JURNALISTII ITALIENI DE LA IL GIORNALE,SI BLOGUL OCHCHIDELLAGUERRA.IT,VAD”UMBRA LUI SOROS „PESTE ROMANIA.ROLUL JUCAT DE NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS SI SANDRA PRALONG „COLABORATOARE A SECURITATII INAINTE DE ’89,IN CEEA CE AR PUTEA FI O NOUA PRIMAVARA…DAR NU ARABA …CI ROMANEASCA!

10 feb.

Imagini pentru SOROS,IOHANNIS,PRALONG POZE
Un blog afiliat ziarului italian Il Giornale scrie despre protestele din România, analizând de unde a pornit valul de nemulțumire, subliniind rolul lui Iohannis și al activistei soros-iste Sandar Pralong, cine sunt beneficiarii și cum se dorește, în anumite laboratoare, ca manifestațiile de la București să devină un fel de „Primăvară românească„, o reiterare a protestelelor din Orientul Mijlociu.
„Mii de cetățeni în stradă, un protest care s-a născut împotriva unei ordonanțe guvernamentale și care, o dată retasă ordonanța, nu a reușit să calmeze lumea ieșită în stradă în cele mai mari orașe ale țării. Mai mult, au început să fie cerute demisii. Un scenariu pe care l-am putut observa de mai multe ori în ultimii ani, în special începând cu anul 2000, în statele estice ale Europei. Scenariu care acum estr pus în scenă și în România”, scriu cei de la occhidellaguerra.it.
Desigur, spun autorii articolului, acest protest era previzibil, dacă se ține cont de dezamăgirea populației față de actuala clasă politică, lucru demonstrat și rata mică a prezenței la vot în ultimele alegeri. Cu toate astea, este imposibil să nu remarci faptul că forma pe care o iau aceste manifestații seamănă tot mai mult cu „primăverile” din Ucraina, Serbia, Georgia și în alte state foste sovietice sau din Europa de Est.
Rolul lui Iohhanis
Articolul amintește că Romania este o țară latină în care, după căderea lui Ceaușescu, în 1989, și-au făcut apariția două mari blocuri politice, Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal, care s-au alternat la putere și care au susținut integrarea României în UE și în NATO. În acest context este amintit momentul alegerilor prezidențiale din 2004, câștigate de Traian Băsescu în fața lui Adrian Năstase, alegeri care au avut loc în același timp cu protestele de la Kiev, în favoarea fostului președinte pro european Victor Iușcenko, mulți jurnaliști făcând o paralelă între „Revoluția portocalie” din Ucraina și ce se intâmpla în România. Dar, scriu jurnaliștii italieni, asta a făcut ca procesul de aderare a României să dei accelerat, ambele formațiuni politice de la București fiind pro occidentale.
Aceleași două mari partide au reușit, după 1989, să dea undă verde și să perfecționeze privatizările și liebralizările, dânde pe nimic mare parte a fabricilor românești. Șomajul, problemele din economie și corupția endemică au sporit, în ultimii ani, dezamăgirea românilor față de clasa politică, se spune în articol. După această scurtă trecere în revistă a situației politico-economică din România, este adus în prim-plan momentul câștigării alegerilor de către Klaus Iohannis, în 2014. Despre care italienii spun că este un liberal, care face parte din minoritatea germană, creștin protestant luteran și care a reușit să devină președinte grație propagandei anti corupție.
Sistemul politic românesc este însă un melange între cel parlamentar italian și unul semi-prezidențial francez, explică jurnaliștii, precizând care sunt atribuțiile șefului de stat din România.
De aici apare și o neconcordanță evidentă în cazul protestelor, președintele Iohannis, de la mediator, transformându-se în unul din capii revotei anti guvern, cerând explicit demisia guvernului.
„Acest rol al lui Iohannis contrastează flagrant cu funcția sa, dar și cu linia manifestanților: în piață se strigă contra corupției clasei politice iar Iohannis, aparținând unui dintre cele două partide, nu are cum să se definească drept un exponent al celor anti-politică. Și totuși, el a reușit să-și croiască un rol de luptător împotriva corupției”, scriu jurnaliștii italieni. Nu fără a aminti și episodul „Colectiv”, când Iohannis a fost, de asemenea, vârful de lance al protestelor împotriva guvernului Ponta.
Așadar, primul cetățean al țării se dovedește foarte abil în  a valorifica politic protestele de stradă, dar, acum, la București apar tot mai multe teorii despre rolul clar jucat de acesta în alimentarea manifestațiilor anti guvernamentale, concluzionează jurnaliștii.
Manifestațiile în care președintele se înfățișează ca un luptător pe un cal alb beneficiază însă de arsenalul prezent și la alte proteste de stradă din țări din Europa de Est, piața fiind plină de referiri la Uniunea Europeană, cu simboluri și steaguri ale blocului comunitar, remarcă autorii acestui articol.
Rolul Sandrei Pralong
„Conform celor din piață sau, mai bine zis, conform presei care susține și alimentează piața, manifestanții nu doar cer o luptă non stop împotriva corupției, ci invocă Europa și spun că vor un standard mult mai apropiat de cel din statele occidentale. Iată deci un alt element care bate la ochi: un președinte care abdică de la propriul rol, de a fi imparțial, și o piață dintr-o țară membră UE care protestează împotriva guvernului fluturând simboluri comunitare. Scene, care, așa cum am spus, s-au mai perindat prin fața ochilor în alte părți. Se poate presupune, așadar, că există interesul creării unei noi primăveri în est? Mai ales că există un nume, care face legătura dintre președintele Iohannis (și comportamentul său) cu aceleași ONg-uri protagoniste la manifestațiile de la Belgrad și Kiev. Acest nume este Sandra Pralong, reprezentanta pen Society Foundation a lui George Soros”, scrie occhidellaguerra.it.
Amintind parcursul profesional și ONG-ist al Sandrei Pralong, ziariștii italieni scriu: „Astăzi, Sandra Pralong este unul dintre cei mai apropiați ai președintelui Iohannis. Se poate spune astfel că ea este cea care se află în spatele protestelor din ultimele zile și în spatele atitudinii pro manifestanți a șefului statului. „Buzduganul” lui Soros ar putea fi, deci, aruncat și la București și, din nou, și în acest caz este folosită nemulțumirea populației față de un sistem pe care niciunul dintre partidele aflate la putere nu a reușit să o atenueze”.
Cu siguranță, manifestațiile de la București ridică multe dubii în ceea ce privește spontaneitatea lor”, concluzionează autorii textului.

Romania, l’ombra di Soros

Migliaia di cittadini in piazza, una protesta che nasce contro un provvedimento di governo il quale, una volta ritirato, non riesce a placare gli animi e dalle principali città del paese i cori iniziano a chiederne anzi le dimissioni: un copione, questo, visto più volte negli ultimi anni e specialmente dal 2000 in poi presso i paesi orientali dell’Europa e che adesso va in scena in Romania. La protesta rumena, da un lato, era prevedibile perché la popolazione vive con una certa insofferenza la convivenza con l’attuale classe politica (l’affluenza sotto il 40% alle ultime recenti politiche è il dato che più dimostra una tale circostanza), ma dall’altro lato è sorprendente vedere che i contorni delle manifestazioni assomigliano sempre più alle ‘primavere’ vissute in Ucraina, Serbia, Georgia ed in altri contesti ex sovietici o dell’Europa dell’est: a Bucarest non esistono grandi forze anti NATO od anti UE al governo, né all’opposizione, eppure qualcosa, nel dilagare delle proteste, non torna.

Il ruolo del presidente Iohannis

La Romania è un pezzo di Europa latina trapiantato nel cuore dei Carpazi e, dopo la caduta d Ceausescu nel 1989, oltre alla lingua neo – latina il paese con la parte occidentale del paese condivide anche una struttura politica molto simile: esistono infatti due grandi blocchi partitici, non proprio un vero bipolarismo ma due coalizioni che si contendono il potere, da un lato i socialdemocratici eredi del Partito Comunista, dall’altro i liberali. Entrambi gli schieramenti però, sono sempre stati a favore di una maggiore integrazione tanto nell’UE e quanto nella NATO; la vittoria del liberale Basescu contro il socialdemocratica Nastase nel 2004, elezioni svolte in concomitanza con i primi moti di piazza di Kiev a favore di Yushenko con i media che allora non hanno mai mancato di fare parallelismo tra i due casi, ha forse accelerato l’adesione di Bucarest a Bruxelles (avvenuta nel 2007) ma di fatto entrambi i grandi partiti rumeni sono molto vicini all’occidente.

Entrambi, in particolare, dopo la caduta di Ceausescu hanno provveduto ad avviare e perfezionare privatizzazioni e liberalizzazioni, svendendo di fatto gran parte delle aziende di Stato; negli ultimi anni poi, il problema della disoccupazione, di un’economia perennemente in affanno e dell’endemica corruzione, hanno accentuato una certa insofferenza della popolazione verso la classe politica e nelle presidenziali del 2014, Klaus Iohannis (liberale della minoranza tedesca e protestante del paese) è riuscito a vincere le elezioni proprio grazie alla sua propaganda anti corruzione. Il sistema rumeno è un mix tra un parlamentarismo italiano ed un semi – presidenzialismo francese: il presidente, in particolare, pur avendo formalmente un ruolo cerimoniale viene eletto dal popolo e può intervenire direttamente negli affari esteri ed in quelli della sicurezza nazionale, con il potere anche di andare in disaccordo con il governo. Da qui, la prima incongruenza riscontrabile con le manifestazioni odierne: il presidente Iohannis, da attore super partes, si è trasformato in uno dei capi della rivolta, chiedendo esplicitamente in parlamento le dimissioni del governo.

Un ruolo, quello di Iohannis, che stride con la sua carica ma anche con la teorica linea dei manifestanti: in piazza si grida contro la corruzione della classe politica e Iohannis, appartenendo ad uno dei due grandi partiti rumeni, non si può certo definire come un esponente dell’anti – politica, eppure è riuscito a ritagliarsi un ruolo di paladino anti corruzione in grado di orientare tanto i cori della piazza, quanto i lavori parlamentari. Iohannis non è nuovo a questa iniziative: quando nell’ottobre del 2015 un incendio in una discoteca della capitale ha ucciso 27 studenti, il presidente ha cavalcato l’onda della protesta di quei giorni riuscendo ad ottenere la testa dell’allora premier, Victor Ponta, il quale era anche leader dei rivali socialdemocratici. Il primo cittadino rumeno quindi, si sta dimostrando molto abile nel cavalcare le proteste di piazza, ma in tanti a Bucarest iniziano ad ipotizzare un proprio ruolo anche nel fomentare i movimenti anti governativi.

Il ruolo di Sandra Pralong

Oggi come durante le proteste del 2017, al governo vi è un esecutivo socialdemocratico; dopo le dimissioni di Ponta infatti, Iohannis ha dato incarico a Dacian Ciolos di formare un esecutivo tecnico il cui mandato è scaduto nel gennaio 2017: le nuove elezioni hanno confermato una maggioranza socialdemocratica e, dopo il fallimento della candidatura al ruolo di primo ministro di Sevil Shhaideh, donna appartenente alla minoranza tatara – musulmana, il nuovo governo è guidato da Sorin Grindeanu. E’ stato questo esecutivo ad approvare la norma che prevedeva amnistia per i reati di corruzione, una legge concepita ufficialmente per ridurre il sovraffollamento nelle carceri rumene e che l’esecutivo di Bucarest afferma di averla attuata dopo i consigli provenienti da Bruxelles. Da qui, per l’appunto, le proteste di piazza cavalcate dal presidente liberale in cui, tra le altre cose, non sono mancati riferimenti proprio all’UE con simboli e bandiere delle istituzioni comunitarie, proprio come nelle precedenti manifestazioni di piazza negli altri paesi dell’est.

Secondo la piazza o, meglio ancora, secondo i media che seguono la piazza, i manifestanti non solo chiedono una lotta senza quartiere contro la corruzione, ma invocano l’Europa e vogliono standard più vicini a quelli dei paesi occidentali; ecco quindi un altro elemento che non torna: un presidente che abdica al proprio ruolo d’imparzialità ed una piazza di un paese dell’UE che manifesta contro il governo alzando i vessilli comunitari. Scene, come detto, viste altrove: è possibile quindi ipotizzare l’interesse di creare una nuova primavera nell’est? C’è un nome, su tutti, che crea un collegamento tra il presidente Iohannis (ed il suo comportamento) con le stesse ONG protagoniste a Belgrado e Kiev: è quello di Sandra Pralong.

In esilio a New York durante il regime comunista, una volta tornata in patria è stata rappresentante della Open Society Foundation di George Soros, è stata poi referente di altre ONG ricollegabili al magnate americano e nel suo curriculum spuntano anche collaborazioni con l’OCSE ed un ruolo di alto funzionario internazionale all’interno dei programmi di sviluppo dell’ONU negli anni 2000. Un percorso professionale tipico di chi opera per le ONG ‘Open’ e per quelle organizzazioni fautrici (a suon di propaganda e finanziamenti) di molte rivolte di piazza: oggi Sandra Pralong è tra le più strette collaboratrici del presidente Iohannis. Potrebbe quindi esserci lei dietro le proteste di questi giorni e dietro l’atteggiamento pro manifestanti del capo dello Stato; lo ‘zampino’ di Soros quindi, è possibile riscontrarlo anche a Bucarest ed anche in questo caso si sfrutta l’insofferenza della popolazione per un sistema che nessuno dei partiti al potere è riuscito a scardinare.

Gli interessi legati alla Romania

Importante nello scenario orientale, la Romania è anche un paese che vive mille contraddizioni: enormi potenzialità ed endemica corruzione, diversi progetti di sviluppo ma una disoccupazione che non accenna a diminuire, una società quindi già provata economicamente a cui si aggiungono gli equilibri non sempre solidi tra le varie minoranze etniche di cui è composta la nazione. Pur tuttavia, Bucarest non ha mai manifestato intenzione di andare controcorrente nel suo processo di integrazione europea, nemmeno con il governo tanto osteggiato dei Socialdemocratici; il perché di un eventuale interesse di attuare una nuova ‘primavera’ rumena, è forse da ricercare nel tentativo di canalizzare il malcontento di un paese che mostra insofferenza e disaffezione al suo sistema democratico oppure, in alternativa, il programma che prevede innalzamento dei salari minimi ed altri interventi sul welfare dell’attuale esecutivo ha spaventato e non poco chi teme un rientro dello Stato nell’economia. Di certo, le manifestazioni a Bucarest lasciano più di un dubbio circa la loro spontaneità.

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: