o cutumă în ceea ce privește ordonanțele de urgență emise de Guvernul României și este rareori modificat.

Dedicație sau nu, ordonanța de grațiere îi folosește lui Liviu Dragnea pentru a scăpa de condamnarea din dosarul „Referendumul“. Și nu doar lui. Cotidianul vă prezintă o listă a celor mai celebri beneficiari ai celor două ordonanțe pe care Guvernul Grindeanu intenționa sau nu să le adopte miercuri. La închiderea ediției, 5.000 de bucureșteni protestau împotriva grațierii. Și la Cluj, sute de oameni au ieșit în stradă.

Acoperirea lui Iordache

Ministerul Justiției a justificat necesitatea unei legi a grațierii prin supraaglomerarea din penitenciare și prin riscul ca România să fie condamnată la CEDO pentru condițiile de detenție. Argumentele cuprinse în nota de fundamentare a ordonanței au fost, de altfel, enunțate în zilele trecute și de ministrul Florin Iordache.

„În prezent, starea penitenciarelor și a condițiilor locurilor de încarcerare (inclusiv pentru măsurile preventive privative de libertate) reprezintă o sursă constantă de critici interne și internaționale, dar și de sancțiuni pecuniare. Un prim argument este dat de situația actuală din penitenciarele din România, referitor la supraaglomerarea cu persoane condamnate“, se arată în documentul emis de Ministerul de Justiție. Potrivit datelor de la Administrația Națională a Penitenciarelor, opt închisori din România au un grad de ocupare mai mare de 200%, iar indicele mediu de ocupare este 157,7%, în timp ce unele închisori datează din secolul al XIX-lea, fiind construite între anii 1851 şi 1896 și aflate într-o stare avansată de uzură.

Sperietoarea CEDO

Cel mai mare pericol invocat de Florin Iordache este că România va fi condamnată la CEDO pentru condițiile de detenție și va fi obligată să plătească „sume uriașe“, așa cum s-a întâmplat în cazul altor state. „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat condamnări împotriva mai multor state europene pentru condițiile de detenție și supraaglomerarea din închisori, prin decizii-pilot în țări precum Ungaria, Bulgaria, Rusia sau Italia. Statele condamnate au fost obligate să plătească sume de bani pentru toți cei încarcerați pentru fiecare zi de detenție. Dacă România ar primi o astfel de soluție, luând în considerare o sumă mai mică pe fiecare zi de detenție decât cea avută în vedere în Italia, impactul bugetar calculat la nivelul Ministerului Justiției, în varianta optimistă, ar fi de 80 milioane euro/an“, se mai arată în nota de fundamentare a grațierii.

În urmă cu patru ani, România a fost condamnată de CEDO în cauza Iacov Stanciu, pentru condițiile de detenție. Curtea a declarat atunci supraaglomerarea din închisorile românești o problemă sistemică, se mai arată în nota de fundamentare publicată de Ministerul Justiției.

Proiectul de grațiere

Condiţii de graţiere:
– pedeapsa primită să fie de cel mult 5 ani
– achitarea integrală a prejudiciilor în decursul unui an de la eliberare. De la această prevedere sunt însă exceptate persoanele care beneficiază de grațierea a jumătate din pedeapsă.

Infracţiuni exceptate

– infracţiuni contra siguranţei statului
– infracţiuni de omor şi infracţiuni cu violenţă
– infracţiunile sexuale
– infracţiunile săvârşite de militari
– infracţiunile de corupţie
– traficul de persoane şi traficul de droguri
– infracţiunile vamale

Condiţii pentru graţierea a jumătate din pedeapsă, indiferent de infracțiune, de la viol până la crime împotriva umanității

– persoane cu vârsta de peste 60 de ani
– femei însărcinate
– persoane cu minori în întreţinere
– persoane diagnosticate cu boli incurabile

Cele mai importante prevederi ale Ordonanței de modificare a legislației penale

Codul Penal

Noua definiţie a abuzului în serviciu prevăzută de articolul 297
Sintagma „nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos“ este înlocuită cu expresia „nu îndeplineşte un act sau îndeplineşte un act contrar legii“.
Limita de pedeapsă este redusă la cel mult trei ani.
Prejudiciul minim pentru inculpare este stabilit la 200.000 de lei.
Plângerea prealabilă devine obligatorie pentru inculpare.
Neglijența în serviciu este dezincriminată prin abrogarea art. 298
Conflictul de interese definit de articolul 301 este limitat exclusiv la rude, fiind scoasă din noul text de lege prevederea care se referea și la partenerii de afaceri sau firme „pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură“.

Codul de Procedură Penală

Se modifică statutul denunţătorului prin modificarea articolului 290
Schimbările prevăd că denunţul trebuie depus în termen de şase luni de la săvârşirea faptei. În caz contrar, denunțul va fi lipsit „de efectele juridice prevăzute de lege care conduc la înlăturarea răspunderii penale“.

Politicieni și magistrați

Klaus Iohannis, președintele României

„Subliniez şi sper să fiu în asentimentul domnului prim-ministru, s-a angajat ca aceste chestiuni (ordonanța privind amnistia – n.r.) să nu fie băgate peste noapte în nicio şedinţă de guvern, ci, imediat ce documentele vor fi clarificate, să fie date spre consultare tuturor entităţilor prevăzute de lege.“

Raluca Turcan, președinte interimar PNL

„Atragem atenţia guvernării Dragnea că o lege a amnistiei şi graţierii dată pe furiş ar fi un abuz de încredere, ar fi un act de favorizare a infractorului, un atac la adresa poporului.“

Nicușor Dan, președintele USR

„Unul dintre obiectivele principale ale coaliției PSD – ALDE este să își salveze colegii penali. Îl avertizez public pe Liviu Dragnea că această măsură nu a fost cuprinsă în programul de guvernare și nu pentru asta a fost votat de români.“

Parchetul General – comunicat

„Promovarea unor acte de clemență de genul grațierii și amnistiei – în condiții de netransparență – nu doar că ar fi în contradicție cu obiectivele Ministerului Public, dar ar fi de natură să demonstreze lipsa de voință și slăbiciunea autorităților statului în fața criminalității.“

Augustin Lazăr, procuror general

„Au fost făcute (montajele regizate de Sebastian Ghiță – n.r.) pentru a introduce acest proiect de lege penibil, susţinut de o emoţie colectivă, care este clar că este generată. Adică ideea generală este că nu poţi avea încredere în magistraţi, că din acest motiv trebuie să venim cu un act de clemenţă, să corectăm noi ce fac greşit magistraţii. Este fals, aşa ceva nu există.“

Cristina Tarcea, președinte ÎCCJ

Cristina Tarcea a fost întrebată miercuri dacă proiectul de OUG privind grațierea pare a fi „cu dedicație“. „Dacă mă iau după tot ceea ce s-a discutat în spațiul public, așa pare a fi“, a precizat șefa ÎCCJ, la ieșirea din CSM.

Comunicat UNJR

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România se opune adoptării unei „ordonanţe de urgenţă care vizează activitatea autorităţii judecătoreşti, cum ar fi modificarea Codurilor, fără că aceasta să fi fost pusă în dezbatere publică şi fără să fi fost transmisă spre avizare CSM. (…) UNJR atrage atenţia Guvernului că adoptarea în secret a unei ordonanţe de urgenţă ce priveşte activitatea autorităţii judecătoreşti ar constitui un derapaj constituţional extrem de grav.“

Grațieri postdecembriste

Conform legislației în vigoare, grațierea unor pedepse este o „măsură de clemență prin care președintele României sau Parlamentul dispun înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia într-o pedeapsă mai ușoară“.

Această „măsură“ a fost luată încă din primele zile ale anului 1990, când Ion Iliescu, în calitatea sa de președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, a emis „Decretul-lege nr. 3/4 ianuarie 1990, privind amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse“. Un decret care, în primele sale două articole, se referea la amnistierea unor fapte, de la „infracțiunile politice săvărșite după 30 decembrie 1947“ la: „pentru care codul penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă privativă de libertate până la 3 ani inclusiv sau amendă“. Despre grațiere se vorbește în art. 3 al legii: „Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 3 ani inclusiv sau cu amendă, aplicate de instanța de judecată…“.

Milostivenie prezidențială

Venit la putere în urma unei revoluții anticomuniste, Ion Iliescu i-a favorizat, atunci, pe unii dintre cei care au participat la reprimarea acesteia, inclusiv foștii milițieni și securiști care au bătut și au maltratat revoluționari. Efectul cel mai dramatic al acestei legi a fost că grațierea i-a inclus și pe cei care fuseseră acuzați de „favorizarea infractorului“, în legătură cu furtul și incinerarea cadavrelor celor 40 de revoluționari de la Timișoara. Astfel, colonelul de miliție Nicolae Ghircoiaș, cel care care a furat și a distrus evidențele Spitalului Judeţean Timiș privitoare la morții şi răniții Revoluției, a fost condamnat la patru ani închisoare, pedeapsă grațiată prin Decretul-lege nr. 23/1990. Un alt beneficiar al aceluiași decret a fost căpitanul de Miliție Traian Cozma, acuzat de „favorizarea infractorului“, după ce ar fi întocmit acte false pentru mai mulți generali și colonei implicați în reprimarea Revoluției la Timișoara. Tot atunci a scăpat de pedeapsă și Florin Dragomir, fost locotenent al Securității Timișoara, care, acuzat de cercetare abuzivă, fusese condamnat, inițial, la 4 ani și 6 luni de închisoare. După recurs, încadrarea juridică i-a fost schimbată în „purtare abuzivă“, faptă a cărei pedeapsă s-a încadrat printre cele care au fost grațiate.

După 12 ani, tot Ion Iliescu a fost cel care a emis Decretul 727/2002, prin care a grațiat alți militari de rang înalt, condamnați tot pentru infracțiuni comise în timpul Revoluției. Este vorba despre generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe, toți de la MApN, care fuseseră condamnați pentru crimele săvârșite la Timișoara, în zona Calea Lipovei, unde au murit șase oameni, iar alți 30 au fost răniți. Un an mai târziu, în 2003, Ion Iliescu i-a grațiat pe maiorul de Miliție Iosif Veverca, condamnat pentru uciderea unui tânăr la Timișoara, și pe Ghiță Grigorie, fost comandant al Trupelor de Securitate, condamnat la șase ani de detenție în Dosarul „Otopeni“. Iar în ultimele zile ale celui de al doilea mandat prezidențial, Ion Iliescu l-a grațiat și pe Ion Corpodean, fost colonel de Miliție condamnat pentru omor deosebit de grav, tot în legătură cu Revoluția de la Timișoara.

Adevărul este că Ion Iliescu nu a fost singurul președinte care i-a grațiat pe criminalii Revoluției. Probabil că sfârșitul de mandat trezește în sufletele președinților sentimente de milostenie: în decembrie 2000, președintele Emil Constantinescu l-a grațiat pe Ion Coman, fost demnitar comunist condamnat la 15 ani de închisoare pentru conducerea represiunii de la Timișoara, încheiată prin moartea a 73 de oameni.

Lista scurtă a beneficiarilor celebri

Monica Iacob Ridzi – condamnată în anul 2015 la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu
Gabriel Oprea – acuzat de omor din cuplă. Conform propunerii, acesta poate fi grațiat
Liviu Dragnea – beneficiază de două facilități. Prima, referitoare la majorarea prejudiciului cauzat prin abuzul în serviciu la 200.000 de lei, iar a doua se referă la aplicarea pachetului legislativ și la pedepsele aplicate cu suspendare
Dan Voiculescu – ar urma să fie eliberat, pentru că are peste 60 de ani
Ion Iliescu și ceilalți inculpați în Dosarul „Mineriada“ – dacă ar fi condamnat, ar putea beneficia de o reducere a pedepsei la jumătate
Omar Hayssam – ar putea beneficia de o reducere a pedepsei la jumătate, pentru că are peste 60 de ani
Viorel Hrebenciuc – ar putea beneficia de înjumătățirea pedepsei, pentru că are peste 60 de ani
Vasile Blaga – reducerea la jumătate a pedepsei
Alexandru Vișinescu – înjumătățirea pedepsei, pentru că are vârsta de 92 de ani
Sorin Oprescu – ar putea beneficia de înjumătățirea pedepsei, pentru că are peste 60 de ani
Adrian Sârbu – dacă ar fi condamnat, ar beneficia de reducerea pedepsei
Andrei Chiliman – ar putea beneficia de înjumătățirea pedepsei
Neculai Onțanu – înjumătățirea pedepsei pentru prag de vârstă
Gheorghe Nichita – înjumătățirea pedepsei

O altă modificare prevede instituirea unui termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei până la expirarea căruia se poate formula un denunț care să asigure impunitatea denunțătorului.

Dosarele Microsoft, ANRP, Gala Bute, sau cel privind-o pe Ana Maria Pătru de la Autoritatea Electorală Permanentă, dar și cel în care Vasile Blaga este acuzat de finanțare ilegală a campaniei electorale din 2009, sunt doar cele mai clare dovezi că, pentru a beneficia de o pedeapsă mai mică, mulți inculpați ajung în situația de a denunța fapte penale.

Acestea sunt cazuri când inculpații au formulat denunțuri la patru sau cinci ani de la comiterea faptelor. Dacă modificările vor trece, toate aceste mari dosare vor trebui reanalizate. La fel, și dacă vor fi adoptate modificările privind abuzul în serviciu. Doar la DNA sunt 2.200 de dosare pentru abuz în serviciu, dintr-un total de 7.500, după cum a afirmat, într-un interviu, Laura Codruța Kovesi.

CARE ESTE DEOSEBIREA INTRE GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS SI DESANTUL” A LA VON SKORZENY” ,NAZISTUL CARE L-O SALVAT PE MUSSOLLINI,NICIUNA:”DACA GUVERNUL SORIN GRINDEANU CEDEAZA SI NU PROMULGA LEGEA GRATIERII SI LEGEA AMNISTIEI,MAJORITATEA PSD+ALDE PIERDE RAZBOIUL CU ACEST PENAL ,SLUGA A TANDEMULUI SOROS&MERKEL!,ARE DREPTATE FOSTUL PREMIER AL ROMANIEI CA K.W.J .POATE FI ACUZAT DE „VIOLARE DE DOMICILIU!”

19 ian.

Fostul premier Adrian Năstase a criticat miercuri pe blogul său prezența președintelui Klaus Iohannis la Palatul Victoria, afirmând că șeful statului a fost autorul unei „violări de domiciliu” la Guvern. Năstase se întreabă totodată retoric dacă se înscrie acțiunea președintelui în categoria „abuzului în serviciu”.

Iată postarea lui Năstase:

„Viața politică din România este plină de neprevăzut. Astfel, astăzi (miercuri – nr.), a avut loc primul „descălecat” al președintelui Iohannis la guvern. Sigur, posibilitatea participării președintelui la ședințele de guvern este prevăzută de Constituție, în art. 87, dar această participare se poate realiza, din inițiativa președintelui, doar în trei ipoteze – atunci când ordinea de zi vizează „probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice…” În celelalte cazuri, președintele poate participa la ședințele de guvern doar „la cererea primului ministru”.

Ce s-a întâmplat astăzi? Președintele a fost autorul unei „violări de domiciliu” la guvern. Premierul a aflat de la ofițerii SPP că președintele vine la guvern pentru a participa la ședința executivului. Nu existau pe ordinea de zi teme care să justifice auto-invitarea președintelui, astfel încât participarea la ședința de astăzi putea să aibă loc doar la invitația premierului, invitație care nu-i fusese adresată. Chiar și asa, atunci când dorește să participe la ședința de guvern, participarea președintelui trebuie anunțată. Așa cum trebuie anunțate și persoanele împreună cu care președintele dorește să participe (Vezi St. Deaconu, în vol. I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituția României, C.H.Beck, 2008, p. 815).

În plus, dacă președintele dorea să se consulte cu guvernul pe „probleme urgente și de importanță deosebită”, avea la dispoziție art.86 din Constituție, referitor la „consultarea guvernului”.

Se înscrie, oare, acțiunea de astăzi a președintelui în categoria „abuzului în serviciu”? Dacă ar fi așa, prejudiciul fiind sub 200000 lei, el ar putea beneficia de proiectata OUG referitoare la grațiere”.

DOCUMENTAR.CSAT SUB PATRONAJUL LUI „IL PADRINO” TRAIAN BASESCU,A CONSTRUIT BINOMUL” SRI+DNA ,ROMANIA DEVENIND UN STAT MAFIOT PERPETUAT DE URMASUL LUI TRAIAN BASESCU,NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS!

19 ian.

CSAT a aprobat teancuri de hotărâri ilegale, ţinute la secret

CSAT a aprobat teancuri de hotărâri ilegale, ţinute la secret.

„Binomul“ SRI – DNA s-a înființat și a funcționat ani la rând ca urmare a unor decizii luate sub înaltul patronaj al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Acolo, în CSAT, s-au discutat și s-au elaborat documentele pe baza cărora s-au stabilit Strategiile naționale de apărare a țării, documente secrete care, cu timpul, au permis crearea acestui monstru despre care abia acum aflăm că a transformat România într-un „stat mafiot“.

Acum, toată lumea – inclusiv personaje politice importante care consideră că sunt protejate de secretul specific acestei instituții – se ascunde în spatele acestei instituții și aruncă vina asupra unor decizii luate, de-a lungul vremii, în Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Iar asta, în condițiile în care foarte mulți dintre cei ajunși acum la ananghie au făcut parte din CSAT și cunosc foarte bine acele decizii.

Ce este CSAT?

Competențele CSAT sunt definite în cuprinsul Legii nr. 415/27 iunie 2002, privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, publicată în M.O. nr. 494 din 10 iulie 2002.
Conform Cap. 1, art. 1 din această lege, „Consiliul Suprem de Apărare a Țării este autoritatea administrativă învestită, potrivit Constituției, cu organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională“.

Atribuțiunile concrete ale CSAT sunt cuprinse în art. 4 din lege:

„a) analizează şi/sau propune, potrivit legii, promovarea:
1. strategiei de securitate naţională a României şi a strategiei naţionale de apărare a ţării;
2. strategiei militare a României;
3. strategiilor de ordine publică şi siguranţă naţională ale României, în raport cu răspunderile instituţiilor abilitate;
4. datelor, informărilor şi evaluărilor furnizate de serviciile de informaţii şi de celelalte structuri cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale“.

Tot Legea nr. 415/2002 este cea care, în cuprinsul Art. 5, stabilește și cine sunt cei care iau parte la elaborarea deciziilor CSAT:

„(1) Preşedintele României îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(2) Prim-ministrul Guvernului României îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(3) Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul Apărării Naţionale, ministrul de Interne, ministrul Afacerilor Externe, ministrul Justiţiei, ministrul Industriei şi Resurselor, ministrul Finanţelor Publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major General şi consilierul prezidențial pentru securitate naţională“. Astfel se face că niciunul dintre cei care au participat la ședințele CSAT în cadrul cărora s-au pus bazele Strategiei de securitate naţională a României din anii 2005 și 20015, inclusiv președinții Traian Băsescu și Klaus Iohannis, nu are absolut niciun drept moral să discute despre deciziile care, în timp, au dus la preschimbarea României într-un „stat mafiot“. Nu au niciun drept, pentru că au participat în mod direct la elaborarea bazei sale legale.

Raportul CSAT din 2005

Problema corupției ca risc pentru siguranța națională a fost discutată în CSAT încă din anul 2005. La încheierea lucrărilor din acel an s-a întocmit ,,Raportul CSAT din anul 2005“, în care s-a decis introducerea corupției printre riscurile de siguranță națională:

„Având în vedere că fenomenul corupției are un impact direct asupra dezvoltării economice și sociale, că distruge beneficiile potențiale ale pieței libere, (…) Consiliul a hotărât integrarea problemei corupției în structura strategiei de securitate națională ca factor de risc obiectiv de securitate, amplificarea măsurilor care se impun pentru stabilirea priorităților și identificarea mecanismelor adecvate în lupta împotriva corupției, fraudei, spălării banilor, precum și inițierea procedurilor de revizuire a Codului de procedură penală, pentru introducerea, ca prevedere legală, a sistemului de investigații preliminare“.

Acestea au fost prevederile avute în vedere de către CSAT încă din anul 2005. În deceniul trecut de atunci până acum, deciziile respective nu au fost respectate decât în măsura în care lupta anticorupție a putut fi utilizată ca armă îndreptată contra adversarilor politici. Iar pentru asta ar trebui să fie trași la răspundere toți cei care au trecut pe la cârma țării în tot acest timp, de la Traian Băsescu la Klaus Iohannis și de la premierii Călin Popescu Tăriceanu la Emil Boc și Victor Ponta. Lor li se adaugă și toți miniștrii Justiției, începând cu Monica Macovei, plus șefii serviciilor secrete. În felul lor, toți au participat la crearea ,,binomului“ SRI – Justiție. Iar acum, puși în fața acestei creații monstruoase, toți o critică și afirmă că, la timpul cuvenit, habar nu au avut despre ceea ce se petrecea cu adevărat.

CSAT are „orbul găinilor“?

În urmă cu un an, pe 18 ianuarie 2016, CSAT a anunțat că, în urma unei dispoziții date de președintele Klaus Iohannis în anul 2015, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a verificat, „în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, prin instituţiile abilitate, la solicitările Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministrului Justiţiei, veridicitatea declaraţiilor judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi, personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi Parchetelor, în sensul că cei în cauză nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii“. După verificările respective, efectuate de instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi Parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. Rezultatele verificărilor au fost comunicate atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Ministerului Justiţiei, în funcţie de instituţia care a solicitat efectuarea acestora. Concluziile acestei verificări au fost anunțate atunci și printr-un comunicat de presă al Administrației Prezidențiale.

Această afirmație a președintelui Iohannis a fost contrazisă, chiar a doua zi, de către Dan Mihalache, fost consilier pe probleme de apărare. Acesta a afirmat atunci că „mi se pare puţin hazardat şi am sentimentul că cineva este într-o campanie electorală în Justiţie prin această temă. Există obligaţia legală, nu noi am introdus-o, cred că în anul 2005 sau 2006, ca CSAT să verifice aceste lucruri. (…) Dacă mă întrebaţi pe mine, este puţin complicat. Nu văd aici foarte bine rolul CSAT şi poate într-o zi această prevedere ar trebui regândită, pentru că CSAT nu are instrumente la dispoziţie pentru a verifica 23.000 de magistraţi“.

Pe de altă parte, Dan Mihalache a afirmat că această atribuţie a CSAT ar trebui regândită, în sensul că acest organism poate doar să trimită declaraţiile pe proprie răspundere către instituţiile abilitate, pentru a vedea dacă în rândul judecătorilor sunt şi ofiţeri acoperiţi.

Generalul Coldea „a fost demisionat“

În plin scandal, SRI a oferit un comunicat de presă deosebit de ciudat, prin care a anunțat că, potrivit rezultatelor comisiei interne de investigare, înființată după apariția acuzelor lui Sebastian Ghiță, Florian Coldea nu a încălcat legea și normele interne. Totodată, SRI a mai anunțat anunțat că, după terminarea anchetei, Florian Coldea a fost repus în funcția de prim-adjunct al serviciului. Dar și că, scos „basma curată“ după anchetă, acesta și-a dat demisia din funcție, pe motive de „demnitate și onoare militară și de riscul afectării grave a activității instituției“. Potrivit aceluiași comunicat, Coldea a demisionat din funcție și s-a pus la dispoziția instituției, dar directorul SRI a decis să-i ceară președintelui Iohannis trecerea în rezervă a acestuia.

SURSA:http://cotidianul .ro/

PENALUL SI CONDAMNATUL PENAL ,KLAUS WERNER -SOROS,SCUZE JOHANNIS VA FI DEMIS SI ARESTAT PENTRU INALTA TRADARE DE TARA,PE CARE ACEST INDIVID O URASTE!

19 ian.

Imagini pentru IOHANNIS DEMISIA POZEImagini pentru IOHANNIS DEMISIA POZE

 

De ce o fi ieșit bădia Augustin Lazăr, cu aerul lui de colonel la pensie, să ne spună de ce nu-i bună o amnistie? Dar șefa DNA de ce a dat patru interviuri în 30 de ore, cu riscul de a-și descalifica doctoratul de 95%? Ca să dea o probă în fața românilor că nu are nivel nici de contabilă cu studii liceale? Mă refer la gafa cu factura, lansată de S. Ghiță. Ca să confunzi data de emitere a facturii cu data de producere a tipizatului, îți trebuie ceva mînie ambalată în suficiență. Ei bine, ce i-a readus glasul Codruței, de a făcut turul tuturor celor care îi culeg scamele de pe revere și de pe pantaloni? Dorul după Florian Coldea? Veștile că l-au localizat pe Ghiță? Sau ne aflăm în fața unui ordin? Și pentru bădia de la Parchetul General, și pentru Codruța de la Binom. Altfel, ce-ar fi căutat Klaus Iohannis, pe neașteptate, la ședința de guvern? Și cum de s-au stîrnit cei de pe Facebook, exact așa cum s-au aprins la alegeri, cînd au fost mobilizați să sară împotriva „venirii comuniștilor“? Președintele României trezit din somnul dimineții, demonstrații peste noapte, jurnaliste mobilizate la conferințe de presă să întrebe despre amnistie etc. Toate se învîrt în jurul acestei hotărîri de guvern! Care-i miza? Să îmbunătățim viața în penitenciare sau să scăpăm de sancțiunile CEDO?

Klaus Iohannis ține morțiș să nu-l scape pe Liviu Dragnea. Ar fi greșeala mandatului. Este obligat să-l țină pe Dragnea în șah, amenințat mereu cu intrarea în pușcărie. Ba, dacă izbutește, în momentele sale ciclotimice, să-l poată împinge pe președintele PSD în penitenciar și să înceapă demolarea PSD, inclusiv a Guvernului Grindeanu.

Lupta pentru blocarea amnistiei are motive la fel de importante ca și trecerea ei prin OUG. Legiferarea şi blocarea ei au devenit mize nebune pentru ambele părți. Scapă Dragnea, scapă Ridzi și scapă Voiculescu! Și urmează belirea lui Klaus Iohannis. Cu casele, cu actul fals introdus de soție, cu te miri ce.

Nu mai avem politică în stil clasic. Adică dezbateri, negocieri, proiecte, colaborări. Totul se reduce la distrugerea adversarului. Conform acestui principiu sălbatic, de partea cealaltă, PSD își ascute cuțitele și își pregătește funiile de spânzurat. Dacă Liviu Dragnea este condamnat în cel de-al doilea dosar, partidul se poate retrage de la guvernare. Iar liderii pot să-și ia tălpășița. Un nou guvern Iohannis, cu Kovesi și cu un alt devotat al președintelui la SRI, îi mută pe toți în penitenciare. Sau le întinde pielea pe băț și cheamă jurnaliștii devotați să presare câte o mînuță de sare grunjoasă.

%d blogeri au apreciat asta: